Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 46

-46-

Vlád de Selistye in Maramuresiu, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.]. Donatiunea noua s’a datu de càtra regele Mathi’a I. lui Ioane Vladu, si fiiloru lui: Nicolae, Theodoru, si Nichit’a in Sâmbat’a inainte de Duminec’a Letare a anului 1486, adeca un’a mie patru sute optudieci si siese, din Bud’a. — 3 patrifamilie. Aloisiu Vladu a fostu in 1848/9 si 1861 deputatu la diet’a Ungariei din partea cercului alegatoriu Zorlentiulu -mare in comitatulu Carasiu in Banatu.

Fáur de Tövis, in Transilvani’a, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.] si Fagetu. — — — 3 patrifamilie.

Drágos de Toplitza, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.]. Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1610, 20 Augusta in Clusiu. — 1 patrifamilia.

Athanasievics, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.]. S’a datu in anulu 1802 de margravul de: Moravia, Lusația Superioară și Inferioară, Istria; ducele de: Lorena, Brabant, Burgundia, Milano, Mantua, Veneția, Limburg, Carniola, Carintia, Salzburg, Wurzburg, Franconia, Stiria, Steyer, Sandomir, Masovia, Lublin, Silezia Superioară și Inferioară, Auschwitz, Zator, Teschen, Friuli și Luxemburg, arhiducele domnitor al Austriei, marele duce de Cracovia, Toscana, al Transilvaniei, suveran al Țărilor de Jos, rege al Ierusalimului, al Ungariei ca Francisc al II-lea, al Boemiei, Lombardiei, Veneției, Croației, Slavoniei, Dalmației, Galiției și Lodomeriei, regele Iliriei, împărat al Sfântului Imperiu Roman, împărat al Austriei, domnul Țărilor Voliniei, Podlacheinului, Berzeszului, Triestei, Freudenthalului, Eulenburgului și al Vindic Mark,  președinte al Confederației Germane, Francisc I de Habsburg-Lorena. — — 1 patrifamilia.

Fogarasi, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.]. — — — 2 patrifamilie.

! Bercianu alias Barcsi de Alb’a -Iuli’a, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.]. Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász et Rákócz, a datu lui Barcsi.  (vezi Barcsi de Alb’a -Iuli’a)

! Barcsi de Alb’a -Iuli’a, in Lugosiu [Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din satele Măguri și Tapia. Lugojul a fost pe vremuri o așezare puternic fortificată, având o importanță mai mare decât în prezent. Prima atestare documentară a cetății Lugoj apare spre sfârșitul secolului al XIII-lea, într-un document păstrat în arhivele din Budapesta, din care reiese că regele Ungariei, Ladislau al IV-lea (1272 - 1290) a poposit cu armata sa la Lugoj. Într-o diplomă datată 22 august 1376, semnată de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, se arată că cetatea Lugojului a fost donată marilor feudali Ladislau și Ștefan Losonczy. La sfârșitul secolului al XIV-lea, mai ales după bătălia de la Nicopole (1396), turcii trec Dunărea deseori, invadează Banatul, ajungând până în părțile Lugojului. În timpul marilor campanii antiotomane, Ioan Huniade, pe când era comite de Timiș (1440), a luat măsuri pentru organizarea sistemului de apărare a orașului, întărind cetatea cu șanțuri, metereze și palisade.]. Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász et Rákócz, a datu lui Barcsi. (vezi Bercianu  de Alb’a -Iuli’a)

Peter fostu vice -capitanu la Alb’a Iuli’a donatiune in 1631. — — —

                                                                                               Stefanu Bercianu,

                                                                                             protopopu si asessoru consistorialu.

XI. Comitatulu Hunyad.

 

1.      Districtulu Dobrei.

Crainicu (Krajnik) de Bolgárfalva, in comun’a Dobr’a. Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1610 Alb’a -Iulia. — Siepte cetàti, — coróna cu inacriptiune imprejuru necetibile. 4 patrifamilie. Pentru credintia càtra Tronu.    (blazon) 

Munténu (Muntyán) de Felső- Lapugy, in comun’a Lapugi de susu. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1687 Fagarasiu. — Insigniile sunt necetibile. 4 patrifamilie. Pentru credintia càtra Tronu.

Tivadar de Sztancsesd, in comun’a Lapusnicu — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1671 Fagarasiu. Unu corbu cu unu inelu in ghiara. 1 patrifamilia. Pentru servitiulu cu arm’a in resboiu.    (blazon) 

Sághi de Tordás, in comun’a Lapusnicu [Lăpușnic este un sat în comuna Dobra din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász et Rákócz, 1634 Alb’a -Iuli’a. Siepte cetàti — o mâna cu sabie si cu inacriptiune in juru necetibile. 2 patrifamilie Pentru servitiulu cu arm’a in resboiu.    (blazon) 

Popa de Lapusnyak, in comun’a Lapusnicu [Lăpușnic este un sat în comuna Dobra din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1665. Necetitóre. 2 patrifamilie. Pentru servitiulu cu arma in resboiu.

! Sindea alias Csókonesti, in comun’a Roscanii [Roșcani este un sat în comuna Dobra din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. Mihai Viteazul domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova, 1600 Alb’a -Iuli’a. — Tricolorlu nationalu românescu, deasupra coróna, — mai josu sigiulu, unu cerbu in coróna, altu cerbu in sigilu, înfipti cu sageti. 9 patrifamilie. Pentru servitiulu militaru.    (blazon)  (vezi Csókonesti)

! Csókonesti, in comun’a Roscanii [Roșcani este un sat în comuna Dobra din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. Mihai Viteazul domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova, 1600 Alb’a -Iuli’a. — Tricolorlu nationalu românescu, deasupra coróna, — mai josu sigiulu, unu cerbu in coróna, altu cerbu in sigilu, înfipti cu sageti. 9 patrifamilie. Pentru servitiulu militaru.    (blazon)  (vezi Sindea)

! Familiile comunitàtu militare Dobra alias Jó Fű, in comun’u Dobr’a. Malkia 1478. Infantul Boemiei și al Spaniei, conte de Tirol, duce de Luxemburg, de Silezia Superioară și Inferioară, de Brabant, de Styria, Carniola și Carintia (Austria interioară) de Burgundia, arhiduce de Austria, rege romano-german, rege al Dalmației, al Germaniei, al Bohemiei, al Ungariei, al Croației și Slavoniei împăratul Ferdinand I de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman, 1552. Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 1653. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1664 Apafi, 1679, Principele Transilvaniei, Margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg, 1702. 155 patrifamilie. Pentru servitiile cu armele si cu caii.

! Jó Fű, in comun’u Dobr’a. Malkia 1478. Infantul Boemiei și al Spaniei, conte de Tirol, duce de Luxemburg, de Silezia Superioară și Inferioară, de Brabant, de Styria, Carniola și Carintia (Austria interioară) de Burgundia, arhiduce de Austria, rege romano-german, rege al Dalmației, al Germaniei, al Bohemiei, al Ungariei, al Croației și Slavoniei împăratul Ferdinand I de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman, 1552. Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 1653. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1664 Apafi, 1679, Principele Transilvaniei, Margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg, 1702. 155 patrifamilie. Pentru servitiile cu armele si cu caii.

Popa de Laposnyak, in comun’a Laposnyak [Lăpușnic este un sat în comuna Dobra din județul Hunedoara, Transilvania, România.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1665 Alb’a -Iuli’a Insig. necetibile. 2 patrifamilie. Pentru servitiulu cu arma in resboiu.

                                                                                                                                   Protop. tract.