Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 66

-66-

Krájnik, in comun’a Alsó -Orosz et Hétbük [Urisiu de Jos (în maghiară Alsóoroszi) este un sat în comuna Chiheru de Jos din județul Mureș, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Subcarpații Transilvaniei.], comit. Tuni’a de susu. Ștefan Mailat de Comăna, nobil român, voievod al Transilvaniei. feria 5 Beati Martini anno dom. 1537, et Isabella [de Jagiello] regina Transilv. [soția regelui Ioan I Zápolya și mama principelui transilvănean Ioan Sigismund.] cu datulu 1550 in castello Görgeny. — 2 patrifamilie. Acésta nobilitate au câstigatu Luc’a Krainicu cu titlu de Keneziat.

! Modvai alias Pap, in comun’a Habicu [Hétbükk], comit. Turd’a de susu [Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, (în germană Sächsisch-Regen, în maghiară Szászrégen, Nagyrégen) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința). Vechea denumire a Reghinului este aceea de “Reghinul Săsesc” (traducere românească a denumirii germane “Sächsisch Regen”, respectiv a celei ungurești, “Szaszregen”). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun". Comunitatea bisericească din Reghin a preluat reforma lui Martin Luther în anul 1551 prin preotul Josephus Kimpius. În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: “Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle” (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toții pentru pace). Așezarea a fost împărțită în anul 1646 în două așezări: Reghinul Unguresc (Magyar-Régen) care s-a deprins de Reghin la ordinul principelui Gheorghe Rákóczi I. Reghinul Săsesc ocupa o poziție specială. În Reghinul Unguresc se afla partea istorică a așezării, deoarece biserica înălțată acolo este în stil roman. Aceste două așezări au fost despărțite prin Pârâul Trandafirilor, care izvorăște în nordul Pădurii Rotunde. Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661. “Societatea de plutărit” a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă “companie” și împreună cu alți lipoveni au întemeiat “Compania de plutărit Wermescher”, ai cărei membri finanțau activitatea. În anul 1863 Reghin a fost ridicat la rangul de oraș liber regesc. În anul 1924 a avut loc “încorporarea” Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord.]. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg, de datu 1699 mensi Octomb. 6 die in orasiulu Ebendorf [Ebendorf este o parte a municipiului Barleben din districtul Börde din Saxonia  -Anhalt.] — 3 patrifamilie. Acésta nobilitate au câstigat-o Ursulu si Irimie Pop Modvai.  (vezi Pap)

! Pap, in comun’a Habicu [Hétbükk], comit. Turd’a de susu [Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, (în germană Sächsisch-Regen, în maghiară Szászrégen, Nagyrégen) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința). Vechea denumire a Reghinului este aceea de “Reghinul Săsesc” (traducere românească a denumirii germane “Sächsisch Regen”, respectiv a celei ungurești, “Szaszregen”). Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menționată cu denumirea de "Regun". Comunitatea bisericească din Reghin a preluat reforma lui Martin Luther în anul 1551 prin preotul Josephus Kimpius. În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a orașului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: “Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle” (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toții pentru pace). Așezarea a fost împărțită în anul 1646 în două așezări: Reghinul Unguresc (Magyar-Régen) care s-a deprins de Reghin la ordinul principelui Gheorghe Rákóczi I. Reghinul Săsesc ocupa o poziție specială. În Reghinul Unguresc se afla partea istorică a așezării, deoarece biserica înălțată acolo este în stil roman. Aceste două așezări au fost despărțite prin Pârâul Trandafirilor, care izvorăște în nordul Pădurii Rotunde. Ioan Kemény a fost ales ca principe al Transilvaniei în orașul Reghin la data de 1 ianuarie 1661. “Societatea de plutărit” a fost, în ceea ce privește răspândirea și cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situație a fost favorizată în primul rând de poziția favorabilă a localității pe valea Mureșului, râu pe care veneau plutele din Munții Călimani. Comerțul cu lemnul și cu plutele a fost una din cele mai importante activități desfășurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziția favorabilă a localității în apropierea munților Gurghiu și Călimani, cu suprafețele lor întinse de pădure, erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulți negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere. Fiecare membru primea, pentru funcția sa, o remunerație potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulți lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea și transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea și o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa. În anul 1855 mai mulți membri au ieșit afară din această așa zisă “companie” și împreună cu alți lipoveni au întemeiat “Compania de plutărit Wermescher”, ai cărei membri finanțau activitatea. În anul 1863 Reghin a fost ridicat la rangul de oraș liber regesc. În anul 1924 a avut loc “încorporarea” Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraș, care creștea astfel cu 995 ha în partea de nord.]. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg, de datu 1699 mensi Octomb. 6 die in orasiulu Ebendorf [Ebendorf este o parte a municipiului Barleben din districtul Börde din Saxonia  -Anhalt.] — 3 patrifamilie. Acésta nobilitate au câstigat-o Ursulu si Irimie Pop Modvai.  (vezi Modvai)

                                                                                                                                              Parochulu loc.

14. Comun’a N -Szederjes.

Csorba, in comun’a Sadriasiu –mare [Sadri este o limbă indo -iraniană legată de bengaleză, maithili și oriya. Este limba unificatoare a statului Jharkhand din nordul Indiei și este vorbită și în statele Bihar, Bengalul de Vest și Orissa, precum și în Bangladesh.]. Csorba Anton celu intêiu, 1576. Voievodul Transilvaniei, căpitanul cetății Várad (Várad este un sat în districtul Szigetvár, județul Baranya, Ungaria) ducele Cristofor Báthory de Somlyó, 1576. — In Kincesiu si Sadriasiu. 6 patrifamilie.

Acésta consemnatiune s’au scrisu in 30 Iunie 1862.

                                   Prin mine Csorba Gavriil,

                                                                                                         parochu Sadriasiului mare.

15. Comun’a A. Köhér.

Pop de Harsány, in comun’a Chiheriu de josu [Chiheru de Jos (în maghiară: Alsóköhér, în germană: Unterkiher) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Chiheru de Jos (reședința), Chiheru de Sus, Urisiu de Jos și Urisiu de Sus.]. Contele de Barcelona. hertog von Brabant, ducele de Parma și Piacenza, de Teschen, de Burgundia, de Luxemburg, de Brabant, de Milano, arhiducele de Austria, prințul moștenitor al Austriei,  rege al Germaniei, al Republicii Cehe, al Ungariei și Croației, rege și elector al Boemiei, rege al Siciliei, al Sardiniei, al Aragonului, al Valenciei, al Majorcăi, al Corsicii, al Spaniei și Indiilor, al Sardiniei, al Neapolului, Carol al VI-lea de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman la anulu 1726, 18 Iunie. Originalulu se afla la Hodacu in mân’a Harsianesciloru de acolo, ér’ famili’a de aici are numai documente, cum-cà si ea e Harsianeasca. — 4 patrifamilie.

Hagymásy, in comun’a Chiheriu de josu [Chiheru de Jos (în maghiară: Alsóköhér, în germană: Unterkiher) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Chiheru de Jos (reședința), Chiheru de Sus, Urisiu de Jos și Urisiu de Sus.]. Principele Transilvaniei, principele imperial, ducele de Opole și Ratibor, Sigismund Báthory de Somlyai, timpulu nu se póte ceti. Nu se póte ceti documentulu fiindu stersu si stricatu. Cuprinsulu nu se póte ceti, ér incâtu pentru form’a esterna e scrisu pre piele cu sînora ai cu unu pecetu pusu pre nesce céra care este forma de rotitia ai spândiura de sinóra. Din 3 patrifamilie ceialalti traescu necasatoriti pâna in 2 patrifamilie.

Chiheriu de josu, 25 Iunie e. n. 1862.                                                                   Vasiliu Harsian,

                                                                                                                                              preotulu locului. 

                                    16. Comun’a Libánfalva.

Máté, in comun’a Libánfalva [Ibănești (în maghiară: Libánfalva) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Blidireasa, Brădețelu, Dulcea, Ibănești (reședința), Ibănești-Pădure, Lăpușna, Pârâu Mare, Tireu, Tisieu și Zimți. Vestigiile arheologice descoperite pe raza comunei dovedesc locuirea Ibăneștiului încă din neolitic. - 1453 – prima atestare documentară a localității Ibănești. - 1599–1600 – locuitorii din Ibănești se alătură companiei lui Mihai Viteazul din Moldova. - 1704–1708 - locuitorii îl sprijină pe Francisc Rákóczi al II-lea. - 1848–1849 – locuitorii Văii Gurghiului au făcut parte din Legiunea a XII–a condusă de Constantin Roman Vivu; și-au trimis reprezentanți la Marea Adunare a Românilor din Transilvania de la Blaj (15-17 mai 1848). - În timpul dramaticelor evenimente din februarie–martie 1849 au fost uciși din Ibănești Dan Toader, Dan Ioan, Dan Filip, Petra Ion, Petra Pintilie, Todoran Iacob, Todoran Mihai, Todoran Precup, Gliga Vasilica, Chirteș Vasilica, Ceușan Dumitru, Dan Teodor, Todoran Oanea, Todoran Aana, Grigore Pop și alții. - 1877–1878 – Războiul de Independență al României: Nicolae Petra–Petrescu participă voluntar la războiul din Balcani; 30 de contribuabili din Ibănești sprijină prin donații dotarea armatei române cu suma totală de 16 florini și 10 cruceri, 2 taleri și 2 merindare.]. — — — 28 patrifamilie.

Kürtös, in comun’a Libánfalva [Ibănești (în maghiară: Libánfalva) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Blidireasa, Brădețelu, Dulcea, Ibănești (reședința), Ibănești-Pădure, Lăpușna, Pârâu Mare, Tireu, Tisieu și Zimți. Vestigiile arheologice descoperite pe raza comunei dovedesc locuirea Ibăneștiului încă din neolitic. - 1453 – prima atestare documentară a localității Ibănești. - 1599–1600 – locuitorii din Ibănești se alătură companiei lui Mihai Viteazul din Moldova. - 1704–1708 - locuitorii îl sprijină pe Francisc Rákóczi al II-lea. - 1848–1849 – locuitorii Văii Gurghiului au făcut parte din Legiunea a XII–a condusă de Constantin Roman Vivu; și-au trimis reprezentanți la Marea Adunare a Românilor din Transilvania de la Blaj (15-17 mai 1848). - În timpul dramaticelor evenimente din februarie–martie 1849 au fost uciși din Ibănești Dan Toader, Dan Ioan, Dan Filip, Petra Ion, Petra Pintilie, Todoran Iacob, Todoran Mihai, Todoran Precup, Gliga Vasilica, Chirteș Vasilica, Ceușan Dumitru, Dan Teodor, Todoran Oanea, Todoran Aana, Grigore Pop și alții. - 1877–1878 – Războiul de Independență al României: Nicolae Petra–Petrescu participă voluntar la războiul din Balcani; 30 de contribuabili din Ibănești sprijină prin donații dotarea armatei române cu suma totală de 16 florini și 10 cruceri, 2 taleri și 2 merindare.]. — — — 8 patrifamilie.

G. Libánfalva, 24 Iunie 1862.                                                                Ioan Racotianu,

                                                                                                                    parochu gr.-cath.

                                    17. Comun’a M -Pagocsa.

Barla de Dragumérfalva, in comun’a Pagacsa [Pogăceaua (în maghiară: Mezőpagocsa) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Bologaia, Ciulea, Deleni, Fântâna Babii, Pârâu Crucii, Pogăceaua (reședința), Scurta, Sicele, Valea Sânpetrului și Văleni.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], sub dato in civitate Segesvár [Sighișoara] anno Domini 1663 die 16 Februarii. — Scutum militare erectum coelestini coloris triangulare, in cujus area eques armatus aago viridi pîleoque crstato amictus, manu dextra sclopetum, sinistra habenas equi dirigere visitur [Scut militar triunghiular ridicat de culoarea cerului, în câmpul căruia se vede un cavaler înarmat cu un scut verde și purtând o pălărie cu creastă, cu o pușcă-n mâna dreaptă, ținând frâiele calului cu stânga.]. 3 patrifamilie.    (blazon) 

Domnitz de Batiz in comit. Szathmár, in comun’a Pogacsa [Pogăceaua (în maghiară: Mezőpagocsa) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Bologaia, Ciulea, Deleni, Fântâna Babii, Pârâu Crucii, Pogăceaua (reședința), Scurta, Sicele, Valea Sânpetrului și Văleni.]. — Margravul Moraviei, contele de Habsburg, Flandra și de Tirol, duceje de Württemberg, Luxemburg, de Silezia Superioară și Inferioară, de Brabant, de Styria, Carniola și Carintia (Austria interioară) de Burgundia, arhiduce de Austria, rege romano-german, rege al Romei, al Dalmației, al Germaniei, al Bohemiei, al Ungariei, al Croației și Slavoniei, împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ferdinand al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, dtto Viennæ in 22 Oct. 1633. Scutum militare flavi coloris, in cujus area vir manu dextra nudam frameam copulæ tenus inviolabiliter compressam vibrare, sinistra vero caput turcicum gestare visitur. [Scut militar de culoare galbenă, în zona căruia se vede un bărbat ținând un scalp în mâna dreaptă, și purtând un cap turcesc în stânga.]. 3 patrifamilie.    (blazon)