Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 80

-80-

Florián de Preluka, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.].   — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1667. — 3 patrifamilie.

Getza de Boroszló et Váralya, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó 1609, 8 Aprilis. — — — 3 patrifamilie.

Tamás de Also- Kosály, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.].   séu Hesdate — Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 1649, 15 Februariu. Scutum rubei coloris, in fundu unu délu in acàrui vêrfu sta unu lupu in 2 picióre, cu piciorulu dedrépt’a dinainte si in gura tiene unu mielu, cu celu stêngu spice de grêu necópte. 2 patrifamilie.    (blazon) 

! Kupcsa (Cupcia) de Viczfalva, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.].   seu Micol’a. — Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1609. Scutu in câmpulu càrui’a verde, depinsu unu leopardu stêndu in piciórele de dindereptu, désupr’a scutului chivera exornata si slobozite sïnóre de mai multe colori. 1 patrifamilia. Càrtile de nobilie sunt la celelalte némuri la Kis –Buny [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.].    (blazon)  (vezi Cupcia de Viczfalva)

! Cupcia de Viczfalva, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.].   seu Micol’a. — Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1609. Scutu in câmpulu càrui’a verde, depinsu unu leopardu stêndu in piciórele de dindereptu, désupr’a scutului chivera exornata si slobozite sïnóre de mai multe colori. 1 patrifamilia. Càrtile de nobilie sunt la celelalte némuri la Kis –Buny [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.].    (blazon)  (Kupcsa de Viczfalva)

Prodán de Kis- Buny (Prislopu) [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.]., in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — Principele Transilvaniei, regele Ungariei, prinț romano -german, ducele de Opole, Gabriel Bethlen de Iktár 1628, 25 Maiu. Scutu rosiu in câmpul intre nori se vede unu monoceriu de jumetate, in piciorulu dea stâng’a o columna de marmura cu frunze si struguri de vie, in drépt’a sabie. 1 patrifamilia.    (blazon) 

! Marosán recte Csicsó de Fejéregyház (Beseric’a -Alba) in Marmati’a, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 29 Novembre, 1674 si 9 Ianuariu, 1675. Scutu militarescu in colórea ceriului in a càrut’a câmpu din josu e pajise verde, unu calaretiu pe unu calu intunecatu rosiu cu vestminte de colórea ceriului imbracatu etc. 2 patrifamilie.    (blazon)  (vezi Csicsó de Fejéregyház (Beseric’a -Alba) in Marmati’a)

! Csicsó de Fejéregyház (Beseric’a -Alba) in Marmati’a, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 29 Novembre, 1674 si 9 Ianuariu, 1675. Scutu militarescu in colórea ceriului in a càrut’a câmpu din josu e pajise verde, unu calaretiu pe unu calu intunecatu rosiu cu vestminte de colórea ceriului imbracatu etc. 2 patrifamilie.    (blazon)  (vezi Marosán de Fejéregyház (Beseric’a -Alba) in Marmati’a)

! Lukács (Lucacianu) de Kis -Buny (Prislopu), in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — — 1 patrifamilia. Càrtile de nobilie sunt la celelalte nemuri in Kis -Buny [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.].  (vezi Lucacianu de Kis -Buny (Prislopu))

! Lucacianu de Kis -Buny (Prislopu), in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — — 1 patrifamilia. Càrtile de nobilie sunt la celelalte nemuri in Kis -Buny [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.].  (vezi Lukács de Kis -Buny (Prislopu))

! Tzekári (Tiecari) de Torda- Vilma [Vima Mare este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România.], in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — —  3 patrifamilie. Isi trage originea din famili’a Tiecari de Torda –Vilma [Vima Mare este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România.], in Comitatul Solnocului interioru.  (vezi Tiecari de Torda- Vilma)

! Tiecari de Torda- Vilma [Vima Mare este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România.], in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — —  3 patrifamilie. Isi trage originea din famili’a Tiecari de Torda –Vilma [Vima Mare este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România.], in Comitatul Solnocului interioru.  (vezi Tzekári de Torda- Vilma)

Pap de Csáka, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — — 2 patrifamilie. Isi trage originea din Cicau in scaunulu Ariesiului.

Moga de Nagy -Buny (Boiu -Mare) [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.], in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — — 1 patrifamilia. Isi trage originea din Boiu -Mare [Boiu Mare (în maghiară: Nagybúny) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Boiu Mare (reședința), Frâncenii Boiului, Prislop și Românești.]. din Chioaru.

Tatár de Kis -Bersze, in comun’a Boncz –Nyires [Bonțești este un sat în comuna Gurahonț din județul Arad, Crișana, România. Istoric: În Evul Mediu, Boncafalva aparţinea judeţului Zaránd. Satul a fost menționat pentru prima dată într-un act în 1441 și apoi în 1445 ca Bonchafalva. Satul a fost scris ca Bonczafalwa în 1525, Bonczesd în 1808 și Boncafalva în 1913. Foștii proprietari ai satului, sunt: Antal Bosnyák, Gyulay în 1822 și Béni Boros în 1890. Locuitorii săi au fost cândva maghiari, dar a devenit românesc în timpul lui András Báthory, iar unele dintre numele de familie sunt încă de origine maghiară, de exemplu: Szorítsa, Háts, Rég. Locuitorii săi erau angajați în agricultură și producția de fructe. Avea cândva o pădure mare. Mesteacănu, colocvial Nireș, (în maghiară Almásnyíres, în trad. "Mestecănișu Almașului"), este un sat în comuna Almașu din județul Sălaj, Transilvania, România. Menționarea numelui - A fost menționat pentru prima dată în 1431, la Nyíres în 1839 ; 1850 - 1900 Nyires, în 1873 Nyiresu, iar în 1920 Nireș. Istoric - În 1370 a aparținut moșiei castelului Almás. În 1917, filiala romano -catolică a Jegenye. Până la Tratatul de la Trianon, satul a aparținut raionului Hídalmás al județului Cluj.]. — — — 1 patrifamilia. Càrţile de nobilie sunt la celelalte némuri la Bersze.

Semnatu in Bontiu, 1862 in 14 Iuliu.                                                Vasiliu Capitanu,

                                                                                                                       notariu comunalu in Bontiu.

8. Districtulu Iklodului.

Csákay, in comun’a Doboka [Dăbâca (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea. Toponimie - Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură). Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka. Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854). Istoric - Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi naționalitatea populației din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.]. — — — 1 patrifamilia.

Kis, in comun’a Doboka [Dăbâca (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea. Toponimie - Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură). Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka. Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854). Istoric - Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi naționalitatea populației din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.]. — — — 3 patrifamilie.

Persa, in comun’a Doboka [Dăbâca (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea. Toponimie - Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură). Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka. Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854). Istoric - Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi naționalitatea populației din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.]. — — — 7 patrifamilie.

Ungur, in comun’a Doboka [Dăbâca (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea. Toponimie - Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură). Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka. Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854). Istoric - Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului. Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi naționalitatea populației din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.]. — — — 1 patrifamilia

Tamás, in comun’a Poklostelke [Poclușa de Barcău este un sat în comuna Chișlaz din județul Bihor, Crișana, România. Istoric -  Așezarea care a aparținut cândva castelului Sólyomkő a fost consemnată în regestrum Váradi încă din secolul XIII. Primii proprietari ai așezării vecine au fost: domnii din Micske ; Écs aparținând familiei Geregye, apoi nepotul acesteia: Barnabás I. Fiul lui Geregye și Pál au fost judecători de țară. Poclușa de Barcău a aparținut familiei Geregye până în 1278, apoi a fost dată lui László Bánffy Losonczi de către Borsa Kopasz, maestru de dans, János Genyő și Anna Genyő. În 1403, unul dintre documentele familiei Vécsey menţionează şi satul, în secolul XV. În secolul al XIX-lea, familia Csáky deținea o parte a așezării. Certificatele menționau familia Ödönffy drept proprietarii de mai târziu ai Poklostelek – localitatea Poclușa de Barcău. În prima jumătate a anilor 1800, a aparținut familiilor Kalotay, Sárossy, Németh și Koós. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, așezarea aparținea districtului Margittai din județul Bihor.]. — — — 1 patrifamilia

Kiss, in comun’a Poklostelke [Poclușa de Barcău este un sat în comuna Chișlaz din județul Bihor, Crișana, România. Istoric -  Așezarea care a aparținut cândva castelului Sólyomkő a fost consemnată în regestrum Váradi încă din secolul XIII. Primii proprietari ai așezării vecine au fost: domnii din Micske ; Écs aparținând familiei Geregye, apoi nepotul acesteia: Barnabás I. Fiul lui Geregye și Pál au fost judecători de țară. Poclușa de Barcău a aparținut familiei Geregye până în 1278, apoi a fost dată lui László Bánffy Losonczi de către Borsa Kopasz, maestru de dans, János Genyő și Anna Genyő. În 1403, unul dintre documentele familiei Vécsey menţionează şi satul, în secolul XV. În secolul al XIX-lea, familia Csáky deținea o parte a așezării. Certificatele menționau familia Ödönffy drept proprietarii de mai târziu ai Poklostelek – localitatea Poclușa de Barcău. În prima jumătate a anilor 1800, a aparținut familiilor Kalotay, Sárossy, Németh și Koós. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, așezarea aparținea districtului Margittai din județul Bihor.]. — — — 2 patrifamilie.

Nemes, in comun’a Magyar- Derse [Dârja (în maghiară Magyarderzse) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Istoric - A fost menționat pentru prima dată în 1340 sub numele de Dersa. Potrivit unui document din 1510, are propria sa biserică parohială, al cărei preot, Mihály, a fost ucis în acest an. Locuitorii săi catolici se convertesc la religia reformată în timpul Reformei. În 1658, tătarii au distrus așezarea, românii s-au mutat alături de populația maghiară în scădere. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Szamosújvár din județul Szolnok -Doboka.]. — — — 2 patrifamilie.

Leményi, in comun’a N. –Iklod [Iclod (în maghiară Nagyiklód) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Fundătura, Iclod (reședința), Iclozel, Livada și Orman. Istoric - Localitatea Iclod este menționată pentru prima dată în 1332, sub numele de Iklod. În sec. XVIII-XIX, alături de români și maghiari, au trăit aici și numeroase familii de evrei (sinagogă).]. — — — 1 patrifamilia.

Vajda, in comun’a N. –Iklod [Iclod (în maghiară Nagyiklód) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Fundătura, Iclod (reședința), Iclozel, Livada și Orman. Istoric - Localitatea Iclod este menționată pentru prima dată în 1332, sub numele de Iklod. În sec. XVIII-XIX, alături de români și maghiari, au trăit aici și numeroase familii de evrei (sinagogă).]. — — — 1 patrifamilia.