Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 74

-74-

12. Comun’a Rogoz.

Pop de Rogoz, in comun’a Rogoz si Junulu de Câmpie [Rogoz (în maghiară Rogoz) este un sat ce aparține orașului Târgu Lăpuș din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1488 (Rogos). Un document consemnează în 1603, că în satul Rogoz «s-au numărat claiele de fân a soției voievodului Ștefan [Răzvan]», ceea ce atestă că văduva domnitorului moldovean stăpânea satul Rogoz din zona Lăpușului, județul Maramureș. Rogoz a fost deținut de la început de familia Bánffy din Losonc , cu toate acestea, Albert Losonczy, membru al familiei Losonczyak, l-a ipotecat lui László Györgyfalvi. În 1553 a devenit parte a Csicóvár. În 1584, Zsigmond Báthory a scutit de impozit pe locuitorii acestui sat aparținând lui Magyarlápos ; datorită zonei lor înguste, neproductive. În 1594 , era deja scrisă ca proprietate a prințului Zsigmond Báthory , apoi a devenit proprietatea lui Zsigmond Rákóczi, care în 1607 a donat-o episcopului șef al comitatului Küküllő, Allya Farkas, și soției sale, Margit Bánffy, în schimbul mai multor proprietăți ale satului. În 1618, era o moșie domnească și aparținea lui Szamosújvár. În 1630, Ecaterina de Brandenburg a gajat proprietatea aparținând acestui Szamosújvár lui Farkas Cserényi, ceea ce a fost confirmat de György Rákóczi în 1631.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1676, Apriliu 28. — Posesiune de pamêntu in Rogoz. 6 patrifamilie. Fidelitatea si buna purtare càtra principe si patrie.    

                                                                                                                       Parochulu loc.

                                                                13. Tractulu M. -Szt. -Márton.

! Angyal (Angel) de Maros -Csúged, in comunele St. –Mihaiu [Sânmihaiu de Câmpie (în maghiară: Mezőszentmihály, în germană: Michelsdorf auf der Heide) este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Brăteni, La Curte, Sălcuța, Sânmihaiu de Câmpie (reședința), Stupini și Zoreni.], St. -Martinu de câmpie. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1664, 9 Maiu. — — 7 patrifamilie. In genere merite pentru patrie.  (vezi Angel de Maros -Csúged)

! Angel de Maros -Csúged, in comunele St. –Mihaiu [Sânmihaiu de Câmpie (în maghiară: Mezőszentmihály, în germană: Michelsdorf auf der Heide) este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Brăteni, La Curte, Sălcuța, Sânmihaiu de Câmpie (reședința), Stupini și Zoreni.], St. -Martinu de câmpie. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1664, 9 Maiu. — — 7 patrifamilie. In genere merite pentru patrie.  (vezi Angyal de Maros -Csúged)

Szabó de Vőlcs, in comun’a St. -Mihaiu de câmpie [Sânmihaiu de Câmpie (în maghiară: Mezőszentmihály, în germană: Michelsdorf auf der Heide) este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Brăteni, La Curte, Sălcuța, Sânmihaiu de Câmpie (reședința), Stupini și Zoreni.]. Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1609. Principele Transilvaniei, ducele de Burgundia, de Milano, de Brabant, de Limburg și Luxemburg, marele duce de Luxemburg, de Steyer, de Carniola, de Carintia, al Toscanei, arhiducele de Austria, rege al Germaniei, Slavoniei, Galiției, Lodomeriei, Croației, Ungariei și al Boemiei, suveran al Țărilor de Jos, împăratul roman german, Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, de Habsburg -Lorena. 1790, 20 Decembre. — 3 patrifamilie. Binefaceri pentru patrie.

Bota de Csarnafalva, in comun’a St. -Mihaiu de câmpie [Sânmihaiu de Câmpie (în maghiară: Mezőszentmihály, în germană: Michelsdorf auf der Heide) este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Brăteni, La Curte, Sălcuța, Sânmihaiu de Câmpie (reședința), Stupini și Zoreni.]. Voievodul Transilvaniei, căpitanul cetății Várad (Várad este un sat în districtul Szigetvár, județul Baranya, Ungaria) ducele Cristofor Báthory de Somlyó, 1579, Principele Transilvaniei și suzeran al Țării Românești, cardinalul Andrei Báthory, 1599. — — 1 patrifamilia. Merite pentru patrie.

! Caliani de Caianu românescu, (Kályáni de O.- Kályán), in comun’a St. -Martinu de câmpie [Mărtinești (în trecut Sânmartinul Deșert sau Pusta-Sânmartin; în maghiară Pusztaszentmárton) este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România. Se află la o distanță rutieră de 20 km față de municipiul Cluj-Napoca. Istoric. În anul 1332 satul Mărtinești apare menționat sub numele de “Sancto Martino”, în 1362 "Pass Zenthmarton", în 1366 "Terra Sancti Martini", în 1502 "Villa Zenthmarthon", în 1587 "Kaposztas Zent Márton", între 1760-1762 "Puszta Szent Márton" iar după 1854, un mare număr de ani, "Pusta San Martin", uneori "Puszta Szent Márton". Această așezare s-a numit o perioadă și "Pusztaszentmarton" (“Sânmărtinul Deșert”). O serie de documente amintesc de preotul Dezideriu și de alti preoți din Mărtinești, care plăteau anual dijme papale. Fostul sat Harmos (care în trecut a avut statut de sat, acum fiind înglobat în satul Mărtinești), își avea numele de la cele trei hanuri care existau aici. Se afla între Tureni - Comșești - Mărtinești, "la șosea", pe drumul Turda-Cluj. Despre acest sat se spune că ar fi fost locul unde se opreau, pentru a se ospăta și a-și odihni și adăpa caii, călătorii aflați la drum lung. În 1658 localitatea (cu locuitori majoritar maghiari, de credință unitariană) a fost devastată și depopulată, la o mare invazie a turcilor și tătarilor. Ulterior a fost repopulată cu români. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de “Sz. Marton”.]. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg. — — 12 patrifamilie. Merite pentru patrie si bravure militaresci.  (vezi Kályáni de O.- Kályán românescu)

! Kályáni de O.- Kályán, in comun’a St. -Martinu de câmpie [Mărtinești (în trecut Sânmartinul Deșert sau Pusta-Sânmartin; în maghiară Pusztaszentmárton) este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România. Se află la o distanță rutieră de 20 km față de municipiul Cluj-Napoca. Istoric. În anul 1332 satul Mărtinești apare menționat sub numele de “Sancto Martino”, în 1362 "Pass Zenthmarton", în 1366 "Terra Sancti Martini", în 1502 "Villa Zenthmarthon", în 1587 "Kaposztas Zent Márton", între 1760-1762 "Puszta Szent Márton" iar după 1854, un mare număr de ani, "Pusta San Martin", uneori "Puszta Szent Márton". Această așezare s-a numit o perioadă și "Pusztaszentmarton" (“Sânmărtinul Deșert”). O serie de documente amintesc de preotul Dezideriu și de alti preoți din Mărtinești, care plăteau anual dijme papale. Fostul sat Harmos (care în trecut a avut statut de sat, acum fiind înglobat în satul Mărtinești), își avea numele de la cele trei hanuri care existau aici. Se afla între Tureni - Comșești - Mărtinești, "la șosea", pe drumul Turda-Cluj. Despre acest sat se spune că ar fi fost locul unde se opreau, pentru a se ospăta și a-și odihni și adăpa caii, călătorii aflați la drum lung. În 1658 localitatea (cu locuitori majoritar maghiari, de credință unitariană) a fost devastată și depopulată, la o mare invazie a turcilor și tătarilor. Ulterior a fost repopulată cu români. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de “Sz. Marton”.]. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg. — — 12 patrifamilie. Merite pentru patrie si bravure militaresci.  (vezi Caliani de Caianu românescu)

Rutza de Marga, in comun’a St. -Martinu de câmpie [Mărtinești (în trecut Sânmartinul Deșert sau Pusta-Sânmartin; în maghiară Pusztaszentmárton) este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România. Se află la o distanță rutieră de 20 km față de municipiul Cluj-Napoca. Istoric. În anul 1332 satul Mărtinești apare menționat sub numele de “Sancto Martino”, în 1362 "Pass Zenthmarton", în 1366 "Terra Sancti Martini", în 1502 "Villa Zenthmarthon", în 1587 "Kaposztas Zent Márton", între 1760-1762 "Puszta Szent Márton" iar după 1854, un mare număr de ani, "Pusta San Martin", uneori "Puszta Szent Márton". Această așezare s-a numit o perioadă și "Pusztaszentmarton" (“Sânmărtinul Deșert”). O serie de documente amintesc de preotul Dezideriu și de alti preoți din Mărtinești, care plăteau anual dijme papale. Fostul sat Harmos (care în trecut a avut statut de sat, acum fiind înglobat în satul Mărtinești), își avea numele de la cele trei hanuri care existau aici. Se afla între Tureni - Comșești - Mărtinești, "la șosea", pe drumul Turda-Cluj. Despre acest sat se spune că ar fi fost locul unde se opreau, pentru a se ospăta și a-și odihni și adăpa caii, călătorii aflați la drum lung. În 1658 localitatea (cu locuitori majoritar maghiari, de credință unitariană) a fost devastată și depopulată, la o mare invazie a turcilor și tătarilor. Ulterior a fost repopulată cu români. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de “Sz. Marton”.]. Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1610. — — 8 patrifamilie. Fidelitate cátra patri’a si paralisarea unui atentatu asupr’a persónei principelui.

Grámma de M. - Záh, in comun’a Siopteriu de câmpie [Șopteriu (în maghiară Septér) este un sat în comuna Urmeniș din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Cel mai vechi document în care se pomenește despre această localitate și se folosește denumirea „Septer”, datează din 12 mai 1321, scris în limba latină și semnat de Carol Robert, regele Ungariei, la Timișoara. Din acest document și din cele următoare din 11 septembrie 1321, 10 aprilie 1329 și 5 septembrie 1412, aflăm că această localitate a aparținut voievodului Transilvaniei, Ladislau, apoi regelui Ungariei, pe urmă devine domeniu feudal al diferiților nobili maghiari.]. Împărăteasa consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă consortă de Burgundia, Stiria, Carintia,  Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza și Guastalla, Limburg, Lothier, Luxembourg, de Hertog van Brabant, marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos. Principele Transilvaniei, margravul de Moravia, contele de Tirol, ducele de Luxemburg, de Silezia, de Burgundia, de Brabant de Teschen, arhiduce de Austria și al Austriei Interioare (Styria, Carintia, Carniola), rege al Germaniei, al Ungariei, al Boemiei, al Republicii Cehe, al Croației și Slavoniei; împăratul Sfântului Imperiu Roman; Leopold I de Habsburg, 1690. — 7 patrifamilie.

Simon de Sófalva, in comun’a S. -Georgiu de câmpie Mezöszentgyörgy [György Uzdiszent ( în română :Sângeorgiu de Câmpie), în germană Sankt Görgen, cunoscut și sub denumirea de Mezőszentgyörgy, Oláhszentgyörgy, Szentgyörgy; sat din România, județul Mureș. Face parte din satul Uzdiszentpéter . Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Nagysármás din județul Cluj.]. Contele de Barcelona. hertog von Brabant, ducele de Parma și Piacenza, de Teschen, de Burgundia, de Luxemburg, de Brabant, de Milano, arhiducele de Austria, prințul moștenitor al Austriei,  rege al Germaniei, al Republicii Cehe, al Ungariei și Croației, rege și elector al Boemiei, rege al Siciliei, al Sardiniei, al Aragonului, al Valenciei, al Majorcăi, al Corsicii, al Spaniei și Indiilor, al Sardiniei, al Neapolului, Carol al VI-lea de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, — — 4 patrifamilie. Bravure la aperarea cetatei Giurgiului.

Kiss de Fogaras, in comun’a Uilacu [Uileacu de Beiuș (în maghiară: Belényesújlak) este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Forău, Prisaca, Uileacu de Beiuș (reședința) și Vălanii de Beiuș. Comuna Uileacu de Beiuș este situată în partea de sud a județului Bihor și în partea de vest a României. Relieful comunei este constituit din dealuri și coline. Locație – este o așezare situată la vest de Belényes, sub Munții Béli, lângă Fekete -Körös. Istoric - Belényesújlak ar fi putut fi constituit cândva în prima jumătate a secolului al XIII-lea. În secolul al XIV -lea era proprietatea unui episcop. După alungarea turcilor, aşezarea a aparţinut episcopiei romano - catolice şi ulterior greco - catolice până în 1780.]. Principele Transilvaniei, regele Ungariei, prinț romano -german, ducele de Opole, Gabriel Bethlen de Iktár, 1613. — — 7 patrifamilie. Bravure militaresci.

Rád de Fogaras, comun’a St. -Martinu de câmpie [Mărtinești (în trecut Sânmartinul Deșert sau Pusta-Sânmartin; în maghiară Pusztaszentmárton) este un sat în comuna Tureni din județul Cluj, Transilvania, România. Se află la o distanță rutieră de 20 km față de municipiul Cluj-Napoca. Istoric. În anul 1332 satul Mărtinești apare menționat sub numele de “Sancto Martino”, în 1362 "Pass Zenthmarton", în 1366 "Terra Sancti Martini", în 1502 "Villa Zenthmarthon", în 1587 "Kaposztas Zent Márton", între 1760-1762 "Puszta Szent Márton" iar după 1854, un mare număr de ani, "Pusta San Martin", uneori "Puszta Szent Márton". Această așezare s-a numit o perioadă și "Pusztaszentmarton" (“Sânmărtinul Deșert”). O serie de documente amintesc de preotul Dezideriu și de alti preoți din Mărtinești, care plăteau anual dijme papale. Fostul sat Harmos (care în trecut a avut statut de sat, acum fiind înglobat în satul Mărtinești), își avea numele de la cele trei hanuri care existau aici. Se afla între Tureni - Comșești - Mărtinești, "la șosea", pe drumul Turda-Cluj. Despre acest sat se spune că ar fi fost locul unde se opreau, pentru a se ospăta și a-și odihni și adăpa caii, călătorii aflați la drum lung. În 1658 localitatea (cu locuitori majoritar maghiari, de credință unitariană) a fost devastată și depopulată, la o mare invazie a turcilor și tătarilor. Ulterior a fost repopulată cu români. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095), localitatea apare sub numele de “Sz. Marton”.].  — 1 patrifamilia.

S. -Martinu do câmpie, 30 luniu 1862.                                                E. Elekesiu,

                                                                                                                                     protopopu.

14.Tractulu Faragó.

Mán de Disznopataka, (Poiana -Porcului), in comun’a Kozma [Cozma (în maghiară Kozmatelke) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Cozma (reședința), Fânațele Socolului, Socolu de Câmpie, Valea Sasului și Valea Ungurului. Istoric. În 1315 , a fost menționat pentru prima dată ca Kozmateluke , Kvzmateluke. A fost scrisă cu toponimia Kozmateleke, în 1322 Kozma, între 1733 și 1808, Kozmateleke. Primii săi proprietari cunoscuți au fost membri ai familiei Kökényesrenold, printre care fiul lui János, Renold, a lăsat proprietatea Episcopiei Transilvaniei împreună cu Báni în 1315, apoi în 1322 regele Róbert Károly a dat proprietatea lui Simon Székely, fiul lui Mihály din familia Kács., ca “proprietate indisciplinată”, care i-a dat-o ispanului. În 1451, a constituit gajul lui János, fiul lui Tamás Farkas Harinai, care a returnat moșia sa Kozmatelke - pentru bunăstarea spirituală proprie și a tatălui său - mai multor coproprietari. Prințul Transilvaniei Ákos Barcsay a fost înmormântat aici în 1661. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut raionului Tekei din județul Cluj.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], din castrulu Radnothu de anulu 1674, 27 Iuliu. Micliaelu Apafi in Alb’a -Iuli’a anulu 1674, 18 Decembre. Scutum militare coelestini coloris. Pardus animal ferocissimum naturali colore depictum, — posterioribus adstare, — antertoribus dextro protenso — sinistro pede ensem nudum tenere visitur, — supra scutum galeam militarem contegit diadema regium [Scut militar de culoare cerească. Un leopard, cel mai feroce animal înfățișat în culoarea naturală, - stând în picioare cu labele din față, așezat pe cele din spate, cu picioarele anterioare întinse spre dreapta - este văzut ținând o sabie goală (scoasă din teacă) cu piciorul stâng, - deasupra scutul este acoperit cu o cască militară acoperită cu o diademă regală]. 18 patrifamilie.   (blazon) 

Lár de Diszópataka, in comun’a Kozma [Cozma (în maghiară Kozmatelke) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Cozma (reședința), Fânațele Socolului, Socolu de Câmpie, Valea Sasului și Valea Ungurului. Istoric. În 1315 , a fost menționat pentru prima dată ca Kozmateluke , Kvzmateluke. A fost scrisă cu toponimia Kozmateleke, în 1322 Kozma, între 1733 și 1808, Kozmateleke. Primii săi proprietari cunoscuți au fost membri ai familiei Kökényesrenold, printre care fiul lui János, Renold, a lăsat proprietatea Episcopiei Transilvaniei împreună cu Báni în 1315, apoi în 1322 regele Róbert Károly a dat proprietatea lui Simon Székely, fiul lui Mihály din familia Kács., ca “proprietate indisciplinată”, care i-a dat-o ispanului. În 1451, a constituit gajul lui János, fiul lui Tamás Farkas Harinai, care a returnat moșia sa Kozmatelke - pentru bunăstarea spirituală proprie și a tatălui său - mai multor coproprietari. Prințul Transilvaniei Ákos Barcsay a fost înmormântat aici în 1661. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut raionului Tekei din județul Cluj.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], din Alb’a -Iuli’a, 1674, 15 Aprilie. — Scutum: quidam armatus equo sedens manu dextra sclopetum, sinistra habenas equi dirigere conspicitur. [Scutul: Se vede un bărbat înarmat stând pe un cal, ținând o pușcă în mâna dreaptă și conducând cu mâna stângă frâiele calului.]. 4 patrifamilie.    (blazon) 

Trutza de O. -Bölkény, (Beic’a-româna), in comun’a Kozma [Cozma (în maghiară Kozmatelke) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Cozma (reședința), Fânațele Socolului, Socolu de Câmpie, Valea Sasului și Valea Ungurului. Istoric. În 1315 , a fost menționat pentru prima dată ca Kozmateluke , Kvzmateluke. A fost scrisă cu toponimia Kozmateleke, în 1322 Kozma, între 1733 și 1808, Kozmateleke. Primii săi proprietari cunoscuți au fost membri ai familiei Kökényesrenold, printre care fiul lui János, Renold, a lăsat proprietatea Episcopiei Transilvaniei împreună cu Báni în 1315, apoi în 1322 regele Róbert Károly a dat proprietatea lui Simon Székely, fiul lui Mihály din familia Kács., ca “proprietate indisciplinată”, care i-a dat-o ispanului. În 1451, a constituit gajul lui János, fiul lui Tamás Farkas Harinai, care a returnat moșia sa Kozmatelke - pentru bunăstarea spirituală proprie și a tatălui său - mai multor coproprietari. Prințul Transilvaniei Ákos Barcsay a fost înmormântat aici în 1661. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut raionului Tekei din județul Cluj.]. — — — 3 patrifamilie. Têmpulu dateloru donatiunei si a Domnitoriului se va potea sci din reportulu parochului din Beic’a -româna — ingremiata protopopiatului Sz.-Reghinu.

Páscha de Vasas Szt. - Ivány, lânga Gherl’a, in comun’a Kozma [Cozma (în maghiară Kozmatelke) este o comună în județul Mureș, Transilvania, România, formată din satele Cozma (reședința), Fânațele Socolului, Socolu de Câmpie, Valea Sasului și Valea Ungurului. Istoric. În 1315 , a fost menționat pentru prima dată ca Kozmateluke , Kvzmateluke. A fost scrisă cu toponimia Kozmateleke, în 1322 Kozma, între 1733 și 1808, Kozmateleke. Primii săi proprietari cunoscuți au fost membri ai familiei Kökényesrenold, printre care fiul lui János, Renold, a lăsat proprietatea Episcopiei Transilvaniei împreună cu Báni în 1315, apoi în 1322 regele Róbert Károly a dat proprietatea lui Simon Székely, fiul lui Mihály din familia Kács., ca “proprietate indisciplinată”, care i-a dat-o ispanului. În 1451, a constituit gajul lui János, fiul lui Tamás Farkas Harinai, care a returnat moșia sa Kozmatelke - pentru bunăstarea spirituală proprie și a tatălui său - mai multor coproprietari. Prințul Transilvaniei Ákos Barcsay a fost înmormântat aici în 1661. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut raionului Tekei din județul Cluj.].           12 patrifamilie. Donatiunile si alte acte trebuincióse — spunu concernentii cà sunt in archivulu capitulariu din Clusiu duse.