Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 63

-63-

Váradi de Nagy -Várad, in comun’a Muresiu -Lechinti’a [Lechința, în trecut Lechința de Mureș, (în maghiară Maroslekence), este un sat ce aparține orașului Iernut din județul Mureș, Transilvania, România. Pe platoul Săliște, de pe malul drept al Mureșului, se află resturile unei așezări din epoca romană. Este menționat pentru prima dată în 1269 ca Lekenczethw. În Evul Mediu, satul distrus Szentgyörgy (1347) a fost situat pe locul Szentgyörgypuszta de astăzi. Fostul conac al familiei Kabós este pe teritooriul satului]. I Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1609. II. Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 1654. III. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1689. — Scutum videlicet militare in cujus campo sive area miles cataphractus stare, dextra manu clypeum gestare, sinistra vero ramusculum virentem tenere conspicitur [Scut militar, în câmpul căruia sau zonă stă un soldat, ținându-și scutul în mâna dreaptă și ținând o ramură verde în stânga.]. 4 patrifamilie.

Gráur de Dobratsina, in comun’a Muresiu –Ludusiu [Luduș (în trecut Ludoșul de Mureș; în maghiară Marosludas, în trad. “Gâștele de pe Mureș”) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Avrămești, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja, Luduș (reședința) și Roșiori. Ludușul este pomenit prima dată conform documentelor istorice în 1333. De-a lungul timpului apare sub următoarele denumiri: Ludas 1333, Ludas 1377, Lwdas 1439, Ludas 1461, Ludas 1733, Ludos 1750, Maros-Ludas 1760-1762, Maros Ludos, Ludos 1854 Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș 1920 și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi. În 1333 este pomenit pentru prima dată sub numele de Ludas. În perioada interbelică a fost reședința plășii Luduș din județul Turda. Până la Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut raionului Marosludasi din județul Torda-Aranyos. A fost declarat oraș în 1960. Există înregistrări ale așezării Marosgezse aparținând lui Marosludas încă din 1366. În centrul așezării cândva cu majoritate declarată maghiară, pe lângă bisericile istorice maghiare, bisericile reformate și romano-catolice, se află și o statuie Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Statuia a fost ridicată după Tratatul de la Trianon.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679. — — 1 patrifamilia.

Drágos, in comun’a Muresiu –Ludusiu [Luduș (în trecut Ludoșul de Mureș; în maghiară Marosludas, în trad. “Gâștele de pe Mureș”) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Avrămești, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja, Luduș (reședința) și Roșiori. Ludușul este pomenit prima dată conform documentelor istorice în 1333. De-a lungul timpului apare sub următoarele denumiri: Ludas 1333, Ludas 1377, Lwdas 1439, Ludas 1461, Ludas 1733, Ludos 1750, Maros-Ludas 1760-1762, Maros Ludos, Ludos 1854 Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș 1920 și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi. În 1333 este pomenit pentru prima dată sub numele de Ludas. În perioada interbelică a fost reședința plășii Luduș din județul Turda. Până la Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut raionului Marosludasi din județul Torda-Aranyos. A fost declarat oraș în 1960. Există înregistrări ale așezării Marosgezse aparținând lui Marosludas încă din 1366. În centrul așezării cândva cu majoritate declarată maghiară, pe lângă bisericile istorice maghiare, bisericile reformate și romano-catolice, se află și o statuie Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Statuia a fost ridicată după Tratatul de la Trianon.]. — — — 2 patrifamilia.

Mures- Ludusiu, 28 Iunii c. N. 1862.

                                                                                                              Ioan Grauru,

                                                                                                   admin. protop. alu tractului M. -Ludusiu.

7. Comun’a Mező -Rüts.

Bát de Septér, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1685, 8 Ianuariu. — 4 patrifamilie. Husaru vitézu.

Gráur de Nagy -Ernye, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679, 15 Május. — — 4 patrifamilie. Vitejie.

Gírbo de Sijáb, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.].Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], — càrţile donatari prin revolutiune s’au perdutu.

Pap de Hudak, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], — Donatia prin revolutiune s’a perdutu.

Tamás de Baréd, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], — Donati’a prin revolutie s’a perdutu.

Mező-Rüts 1862 Iunius 15.

Bucur Vasilie,                                                                                      Alesandru Bucur,

        notariu.                                                                                             preotu gr.-catholicu alu Ruciului.

8. Comun’a Toldalag.

Cseh, in comun’a Toldalag [Toldalag ( în română Toldal ) este un sat în Székelyföld, Transilvania, România de astăzi, județul Mureș. În 1268, este menționată pentru prima dată sub numele de Toldalagh. Biserica cu hramul Tuturor Sfinților a fost menționată pentru prima dată în 1471. Biserica reformată de astăzi a fost construită probabil în 1776 prin reconstruirea ei. În 1910, avea 644 de locuitori, majoritatea români, cu o minoritate maghiară semnificativă. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului inferior Régeni din județul Maros-Torda.]. — Margravul de Moravia, ducele de Teschen, de Burgundia, de Brabant, de Stiria, de Carintia, de Carniola, de Luxemburg, de Silezia, arhiducele de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), regele Croației, Slavoniei, Ungariei, Boemiei, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al III-lea de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman. Viennae die 13 Aprilis 1610. Scutu militariu, vênatu m care stà unu leu albu ridicatu pe 2 picióre si cód’a e in susu ridicata, cu gur’a deschisa, si limb’a rosie scósa intre dinti, are coróna de petri scumpe pe capu, — désupr’a scutului stà un’a galea militarésca cu petri scumpe, tîntuita, lânga ea stà o aquila cu aripele intinse, scutulu e cu lemnisce vênete si albe vênate. In Toldalag 6, in Magyar- Regen 3 patrifamilie. Fapte militare care le-au facutu impetratoulu Michaille Cseh si fratele seu Ioanne.    (blazon) 

Seafte, in comun’a Toldalag [Toldalag ( în română Toldal ) este un sat în Székelyföld, Transilvania, România de astăzi, județul Mureș. În 1268, este menționată pentru prima dată sub numele de Toldalagh. Biserica cu hramul Tuturor Sfinților a fost menționată pentru prima dată în 1471. Biserica reformată de astăzi a fost construită probabil în 1776 prin reconstruirea ei. În 1910, avea 644 de locuitori, majoritatea români, cu o minoritate maghiară semnificativă. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului inferior Régeni din județul Maros-Torda.]. — — — 

Major, in comun’a Toldalag [Toldalag ( în română Toldal ) este un sat în Székelyföld, Transilvania, România de astăzi, județul Mureș. În 1268, este menționată pentru prima dată sub numele de Toldalagh. Biserica cu hramul Tuturor Sfinților a fost menționată pentru prima dată în 1471. Biserica reformată de astăzi a fost construită probabil în 1776 prin reconstruirea ei. În 1910, avea 644 de locuitori, majoritatea români, cu o minoritate maghiară semnificativă. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului inferior Régeni din județul Maros-Torda.]. — Margravul de Moravia, ducele de Teschen, de Burgundia, de Brabant, de Stiria, de Carintia, de Carniola, de Luxemburg, de Silezia, arhiducele de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), regele Croației, Slavoniei, Ungariei, Boemiei, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al III-lea de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman. din Vienn’a in 20 Aprilie 1656. Scutu militaru vênatu, in fundulu verde, siede pe unu calu albu unu barbatu in camesie de fieru îmbracatu, in mân’a stenga tiene dologii* frèului, ’are nadragi rosii, cisme galbene, pe capu chivara**, in mân’a drépta tiene pulosiu, si stà cu faci’a spre partea deadrépta a scutului, pe scutu stà o chivara ingradita si decorata cu petri scumpe, din acàrui’a midilocu esse unu barbatu militariu invescutu in camesie de fieru cu chivara pe capu, tienêndu sabie in mân’a, éra in deadrépt’a parte a

* Dârlog - (Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el.)

** Chivără - Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme.