Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 56

-56-

10. Părţile Zarandului

Szlugán de Birtin, in comun’a Birtinu [Birtin este un sat în comuna Vața de Jos din județul Hunedoara, Transilvania, România. Birtin, Bertényfalva a aparținut cândva județului Zaránd. Numele său a fost menționat pentru prima dată într-un certificat în 1439 ca Bertenfalva. Bertényfalva aparținea atunci castelului Világos. Mai târziu, numele său a apărut în mai multe forme, așa că în 1808 a apărut ca Birtin, Birtú, iar în 1913 Birtin în surse scrise.

În 1891, lexiconul Pallas scria despre Birtin: “un mic sat din districtul Körösbánya din județul Hunyad, cu 485 de locuitori Oláh; În 1891 , aici a fost descoperită o mină de aur și argint , în care filonul are o grosime de peste 1 metru.”

Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Körösbánya din județul Hunyad.

În 1910, din cei 815 locuitori ai săi, 644 erau români, 81 maghiari și 81 croați. Dintre aceștia, 681 erau ortodocși răsăriteni, 112 romano-catolici și 15 reformați.] si in Luneta. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg din 10 Maiu 1702. — — 9 patrifamilie.

Murza de Prihodiste, in comun’a Prihodiste [Prihodiște (maghiară Prehodiste) este un sat în comuna Boșorod din județul Hunedoara, Transilvania, România. Prihodest (Prihodişte) a făcut parte din Lunkány (Luncani).]. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg din 10 Maiu, 1702. — — 12 patrifamilie.

Sztann de Boros -Jenő, in comun’a Boros –Jenő [Ineu (maghiară: Borosjenő; sârbă: Јенопоље; turcă: Yanova) este un oraș în județul Arad, Crișana, România, format din localitatea componentă Ineu (reședința), și din satul Mocrea. Situat la o distanță de 57 km față de municipiul Arad, orașul Ineu ocupă o suprafață de 116,6 km2 la contactul Depresiunii Crișului Alb cu Câmpia Crișurilor. Ineul este principala poarta de intrare în Țara Zarandului. Orașul are în componență și localitatea rurală Mocrea. Istoria medievală a Ineului se suprapune cu istoricul cetății, situată pe Calea Traian, operă a arhitecturii Renașterii târzii. Aici încă din 1295 este atestată documentar o fortăreață ridicată în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanța cetății crește, devenind centrul unui mare domeniu feudal, compus din 51 de sate. Adevărata importanță o capătă însă după 1541, odată cu constituirea Transilvaniei ca principat autonom și când, alături de Caransebeș, Lugoj și Oradea, devine o verigă însemnată în centura vestică de apărare antiotomană a principatului. În 1566, după o rezistență eroică, este cucerită de otomani. În 1595 armatele ardelene au căutat sa recucerească Câmpia Aradului.

Tocmai în timpul recuceririi Bucureștilor de către otomani a sosit vestea că trupele ardelenești au ajuns sub zidurile Ineului. La 22 octombrie 1595 garnizoana otomană de la Ineu a fost silită să capituleze.

În noiembrie 1599, ca urmare a victoriei lui Mihai Viteazul în bătălia de la Șelimbăr, cetatea a intrat sub stăpânirea acestuia. Pârcălabul trimis din Țara Românească exercita jurisdicție în tot cuprinsul comitatului Zarand. În luptă, garnizoana Ineului participă la bătălie alături de Mihai Viteazul. Peste câteva luni voievodul a trecut prin aceste părți în drum spre Praga, pentru a duce tratative cu împăratul Rudolf al II-lea, care se aliase cu nobilimea transilvană împotriva domnitorului.

Dezvoltarea tehnicii militare, în special a artileriei, reclamă construcția cetății potrivit noilor condiții de luptă. De aceea, începând cu anul 1645, lucrările se execută sub conducerea lui Gabriel Haller, așa cum o arată placa așezată atunci pe poarta cetății. Acesta studiase arhitectura militară în Italia și adopta soluții originale adecvate stilului Renașterii târzii.

Cetatea se compunea de fapt din două elemente. Primul, cetatea interioară cu două nivele, existentă până astăzi, are formă de pătrat, la colțuri fiind străjuită de patru bastioane circulare etajate, care permiteau acțiunea eficace a artileriei, încă văzându-se urmele unor deschizături adaptate pentru gurile de foc. Al doilea element situat în exterior, la o distanță de câteva sute de metri, forma brâul de ziduri din piatră, tot în formă de pătrat, cu bastioane la colțuri. Din acestea nu ne-au rămas decât puține urme, între care se remarcă rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în grădina școlii. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul Alb. Cucerită din nou de turci în 1658, fapt relatat pentru importanța lui și de Miron Costin, aceștia o stăpânesc până la sfârșitul secolului, când este cucerită de către trupele habsburgice.

După o scurtă perioadă de folosire de către grănicerii mureșeni (1700 – 1745), cetatea a fost lăsată în părăsire, doar cea interioară fiind refăcută pe la 1870, în mare măsură deformată. În această perioadă Ineul devine un important centru economic, politic și cultural.], comit Aradului; Czebia, in comit Zarandului si in Abrudbanya s. t. 1. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 9 Decembre 1676. — —  In Boros- Jenő si Abrudbanya nu se stiu câte sunt, in Czebia 3 patrifamilie.

Feir de Boros -Jenő, in comunele Kriatyor [Crișcior (în maghiară: Kristyór) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Barza, Crișcior (reședința), Valea Arsului și Zdrapți. Crișcior (maghiară Kristyór, germană  Kreischquell) este un municipiu în județul Hunedoara, în Transilvania , România. Locul este cunoscut și sub denumirile învechite Criscior, Criștior sau Cristior și maghiarurile Zarándkristyor și Körösfalva. În Evul Mediu, Crişcior era un sat iobag şi reşedinţa voievodului român al regiunii Zaránder. Unul dintre acești voievozi ( Ștefan Bălea ) a donat biserica ortodoxă de piatră în secolul al XIII-lea. În timpul răscoalei Horea din 1784, locul a fost incendiat, populația maghiară fiind primele victime.] si Bradu. Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 6 Auguatu, 1649. In Kriatyor 2, in Bradu 3 patrifamilie.

Datu Bai’a de Crisiu intre 21 Iuniu, (3 Iuliu), 1862.

                                                                                                                                Ios. Bassa,

                                                                                                                                  prot. gr.-res. Zarandului.

XIII. Comitatulu Torda-Aranyos.

1.      Comun’a Tritulu-inferioru.

! Csáklán alias Beldeán, in comun’a Tritulu de josu [Tritenii de Jos (în trecut Tritiul de Jos, în maghiară Alsódetrehem) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Clapa, Colonia, Pădureni, Tritenii de Jos (reședința), Tritenii de Sus și Tritenii-Hotar. În comuna Tritenii de Jos au fost cercetate 3 situri arheologice:

La poalele dealului "Cetatea Văii" s-au găsit fragmente din epoca bronzului și din epoca romană. Din epoca romană provin mai multe morminte.

În apropiere de Tritenii de Jos s-a descoperit o așezare din epoca fierului.

Spre Țigăreni s-a găsit o altă așezare romană.], comit Turdii. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1673, Maiu 20.  (vezi Beldeán)

! Beldeán, in comun’a Tritulu de josu [Tritenii de Jos (în trecut Tritiul de Jos, în maghiară Alsódetrehem) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Clapa, Colonia, Pădureni, Tritenii de Jos (reședința), Tritenii de Sus și Tritenii-Hotar. În comuna Tritenii de Jos au fost cercetate 3 situri arheologice:

La poalele dealului "Cetatea Văii" s-au găsit fragmente din epoca bronzului și din epoca romană. Din epoca romană provin mai multe morminte.

În apropiere de Tritenii de Jos s-a descoperit o așezare din epoca fierului.

Spre Țigăreni s-a găsit o altă așezare romană.], comit Turdii. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1673, Maiu 20.  (vezi Csáklán)

                                                                                                                       Parochulu loc.

2. Comun’a Hidas.

Popa, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos, 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 32 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Flora de Hidas, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668, împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos; 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 18 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Zzugye, in comunta Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668. Împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos; 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 5 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.

Rátz, in comun’a Hidas [Hodoš (în maghiară Hodos sau Őrihodos) este o așezare din nord-estul Gorički la granița sloveno - maghiară din municipiul Hodoš. Locul este definit ca o zonă în care membrii comunității naționale maghiare trăiesc în mod autohton și unde, pe lângă slovenă, maghiara este și limba oficială.

Locul s-a dezvoltat pe malul stâng al pârâului Dolensko, ajungând până la ieșirea în Veliko Krka. Prin aşezare trece drumul principal şi linia de cale ferată de la Murska Sobota până la punctul de trecere Hodoš - Bajánsenye. Principala activitate economică din localitate este agricultura; surplusurile pieţei sunt asigurate de creşterea animalelor. Teritoriul municipal include izvoarele Tihi Potok, care constau din mari păduri mixte, la bazinul hidrografic al Zala și Mur. Acest pârâu va fi preluat în curând de Dolenski potok, care, la rândul său, se varsă la sud de Hodoš în Kerka (slovenă Velika Krka, maghiară Nagy Kerka).]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1668. Împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos, 1762. Mai inainte de 1762 dupa-ce de buna voie primindu armele, au fost nobili liberi aparatori ai patriei si privilegiati. 22 patrifamilie. Au foat si mai ’nainte de anulu 1848, graniceri equestri sub regimentulu al 11-lea, nobili privilegiati si dupa depunerea armeloru traescu din averile loru proprie.