Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 64

-64-

sculului de susu pâna josu sunt impletite lamine galbene si rosii, de alta parte albe si rosii, cari docoréza scutulu. Sunt multi si in alte tieri imprastiati, inse in Transilvania mai cu séma pe câmpie in numeru mare. Cu fapte eroice militare: au castigatu George Maioru nobilitatea.    (blazon) 

Maior de Dicső- Szt.- Márton, in comun’a Curticapu [Poarta este un sat în comuna Fărăgău din județul Mureș, Transilvania, România. În 1319 este menționată ca vila Kurtelkopu . În 1334, a fost menționată ca Kurtuelkapu, moment în care, conform listei papale, avea deja o biserică parohială, iar preotul său se numea Lőrinc. Populația sa romano-catolică a adoptat religia reformată în timpul Reformei. În 1601, soldații generalului Giorgio Basta au ars așezarea, iar cea mai mare parte a populației a fost măcelărită. După aceea, așezarea a fost repopulată cu populație românească. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut raionului Tekei din județul Cluj. Datorită celei de-a doua Hotărâri de la Viena în cadrul Tratatului Ribbentrop - Molotov, a devenit din nou parte a Ungariei, dar a revenit României după cel de -al Doilea Război Mondial.]. — — —           

                                                                                                                                   Parochulu loc.

9. Comun’a Bal’a.

Kerekes de Csik.- Szt.- Iván, in comun’a Bal’a [Băla (în maghiară: Balla, în germană: Bolla) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Băla (reședința) și Ercea. Băla a fost menționat pentru prima dată în 1327 și satul încorporat Ercea, conform diferitelor izvoare, menționate pentru prima dată în 1394 sau 1439. Numele locului Băla provine de la adjectivul bălan și înseamnă oameni cu părul deschis și culoarea pielii. Descoperirile de morminte de urne din epoca bronzului în zona satului încorporat Ercea indică o așezare anterioară a comunității. În Evul Mediu centrul comunitar era locuit în principal de români, iar Ercea de maghiari. În Regatul Ungariei, satul Băla a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) iar locul Ercea raionului scaunului Régen felső (Ploaia Superioară) din județul Maros-Torda, apoi cartierului istoric Mureș și din 1950, raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1669, 8 Augustu. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1676, 14 Martie. Cervus quidam naturali colore depictus, sagitta per coluin transfixus, celeri quasi cursu, in dextrum scuti latus sursum tendere conspicitur, etc. [Cerb vopsit în culoare naturală, străpuns de o săgeată printr-o căldărușă*, este văzut alergând cu repeziciune ca și cum ar fi parcă, pe partea dreaptă a scutului, într-un elan spre sus etc..] 4 patrifamilie. Pentru viteji’a armeloru.      (blazon) 

Grámma de M.- Záh, in comun’a Bal’a [Băla (în maghiară: Balla, în germană: Bolla) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Băla (reședința) și Ercea. Băla a fost menționat pentru prima dată în 1327 și satul încorporat Ercea, conform diferitelor izvoare, menționate pentru prima dată în 1394 sau 1439. Numele locului Băla provine de la adjectivul bălan și înseamnă oameni cu părul deschis și culoarea pielii. Descoperirile de morminte de urne din epoca bronzului în zona satului încorporat Ercea indică o așezare anterioară a comunității. În Evul Mediu centrul comunitar era locuit în principal de români, iar Ercea de maghiari. În Regatul Ungariei, satul Băla a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) iar locul Ercea raionului scaunului Régen felső (Ploaia Superioară) din județul Maros-Torda, apoi cartierului istoric Mureș și din 1950, raionului Mureș de astăzi.]. — Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg 1696, 29 Iuniu. Omu, cu vestminte negre imbracatu, in mân’a drépta carte descinsa tiindu — necurmatu uitându-se intrêns’a etc. 8 patrifamilie. Pentru credintia.    (blazon) 

Koncz de Kerpenyes, in comun’a Bal’a [Băla (în maghiară: Balla, în germană: Bolla) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Băla (reședința) și Ercea. Băla a fost menționat pentru prima dată în 1327 și satul încorporat Ercea, conform diferitelor izvoare, menționate pentru prima dată în 1394 sau 1439. Numele locului Băla provine de la adjectivul bălan și înseamnă oameni cu părul deschis și culoarea pielii. Descoperirile de morminte de urne din epoca bronzului în zona satului încorporat Ercea indică o așezare anterioară a comunității. În Evul Mediu centrul comunitar era locuit în principal de români, iar Ercea de maghiari. În Regatul Ungariei, satul Băla a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) iar locul Ercea raionului scaunului Régen felső (Ploaia Superioară) din județul Maros-Torda, apoi cartierului istoric Mureș și din 1950, raionului Mureș de astăzi.]. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg 1702, 22 Decembre. — Omu pe calu albu siediêndu calare etc. 15 patrifamilie. Cu viteji’a armeloru.    (blazon) 

Gráur de Dobricsina, in comun’a Bal’a [Băla (în maghiară: Balla, în germană: Bolla) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Băla (reședința) și Ercea. Băla a fost menționat pentru prima dată în 1327 și satul încorporat Ercea, conform diferitelor izvoare, menționate pentru prima dată în 1394 sau 1439. Numele locului Băla provine de la adjectivul bălan și înseamnă oameni cu părul deschis și culoarea pielii. Descoperirile de morminte de urne din epoca bronzului în zona satului încorporat Ercea indică o așezare anterioară a comunității. În Evul Mediu centrul comunitar era locuit în principal de români, iar Ercea de maghiari. În Regatul Ungariei, satul Băla a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) iar locul Ercea raionului scaunului Régen felső (Ploaia Superioară) din județul Maros-Torda, apoi cartierului istoric Mureș și din 1950, raionului Mureș de astăzi.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud] 1679, 15 Maiu. Fiindu numai producţie originalulu nu se afla. 10 patrifamilie.

Bal’a, 5 Iuliu, 1862.                                                                                 Ioanne Kerekes,

                                                                                                                                      par. gr -cath in Bal’a.

10. Comun’a Curticap (Körtvélyeskapa).

Gráur de Dobracsina, in comun’a Curticapu [Poarta este un sat în comuna Fărăgău din județul Mureș, Transilvania, România. În 1319 este menționată ca vila Kurtelkopu . În 1334, a fost menționată ca Kurtuelkapu, moment în care, conform listei papale, avea deja o biserică parohială, iar preotul său se numea Lőrinc. Populația sa romano-catolică a adoptat religia reformată în timpul Reformei. În 1601, soldații generalului Giorgio Basta au ars așezarea, iar cea mai mare parte a populației a fost măcelărită. După aceea, așezarea a fost repopulată cu populație românească. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut raionului Tekei din județul Cluj. Datorită celei de-a doua Hotărâri de la Viena în cadrul Tratatului Ribbentrop - Molotov, a devenit din nou parte a Ungariei, dar a revenit României după cel de -al Doilea Război Mondial.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679, Maiu 15. — Sunt multi si in alte tieri imprastiati, inse in Transilvania mai cu séma pe câmpie, numerulu nu se scie. Cu fapte eroice militare au câstigatu Teodoru Graur nobilitatea.

                                                                                                                                             Parochulu loc.

11. Orasiulu Szász -Régen.

Szilási de Eadem in Hungaria, comit. Bihar, acum decoratu, in Regenu –sasescu [Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, (în germană Sächsisch-Regen, în maghiară Szászrégen, Nagyrégen) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința). Vechea denumire a Reghinului este aceea de “Reghinul Săsesc” (traducere românească a denumirii germane “Sächsisch Regen”, respectiv a celei ungurești, “Szaszregen”). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun". Comunitatea bisericească din Reghin a preluat reforma lui Martin Luther în anul 1551 prin preotul Josephus Kimpius. În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: “Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle” (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toții pentru pace). Așezarea a fost împărțită în anul 1646 în două așezări: Reghinul Unguresc (Magyar-Régen) care s-a deprins de Reghin la ordinul principelui Gheorghe Rákóczi I. Reghinul Săsesc ocupa o poziție specială. În Reghinul Unguresc se afla partea istorică a așezării, deoarece biserica înălțată acolo este în stil roman. Aceste două așezări au fost despărțite prin Pârâul Trandafirilor, care izvorăște în nordul Pădurii Rotunde. Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661. “Societatea de plutărit” a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă “companie” și împreună cu alți lipoveni au întemeiat “Compania de plutărit Wermescher”, ai cărei membri finanțau activitatea. În anul 1863 Reghin a fost ridicat la rangul de oraș liber regesc. În anul 1924 a avut loc “încorporarea” Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord.]. Principele Transilvaniei, regele Ungariei, prinț romano -german, ducele de Opole, Gabriel Bethlen de Iktár. Alba -Iulia ddto 7 Mai, 1625. — Scutu militare ridicatu, vênetu, intru a càrui’a area sunt 3 monticuli, pe cari stà unu griphu cu piciorulu dinainte ridicatu, in care tiene 3 lilu** albe, deasupr’a scutului stà galea exornata cu petri scumpe, deasupr’a acestia altu ghriphu numai de jumetate vediutu, scutulu de 2 pàrti decursive este decoratu cu lamine vinete si rosii. Sunt inprastiati prin comitatulu Solnocu -inferioru, esterioru, mediocre, — Doboca, Kolos, si in sede siculicali Gyergyő. Nobilitatea au câstigatu cu arme fratii impetratori Vasilie Simeonu si Dimitrie.    (blazon) 

Mayer, in Regenu –sasescu [Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, (în germană Sächsisch-Regen, în maghiară Szászrégen, Nagyrégen) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința). Vechea denumire a Reghinului este aceea de “Reghinul Săsesc” (traducere românească a denumirii germane “Sächsisch Regen”, respectiv a celei ungurești, “Szaszregen”). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun". Comunitatea bisericească din Reghin a preluat reforma lui Martin Luther în anul 1551 prin preotul Josephus Kimpius. În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: “Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle” (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toții pentru pace). Așezarea a fost împărțită în anul 1646 în două așezări: Reghinul Unguresc (Magyar-Régen) care s-a deprins de Reghin la ordinul principelui Gheorghe Rákóczi I. Reghinul Săsesc ocupa o poziție specială. În Reghinul Unguresc se afla partea istorică a așezării, deoarece biserica înălțată acolo este în stil roman. Aceste două așezări au fost despărțite prin Pârâul Trandafirilor, care izvorăște în nordul Pădurii Rotunde. Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661. “Societatea de plutărit” a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă “companie” și împreună cu alți lipoveni au întemeiat “Compania de plutărit Wermescher”, ai cărei membri finanțau activitatea. În anul 1863 Reghin a fost ridicat la rangul de oraș liber regesc. În anul 1924 a avut loc “încorporarea” Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord.]. Margravul de Moravia, ducele de Teschen, de Burgundia, de Brabant, de Stiria, de Carintia, de Carniola, de Luxemburg, de Silezia, arhiducele de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), regele Croației, Slavoniei, Ungariei, Boemiei, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al III-lea de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman.  -Viennæ ddto 4 Februariu 1651. — Scutu militare impartîtu in 4 pàrti, in 2 pàrti se afla aquila cu aripile intinse, si cód’a largita lasata in josu, in alte 2 pàrti sunt 3 lilie albe in mediulu scutului sunt 3 sape, scutulu are area vênata decoratu cu diademe, deasupr’a lui se vedu de 2 pàrti câte 2 aripe de aquila intinse, scutulu e decorutu cu lamine defluente galbine si rosii. Sunt imprastiati prin tóta tiar’a. Nobilitatea e câstigata cu arm’a lui Wilibalde Mayer.    (blazon) 

* Aquilegia vulgaris, cunoscută sub numele de căldărușă (in engleza European columbine) este o plantă din specia Aquilegia din familia Ranunculaceae. Este o plantă perenă ierboasă cu înflorire care crește până la 1,2 m înălțime, cu tulpini ramificate, subțire, păroase. Frunzele sunt biternate; fiecare frunză are trei grupe de trei pliante. Florile, în diferite nuanțe de violet, albastru, roz și alb, sunt pandantive sau orizontale cu pinteni agățați și apar la începutul verii. Epitetul latin specific vulgaris înseamnă “comun”.

** lat lilium] (Trs; Bot) 1 Crin (Lilium candium). 2 (Îc) ~-vânăt Stânjenel (Iris germanica). 3 (Îc) ~-galben Stânjenel galben (Iris pseudacorus).

 

 

  Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 63

-63-

Váradi de Nagy -Várad, in comun’a Muresiu -Lechinti’a [Lechința, în trecut Lechința de Mureș, (în maghiară Maroslekence), este un sat ce aparține orașului Iernut din județul Mureș, Transilvania, România. Pe platoul Săliște, de pe malul drept al Mureșului, se află resturile unei așezări din epoca romană. Este menționat pentru prima dată în 1269 ca Lekenczethw. În Evul Mediu, satul distrus Szentgyörgy (1347) a fost situat pe locul Szentgyörgypuszta de astăzi. Fostul conac al familiei Kabós este pe teritooriul satului]. I Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1609. II. Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 1654. III. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1689. — Scutum videlicet militare in cujus campo sive area miles cataphractus stare, dextra manu clypeum gestare, sinistra vero ramusculum virentem tenere conspicitur [Scut militar, în câmpul căruia sau zonă stă un soldat, ținându-și scutul în mâna dreaptă și ținând o ramură verde în stânga.]. 4 patrifamilie.

Gráur de Dobratsina, in comun’a Muresiu –Ludusiu [Luduș (în trecut Ludoșul de Mureș; în maghiară Marosludas, în trad. “Gâștele de pe Mureș”) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Avrămești, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja, Luduș (reședința) și Roșiori. Ludușul este pomenit prima dată conform documentelor istorice în 1333. De-a lungul timpului apare sub următoarele denumiri: Ludas 1333, Ludas 1377, Lwdas 1439, Ludas 1461, Ludas 1733, Ludos 1750, Maros-Ludas 1760-1762, Maros Ludos, Ludos 1854 Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș 1920 și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi. În 1333 este pomenit pentru prima dată sub numele de Ludas. În perioada interbelică a fost reședința plășii Luduș din județul Turda. Până la Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut raionului Marosludasi din județul Torda-Aranyos. A fost declarat oraș în 1960. Există înregistrări ale așezării Marosgezse aparținând lui Marosludas încă din 1366. În centrul așezării cândva cu majoritate declarată maghiară, pe lângă bisericile istorice maghiare, bisericile reformate și romano-catolice, se află și o statuie Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Statuia a fost ridicată după Tratatul de la Trianon.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679. — — 1 patrifamilia.

Drágos, in comun’a Muresiu –Ludusiu [Luduș (în trecut Ludoșul de Mureș; în maghiară Marosludas, în trad. “Gâștele de pe Mureș”) este un oraș în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Avrămești, Cioarga, Ciurgău, Fundătura, Gheja, Luduș (reședința) și Roșiori. Ludușul este pomenit prima dată conform documentelor istorice în 1333. De-a lungul timpului apare sub următoarele denumiri: Ludas 1333, Ludas 1377, Lwdas 1439, Ludas 1461, Ludas 1733, Ludos 1750, Maros-Ludas 1760-1762, Maros Ludos, Ludos 1854 Ludaș-Mureș și Ludoșul de Mureș 1920 și în 1928 Luduș - formă care nu s-a mai schimbat până astăzi. În 1333 este pomenit pentru prima dată sub numele de Ludas. În perioada interbelică a fost reședința plășii Luduș din județul Turda. Până la Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut raionului Marosludasi din județul Torda-Aranyos. A fost declarat oraș în 1960. Există înregistrări ale așezării Marosgezse aparținând lui Marosludas încă din 1366. În centrul așezării cândva cu majoritate declarată maghiară, pe lângă bisericile istorice maghiare, bisericile reformate și romano-catolice, se află și o statuie Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), denumită și Lupa romana, este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru. Statuia a fost ridicată după Tratatul de la Trianon.]. — — — 2 patrifamilia.

Mures- Ludusiu, 28 Iunii c. N. 1862.

                                                                                                              Ioan Grauru,

                                                                                                   admin. protop. alu tractului M. -Ludusiu.

7. Comun’a Mező -Rüts.

Bát de Septér, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1685, 8 Ianuariu. — 4 patrifamilie. Husaru vitézu.

Gráur de Nagy -Ernye, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1679, 15 Május. — — 4 patrifamilie. Vitejie.

Gírbo de Sijáb, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.].Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], — càrţile donatari prin revolutiune s’au perdutu.

Pap de Hudak, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], — Donatia prin revolutiune s’a perdutu.

Tamás de Baréd, in comun’a Mező –Rüts [Râciu (în maghiară Mezőrücs) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Căciulata, Coasta Mare, Cotorinau, Curețe, Hagău, Leniș, Nima Râciului, Obârșie, Pârâu Crucii, Râciu (reședința), Sânmărtinu de Câmpie, Ulieș, Valea Sânmărtinului, Valea Seacă și Valea Ulieșului. Locul Râciu a fost menționat pentru prima dată în 1305 și a fost un Knesendorf românesc în Evul Mediu. În satul încorporat Sânmărtinu de Câmpie (Martelsfeld) , o descoperire arheologică a fost datată din epoca romană.

În Regatul Ungariei , municipiul a aparținut districtului scaunului Maros felső (Maros de Sus) din județul Maros-Torda și apoi districtului istoric Mureș și din 1950 raionului Mureș de astăzi.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], — Donati’a prin revolutie s’a perdutu.

Mező-Rüts 1862 Iunius 15.

Bucur Vasilie,                                                                                      Alesandru Bucur,

        notariu.                                                                                             preotu gr.-catholicu alu Ruciului.

8. Comun’a Toldalag.

Cseh, in comun’a Toldalag [Toldalag ( în română Toldal ) este un sat în Székelyföld, Transilvania, România de astăzi, județul Mureș. În 1268, este menționată pentru prima dată sub numele de Toldalagh. Biserica cu hramul Tuturor Sfinților a fost menționată pentru prima dată în 1471. Biserica reformată de astăzi a fost construită probabil în 1776 prin reconstruirea ei. În 1910, avea 644 de locuitori, majoritatea români, cu o minoritate maghiară semnificativă. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului inferior Régeni din județul Maros-Torda.]. — Margravul de Moravia, ducele de Teschen, de Burgundia, de Brabant, de Stiria, de Carintia, de Carniola, de Luxemburg, de Silezia, arhiducele de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), regele Croației, Slavoniei, Ungariei, Boemiei, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al III-lea de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman. Viennae die 13 Aprilis 1610. Scutu militariu, vênatu m care stà unu leu albu ridicatu pe 2 picióre si cód’a e in susu ridicata, cu gur’a deschisa, si limb’a rosie scósa intre dinti, are coróna de petri scumpe pe capu, — désupr’a scutului stà un’a galea militarésca cu petri scumpe, tîntuita, lânga ea stà o aquila cu aripele intinse, scutulu e cu lemnisce vênete si albe vênate. In Toldalag 6, in Magyar- Regen 3 patrifamilie. Fapte militare care le-au facutu impetratoulu Michaille Cseh si fratele seu Ioanne.    (blazon) 

Seafte, in comun’a Toldalag [Toldalag ( în română Toldal ) este un sat în Székelyföld, Transilvania, România de astăzi, județul Mureș. În 1268, este menționată pentru prima dată sub numele de Toldalagh. Biserica cu hramul Tuturor Sfinților a fost menționată pentru prima dată în 1471. Biserica reformată de astăzi a fost construită probabil în 1776 prin reconstruirea ei. În 1910, avea 644 de locuitori, majoritatea români, cu o minoritate maghiară semnificativă. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului inferior Régeni din județul Maros-Torda.]. — — — 

Major, in comun’a Toldalag [Toldalag ( în română Toldal ) este un sat în Székelyföld, Transilvania, România de astăzi, județul Mureș. În 1268, este menționată pentru prima dată sub numele de Toldalagh. Biserica cu hramul Tuturor Sfinților a fost menționată pentru prima dată în 1471. Biserica reformată de astăzi a fost construită probabil în 1776 prin reconstruirea ei. În 1910, avea 644 de locuitori, majoritatea români, cu o minoritate maghiară semnificativă. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului inferior Régeni din județul Maros-Torda.]. — Margravul de Moravia, ducele de Teschen, de Burgundia, de Brabant, de Stiria, de Carintia, de Carniola, de Luxemburg, de Silezia, arhiducele de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), regele Croației, Slavoniei, Ungariei, Boemiei, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al III-lea de Habsburg, al Sfântului Imperiu Roman. din Vienn’a in 20 Aprilie 1656. Scutu militaru vênatu, in fundulu verde, siede pe unu calu albu unu barbatu in camesie de fieru îmbracatu, in mân’a stenga tiene dologii* frèului, ’are nadragi rosii, cisme galbene, pe capu chivara**, in mân’a drépta tiene pulosiu, si stà cu faci’a spre partea deadrépta a scutului, pe scutu stà o chivara ingradita si decorata cu petri scumpe, din acàrui’a midilocu esse unu barbatu militariu invescutu in camesie de fieru cu chivara pe capu, tienêndu sabie in mân’a, éra in deadrépt’a parte a

* Dârlog - (Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el.)

** Chivără - Chipiu înalt, folosit în trecut de militarii anumitor arme.

 

 

  Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 62

-62-

in cujus cumpo sive arca homo integer, rubei coloris amictu indutus, scipionem seu baccillum in dextra, sinistra vero manibus fasciculum liliorum rosis mixtorum gestare conspiciter. Supra sculam galea militaris clausa est posita, quam contegit diadema Regium genunis atque unionibus decenter variegatum. [pe al cărui pat sau laviță un om reprezentat întreg, îmbrăcat într-o haină roșie, poartă în mod evident un toiag sau sceptru în mâna dreaptă, iar în mâna stângă un buchet de crini amestecați cu trandafiri. Deasupra scutului este așezată o cască militară închisă, care este acoperită de o diademă regală împestrițată decent cu pietre prețioase și uniuni.]. 6 patrifamilie.    (blazon) 

Popp de Rogoz, in comun’a Uroiulu de câmpie [Rapoltu Mare (în maghiară: Nagyrápolt, în germană: Gross-Rapolden) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bobâlna, Boiu, Folt, Rapoltu Mare (reședința) și Rapolțel.]. 1753. — — 3 patrifamilie. Acestia au o judecata facuta in anulu 1848 - 8 Aprilu, in care dupa aratat’a carte de nobilitate din anulu 1753 tabl’a regésca i recunósce de nobili immuni. Originalulu se afla in Chioariu in comun’a Rogozu la rudenii.

Popp de Ramantza, in comun’a Uroiulu de câmpie [Rapoltu Mare (în maghiară: Nagyrápolt, în germană: Gross-Rapolden) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bobâlna, Boiu, Folt, Rapoltu Mare (reședința) și Rapolțel.].  — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1677, 27 Ianuariu. Scutum videlicet militare erectum, coelestini coloris in cujus fundo trijugis monticulus est elevatus, super quo cignus quidam pennis suis natnralibus depictus, sinistra erectus stare, dextra autem . . . . . . . . . calamum scriptorium aprehendisee visitur; supra scutum autem galea militari clausa est posita, quam contegit diadema regium gemmis atque unionibus decenter exornatum. [scut decernat în scop militar, de culoare cerească, la baza căruia se înălță un deal cu trei amfore de vin, pe care este înfățișată o lebădă cu pene naturale, stând în picioare în stânga și în dreapta . . . . . . . . . condeiul scriitorului se vede că este apucat; iar deasupra scutului este așezată o cască militară inchisă, care este acoperită de o diademă regală decorată decent cu bijuterii și uniuni.]. 1 patrifamilia.    (blazon) 

Popp, in comun’a Uroiulu de câmpie [Rapoltu Mare (în maghiară: Nagyrápolt, în germană: Gross-Rapolden) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bobâlna, Boiu, Folt, Rapoltu Mare (reședința) și Rapolțel.].  — — — 1 patrifamilia. Dupa inquisitiunea facuta in anulu 1791, 15 Decembre tabl’a regésca din M -Vásárhely l’au recunoscutu de nobilu.

Rád de Szakálasfalva, in comun’a Uroiulu de câmpie [Rapoltu Mare (în maghiară: Nagyrápolt, în germană: Gross-Rapolden) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bobâlna, Boiu, Folt, Rapoltu Mare (reședința) și Rapolțel.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1666, 25 Maiu. — — 4 patrifamilie. Càrtile nobilitare sunt in Chioariu, inse din judecat’a tablei regesci in forulu productionale s’au intaritu de nobili donatari, in urm’a atunci aratatei càrti de nobilitate, data de comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], nemine contradicente.

! Moldován alias Cormán de Sz -Mihály-Telke, in comun’a Uroiulu de câmpie [Rapoltu Mare (în maghiară: Nagyrápolt, în germană: Gross-Rapolden) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bobâlna, Boiu, Folt, Rapoltu Mare (reședința) și Rapolțel.].  2 patrifamilie. Càrţile nobilitare li s’au prapaditu prin revolutiune, de altmintenea se sciu curatu ca aunt armalisti.  (vezi Cormán de Sz -Mihály-Telke)

! Cormán de Sz -Mihály-Telke, in comun’a Uroiulu de câmpie [Rapoltu Mare (în maghiară: Nagyrápolt, în germană: Gross-Rapolden) este o comună în județul Hunedoara, Transilvania, România, formată din satele Bobâlna, Boiu, Folt, Rapoltu Mare (reședința) și Rapolțel.].  2 patrifamilie. Càrţile nobilitare li s’au prapaditu prin revolutiune, de altmintenea se sciu curatu ca aunt armalisti.  (vezi Moldován de Sz -Mihály-Telke)

Paska de Oláh- Lápos, in comun’a Capusiulu dc câmpie [Căpușu de Câmpie (în maghiară Mezőkapus, în germană Feldtor, în trad. «Poarta Câmpiei») este un sat în comuna Iclănzel din județul Mureș, Transilvania, România.]. — — — 1 patrifamilia. Este o altissima decisiune [dată] de margravul Moraviei, al Sfântului Imperiu Roman, de Burgau, de Lusația Superioară și Inferioară, de Pont-à-Mousson, de Nomena, contele de Namur, de Provence, de Blâmont, de Zutphen, de Saarwerden, de Salm, de Falkenstein, de Habsburg, de Flandra, de Tirol, de Hainaut, de Kyburg, de Gorizia și Gradiszki, ducele de Limburg, de Gelderland, de Württemberg, de Teck, de Silezia Superioară si Inferioară, de Parma, de Placetia, de Guastalla, de Oświęcim, de Calabria, de Zator, de Baru, de Montferrat, de Cieszyn, de Suabie, de Charlesville, de Burgundia, de Lorena, de Stiria, de Carintia de Carniola, de Bucovina, de Brabant, de Luxemburg, de Milano și Mantua, arhiducele de Austria, marele duce al Toscanei, marele duce al Transilvaniei,  regele Ierusalimului, Romanilor, Dalmației, Germaniei, Lodomeriei, Galiţiei, Ungariei, Croației, Slavoniei și al Boemiei, suveran al Țărilor de Jos, prinț de Burgundia și Lorena, împărat romano-german,  Iosif al II –lea de Habsburg-Lorena. anulu 1781, 16 Auguatu, in care recunósce immunitatea legale a nobililoru Ioanu si Stephanu Paska de Oláh- Lápos,  precumu a tuturoru fratiloru loru, si poruncesce in. gubernu Transilvanu, ca pe numita familie Paskaiana se o tiene in conformitatea si immunitatea de mai’nainte.

Tamás, in comun’a Capusiulu dc câmpie [Căpușu de Câmpie (în maghiară Mezőkapus, în germană Feldtor, în trad. «Poarta Câmpiei») este un sat în comuna Iclănzel din județul Mureș, Transilvania, România.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud]. — 1 patrifamilia. In revolutiune s’au rapitu càrcile nobilitare inse atât'a se scie cà sunt armalisti de sub comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud].

Major de Dieső- Szt.-Márton, in comun’a Capusiulu dc câmpie [Căpușu de Câmpie (în maghiară Mezőkapus, în germană Feldtor, în trad. «Poarta Câmpiei») este un sat în comuna Iclănzel din județul Mureș, Transilvania, România.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud] 1692, 21 Iunie. — Insignia crant in sigillo princip. Transilvanico, in hoc autem apparebant insignia trium nationum principatus Transylvaniæ in cujus marginibus conscriptio impressive facta talis legebatur: Michael Apafi D. G princ. Trans. Part. R. Hung. D. ct. Sic. Com. [Insemnele sigiliului princip. ardelean, iar in acesta se vedeau insemnele celor trei neamuri ale principatului Transilvaniei, în marginile cărora impresionanta inscripţie scria astfel: Michael Apafi D. G princ. Trans. Part. R. Hung. D. et. Sic. Com.]. 2 patrifamilie.    (blazon) 

! Szokány alias Csáklán de Egerbegy, in comun’a Capusiulu dc câmpie [Căpușu de Câmpie (în maghiară Mezőkapus, în germană Feldtor, în trad. «Poarta Câmpiei») este un sat în comuna Iclănzel din județul Mureș, Transilvania, România.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1673, 20 Maiu. — In signum autem perfectæ nobditatis scutum videlicet militare coelestini coloris, in cujus campo sive area homo quidam integer sago armisque iustructus, dextra manu botrum prematurum tenere visitur, supra scutum galea militaris clausa est posita, quam contegit diadema Regium gemmis atque unionibus decenter exornatum; [În semn de noblețe desăvârșită, i-a fost decernat un scut militar de culoare cerească, în câmpul sau zona căruia se vede un bărbat, complet reprezentat cu mantaua militară (sago) și armele, ținând în mâna dreaptă un grup de steluțe, venit în inspecție militară (trecere în revistă). Deasupra este o casxă închisă, care este acoperită de o diademă regală, împodobită decent cu pietre prețioase și uniuni;]. 2 patrifamilie.    (blazon)