Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 78
-78-
Popp de
Rogoz,
in comun’a Sintion’a, (Vasas- Szent.- Iván) [Sântioana (în maghiară Vasasszentiván) este un sat în
comuna Țaga din județul Cluj, Transilvania, România. Este menționat pentru
prima dată în 1305 ca Szenthyuan. Prefixul Vasas a apărut pentru prima dată în
1583. În Evul Mediu, populația așezării era romano -catolică, iar după Reformă
s-au convertit la religia reformată. În 1602, soldații generalului Giorgio
Basta au distrus satul, populația a fost masacrată, doar 2 oameni au supraviețuit
distrugerii. Pentru a înlocui populația, în sat au fost stabiliți iobagi
români. În 1305, avea o biserică cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul. După
distrugerea din 1602, se consemnează că biserica a rămas intactă, dar preoții
erau ruinați. Până în 1643, biserica era deja în ruină, iar în 1754 doar un
nume de graniță românească amintea de existența sa anterioară: Locul bisericei
ungurești (“locul bisericii maghiare”). Proprietarul Károly Torma a dus
pietrele funerare găsite pe locul fostei biserici în propria curte și a
construit din ele o scară la conacul său. Vasasszentiván a aparținut
districtului Kékesi din județul Szolnok -Doboka până la Tratatul de pace de la
Trianon.]. Principele Transilvaniei, domnitorul Țării
Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1609. — Scutu albastru in midiloculu càrui’a se vede unu
ursu cu cununa verde in bratiulu dreptu. 2 patrifamilie. 
(blazon)
Mán de
Boérfalva,
in comun’a Sintion’a, (Vasas- Szent.- Iván) [Sântioana (în maghiară Vasasszentiván) este un sat în
comuna Țaga din județul Cluj, Transilvania, România. Este menționat pentru
prima dată în 1305 ca Szenthyuan. Prefixul Vasas a apărut pentru prima dată în
1583. În Evul Mediu, populația așezării era romano -catolică, iar după Reformă
s-au convertit la religia reformată. În 1602, soldații generalului Giorgio
Basta au distrus satul, populația a fost masacrată, doar 2 oameni au
supraviețuit distrugerii. Pentru a înlocui populația, în sat au fost stabiliți
iobagi români. În 1305, avea o biserică cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul.
După distrugerea din 1602, se consemnează că biserica a rămas intactă, dar
preoții erau ruinați. Până în 1643, biserica era deja în ruină, iar în 1754
doar un nume de graniță românească amintea de existența sa anterioară: Locul
bisericei ungurești (“locul bisericii maghiare”). Proprietarul Károly Torma a
dus pietrele funerare găsite pe locul fostei biserici în propria curte și a
construit din ele o scară la conacul său. Vasasszentiván a aparținut
districtului Kékesi din județul Szolnok -Doboka până la Tratatul de pace de la
Trianon.]. Principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász et Rákócz, 1631. — Scutu
militarescu vênetu unu omu cu spada si cununa. 4 patrifamilie. (blazon)
Pantaleonu
Korni.
6. Comun’a Mikola.
! Marosán (Muresianu) de Fejértgyháza, in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare,
Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și
Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui
Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula.
Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a luptat
alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia împotriva lui
Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate Austria și
Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie, regele
Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor János,
Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În 1664, Leopold
I a confirmat posesiunile familiei, iar Mikolaks au rămas proprietarii așezării
până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între 1702 și 1710, György
Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717, tătarii au jefuit
satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii săi. Cu toate
acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea Borșa, iar aceștia
au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În secolul al XVIII-lea,
familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au dobândit și ele
proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și rudele sale:
familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy, Bogdány, Kövér,
Nagy și Papp.].
Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel
Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1613. Comitele secuilor,
principele
Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1674, in 29 Novembre.
Scutu vênetu triangulare, in facia omu albu imbracatu, in mân’a stênga tienêndu
téc’a in mân’a drépta sabie cârligata, désupr’a scutului chivera militara, din
vêrfulu scutului sinóre deosebite colori infrumsetiên- dulu. 3 patrifamilie. (vezi Muresianu
de Fejértgyháza) (blazon)
! Muresianu de
Fejértgyháza, in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare,
Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și
Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui
Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula.
Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.].
Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel
Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1613. Comitele secuilor,
principele Transilvaniei,
Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1674, in 29 Novembre.
Scutu vênetu triangulare, in facia omu albu imbracatu, in mân’a stênga tienêndu
téc’a in mân’a drépta sabie cârligata, désupr’a scutului chivera militara, din vêrfulu
scutului sinóre deosebite colori infrumsetiên- dulu. 3 patrifamilie. (vezi Marosán
de Fejértgyháza) (blazon)
Román de
Boérfalva,
in comun’a Micol’a [Micula (în
maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România, formată
din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și Micula Nouă. Istoric. Originară din
epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui Mikola era deja scris în forma sa
actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia antică a
familiei Mikolay, care a fost dată comesului Merc II în 1216,
menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru serviciile sale
loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi sunt: Micholay,
Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a luptat alături
de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia împotriva lui Frigyes la
Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate Austria și Ungaria,
fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie, regele Ladislau al
V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor János, Miklós și
Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei împotriva
turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după bătălia
de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc Mikolay, care în 1528 l-a
sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la domnitor pustiul Hódos și
Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a apărut ca susținător al
regelui János, apoi a primit părți din moșie în așezările Szamosberek și Sima.
Poate că a fost același judecător în 1548. Din 1574 erau cunoscuți Ferenc
Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit apoi dreptul de a construi
vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până în 1660, András Mikolay a
fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În 1664, Leopold
I a confirmat posesiunile familiei, iar Mikolaks au rămas proprietarii așezării
până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între 1702 și 1710, György
Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717, tătarii au jefuit
satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii săi. Cu toate
acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea Borșa, iar aceștia
au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În secolul al XVIII-lea,
familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au dobândit și ele
proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și rudele sale:
familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy, Bogdány, Kövér,
Nagy și Papp.].
Capuchehaia, banul Lugojului și Caransebeșului, membru in locotenența
princiară, guvernator al Transilvaniei, ban al Banatului de Lugoj –Caransebeș,
principele Transilvaniei, Acațiu Barcsay de
Nagybarcsai, principele Transilvaniei, 1660. Scutu
vênetu triangulariu si omu imbracatu in albu in mân’a drépta tienêndu secerea si
in célalta 6 spice de grâu, désupr’a scutului chivera militam acoperita cu diadema regésca
pe lênga chivera slobozite
lemnisce frumóse exornate. 8
patrifamilie. (blazon)
Pop de
Ilonda,
in comun’a Micol’a [Micula (în
maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România,
formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și Micula Nouă. Istoric.
Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui Mikola era deja scris
în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia
antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.].
Comitele secuilor, principele
Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1674, 29 Novembre. Principele Transilvaniei, domnitorul
Țării Românești timp de un an, Gabriel
Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1613. Scutu vênetu
triangulariu, in facia omu albu imbracatu, in mân’a stênga tienêndu téc’a in min’a
drépta sabi’a cârligata, désupr’a scutului ehivera militara, din vêrfulu
scutului lemnisce deosebite colori infrumsetiêndu-o.
30
patrifamilie. (blazon)
!
Ancsán (Ancianu) de
Csolt (Cioltu), in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare,
Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și
Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui
Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula.
Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.]. Margravul
de: Moravia, Lusația Superioară și Inferioară, Istria; ducelui de: Lorena, Brabant, Burgundia,
Milano, Mantua, Veneția, Limburg, Carniola, Carintia, Salzburg, Wurzburg,
Franconia, Stiria, Steyer, Sandomir, Masovia, Lublin, Silezia Superioară și
Inferioară, Auschwitz, Zator, Teschen, Friuli și Luxemburg, arhiducele domnitor al
Austriei, marele duce de Cracovia, Toscana, al Transilvaniei, suveran
al Țărilor de Jos, rege al Ierusalimului, al Ungariei ca Francisc al II-lea, al
Boemiei, Lombardiei, Veneției, Croației, Slavoniei, Dalmației, Galiției și
Lodomeriei, regele Iliriei, împărat al Sfântului Imperiu Roman, împărat al
Austriei, domnul Țărilor Voliniei, Podlacheinului, Berzeszului, Triestei,
Freudenthalului, Eulenburgului și al Vindic Mark, președinte al Confederației Germane, Francisc
I de Habsburg -Lorena, 1796. Principele
Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel
Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1613. Scutu militariu vênetu
cu paunu depinsu, désupr’a chivera militara.
6
patrifamilie. (blazon)
(vezi Ancianu de Csolt (Cioltu))
!
Ancianu de Csolt
(Cioltu), in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare,
Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și
Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui
Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula.
Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.]. Margravul
de: Moravia, Lusația Superioară și Inferioară, Istria; ducelui de: Lorena, Brabant, Burgundia,
Milano, Mantua, Veneția, Limburg, Carniola, Carintia, Salzburg, Wurzburg,
Franconia, Stiria, Steyer, Sandomir, Masovia, Lublin, Silezia Superioară și
Inferioară, Auschwitz, Zator, Teschen, Friuli și Luxemburg, arhiducele domnitor al
Austriei, marele duce de Cracovia, Toscana, al Transilvaniei, suveran
al Țărilor de Jos, rege al Ierusalimului, al Ungariei ca Francisc al II-lea, al
Boemiei, Lombardiei, Veneției, Croației, Slavoniei, Dalmației, Galiției și
Lodomeriei, regele Iliriei, împărat al Sfântului Imperiu Roman, împărat al
Austriei, domnul Țărilor Voliniei, Podlacheinului, Berzeszului, Triestei,
Freudenthalului, Eulenburgului și al Vindic Mark, președinte al Confederației Germane, Francisc
I de Habsburg -Lorena, 1796.
Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel
Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1613. Scutu militariu vênetu
cu paunu depinsu, désupr’a chivera militara.
6
patrifamilie. (blazon)
(vezi Ancsán de Csolt (Cioltu))
!
Kupcsa (Cupcea) de
Vitzfalva, in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare,
Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și
Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui
Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula.
Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.].
Principele Transilvaniei, regele
Ungariei, prinț romano -german, ducele de Opole,
Gabriel Bethlen de Iktár, 1609. Scutu
in câmpulu càrui’a verde depinsu unu leopardu stându in piciórele din dereptu,
désupr’a scutului chivera. 8
patrifamilie. (blazon)
(vezi Cupcea de Vitzfalva)
!
Cupcea de
Vitzfalva, in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare,
Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și
Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui
Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula.
Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.].
Principele Transilvaniei, regele
Ungariei, prinț romano -german, ducele de Opole,
Gabriel Bethlen de Iktár, 1609. Scutu
in câmpulu càrui’a verde depinsu unu leopardu stându in piciórele din dereptu,
désupr’a scutului chivera. 8
patrifamilie. (blazon)
(vezi Kupcsa de Vitzfalva)
Fuia de
Kőzepvéső,
in comun’a Micol’a [Micula (în
maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România,
formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și Micula Nouă. Istoric.
Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui Mikola era deja scris
în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia
antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în așezările
Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din 1574 erau
cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit apoi
dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până în
1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În 1664, Leopold
I a confirmat posesiunile familiei, iar Mikolaks au rămas proprietarii așezării
până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între 1702 și 1710, György
Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717, tătarii au jefuit
satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii săi. Cu toate
acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea Borșa, iar aceștia
au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În secolul al XVIII-lea,
familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au dobândit și ele
proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și rudele sale:
familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy, Bogdány, Kövér,
Nagy și Papp.].
Capuchehaia, banul Lugojului și Caransebeșului, membru in locotenența
princiară, guvernator al Transilvaniei, ban al Banatului de Lugoj –Caransebeș,
principele Transilvaniei, Acațiu Barcsay de
Nagybarcsai, 1660. — Scutu vênetu triangulariu in
capulu càrui’a omu in albu imbracatu, in mân’a drépta secere si in mâna stânga
6 spice tienêndu, désupr’a scutului chivera acoperita cu
deadema regésca, infrumsetiata cu pietri
scumpe, sinóre slobozite frumóse. 1 patrifamilia.
(blazon)
Prodán de
Kis-Buny [Boiuț sat în comuna Boiu Mare,
situat la est de limita actualului județ Sălaj, având la nord toponimul Șesuri
și la sud dealul Măgulici.], in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul
Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula
(reședința) și Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În
1339, numele lui Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu
ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a fost
dată comesului Merc II în 1216, menționat în chartă, de la
regele Andrei al II-lea, pentru serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis
și Zothmar comisul. Fiii săi sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În
1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a luptat alături de regele Béla al IV-lea
și a căzut în bătălia împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta)
este un râu care străbate Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții
Dunării. În 1456, pe 9 iulie, regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László
Mikolay și György și fiilor lor János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru
meritele lor în timpul campaniei împotriva turcilor. În timpul domniei regelui
Vladislav al II-lea al Ungariei (1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi
extinse cu Tatarfalva, iar apoi în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a
dovedit că satele numite Mikola , Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior
de András Báthory, erau proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János
și György. 1525, după bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al
familiei a fost Ferenc Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I.
Atunci a primit de la domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la
mijlocul anilor 1530 a apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit
părți din moșie în așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același
judecător în 1548. Din 1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și
Zsigmond, care au primit apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița
lui Mikola. Din 1658 până în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al
județului Szatmár. În 1664, Leopold I a confirmat
posesiunile familiei, iar Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la
mijlocul secolului al XIX- lea. Între 1702 și 1710, György
Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717, tătarii au jefuit
satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii săi. Cu toate
acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea Borșa, iar aceștia
au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În secolul al XVIII-lea,
familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au dobândit și ele
proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și rudele sale:
familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy, Bogdány, Kövér,
Nagy și Papp.].
Principele Transilvaniei, regele Ungariei, prinț romano -german, ducele de Opole, Gabriel Bethlen de
Iktár, 1628. — Scutu militariu vS- netu cu pannu depinsu, dăsupr’a o
chivera militară deademata, slobozite sïnóre frumóse. 6 patrifamilie. (blazon)
Pável de
Petyeritye (Petherite),
in comun’a Micola [Micula (în
maghiară: Mikola) este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România,
formată din satele Bercu Nou, Micula (reședința) și Micula Nouă. Istoric.
Originară din epoca Árpád al II-lea. În 1339, numele lui Mikola era deja scris
în forma sa actuală, iar în 1348 cu ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia
antică a familiei Mikolay, care a fost dată comesului
Merc II în 1216, menționat în chartă, de la regele Andrei al II-lea, pentru
serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis și Zothmar comisul. Fiii săi
sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În 1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a
luptat alături de regele Béla al IV-lea și a căzut în bătălia
împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta) este un râu care străbate
Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții Dunării. În 1456, pe 9 iulie,
regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László Mikolay și György și fiilor lor
János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru meritele lor în timpul campaniei
împotriva turcilor. În timpul domniei regelui Vladislav al II-lea al Ungariei
(1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi extinse cu Tatarfalva, iar apoi
în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a dovedit că satele numite Mikola ,
Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior de András Báthory, erau
proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János și György. 1525, după
bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al familiei a fost Ferenc
Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I. Atunci a primit de la
domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la mijlocul anilor 1530 a
apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit părți din moșie în
așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același judecător în 1548. Din
1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și Zsigmond, care au primit
apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița lui Mikola. Din 1658 până
în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al județului Szatmár. În
1664, Leopold I a confirmat posesiunile familiei, iar
Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la mijlocul secolului al XIX- lea. Între
1702 și 1710, György Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717,
tătarii au jefuit satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii
săi. Cu toate acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea
Borșa, iar aceștia au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În
secolul al XVIII-lea, familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au
dobândit și ele proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și
rudele sale: familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy,
Bogdány, Kövér, Nagy și Papp.].
Georgiu Rákoczi –
care dintre ei?. Scutu militariu vênetu in
câmpulu càrui’a unu calaretiu armatu in mân’a drépta tienêndu pusc’a cu mân’a stênga
indreptându frânele calului, désupr’a scutului chivera militara cu diadema regésca si pietri scumpe, din vêrfulu
scutului slobozite sinóre frumóse. 3 patrifamilie. (blazon)
!
Gimbo (Ghimba) de Mikola, in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul
Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula
(reședința) și Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În
1339, numele lui Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu
ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a
fost dată comesului Merc II în 1216, menționat în chartă, de la
regele Andrei al II-lea, pentru serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis
și Zothmar comisul. Fiii săi sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În
1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a luptat alături de regele Béla al IV-lea
și a căzut în bătălia împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta)
este un râu care străbate Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții
Dunării. În 1456, pe 9 iulie, regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László
Mikolay și György și fiilor lor János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru
meritele lor în timpul campaniei împotriva turcilor. În timpul domniei regelui
Vladislav al II-lea al Ungariei (1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi
extinse cu Tatarfalva, iar apoi în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a
dovedit că satele numite Mikola , Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior
de András Báthory, erau proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János
și György. 1525, după bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al
familiei a fost Ferenc Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I.
Atunci a primit de la domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la
mijlocul anilor 1530 a apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit
părți din moșie în așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același
judecător în 1548. Din 1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și
Zsigmond, care au primit apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița
lui Mikola. Din 1658 până în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al
județului Szatmár. În 1664, Leopold I a confirmat
posesiunile familiei, iar Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la
mijlocul secolului al XIX- lea. Între 1702 și 1710, György
Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717, tătarii au jefuit
satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii săi. Cu toate
acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea Borșa, iar aceștia
au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În secolul al XVIII-lea,
familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au dobândit și ele
proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și rudele sale:
familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy, Bogdány, Kövér,
Nagy și Papp.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei,
Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1663. Scutu militaru vênetu,
in câmpulu càrui’a unu omu calare cu chivera crestata in capu, in mân’a drépta tienêndu
pusc’a, in mân’a stênga indrépta frânele calului, désupr’a scutului chivera militara
cu deadema regésca si petri scumpe, din vêrfulu
scutului slobozite sinóre frumóse. 5 patrifamilie. (vezi Ghimba
de Mikola) (blazon)
!
Ghimba de Mikola, in comun’a Micol’a [Micula (în maghiară: Mikola) este o comună în județul
Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Bercu Nou, Micula
(reședința) și Micula Nouă. Istoric. Originară din epoca Árpád al II-lea. În
1339, numele lui Mikola era deja scris în forma sa actuală, iar în 1348 cu
ortografia de Mykula. Aşezarea este moşia antică a familiei Mikolay, care a
fost dată comesului Merc II în 1216, menționat în chartă, de la
regele Andrei al II-lea, pentru serviciile sale loiale. Acest Merc și-a mai zis
și Zothmar comisul. Fiii săi sunt: Micholay, Dezmér sau Dwsew și Fylpy. În
1426, fiul lui Mikola, Dezmer, a luptat alături de regele Béla al IV-lea
și a căzut în bătălia împotriva lui Frigyes la Leitha - (în maghiară Lajta)
este un râu care străbate Austria și Ungaria, fiind unul dintre afluenții
Dunării. În 1456, pe 9 iulie, regele Ladislau al V-lea i-a acordat lui László
Mikolay și György și fiilor lor János, Miklós și Tamás scrisori de scut pentru
meritele lor în timpul campaniei împotriva turcilor. În timpul domniei regelui
Vladislav al II-lea al Ungariei (1456–1516), moșiile familiei au fost mai întâi
extinse cu Tatarfalva, iar apoi în 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei a
dovedit că satele numite Mikola , Csengersima și Szárazberek, ocupate anterior
de András Báthory, erau proprietatea fiilor lui Mikolay Mihály, Gergely, János
și György. 1525, după bătălia de la Mohács, cel mai cunoscut membru al
familiei a fost Ferenc Mikolay, care în 1528 l-a sprijinit pe Ferdinand I.
Atunci a primit de la domnitor pustiul Hódos și Kovácsi din Bihar, iar la
mijlocul anilor 1530 a apărut ca susținător al regelui János, apoi a primit
părți din moșie în așezările Szamosberek și Sima. Poate că a fost același
judecător în 1548. Din 1574 erau cunoscuți Ferenc Mikolay, János, Mihály și
Zsigmond, care au primit apoi dreptul de a construi vămi și poduri în granița
lui Mikola. Din 1658 până în 1660, András Mikolay a fost domnitorul adjunct al
județului Szatmár. În 1664, Leopold I a confirmat
posesiunile familiei, iar Mikolaks au rămas proprietarii așezării până la
mijlocul secolului al XIX- lea. Între 1702 și 1710, György
Mikolay a fost judecătorul iobagilor la Szatmár. În 1717, tătarii au jefuit
satul și l-au răpit pe György Mikolay de la soția și copiii săi. Cu toate
acestea, László Bagossy i-a învins pe tătari la strâmtoarea Borșa, iar aceștia
au fost eliberați împreună cu ceilalți prizonieri. În secolul al XVIII-lea,
familiile Bagossy, Kölcsey, Mándy, Bodoky și Galgóczy au dobândit și ele
proprietăți aici. În 1810, a fost deținut de György Mikolay și rudele sale:
familiile Csanáldy, Bagossy, Mándy, Baros, Szarvady, Császy, Bogdány, Kövér,
Nagy și Papp.]. Comitele secuilor, principele Transilvaniei,
Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1663. Scutu militaru vênetu,
in câmpulu càrui’a unu omu calare cu chivera crestata in capu, in mân’a drépta tienêndu
pusc’a, in mân’a stênga indrépta frânele calului, désupr’a scutului chivera militara
cu deadema regésca si petri scumpe, din vêrfulu
scutului slobozite sinóre frumóse. 5 patrifamilie. (vezi Ghimbo
de Mikola) (blazon)
