Articol apărut Marţi,
29 septembrie 2009 în Ziarul Lumina la pagina 16 Theologica Graffitul
Alexamenos şi posibila erminie a capului de măgar
situl istoric
numit domus Gelotiana din Roma
În anul 1857, în clădirea numită domus
Gelotiana din Roma, a fost descoperit un graffito, datat de
cercetători undeva între sfârşitul sec. 2 d.Hr. şi începutul sec. 3 d.Hr.
Cercetătorii, ţinând cont de trei mari aspecte, l-au denumit astfel: graffitul
Alexamenos (după numele celui ce apare în inscripţie), capul de măgar (după
aspectul capului celui crucificat) sau graffitul blasfemiei (după imaginea luată în ansamblu). Această
reprezentare nu este singulară, deoarece în anul 1946, la Montagnana, s-a descoperit
un crucifix cu o divinitate având capul de măgar.
zidurile cetății Montagnana
Care este în fond erminia acestui graffito? Susţine cumva ipoteza reprezentărilor onocefalice ale lui Hristos? Sau este mai degrabă o injurie adusă creştinismului de opozanţii săi, şi în concluzie nu merită atenţie?
Graffitul Alexamenos
situl istoric numit domus Gelotiana din Roma
zidurile cetății MontagnanaCare este în fond erminia acestui graffito? Susţine cumva ipoteza reprezentărilor onocefalice ale lui Hristos? Sau este mai degrabă o injurie adusă creştinismului de opozanţii săi, şi în concluzie nu merită atenţie?
de Alexandru PRELIPCEAN
Descrierea graffitului
Graffitul Alexamenos
Întregul graffito este compus din trei
mari secţiuni: omul crucificat şi crucea (în centru), omul care adoră pe cel
crucificat (în stânga) şi inscripţia lămuritoare sau blasfematoare (?), în
partea de jos. Omul crucificat şi onocefal ocupă cea mai mare parte, fiind de
fapt și centrul acestei inscripții. În partea stângă a inscripţiei apare o
persoană - cu mâna dreaptă dusă la gură- care pare a se prosterna celui crucificat,
iar în josul imaginii, textul: Αλεξαμενος ϲεβετε θεον care, într-o greacă
aproximativă (termenul “ϲεβετε” trebuie de fapt să fie înțeles ca fiind “ϲεβεται”
- adore), însemnând fără nici un echivoc că Alexamenos își adoră zeul sau
Alexamenos îl adoră pe Dumnezeu.
reconstituire a Graffitului lui Alexamenos
Un alt element al prezentului graffito este
scos în evidenţă de cercetători, şi anume, crucea centrală, care este
considerată ca fiind una dintre cele mai vechi reprezentări ale crucii
creştine. Toate aceste elemente enumerate mai sus, ne pot determina să luăm în
considerare faptul că această inscripţie poate fi o mărturie clară a
reprezentării onocefalice a lui Hristos? Pentru a putea oferi un răspuns,
trebuie să înţelegem contextul de unde s-a născut această reprezentare a
capului de măgar.
reconstituire a Graffitului lui Alexamenos situl istoric numit domus Gelotiana din Roma
Back-ground
istoric
Pentru a înţelege reprezentarea onocefalică, va trebui să facem o incursiune pe tărâmul istoriei şi să constatăm că în operele scriitorilor antici, precum Minucius Felix1, dar şi ale unor scriitori bisericeşti, se aduce în discuţie această reprezentare onocefalică. Aşadar, în dialogul Octavius, un cap de acuzare pentru creştini era tocmai adorarea capului măgarului celui mai de ruşine, asinul (Minucius Felix, Octavius, IX. 3., în: PSB 3,1981, 360).
Tertulian
La rândul său, marele Tertulian [Quintus Septimius Florens Tertullianus, zis Tertulian, născut între anii 150 și 160 la Cartagina (actuala Tunisie) și decedat spre anul 220 la Cartagina] reliefa un moment din viaţa oraşului Cartagina, în care a fost expusă public - în cadrul luptelor de gladiatori - o pictură, ce-L prezenta pe Hristos având “urechi de asin, la unul din picioare cu copită, în mână ţinând o carte şi îmbrăcat în togă“ (Apologeticul, XVI: 1-5, 12-13, în: PSB 3, 62-64). Acelaşi Tertulian caută şi vinovatul pentru această acuză eronată adusă creştinilor, identificându-1 în persoana lui Cornelius Tacitus, care parodiind marea tradiţie a ieşirii evreilor din Egipt şi lipsa apei în pustiu, susţine că evreii au fost salvaţi de un grup de măgari, care i-a condus la nişte izvoare de apă.
Cornelius Tacitus 
Drept mulţumire adusă acestora, în sanctuarul zidit de evrei, ei au idolatrizat chipul animalului, care i-a izbăvit de la moartea iminentă (Comelius Tacitus, Opere. Istorii V3, Ed. Ştiinţifică, 1963, 300). Aşadar, acuza trebuie adusă evreilor şi . nicidecum creştinilor. Probabil ne aflăm în faţa unei “extensii de neam”, ţinând cont că primii creştini au fost evrei, şi prin aceasta, acuza adusă lor a fost “promulgată” şi asupra creştinilor. De fapt, nu atât de vinovat este Tacitus, cât Posidonius, stoicul din Apameea Siriei (sec. I î.Hr.), care, reliefând intrarea lui Antion al IV-lea Epifanes în templu, vede statuia unui om cu barbă, călare pe asin şi cu o carte în mâna, iar mai târziu Apion, fiul său, reluând interpretarea tatălui, arată că în templu exista un asin turnat din aur şi adorat de evrei.
Posidonius din Apameea
La o primă analiză, se pare că cei doi “martori oculari” par să se inspire din evenimentul lui Aaron şi turnarea viţelului de aur, adorat mai apoi de popor. Pe de altă parte, totul pare o “înscenare”, de vreme ce istoricul Iosif Flavius nu aminteşte nicăieri de vreun cap de măgar din aur, pe care Antioh al IV-lea Epifanes să-l fi văzut în templu, iar pe lângă acestea, tot el demontează, prin trei argumente irefutabile, povestea lui Mnaseas din Patras, conform căreia un oarecare Zabidos din Dora ar fi furat din templu un cap de măgar, confecţionat din aur, oferindu-1 apoi zeului Apollo (Iosif Flavius, Contra lui Apion, Cartea a II-a, VII: 79, 80, 72, 73).
Mnaseas din Patras prezentat în cartea Banchetul savanților
Pentru a înţelege reprezentarea onocefalică, va trebui să facem o incursiune pe tărâmul istoriei şi să constatăm că în operele scriitorilor antici, precum Minucius Felix1, dar şi ale unor scriitori bisericeşti, se aduce în discuţie această reprezentare onocefalică. Aşadar, în dialogul Octavius, un cap de acuzare pentru creştini era tocmai adorarea capului măgarului celui mai de ruşine, asinul (Minucius Felix, Octavius, IX. 3., în: PSB 3,1981, 360).
Tertulian La rândul său, marele Tertulian [Quintus Septimius Florens Tertullianus, zis Tertulian, născut între anii 150 și 160 la Cartagina (actuala Tunisie) și decedat spre anul 220 la Cartagina] reliefa un moment din viaţa oraşului Cartagina, în care a fost expusă public - în cadrul luptelor de gladiatori - o pictură, ce-L prezenta pe Hristos având “urechi de asin, la unul din picioare cu copită, în mână ţinând o carte şi îmbrăcat în togă“ (Apologeticul, XVI: 1-5, 12-13, în: PSB 3, 62-64). Acelaşi Tertulian caută şi vinovatul pentru această acuză eronată adusă creştinilor, identificându-1 în persoana lui Cornelius Tacitus, care parodiind marea tradiţie a ieşirii evreilor din Egipt şi lipsa apei în pustiu, susţine că evreii au fost salvaţi de un grup de măgari, care i-a condus la nişte izvoare de apă.
Drept mulţumire adusă acestora, în sanctuarul zidit de evrei, ei au idolatrizat chipul animalului, care i-a izbăvit de la moartea iminentă (Comelius Tacitus, Opere. Istorii V3, Ed. Ştiinţifică, 1963, 300). Aşadar, acuza trebuie adusă evreilor şi . nicidecum creştinilor. Probabil ne aflăm în faţa unei “extensii de neam”, ţinând cont că primii creştini au fost evrei, şi prin aceasta, acuza adusă lor a fost “promulgată” şi asupra creştinilor. De fapt, nu atât de vinovat este Tacitus, cât Posidonius, stoicul din Apameea Siriei (sec. I î.Hr.), care, reliefând intrarea lui Antion al IV-lea Epifanes în templu, vede statuia unui om cu barbă, călare pe asin şi cu o carte în mâna, iar mai târziu Apion, fiul său, reluând interpretarea tatălui, arată că în templu exista un asin turnat din aur şi adorat de evrei.
Posidonius din Apameea La o primă analiză, se pare că cei doi “martori oculari” par să se inspire din evenimentul lui Aaron şi turnarea viţelului de aur, adorat mai apoi de popor. Pe de altă parte, totul pare o “înscenare”, de vreme ce istoricul Iosif Flavius nu aminteşte nicăieri de vreun cap de măgar din aur, pe care Antioh al IV-lea Epifanes să-l fi văzut în templu, iar pe lângă acestea, tot el demontează, prin trei argumente irefutabile, povestea lui Mnaseas din Patras, conform căreia un oarecare Zabidos din Dora ar fi furat din templu un cap de măgar, confecţionat din aur, oferindu-1 apoi zeului Apollo (Iosif Flavius, Contra lui Apion, Cartea a II-a, VII: 79, 80, 72, 73).
Mnaseas din Patras prezentat în cartea Banchetul savanților
Roš
hǎmôr şi imaginile vetero-testamentare
Imaginea capului de măgar (roš hǎmôr) nu
este străină în
Samaria 
Ţinând cont de contextul textual (“foamete mare în Samaria”) şi relaţia dintre capul de măgar şi un sfert de căpăţână de ceapă sălbatică ce se vindea cu 5 sicli de argint (72,7 g de argint), putem deduce că erau preţuri exorbitante pentru o hrană derizorie. Poate că această raportare la capul de măgar a fost plasată pentru identificarea evreilor cu divinizaren măgaruhii. Într-o -altă ordine de idei, mult mai improbabilă este identificarea ebraicului hǎmôr (măgar) cu šekem (spată de măgar), ultimul termen provenit de la combinarea numelor primilor conducători ai oraşelor Sichem şi Hamor.
oraşul Sichem reprezentat 
Unii cercetători (ex. Norman Walker) încercau să identifice forma capului de măgar cu scrierea tetragramului divin YHWH, însă această teorie nu poate fi acceptată dintr-un motiv extrem de simplu, şi anume, atât scrierea proto-ebraică, cât şi cea pătrată, nu poate indica absolut deloc forma de “cap”, cu atât mai puţin, cea a măgarului.
Ţinând cont de contextul textual (“foamete mare în Samaria”) şi relaţia dintre capul de măgar şi un sfert de căpăţână de ceapă sălbatică ce se vindea cu 5 sicli de argint (72,7 g de argint), putem deduce că erau preţuri exorbitante pentru o hrană derizorie. Poate că această raportare la capul de măgar a fost plasată pentru identificarea evreilor cu divinizaren măgaruhii. Într-o -altă ordine de idei, mult mai improbabilă este identificarea ebraicului hǎmôr (măgar) cu šekem (spată de măgar), ultimul termen provenit de la combinarea numelor primilor conducători ai oraşelor Sichem şi Hamor.
Unii cercetători (ex. Norman Walker) încercau să identifice forma capului de măgar cu scrierea tetragramului divin YHWH, însă această teorie nu poate fi acceptată dintr-un motiv extrem de simplu, şi anume, atât scrierea proto-ebraică, cât şi cea pătrată, nu poate indica absolut deloc forma de “cap”, cu atât mai puţin, cea a măgarului.
Chipul
lui Seth - o posibilă dezlegare a enigmei
sau simplă coincidenţă?
sau simplă coincidenţă?
Măgarul era văzut de poporul egiptean
ca fiind simbol al zeului Seth. Legătura se datorează având la bază culoarea simbolică a zeului (roşu), cât şi culoarea roşiatică a cărnii de magăr. Aş
adăuga aici şi un al treilea element, şi anume, cel al identificării
lingvistice dintre hǎmôr şi rădăcina hmr (a fi roşu/ înroşit).
Revenind la divinitatea egipteană Seth şi la reprezentarea sa, amintim că, deşi era reprezentat uman, capul acestuia era al unui șacal (Canis lupaster). Însă, între picturile descoperite la El- Chozam (Nagada I), considerate ca fiind cele mai vechi reprezentări murale ale zeului Seth, corpul acestuia a fost reprezentat ca cel al unui măgar (Herman te Velde, Seth God of Confusion: a study of his role in Egyptian mythology and religion, 2nd ed. Probleme der Ägyptologie 6, E, J. Brill, Leiden, 9).
Nu putem să omitem aici faptul că pentru evrei - popor nomad - măgarul era şi un mijloc de transport şi de comerţ, care însă nu a fost niciodată ridicat la rangul mielului sau oii, lucru observabil mai târziu prin “retrogradarea” măgarului în categoria animalelor necurate. Din cele prezentate mai sus, deducem că Egiptul şi cultura sa ar fi putut contribui la răspândirea identificării evreilor - ca închinători la diferite animale - printre care și capul de măgar, de vreme ce erau numiţi chiar “nomazi cu măgari” (William F. Albright, citat la Niels Peter Lemche, Early Israel: anthropological and historical studies on the Israelite, E. J. Brill, Leiden, 1985, 51).
http://www.amazon.com/Early-Israel-Anthropological-Historical-Testamentum/dp/9004078533
Dintr-un alt considerent, foarte multe aluzii şi “poveşti” ţesute în jurul poporului evreu, se puteau datora şi repulsiei celorlalte popoare faţă de ei, ca urmare firească a neacceptării sincretismului religios.
Chipul lui Seth -
primele reprezentări 
Revenind la divinitatea egipteană Seth şi la reprezentarea sa, amintim că, deşi era reprezentat uman, capul acestuia era al unui șacal (Canis lupaster). Însă, între picturile descoperite la El- Chozam (Nagada I), considerate ca fiind cele mai vechi reprezentări murale ale zeului Seth, corpul acestuia a fost reprezentat ca cel al unui măgar (Herman te Velde, Seth God of Confusion: a study of his role in Egyptian mythology and religion, 2nd ed. Probleme der Ägyptologie 6, E, J. Brill, Leiden, 9).
Nu putem să omitem aici faptul că pentru evrei - popor nomad - măgarul era şi un mijloc de transport şi de comerţ, care însă nu a fost niciodată ridicat la rangul mielului sau oii, lucru observabil mai târziu prin “retrogradarea” măgarului în categoria animalelor necurate. Din cele prezentate mai sus, deducem că Egiptul şi cultura sa ar fi putut contribui la răspândirea identificării evreilor - ca închinători la diferite animale - printre care și capul de măgar, de vreme ce erau numiţi chiar “nomazi cu măgari” (William F. Albright, citat la Niels Peter Lemche, Early Israel: anthropological and historical studies on the Israelite, E. J. Brill, Leiden, 1985, 51).
http://www.amazon.com/Early-Israel-Anthropological-Historical-Testamentum/dp/9004078533
Dintr-un alt considerent, foarte multe aluzii şi “poveşti” ţesute în jurul poporului evreu, se puteau datora şi repulsiei celorlalte popoare faţă de ei, ca urmare firească a neacceptării sincretismului religios.
Capul
de măgar este reprezentare
blasfematoare?
Da, în viziunea celor mai mulţi cercetători. Fără îndoială, numai un om rău intenţionat ar fi putut realiza o asemenea blamare a creştinismului, şi mai departe, o caricatură la adresa lui Hristos. Opinia cercetătorilor s-ar baza şi pe lupta polemică dintre evrei şi creştini prin care s-ar fi transmis acuza onolatriei. Mult mai realistă poate fi ipoteza conform căreia inscripţia lui Alexamenos poate fi rodul unei asemenea reticenţe din partea păgânilor faţă de creştinism, la modul general, iar în cazul “credinciosului” Alexamenos, la modul particular.
http://www.roicheval.fr/boutique/images_produits/012454-ps_1.jpg
Capul de măgar
Neputinţa cunoaşterii şi identificării autorului acestui graffito, ne determină să arătăm în mod clar că nu putem creiona atât de uşor concluzii, conform cărora acest graffito este blasfemator, iar capul de măgar ar fi o reprezentare onocefalică a lui Hristos.
blasfematoare?
Da, în viziunea celor mai mulţi cercetători. Fără îndoială, numai un om rău intenţionat ar fi putut realiza o asemenea blamare a creştinismului, şi mai departe, o caricatură la adresa lui Hristos. Opinia cercetătorilor s-ar baza şi pe lupta polemică dintre evrei şi creştini prin care s-ar fi transmis acuza onolatriei. Mult mai realistă poate fi ipoteza conform căreia inscripţia lui Alexamenos poate fi rodul unei asemenea reticenţe din partea păgânilor faţă de creştinism, la modul general, iar în cazul “credinciosului” Alexamenos, la modul particular.
http://www.roicheval.fr/boutique/images_produits/012454-ps_1.jpg
Capul de măgar
Neputinţa cunoaşterii şi identificării autorului acestui graffito, ne determină să arătăm în mod clar că nu putem creiona atât de uşor concluzii, conform cărora acest graffito este blasfemator, iar capul de măgar ar fi o reprezentare onocefalică a lui Hristos.
Graffitul
Alexamenos şi crucea sa
Rămâne un element secundar inscripţiei
care merită luat în seamă, şi anume, crucea. Cel ce a realizat inscripţia nu
era un amator, căci cunoştinţele sale reies în mod clar din însăşi lucrarea în
sine. Cunoştea atât maniera iudaică de reprezentare a celui răstignit, “îmbrăcându-i”
coapsele, în opoziţie cu regula romană, care crucifică oamenii complet
dezbrăcaţi, dar şi limba greacă (deşi scrie eronat, sebete, în locul formei corecte de pasiv, sebetai).
Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus
Hristos
Pe de altă parte, crucea nu pare a avea patru braţe, ci numai trei, susţinând ipoteza patibumului (bara transversală a crucii), pe care orice condamnat la moarte prin crucificare era obligat să şi-l ducă până la locul stabilit. La o privire mai atentă a imaginii, am putea identifica o mică schiţare a celui de-al patrulea braţ sau poate reprezentarea tăbliţei aşezate deasupra crucii. Rămân doar ipoteze. Faptul cu adevărat semnificativ şi remarcabil este identificarea prezentei schiţări ca fiind una dintre cele mai vechi reprezentări ale crucii creştine.
Domnului nostru Iisus Hristos
pe cruce patibumul
Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos 
Intrarea în Ierusalim a Domnului nostru Iisus
Hristos
Pe de altă parte, crucea nu pare a avea patru braţe, ci numai trei, susţinând ipoteza patibumului (bara transversală a crucii), pe care orice condamnat la moarte prin crucificare era obligat să şi-l ducă până la locul stabilit. La o privire mai atentă a imaginii, am putea identifica o mică schiţare a celui de-al patrulea braţ sau poate reprezentarea tăbliţei aşezate deasupra crucii. Rămân doar ipoteze. Faptul cu adevărat semnificativ şi remarcabil este identificarea prezentei schiţări ca fiind una dintre cele mai vechi reprezentări ale crucii creştine.
Domnului nostru Iisus Hristos
pe cruce patibumul
1 Marcus
Minucius Felix este un scriitor creștin latin din al II-lea sau al III-lea
secol, este unul dintre Părinții Bisericii.
Cuprins
1 Biografia și scrierile
2 Rezumatul lui Octavius
3 Anexe
3.1 Bibliografie
3.2 Legături externe
https://ca.wikipedia.org/wiki/Marc_Minuci_F%C3%A8lix#/media/File:55_Piazzale_delle_Corporazioni_Ostia_Antica_2006-09-08.jpg
https://ca.wikipedia.org/wiki/Marc_Minuci_F%C3%A8lix#/media/File:55_Piazzale_delle_Corporazioni_Ostia_Antica_2006-09-08.jpg
mozaic al plajei din Ostia, loc al menționat în dialogul lui Octavius 
Biografia și scrierile
Originar din Africa de Nord, el se convertește la creștinism, la sfârșitul
vieții sale.
El este autorul operei Octavius, dialog filosofic în care el
demonstrează că credința creștină se poate concilia cu cultura tradițională, în special cu filosofia:
marii filosofi au fost precursorii doctrinei creștine și s-au apropiat de adevăr fără a
reuși pe deplin în încercările lor.
Această carte nu menționează numele lui Hristos, dar este incontestabil creștină. Este
un text de înaltă ținută literară și filosofică, dar puțin originală pe plan
dogmatic. Minucius Felix este considerat că face parte dintre Părinții
Bisericii. 
_da_originale_del_100-50_ac._ca._6142.JPG){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu