Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 48
-48-
unu
coifu militaru, si deasupra lui diadema regésca exornata etc. 4 patrifamilie. Câstigatoriulu
armaleloru au fost Stefanu Popa, pochu gr. cath. in Poian’a, le-a câstigatu
acestea pentru creditia si alipirea càtra Tronu, — mai totu din asta familia au
fostu parochi in numit’a comuna, — si inca pe timpulu imperatesei Mariei
Theresiei la anulu 1759, din asta familia au fostu unu archidiaconu de Bobaln’a,
cu nume Angelu Popa; dupa unu documentu autenticu de pre acelu timpu parochulu
actualu gr. -cath. din Poiana Petru Pop’a inca e din asta familia, si la
dênsulu se si conserva armalele in origine si in copia. 
(blazon)
Aceste date sunt culese din insusi copiele autentice
a armaleloru Secàrêmbu 12 Iuliu, 1862.
Benjaminus Pap Densusianu,
prolopopulu Babolnei.
4. Districtulu Hatzeg.
! Vladislavu (Vládislav), in comun’a
Livadea de câmpu. [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România. Unul dintre
motivele încercării de a face o mică schiță, cu caracter monografic, a satului
Livadia a fost bogata istorie, așa cum reiese din bibliografia consultată, cele
transmise oral de tatăl meu cât și cele cosemnate de dânsul. De asemenea un alt
argument a fost situarea satului Livadia în Țara Hațegului, iar aceste
meleaguri au avut în decursul anilor o importanță notabilă la istoria poporului
român. Istoria începutului așezărilor omenești stabile pe vatra satului Livadia
se pierde în timp în secolele de la începutul mileniului 2. Cercetările
arheologice efectuate în zonă, în cursul secolului XX, au arătat existența
așezărilor omenești din epoca pietrei, fiind descoperite unelte din piatră
cioplită (lame bifaciale, răzuitoare,etc.)(5). In “cercetările lor sistematice
sau de suprafață” făcute de autorii lucrărilor prezentate în bibliografie la
poziția (5) au descoperit obiecte din epoca bronzului și a fierului, urme ale
așezărilor omenești din acea perioadă în peste 50 de sate din Țara Hațegului,
fiind nominalizate satul Livadia și localitățile din apropiere Baru, Pui, Ponor
și Râu Bărbat. Cercetările arheologice și istorice au găsit vestigii ale
civilizației din epoca dacică, urme ale confruntărilor militare daco-romane și
a stăpânirii romane în Dacia (5a). Istoricul Radu Popa în lucrările sale
“Cetățile din Țara Hațegului (1972) și “Începuturile Evului Mediu românesc în
Țara Hațegului (1988) a făcut o descriere detailată a războaielor românilor
conduși de Traian împotriva dacilor lui Decebal, făcându-se referiri la
operațiile militare ale legiunilor romane – venite peste Munții Carpați și pe
Valea Jiului – în atacul îndreptat spre cetatea dacilor, conduși de Decebal,
pornit din valea râului Strei peste culmile dealurilor pâna la Sarmizegetusa
dacică. Lucrările prezentate fac o investigatie asupra cetăților din zona
operațiilor militare, analizând elementele specifice legate de perioada
istorică respectivă. Sunt urme ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia
și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, -
pe ulița satului “Prunduri”, paralelă cu râul Strei, numită încă de săteni “la
cazarme”, sunt urme ale unui castru roman (1). Istoricul arheolog A.Diaconescu,
care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății
Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării
lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale,
din conducerea Gospodăriei Agricole Colective proaspăt înfințate în anul 1962,
au oprit cercetătorii arheologi ai muzeului din Deva să studieze urmele unui
castru roman amplasat lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea
Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile Daciei romane”
vol.III (1980) (5c) au prezentat alte cercetări arheologice din zona privind
cetatea Baniței și tezaurul de monede găsite la ruinele din perimetrul cetății
Salașul de Sus. În lucrarea editată de un colectiv condus de Hristache R. (5b)
se fac referiri la agricultura din perioada romană practicată în satele din
zonă sau despre urme ale vilelor rustice găsite (la Râu Alb și Ohaba Ponor). De
asemenea în lucrarea scrisă de I.Lazăr (5) sunt analizate formele de organizare
ale populației daco-romane care s-au constituit după retragerea stăpânirii
romane (274 d.Hr.), mai ales în secolele de la sfârșitul mileniului I și
începutul mileniului II și anume de obști teritoriale libere (existente pe
întreg cuprinsul Transilvaniei). Aceași autori descriu tehnicile întâlnite în
construcții la prepararea mortarului și realizarea ceramicii, rămase de la
romani și preluate de populațiile autohtone în decursul secolelor. Mai mult
cetățenii localității Sarmizegetusa până în zilele noastre “s-au servit” la
executarea construcțiilor de piatră din zidurile fostei capitale a provinciei
romane. În secolele de la limita între cele două milenii I și II populația și-a
ridicat fortificații și refugii de aparare din pământ sau piatră, după
experiența străveche. În lucrarea scrisă de colectivul condus de istoricul Radu
Popa (5a) sunt prezentate zorile evului mediu românesc, din secolele
începutului de mileniu II, când apare în vecinatate regatul maghiar și
evenimentele care au condus la cucerirea treptată a provinciei Transilvania. În
aceste condiții se construiește cetatea Hațeg. Istoricul maghiar Josef Kemeny
(citat de N. Stoiescu (5d)) scrie că până în anul 1200 maghiarii nu ocupaseră
încă Transilvania. Abia după această dată au început să se organizeze sub formă
de comitate (forme de organizare specifice Europei Centrale). În legatură cu
aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub
propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara
Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului,
cu localitățile dependente este Diploma cavalerilor Ioaniți din anul 1247.
Acest document explică desprinderea acestei zone din entitatea statală
anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul
Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului
și a Hațegului. Regatul maghiar a întâmpinat aici o rezistență inverșunată din
partea populației românești baștinașe, organizată în instituțiile sale
străvechi. Impunerea formelor de organizare proprii - Comitatul – s-a putut
face numai după înfrângerea lui Litovoi și a fratelui său Bărbat (să fie vreo
legatură între acest nume Bărbat și satul cu același nume Râu Bărbat ?, sat situat
la 2 km de Livadia) din 1276, deoarece conducătorii români refuzau să plătească
tribut regelui maghiar. Populația băștinașă din zonă a continuat și-n secolele
XIII-XIV să-și păstreze propriile forme de organizare teritorială – districtul
(5f), fiind menționat cel al Hațegului (anul 1360), care continuă vechea țară a
Hațegului, al Streiului (1377), a Dobrei, a Devei care aparțineau de comitatul
Hunedoarei. Aceste date privind comitatul Hunedoarei au fost menționate în
secolul XIV și confirmă ocuparea de către statul maghiar a întregii zone din
această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g),
citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin autonomia față de
comitat și Radu Popa (5a) menționează că în anul 1371 cnejii, juzii și jurații
pretindeau stăpânirii comitatului să fie judecați după legea românilor. În
timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva
cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau
date celor care au ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența
familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii
nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate,
persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte
de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu trupe în oastea lui Iancu
de Hunedoara în luptele împotriva repetatelor invazii otomane (1420,1438 și
1442), ei devin foarte cunoscuți și importanți, primind ca recompensă proprietăți
asupra a o mulțime de sate, iar cu timpul pătrund în nobilimea maghiară. De
asemenea toți acești conducători locali fideli ocupanților, evoluează spre
maghiarizare, de exemplu familia Cândeștilor devine Kenderfy în castelul de la
Sântămaria Orlea, prezenți până în secolul XX, până la unirea din 1918. Spre
sfârșitul secolului al XV-lea cetatea Hațeg pierde acest caracter ( de cetate )
primind statutul de Târgul Hațegului (5i). În legătură cu acest fapt I.Pataky,
citat de I.Lazăr (5) scrie că Târgul Hațegului împreună cu câteva sate de pe
Valea Streiului, între care este nominalizat și satul Livadia, făceau parte din
“perimetrele inferioare “ ale domeniului Hunedoara (în anul 1480). La aceste
târguri se făceau schimburi de produse agricole și meșteșugărești. Probabil că
atunci sătenii cu statut de grăniceri, au participat la acțiuni (lupte) în
apărarea principatului, fiind apoi răsplătiți pentru aceasta; ei se opuneau
împotriva unor ingerințe ale nobililor din împrejurimi, în drepturile lor de
proprietate moștenite sau câștigate, sau chiar a ingerințelor conducerii
comitatului. Din toate aceste date cu caracter istoric, privind diferite
evenimente (citate de istoricii mai sus menționați) rezultă că despre satul
Livadia, ca și altele din zonă, sunt documente scrise privind existența lor
încă din primele secole ale mileniului II. Dată fiind istoria cunoscută a Țării
Hațegului, întâi ca teatru de desfășurare al operațiunilor militare ale
legiunilor romane pentru cucerirea capitalei Daciei lui Decebal din Munții
Orăștiei și apoi a construirii capitalei Daciei romane la Sarmizegetusa, aceste
fapte ne îndrituiesc să credem că istoria satului Livadia, ca și a celor din
zonă, se pierde în negura veacurilor a existenței populațiilor din această
parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești din
timpuri străvechi, chiar a vestigiilor omului preistoric. În secolul XIX în
timpul evenimentelor de la 1848 din Transilvania satele de pe Valea Streiului
și din Țara Hațegului s-au răsculat împotriva ingerințelor tot mai pronunțate
ale ungurilor ( îndeosebi prin acțiunile nobilimii maghiare) în viața
principatului, intrând în oastea tribunului (prefectul de Hunedoara a lui Avram
Iancu) (6). Aceștia luptau împotriva trupelor generalului Bem. După înfrângerile
suferite de români, ungurii au instituit tribunale de sânge, de pedepsire a
locuitorilor satelor de români (din zonă) participante la lupte. Tribunalul din
Hațeg a executat mai mulți tribuni români. În legatură cu aceste execuții vom
reveni în capitolul “Evenimente”, cu comentarea actelor de răzbunare ale
trupelor maghiare împotriva locuitorilor din Livadia, Baru și Petros, ceace ne
conduce la concluzia că și aceștia au participat la luptele românilor în timpul
revoluției. Problemele privind istoria bisericii și școlii din sat vor fi
prezentate în continuare în cadrul capitolelor respective. Dorim să vă
prezentăm în continuare un aspect legat de migrațiile românilor, care nu s-au
produs numai peste munți, ci și între satele din vecinatatea Livadiei spre zona
Văii Jiului, unde existând plaiuri întinse cu pășuni, au atras pe locuitorii
păstori din aceste sate. Așa se explică asemănarea toponimică a localităților
dintre cele două zone apropiate: - Livadia-Livezeni, - Petros-Petroșani, -
Uric-Uricani, - Valea Lupului-Lupeni. Probabil că acolo existând pășuni întinse
nelocuite, mulți locuitori de pe Valea Streiului superior au emigrat acolo,
dezvoltând în timp noile localități. De asemenea trebuie amintit că în acea
perioadă nu erau deschise exploatările miniere din Valea Jiului. Trebuie
semnalat de asemenea un alt fapt istoric privind participarea unor delegații cu
reprezentanți din cele două sate Livadia de Câmp și de Coastă la adunarea
românilor ardeleni din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. Fiecare din cele două
delegații au revenit acasă cu câte un steag tricolor care au fost depuse în
cele două biserici din Livadia; după 1960-70 aceste drapele au dispărut (nu se
știe cum). Între cele două războaie mondiale sătenii din Livadia au dus o viață
liniștită, continuând vechile tradiții de port, limbă și obiceiuri. În sat au
fost desigur evenimente noi legate de problemele politice din țară (alegeri
repetate, probleme legate de composesorat, comisiile financiare de după primul
război mondial, apariția curentului legionar, etc.). Activitatea agricolă a
început să predomine față de păsto-ritul majoritar din secolele anterioare. Al
doila razboi mondial prin încorporările de rezerviști și morții de pe cele două
fronturi (răsărit și apus) au perturbat mult viața satului. Trecerea armatelor
ruse în 1944-45, în cele două sensuri, a fost de asemenea un eveniment
semnificativ, perturbator pentru mediul rural tradițional. În Livadia au fost
puține familii refugiate din Ardeal sau Basarabia. Dar începând cu anul 1945 regimul
comunist de la început a fost dur, de tip rusesc și a devenit progresiv tot mai
impilator (impozite, cote agricole, arestări, etc.), administrația a fost
schimbată, biserica greco-catolică transformată în biserică ortodoxă. După anul
1950 a fost trecută cca. o treime din populatie în clasa chiaburilor ( pentru o
scurtă perioadă de timp ) și înfințarea întovărășirilor agricole, o treaptă
spre colectivizarea agriculturii și în Livadia. Toate cele prezentate anterior
au produs în rândul localnicilor o atmosferă de teama și frica, ca și-n restul
țării. După colectivizarea din anul 1961 oamenii ne mai având surse de trai din
agricultura au fost obligați, în special cei cu vârsta până la 40-50 de ani, să
intre în serviciu la stat, majoritatea au ales să lucreze în cadrul C.F.R.-
lui. Ce s-a întâmplat în continuare va fi prezentat în ultimul capitol
,,Livadia după evenimentele din decembrie ’89 “.
DIPLOMĂ
DE PROPRIETATE (copie)
Noi
Michael Apafi Din gratia lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei si stapân al partilor
din regatul Ungariei. Recomandam atentiei pe parcursul prezentei actiuni
(judiciare) pe semnatarii carora li se cuvine tuturor aceasta atentie. Noi îi
recomandam, pe de o parte la interventia unora dintre domnii nostri consilieri
(interventie), facuta noua si tocmai de aceea ca ei sa fie sustinuti, pe de
alta parte fiind remarcat si luate în considerare fidelitatea si serviciile
credincioase ale nobililor: 1.Ianasi Ceuta 6. Danci Revitea 2.Iancu Ceuta 7.
Ianasi Prodan 3.Lascu Popa 8. Gheorghe Prodan 4.Mihai Popa 9. Ianasi Fanu
5.Ianasi Revitea 10. Ianasi Budau din Livadia de Coasta, precum si: 1.Ianasi
Ungur 7. Petru Vladislav 2.Barbu Barboane 8. Danciu lui Dîlja 3.Danciu Tincora
9. Lascu Stoica 4.Alexandru Baltean 10. Iancu lui Bara 5.Petru Baltean 11.
Stoica Opris 6.Lascu Vladislav din Livadia de Cîmp. Servicii pe care ei, cu
multa stradanie si fidelitate, în diverse înprjurari si momente le-au adus
acestui principat al nostru al Transilvaniei, al partilor Ungariei. Anexate la
aceasta, precum si principilor ei (ai Transilvaniei) de vesnica pomenire si în
fine, chiar noua în toate înprejurarile si afacerile, a treburilor lasate în
sama fidelitatii si straduitei lor si (pe care) nu ne îndoim ca le vom duce cu
toata stradania si în viitor. Portiunile integrale de mosie nobiliara situate
în Livadia (Levad) districtul Hateg, comitatul Hune-doara, posedate odinoara de
parintii si stramosii lor, date pentru vecie mai întîi de catre Ioan de
Hunedoara pe atunci guvernator al Regatului Ungariei si apoi de catre Matei
Regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei, etc. (date) împreuna cu toate veniturile
si cu toate lucrurile apartinatoare (acelora) în a căror stapânire linistita si
pasnica si ne relateaza ca s-au mentinut în epoca donatiei si (apoi) în
continuare atât parintilor cât si ei însisi în prezent si ca au fost înlaturati
numai din cauza (lipsei) actelor-scrisorilor date de noi (noastre) necesare în
aceasta privinta (pentru detinerea mosii-lor). Impunem tot dreptul nostru
princiar, daca ar aparea s-au s-ar considera ceva în alt chip (sau oricum) pe
portiunile lor de mosie, trecute pe liste, s-au daca aces-tora din orice cauza
ar necesita (în diferite moduri semnatura noastra). Împreuna cu toate
veniturile lor, si cu toate stradaniile si lucrurile apartinatoare, cu
terenurile...cu ogoarele cultivate si necultivate, cu fânatele,cu pasunile, cu
câm-piile cu...padurile cu dumbravile cu muntii cu vaile, cu viile... cu
piscurile...cu helesteile cu dreptul la pescuit cu cursurile de apa cu morile
si cu locurile cu orice utilizare, trebuie sa fie respectate (mosiile) si sa se
tina seama în toata întregimea lor la acestea, cu realele lor hotare si cu
liniile vechi apartinatoare lui: Ianasi si Iencuti Ceuta Lascu (Ladislav) si
Mihai Popa, Ianasi si Danciu Revitea (Regutya...) si George Prodan, Lascu Lupsa
(Lupa), Ianasi Fanu si Ianasi Gudura din Livadia de Coasta. Ianasi Ungur, Barbu
(Barbone) Danciu lui Dîlja si Stefan Opris din Livadia de Câmp si
mostenitorilor si urmasilor acestora de ambele sexe. "le-au cu donatie, cu
act si le-am si da, dam, daruim si acordam cu drept de proprietate si
irevocabil sa-l detine sa-l aiba în chip legal prin puterea aceasta si marturia
actelor în cetatea noastra Alba-Iulia - Luna Mai anul Domnului 1670. Apafi
Mihai Sigiliul
Acest
act este de cea mai mare valoare documentară și istorică pentru dreptul de
proprietate a locuitorilor satului nostru de sute și sute de ani asupra
terenurilor agricole și forestiere aparținătoare de satele Livadia. Este scris
în limba latină, pe piele de căprioară și cu litere aurite, a fost multă vreme
în posesia membrilor familiei preotului Vladislav. Ultimul posesor al actului a
fost Vladislav Silviu, decedat în anul 1986, nu se știe cum și din ce motive a
predat acest document. În prezent actul se găsește la Arhivele generale ale
statului și nu poate fi văzut decât cu autorizație specială. Anexăm acestui
capitol de asemenea următoarele acte: - extras de carte funciară privind
proprietatea locuitorilor satului Livadia, asupra muntelui Dealul Mare, situat
în imediata vecinătate a localității Uricani, - Hotărârea judecătorească a
Judescătoriei Hațeg din anul 2000, de reînfințare a Composesoratului.]. Comitele secuilor,
principele
Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679. — —
18 patrifamilie. (vezi Vládislav)
! Vládislav, in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România. Unul dintre motivele încercării de a
face o mică schiță, cu caracter monografic, a satului Livadia a fost bogata
istorie, așa cum reiese din bibliografia consultată, cele transmise oral de
tatăl meu cât și cele cosemnate de dânsul. De asemenea un alt argument a fost
situarea satului Livadia în Țara Hațegului, iar aceste meleaguri au avut în
decursul anilor o importanță notabilă la istoria poporului român. Istoria
începutului așezărilor omenești stabile pe vatra satului Livadia se pierde în
timp în secolele de la începutul mileniului 2. Cercetările arheologice
efectuate în zonă, în cursul secolului XX, au arătat existența așezărilor
omenești din epoca pietrei, fiind descoperite unelte din piatră cioplită (lame
bifaciale, răzuitoare,etc.)(5). In “cercetările lor sistematice sau de
suprafață” făcute de autorii lucrărilor prezentate în bibliografie la poziția
(5) au descoperit obiecte din epoca bronzului și a fierului, urme ale așezărilor
omenești din acea perioadă în peste 50 de sate din Țara Hațegului, fiind
nominalizate satul Livadia și localitățile din apropiere Baru, Pui, Ponor și
Râu Bărbat. Cercetările arheologice și istorice au găsit vestigii ale
civilizației din epoca dacică, urme ale confruntărilor militare daco-romane și
a stăpânirii romane în Dacia (5a). Istoricul Radu Popa în lucrările sale
“Cetățile din Țara Hațegului (1972) și “Începuturile Evului Mediu românesc în
Țara Hațegului (1988) a făcut o descriere detailată a războaielor românilor
conduși de Traian împotriva dacilor lui Decebal, făcându-se referiri la
operațiile militare ale legiunilor romane – venite peste Munții Carpați și pe
Valea Jiului – în atacul îndreptat spre cetatea dacilor, conduși de Decebal,
pornit din valea râului Strei peste culmile dealurilor pâna la Sarmizegetusa
dacică. Lucrările prezentate fac o investigatie asupra cetăților din zona
operațiilor militare, analizând elementele specifice legate de perioada
istorică respectivă. Sunt urme ale perioadei stăpânirii romane în satul Livadia
și în împrejurimi, astfel: - un drum situat lânga sat, “Drumul Troianului”, -
pe ulița satului “Prunduri”, paralelă cu râul Strei, numită încă de săteni “la
cazarme”, sunt urme ale unui castru roman (1). Istoricul arheolog A.Diaconescu,
care și-a desfășurat peste 20 de ani activitatea în situl arheologic al cetății
Sarmizegetusa romană, ne-a furnizat date privind modul de oprire a desfășurării
lucrărilor arheologice în cursul anilor 1960-70 în zonă. Astfel, organele locale,
din conducerea Gospodăriei Agricole Colective proaspăt înfințate în anul 1962,
au oprit cercetătorii arheologi ai muzeului din Deva să studieze urmele unui
castru roman amplasat lângă satul Valea Lupului, 2 km de Livadia. De asemenea
Hadrian Daicoviciu și Dorin Alicu în lucrarea “Inscripțiile Daciei romane”
vol.III (1980) (5c) au prezentat alte cercetări arheologice din zona privind
cetatea Baniței și tezaurul de monede găsite la ruinele din perimetrul cetății
Salașul de Sus. În lucrarea editată de un colectiv condus de Hristache R. (5b)
se fac referiri la agricultura din perioada romană practicată în satele din
zonă sau despre urme ale vilelor rustice găsite (la Râu Alb și Ohaba Ponor). De
asemenea în lucrarea scrisă de I.Lazăr (5) sunt analizate formele de organizare
ale populației daco-romane care s-au constituit după retragerea stăpânirii
romane (274 d.Hr.), mai ales în secolele de la sfârșitul mileniului I și
începutul mileniului II și anume de obști teritoriale libere (existente pe
întreg cuprinsul Transilvaniei). Aceași autori descriu tehnicile întâlnite în
construcții la prepararea mortarului și realizarea ceramicii, rămase de la
romani și preluate de populațiile autohtone în decursul secolelor. Mai mult
cetățenii localității Sarmizegetusa până în zilele noastre “s-au servit” la
executarea construcțiilor de piatră din zidurile fostei capitale a provinciei
romane. În secolele de la limita între cele două milenii I și II populația și-a
ridicat fortificații și refugii de aparare din pământ sau piatră, după
experiența străveche. În lucrarea scrisă de colectivul condus de istoricul Radu
Popa (5a) sunt prezentate zorile evului mediu românesc, din secolele
începutului de mileniu II, când apare în vecinatate regatul maghiar și
evenimentele care au condus la cucerirea treptată a provinciei Transilvania. În
aceste condiții se construiește cetatea Hațeg. Istoricul maghiar Josef Kemeny
(citat de N. Stoiescu (5d)) scrie că până în anul 1200 maghiarii nu ocupaseră
încă Transilvania. Abia după această dată au început să se organizeze sub formă
de comitate (forme de organizare specifice Europei Centrale). În legatură cu
aceasta trebuie sublinuat că populația băștinașă românească era organizată sub
propriile ei forme, structuri de tip “țară românească” (Țara Hațeg, Țara
Fagăraș, Țara Bârsei, etc.). Prima mențiune documentară despre Țara Hațegului,
cu localitățile dependente este Diploma cavalerilor Ioaniți din anul 1247.
Acest document explică desprinderea acestei zone din entitatea statală
anterioară care cuprinde ținuturile din nordul Olteniei (conduse de voievodul
Litovoi) și cele de pe versantul nordic al Carpaților Meridionali, zona Jiului
și a Hațegului. Regatul maghiar a întâmpinat aici o rezistență inverșunată din
partea populației românești baștinașe, organizată în instituțiile sale
străvechi. Impunerea formelor de organizare proprii - Comitatul – s-a putut
face numai după înfrângerea lui Litovoi și a fratelui său Bărbat (să fie vreo
legatură între acest nume Bărbat și satul cu același nume Râu Bărbat ?, sat situat
la 2 km de Livadia) din 1276, deoarece conducătorii români refuzau să plătească
tribut regelui maghiar. Populația băștinașă din zonă a continuat și-n secolele
XIII-XIV să-și păstreze propriile forme de organizare teritorială – districtul
(5f), fiind menționat cel al Hațegului (anul 1360), care continuă vechea țară a
Hațegului, al Streiului (1377), a Dobrei, a Devei care aparțineau de comitatul
Hunedoarei. Aceste date privind comitatul Hunedoarei au fost menționate în
secolul XIV și confirmă ocuparea de către statul maghiar a întregii zone din
această parte a Transilvaniei. Istoricii Radu Popa (5a) și Ștefan Pascu (5g),
citați de I. Lazăr (5) arată că aceste districte își mențin autonomia față de
comitat și Radu Popa (5a) menționează că în anul 1371 cnejii, juzii și jurații
pretindeau stăpânirii comitatului să fie judecați după legea românilor. În
timpul secolelor XIII-XV au fost frecvente revolte și lupte împotriva
cuceritorilor pentru a-și păstra pământurile. Terenurile celor înfrânți erau
date celor care au ajutat stăpânirea în luptele contra turcilor. Prezența
familiilor de cneji (a Cândeștilor la Râu de Mori sau a unei familii
nenominalizate la Râu Bărbat) care stăpâneau zeci de sate sau jumătăți de sate,
persistă până la sfârșitul secolului XV, familiile de cneji existente înainte
de venirea ungurilor (5g). Prin participarea lor cu trupe în oastea lui Iancu
de Hunedoara în luptele împotriva repetatelor invazii otomane (1420,1438 și
1442), ei devin foarte cunoscuți și importanți, primind ca recompensă proprietăți
asupra a o mulțime de sate, iar cu timpul pătrund în nobilimea maghiară. De
asemenea toți acești conducători locali fideli ocupanților, evoluează spre
maghiarizare, de exemplu familia Cândeștilor devine Kenderfy în castelul de la
Sântămaria Orlea, prezenți până în secolul XX, până la unirea din 1918. Spre
sfârșitul secolului al XV-lea cetatea Hațeg pierde acest caracter ( de cetate )
primind statutul de Târgul Hațegului (5i). În legătură cu acest fapt I.Pataky,
citat de I.Lazăr (5) scrie că Târgul Hațegului împreună cu câteva sate de pe
Valea Streiului, între care este nominalizat și satul Livadia, făceau parte din
“perimetrele inferioare “ ale domeniului Hunedoara (în anul 1480). La aceste
târguri se făceau schimburi de produse agricole și meșteșugărești. Probabil că
atunci sătenii cu statut de grăniceri, au participat la acțiuni (lupte) în
apărarea principatului, fiind apoi răsplătiți pentru aceasta; ei se opuneau
împotriva unor ingerințe ale nobililor din împrejurimi, în drepturile lor de
proprietate moștenite sau câștigate, sau chiar a ingerințelor conducerii
comitatului. Din toate aceste date cu caracter istoric, privind diferite
evenimente (citate de istoricii mai sus menționați) rezultă că despre satul
Livadia, ca și altele din zonă, sunt documente scrise privind existența lor
încă din primele secole ale mileniului II. Dată fiind istoria cunoscută a Țării
Hațegului, întâi ca teatru de desfășurare al operațiunilor militare ale
legiunilor romane pentru cucerirea capitalei Daciei lui Decebal din Munții
Orăștiei și apoi a construirii capitalei Daciei romane la Sarmizegetusa, aceste
fapte ne îndrituiesc să credem că istoria satului Livadia, ca și a celor din
zonă, se pierde în negura veacurilor a existenței populațiilor din această
parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești din
timpuri străvechi, chiar a vestigiilor omului preistoric. În secolul XIX în
timpul evenimentelor de la 1848 din Transilvania satele de pe Valea Streiului
și din Țara Hațegului s-au răsculat împotriva ingerințelor tot mai pronunțate
ale ungurilor ( îndeosebi prin acțiunile nobilimii maghiare) în viața
principatului, intrând în oastea tribunului (prefectul de Hunedoara a lui Avram
Iancu) (6). Aceștia luptau împotriva trupelor generalului Bem. După înfrângerile
suferite de români, ungurii au instituit tribunale de sânge, de pedepsire a
locuitorilor satelor de români (din zonă) participante la lupte. Tribunalul din
Hațeg a executat mai mulți tribuni români. În legatură cu aceste execuții vom
reveni în capitolul “Evenimente”, cu comentarea actelor de răzbunare ale
trupelor maghiare împotriva locuitorilor din Livadia, Baru și Petros, ceace ne
conduce la concluzia că și aceștia au participat la luptele românilor în timpul
revoluției. Problemele privind istoria bisericii și școlii din sat vor fi
prezentate în continuare în cadrul capitolelor respective. Dorim să vă
prezentăm în continuare un aspect legat de migrațiile românilor, care nu s-au
produs numai peste munți, ci și între satele din vecinatatea Livadiei spre zona
Văii Jiului, unde existând plaiuri întinse cu pășuni, au atras pe locuitorii
păstori din aceste sate. Așa se explică asemănarea toponimică a localităților
dintre cele două zone apropiate: - Livadia-Livezeni, - Petros-Petroșani, -
Uric-Uricani, - Valea Lupului-Lupeni. Probabil că acolo existând pășuni întinse
nelocuite, mulți locuitori de pe Valea Streiului superior au emigrat acolo,
dezvoltând în timp noile localități. De asemenea trebuie amintit că în acea
perioadă nu erau deschise exploatările miniere din Valea Jiului. Trebuie
semnalat de asemenea un alt fapt istoric privind participarea unor delegații cu
reprezentanți din cele două sate Livadia de Câmp și de Coastă la adunarea
românilor ardeleni din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia. Fiecare din cele două
delegații au revenit acasă cu câte un steag tricolor care au fost depuse în
cele două biserici din Livadia; după 1960-70 aceste drapele au dispărut (nu se
știe cum). Între cele două războaie mondiale sătenii din Livadia au dus o viață
liniștită, continuând vechile tradiții de port, limbă și obiceiuri. În sat au
fost desigur evenimente noi legate de problemele politice din țară (alegeri
repetate, probleme legate de composesorat, comisiile financiare de după primul
război mondial, apariția curentului legionar, etc.). Activitatea agricolă a
început să predomine față de păsto-ritul majoritar din secolele anterioare. Al
doila razboi mondial prin încorporările de rezerviști și morții de pe cele două
fronturi (răsărit și apus) au perturbat mult viața satului. Trecerea armatelor
ruse în 1944-45, în cele două sensuri, a fost de asemenea un eveniment
semnificativ, perturbator pentru mediul rural tradițional. În Livadia au fost
puține familii refugiate din Ardeal sau Basarabia. Dar începând cu anul 1945 regimul
comunist de la început a fost dur, de tip rusesc și a devenit progresiv tot mai
impilator (impozite, cote agricole, arestări, etc.), administrația a fost
schimbată, biserica greco-catolică transformată în biserică ortodoxă. După anul
1950 a fost trecută cca. o treime din populatie în clasa chiaburilor ( pentru o
scurtă perioadă de timp ) și înfințarea întovărășirilor agricole, o treaptă
spre colectivizarea agriculturii și în Livadia. Toate cele prezentate anterior
au produs în rândul localnicilor o atmosferă de teama și frica, ca și-n restul
țării. După colectivizarea din anul 1961 oamenii ne mai având surse de trai din
agricultura au fost obligați, în special cei cu vârsta până la 40-50 de ani, să
intre în serviciu la stat, majoritatea au ales să lucreze în cadrul C.F.R.-
lui. Ce s-a întâmplat în continuare va fi prezentat în ultimul capitol
,,Livadia după evenimentele din decembrie ’89 “.
DIPLOMĂ
DE PROPRIETATE (copie)
Noi
Michael Apafi Din gratia lui Dumnezeu Principe al Transilvaniei si stapân al partilor
din regatul Ungariei. Recomandam atentiei pe parcursul prezentei actiuni
(judiciare) pe semnatarii carora li se cuvine tuturor aceasta atentie. Noi îi
recomandam, pe de o parte la interventia unora dintre domnii nostri consilieri
(interventie), facuta noua si tocmai de aceea ca ei sa fie sustinuti, pe de
alta parte fiind remarcat si luate în considerare fidelitatea si serviciile
credincioase ale nobililor: 1.Ianasi Ceuta 6. Danci Revitea 2.Iancu Ceuta 7.
Ianasi Prodan 3.Lascu Popa 8. Gheorghe Prodan 4.Mihai Popa 9. Ianasi Fanu
5.Ianasi Revitea 10. Ianasi Budau din Livadia de Coasta, precum si: 1.Ianasi
Ungur 7. Petru Vladislav 2.Barbu Barboane 8. Danciu lui Dîlja 3.Danciu Tincora
9. Lascu Stoica 4.Alexandru Baltean 10. Iancu lui Bara 5.Petru Baltean 11.
Stoica Opris 6.Lascu Vladislav din Livadia de Cîmp. Servicii pe care ei, cu
multa stradanie si fidelitate, în diverse înprjurari si momente le-au adus
acestui principat al nostru al Transilvaniei, al partilor Ungariei. Anexate la
aceasta, precum si principilor ei (ai Transilvaniei) de vesnica pomenire si în
fine, chiar noua în toate înprejurarile si afacerile, a treburilor lasate în
sama fidelitatii si straduitei lor si (pe care) nu ne îndoim ca le vom duce cu
toata stradania si în viitor. Portiunile integrale de mosie nobiliara situate
în Livadia (Levad) districtul Hateg, comitatul Hune-doara, posedate odinoara de
parintii si stramosii lor, date pentru vecie mai întîi de catre Ioan de
Hunedoara pe atunci guvernator al Regatului Ungariei si apoi de catre Matei
Regele Ungariei, Dalmatiei, Croatiei, etc. (date) împreuna cu toate veniturile
si cu toate lucrurile apartinatoare (acelora) în a căror stapânire linistita si
pasnica si ne relateaza ca s-au mentinut în epoca donatiei si (apoi) în
continuare atât parintilor cât si ei însisi în prezent si ca au fost înlaturati
numai din cauza (lipsei) actelor-scrisorilor date de noi (noastre) necesare în
aceasta privinta (pentru detinerea mosii-lor). Impunem tot dreptul nostru
princiar, daca ar aparea s-au s-ar considera ceva în alt chip (sau oricum) pe
portiunile lor de mosie, trecute pe liste, s-au daca aces-tora din orice cauza
ar necesita (în diferite moduri semnatura noastra). Împreuna cu toate
veniturile lor, si cu toate stradaniile si lucrurile apartinatoare, cu
terenurile...cu ogoarele cultivate si necultivate, cu fânatele,cu pasunile, cu
câm-piile cu...padurile cu dumbravile cu muntii cu vaile, cu viile... cu
piscurile...cu helesteile cu dreptul la pescuit cu cursurile de apa cu morile
si cu locurile cu orice utilizare, trebuie sa fie respectate (mosiile) si sa se
tina seama în toata întregimea lor la acestea, cu realele lor hotare si cu
liniile vechi apartinatoare lui: Ianasi si Iencuti Ceuta Lascu (Ladislav) si
Mihai Popa, Ianasi si Danciu Revitea (Regutya...) si George Prodan, Lascu Lupsa
(Lupa), Ianasi Fanu si Ianasi Gudura din Livadia de Coasta. Ianasi Ungur, Barbu
(Barbone) Danciu lui Dîlja si Stefan Opris din Livadia de Câmp si
mostenitorilor si urmasilor acestora de ambele sexe. "le-au cu donatie, cu
act si le-am si da, dam, daruim si acordam cu drept de proprietate si
irevocabil sa-l detine sa-l aiba în chip legal prin puterea aceasta si marturia
actelor în cetatea noastra Alba-Iulia - Luna Mai anul Domnului 1670. Apafi
Mihai Sigiliul
Acest
act este de cea mai mare valoare documentară și istorică pentru dreptul de
proprietate a locuitorilor satului nostru de sute și sute de ani asupra
terenurilor agricole și forestiere aparținătoare de satele Livadia. Este scris
în limba latină, pe piele de căprioară și cu litere aurite, a fost multă vreme
în posesia membrilor familiei preotului Vladislav. Ultimul posesor al actului a
fost Vladislav Silviu, decedat în anul 1986, nu se știe cum și din ce motive a
predat acest document. În prezent actul se găsește la Arhivele generale ale
statului și nu poate fi văzut decât cu autorizație specială. Anexăm acestui
capitol de asemenea următoarele acte: - extras de carte funciară privind
proprietatea locuitorilor satului Livadia, asupra muntelui Dealul Mare, situat
în imediata vecinătate a localității Uricani, - Hotărârea judecătorească a
Judescătoriei Hațeg din anul 2000, de reînfințare a Composesoratului.]. Comitele secuilor,
principele
Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679. — —
18 patrifamilie. (vezi Vladislavu)
! Stoica (Sztójka), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.].—
— — 20 patrifamilie.
! Danu (Dán), in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. —
— — 9 patrifamilie. (vezi Dán)
! Dán, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul Hunedoara,
Transilvania, România.]. — — — 9 patrifamilie. (vezi Danu)
! Cincora (Czinkora), in comun’a Livadea
de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 9 patrifamilie. (vezi Czinkora)
! Czinkora), in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 9 patrifamilie. (vezi Cincora)
!
Unguru (Ungur), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 22 patrifamilie. (vezi Ungur)
!
Ungur, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 22
patrifamilie. (vezi Unguru)
Bera, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 3
patrifamilie.
! Berbone
(Berbonye), in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania,
România.]. — — — 7 patrifamilie. (vezi
Berbonye)
! Berbonye), in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 7 patrifamilie. (vezi Berbone)
Gábor, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 1 patrifamilia.
! Dencisioru (Dencsisor), in comun’a
Livadea de câmpu. [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 8
patrifamilie. (vezi Dencsisor)
! Dencsisor), in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 8 patrifamilie. (vezi Dencisioru)
! Ravitia (Rávicza), in comun’a Livadea
de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 3 patrifamilie.
!
Rávicza), in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 3 patrifamilie. (vezi Ravitia)
! Craciunescu (Kracsunyeszk), in comun’a
Livadea de câmpu. [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — 11 patrifamilie.
(vezi Kracsunyeszk)
! Kracsunyeszk), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. —
— 11 patrifamilie. (vezi Craciunescu)
! Neamtiu (Nyámcz), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilia. (vezi Nyámcz)
! Nyámcz, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 1 patrifamilia. (vezi Neamtiu)
! Balteanu (Baltyán), in comun’a Livadea
de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 4 patrifamilie. (vezi Baltyán)
! Baltyán, in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 4 patrifamilie. (vezi Balteanu)
! Delgia (Delzsa), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 2 patrifamilie. (vezi Delzsa)
!
Delzsa, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 2 patrifamilie. (vezi Delgia)
! Ceutia (Cseutza), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilia. (vezi Cseutza)
!
Cseutza), in comun’a Livadea de câmpu.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 1 patrifamilia. (vezi Ceutia)
! Ardeleanu (Erdélyi, Argyelán), in
comun’a Livadea de câmpu [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1
patrifamilia. (vezi Erdélyi, Argyelán)
!
Erdélyi (Ardeleanu, Argyelán), in
comun’a Livadea de câmpu [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1
patrifamilia. (vezi Ardeleanu, Argyelán)
!
Argyelán (Ardeleanu, Erdélyi), in
comun’a Livadea de câmpu [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1
patrifamilia. (vezi Ardeleanu, Erdélyi)
!
Sirbu (Szirb), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 3 patrifamilie. (vezi Szirb)
!
Szirb, in comun’a Livadea de câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 3 patrifamilie. (vezi Sirbu)
! Albertu (Albert), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilie. (vezi Albert)
! Albert (Albertu), in comun’a Livadea de
câmpu. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilie. (vezi Albertu)
! Popescu (Popesk), in comun’a Livadea de
coaste. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 11 patrifamilie. (vezi Popesk)
! Popesk, in comun’a Livadea de coaste. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 11 patrifamilie. (vezi Popescu)
!
Ravitia (Rávicza), in comun’a Livadea
de coste. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. —
— — 4 patrifamilie. (vezi Rávicza)
! Rávicza), in comun’a Livadea de coste. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 4
patrifamilie. (Ravitia)
! Vladislavu (Vládiszlav), in comun’a
Livadea de coste [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilia
(vezi Vládiszlav)
! Vládiszlav, in comun’a Livadea de coste
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 1 patrifamilia (vezi Vladislavu)
!
Ceutia (Cseucza), in comun’a Livadea de
coste. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 11 patrifamilie. (vezi Cseucza)
!
Cseucza, in comun’a Livadea de coste.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 11 patrifamilie. (vezi Ceutia)
! Unguru (Ungur), in comun’a Livadea de
coste. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 2 patrifamilie. (vezi Ungur)
! Ungur, in comun’a Livadea de coste. [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — —
— 2 patrifamilie. (vezi Unguru)
! Stoic’a (Sztójka), in comun’a Livadea de
coste. [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. Comitele
secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu
[Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679. — — 2 patrifamilie. (vezi Sztójka)
!
Sztójka, in comun’a Livadea de coste.
[Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. Comitele
secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu
[Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679. — — 2 patrifamilie. (vezi Stoic’a)
Popa, in comun’a Livadea de coste [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 4
patrifamilie.
! Craciunescu (Kracsuneszk), in comun’a
Livadea de coste [Livadia este un
sat în comuna Baru din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilia.
(vezi Kracsuneszk)
! Kracsuneszk, in comun’a Livadea de
coste [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. —
— — 1 patrifamilia. (vezi Craciunescu)
Gruia, in comun’a Livadea de coste [Livadia este un sat în comuna Baru din județul
Hunedoara, Transilvania, România.]. — — — 1
patrifamilia.
Brodán, in comun’a Livadea de
coste [Livadia este un sat în comuna Baru din
județul Hunedoara, Transilvania, România.]. —
— — 4 patrifamilie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu