Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 55

-55-

6. Comun’a Peczelka.

! Nobili alias Vaida, in comun’a Petielc’a [Pețelca este un sat ce aparține orașului Teiuș din județul Alba, Transilvania, România. Pețelca, sat de agricultori români, a fost atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1264, sub numele de terra Bolcholka. Toponimul “Săliște” care denumește trupul nordic al localității ne îndreptățește să afirmăm că satul a fost întemeiat și a evoluat (cel puțin parțial) într-o poiană rezultată în urma defrișării pădurii. Patru decenii mai târziu, în anul 1303, localitatea apare cu numele de Pachalca, o formă destul de apropiată de cea actuală, care confirmă faptul că denumirea sa a suferit o serie de modificări.

Mai multe secole la rând referirile la satul Pețelca lipsesc. Începând din secolul al XVIII-lea, informațiile despre localitate sunt tot mai numeroase și mai complexe. În anul 1733, în conscripția episcopului Ioan Inocențiu Micu, Pețelca (“Peczelka”) număra 20 de familii (circa 100 locuitori), iar în cea a generalului Buccow (“Dismembrația legii”), dintre anii 1760-1762, satul (“Paczalka”) număra 39 de familii de români (aproximativ 200 de persoane), din care 31 ortodoxe și 8 unite.

În anul 1835, sub păstorirea preotului Iosif Domșa (1824-1849) a fost construită prima biserică a satului, din lemn, iar în 1872, în timpul preotului Ilie Luca (1861-1884) a fost înființată o școală confesională greco-catolică.]. Donatiunea acestor’a se afla la rudeniile loru din Aiudu si Apahida. — — 2 patrifamilie.  (vezi Vaida)

! Vaida, in comun’a Petielc’a [Pețelca este un sat ce aparține orașului Teiuș din județul Alba, Transilvania, România. Pețelca, sat de agricultori români, a fost atestat documentar, pentru prima dată, în anul 1264, sub numele de terra Bolcholka. Toponimul “Săliște” care denumește trupul nordic al localității ne îndreptățește să afirmăm că satul a fost întemeiat și a evoluat (cel puțin parțial) într-o poiană rezultată în urma defrișării pădurii. Patru decenii mai târziu, în anul 1303, localitatea apare cu numele de Pachalca, o formă destul de apropiată de cea actuală, care confirmă faptul că denumirea sa a suferit o serie de modificări.

Mai multe secole la rând referirile la satul Pețelca lipsesc. Începând din secolul al XVIII-lea, informațiile despre localitate sunt tot mai numeroase și mai complexe. În anul 1733, în conscripția episcopului Ioan Inocențiu Micu, Pețelca (“Peczelka”) număra 20 de familii (circa 100 locuitori), iar în cea a generalului Buccow (“Dismembrația legii”), dintre anii 1760-1762, satul (“Paczalka”) număra 39 de familii de români (aproximativ 200 de persoane), din care 31 ortodoxe și 8 unite.

În anul 1835, sub păstorirea preotului Iosif Domșa (1824-1849) a fost construită prima biserică a satului, din lemn, iar în 1872, în timpul preotului Ilie Luca (1861-1884) a fost înființată o școală confesională greco-catolică.]. Donatiunea acestor’a se afla la rudeniile loru din Aiudu si Apahida. — — 2 patrifamilie.  (vezi Nobili)

Signatu, Petielc’a 23 Iuniu 1862.

                                                                                                                                   Ilie Luca.

                                                                                                                                     parochu

7. Comun’a Apahid’a.

! Nobili alias Papp, in comun’a Apahid’a [Apahida (în maghiară Apahida, în germană Odendorf / Brenndorf / Briegendorf, în latină Pons Abbatis, în trad. „Podul Abatelui” sau „Podul Abației”) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Apahida (reședința), Bodrog, Câmpenești, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Sub Coastă.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], fostulu principe al Transilvaniei, 1668. — 6 patrifamilie. Scutum militare coclestini coloris, in cujus campo brachium humanum rubra manica amictum et duæ sagitæ in forma crucis, supra scutum galea militaris quarn contegit diadema regium gemmis atque unionibus decenter exornatum [Scut militar de culoarea celestină, în câmpul căruia se află un braț omenesc îmbrăcat cu mânecă roșie și două săgeți în formă de cruce; deasupra scutului este o cască militară acoperă o diademă regală decorată decent cu pietre prețioase și uniuni de astfel de pietre.].    (blazon)  (vezi Papp)

! Papp, in comun’a Apahid’a [Apahida (în maghiară Apahida, în germană Odendorf / Brenndorf / Briegendorf, în latină Pons Abbatis, în trad. „Podul Abatelui” sau „Podul Abației”) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Apahida (reședința), Bodrog, Câmpenești, Corpadea, Dezmir, Pata, Sânnicoară și Sub Coastă.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], fostulu principe al Transilvaniei, 1668. — 6 patrifamilie. Scutum militare coclestini coloris, in cujus campo brachium humanum rubra manica amictum et duæ sagitæ in forma crucis, supra scutum galea militaris quarn contegit diadema regium gemmis atque unionibus decenter exornatum [Scut militar de culoarea celestină, în câmpul căruia se află un braț omenesc îmbrăcat cu mânecă roșie și două săgeți în formă de cruce; deasupra scutului este o cască militară acoperă o diademă regală decorată decent cu pietre prețioase și uniuni de astfel de pietre.].    (blazon)  (vezi Nobili)

Signatum Apahida 7 Iuniu 1862.

                                                                                                          Michaelu Szimonesku,

                                                                                                               preotu in Apahida.

8. Comun’a Alamoru.

Ioane de Alamor, in comun’a Alamoru [Alămor (în dialectul săsesc Meldenbrich, în germană Mildenburg, Makenberg, Mecklenberg, Sachsenhausen, în maghiară Alamor) este un sat în comuna Loamneș din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului, în Podișul Secașelor. Anul primei atestări scrise este 1319. În a treia zi de Crăciun, primăria orașului Săliște organizează, în fiecare an, întâlnirea Junilor din Mărginimea Sibiului, unde participă și Junii din Alămor.]. Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász et Rákócz, dto Arce Fogaras dio 16 Martiu 1643 ad Nr 2100, 794, pentru Ioane apoi pentru fiulu seu Nicolae Alamori deosebi si dela principele Michaelu Apafi dto Alb’a -Iuli’a die 24 Aprilie 1667. — In Signum autem hujusmodi veræ et perfectæ nobilitatis corumdem hæc arma seu nobilitatis insignia: Scutum videlicet obrotundum, sangvinci seu rubei coloris, in cujus fundo Leo quidam naturali suo colore efformatus, collo quosi et oculis iracunde retrojectis decumbens, super quo vir quidam oblongo palio pastorali indutus, sinistra libellum quemdam manualem, dextra vero manibus clavim unam auream stando tenere, ac juvenem quendam equo ferocienti insidentem, amictuque militari splendide exomatum, ac veluti discedere volentem ..... instruere conspicitur: Scuto incumbit galea militaris aperta, quarn contegit Diadema regium gemmis et unionibus apprime ornatum: Abutroque vero latere scuti, tineæ sive lemnisci variorurn colorum hinc inde diffluentes utrasqne oraş seu margines pulcherime ambiuntes, et exornantes; prouti hæc omnia in principio presentium literarum nontrarum docta manu arteque pictoris clarius et depicta esse cernuntur [Și ca semn al acestui tip de noblețe adevărată și perfectă, acestea sunt armele sau însemnele nobleței, în mâna stângă ține un anumit manual, și în mâna dreaptă ține o singură cheie de aur în plan vertical, și un tânăr bărbat călare pe un cal sălbatic, splendid dezbrăcat de hainele sale militare și parcă dornic să plece... este văzut pe punctul de a începe instruirea: Deasupra scutului se sprijină un coif militar deschis, care este acoperit de o diademă regală bogat decorată cu bijuterii și uniuni de bijuterii; întrucât toate aceste lucruri se văd a fi fost mai clar și descrise la începutul scrisorilor prezente decât altele, prin mâna savanților și a artei pictorului]. 16 patrifamilie. In tóte resbóiele patriei au luatu parte, si mai pe urma in campania Mariei Theresiei cu turcii si francii au mersu din aceste familii 5 juni pedestri, si 2 calareti husari.

                                                                                                                                 Petru Badilla,

                                                                                                                                            protop. Mercurii.

9. Comun’a Hoport’a.

! Nemes alias Papp de Alamor, in comun’a Hoport’a [Hopârta (în maghiară: Háporton, în germană: Merrport) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Hopârta (reședința), Silivaș, Șpălnaca, Turdaș și Vama Seacă.]. Fiindu armalele la celelalte familii in Alamuru, despre Domnitorii donatiunii si tîmpu aici nu se póte respunde. 2 patrifamilie. (vezi Papp de Alamor)

! Papp de Alamor, in comun’a Hoport’a [Hopârta (în maghiară: Háporton, în germană: Merrport) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Hopârta (reședința), Silivaș, Șpălnaca, Turdaș și Vama Seacă.]. Fiindu armalele la celelalte familii in Alamuru, despre Domnitorii donatiunii si tîmpu aici nu se póte respunde. 2 patrifamilie. (vezi Nemes de Alamor)

Vajda de So[o]smzö, in comun’a Hoport’a [Hopârta (în maghiară: Háporton, în germană: Merrport) este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Hopârta (reședința), Silivaș, Șpălnaca, Turdaș și Vama Seacă.]. — — 3 patrifamilie.

Parochulu loc.