Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 57

-57-

Duma, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;  , 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 9 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Dirle, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;  , 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 6 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Mirtse, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;  , 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 1 patrifamilia. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Bulbuk, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;  , 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 10 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Otzélu, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;  , 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 11 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Sig: Hidisiu 14 Iuniu 1862.

 

                                                                                                                        Nicolau Popu,

                                                                                                                 parochu Hidisiului gr.-cath. locale.

 

3. Comun’a Veresmart.

Szabó nobilu de Borosjenő, in comun’a Veresmart [Roșia, mai demult Roșia Săsească (în dialectul săsesc Ritbärch, Rîtberχ, Ridebarχ, în germană Rothberg, în maghiară Veresmart), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. În zona satului au fost descoperite resturi de ceramică din epoca târzie a bronzului . La est de sat se văd rămășițele unui post de observație construit din pământ [4] Prima mențiune scrisă a localității datează din 1327 sub numele de Ruffo Monte . Alte variante de nume: Weryzmorth (1337), Veresmort (1413), Ecczel (1365), Heczeldorf (1548).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1666 die 29 Mai. Scutum militare erectum coelestini coloris, in cujus area brachium humanum humero tenus erectum, ad cubitos usque nudatum, glad. evagin. capiti turcico infixum, sursum tenere, et in aere vibrare visitur, galea milit. quam contcgit diadema r. gemmis et unionibus exornatum, ex cono gal. tineæ varior. color, defluunt. [Scut militar ridicat de culoare cerească, în câmpul căruia un braț uman este ridicat din umăr, gol până la coate. Deasupra se vede casca unui soldat purtând o diademă regală împodobită cu pietre prețioase și uniuni colorate foarte variat.]. 5 patrifamilie.    (blazon) 

Eroismulu in trebile bellice mai cu sama la Borosjenő.

Data in Veresmart, 3 Iuliu 1862.                                                                  Eli’a Farago,

                                                                                                                              protopopu.

4. Comun’a Csáko.

Pap de Csáko, in comun’a Cicau [Cicău (în maghiară Csákó) este un sat în comuna Mirăslău din județul Alba, Transilvania, România. În acest sat s-a descoperit o necropolă de înhumație datând de la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea, în care s-au găsit cercei, arme (o sabie, un topor, un vârf de lance) și piese de harnașament (zăbale, falere, scărițe de șa, rozete). Secuii o menționează pentru prima dată în 1291 sub numele de Csakoteluk. În jurul secolului al XVI-lea, românii s-au mutat în sat.

A făcut parte din Aranyoszék până la reorganizarea județului din 1876, iar apoi, până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Felvinci din județul Torda-Aranyos.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1680 die 28 Maji. Datum in civitate nostra Alba -Iulia die 28 Maji 1680, in quarum quidein litterarum inferiore margine a parte sinistra subscriptum erat Michael Apafi, aparte vero dextra subscriptus [Dată în orașul nostru Alba - Iulia la 28 mai 1680, in marginea inferioară a literelor era semnat pe partea stângă, Mihai Apafi, in timp ce pe cealaltă era semnat in dreapta.]