Erminia bizantină, manual de artă bisericească și instrument didactic

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/erminia-bizantina-retrospectiva-perspective-70670.html

Erminia bizantină, manual de artă bisericească și instrument didactic

Erminia bizantină retrospectivă

Erminia - expresie a canonicității artei ecleziale.

https://es.wikipedia.org/wiki/Catacumbas_de_Priscila#/media/File:Good_shepherd_01_small.jpg
  Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentându-L pe Bunul Păstor

Istoria artei cunoaște în general două modalități de a practica și (re)simți arta: mimetic (ars mimesis) și canonic. În primul caz prevalează imboldul personal, subiectiv, care se exprimă ghidându-se (liber) după natură, în cel de al doilea, această inițiativă personală, fie ea ctitorală, fie artizanală, se conformează unor norme (liber) consimțite, în raport cu opera, pe de o parte, și în relația cu beneficiarul, comunitatea sau autoritatea, pe de alta.

https://es.wikipedia.org/wiki/Catacumbas_de_Priscila#/media/File:Jonah_catacomb.jpg
    Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentându-l pe proorocul Iona

În această ordine de idei, este de la sine înțeles că arta religioasă în genere și arta eclezială în special, a fost și este definită ca artă prin excelență canonică. Circumstanțele alcătuirii Cortului Mărturiei, sunt și în această privință paradigmatice: odată cu Legea, Moise a primit în muntele Sinai și modelul viitorului locaș de închinare, cu toate detaliile constructive și decorative - în termenii celei mai riguroase erminii, am zice - și cu meșterii investiți special (Exod, cap.31). Or, ideea unui prototip scripturistic (vetero-testamentar) a ceea ce mai târziu va fi Erminia, faptul exercitării autorității(religioase) pe tot parcursul lucrărilor, de la proiect la târnosire, precum și uzanța consacrării (harismatice) a artizanilor, situează dintru început, problematica artei religioase în sfera “canonicității”.

https://es.wikipedia.org/wiki/Catacumbas_de_Priscila#/media/File:Fiery_furnace_01.jpg

      Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentându-i pe tinerii evrei în cuptorul încins din porunca regelui Nabucodonosor.

Este de observat totuși, în ceea ce privește arta creștină, îndeosebi, că acest caracter quasi-normativ, are în vedere propriu-zis conținutul, concepția mai degrabă, decât expresia, conform unei practici statornicite, devenită de-a lungul timpului tradiție, consfințită ca atare de Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea (provincia Bitinia, Asia Mică) reunit între 24 septembrie şi 13 octombrie 787, la iniţiativa împărătesei regente Irina, care lasă meșteșugul la latitudinea artistului, conținutul sau concepția decurgând însă din autoritatea spirituală a Părinților.

https://it.wikipedia.org/wiki/Catacombe_di_Priscilla#/media/File:Orante_(particolare),_catacombe_di_priscilla,_cubicolo_della_velatio,_roma_(met%C3%A0_III_secolo).jpg

      Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentând o femeie acoperită cu văl, rugându-se. Pictură din secolul al III-lea.

Pe de altă parte, o intervenție normativă a Bisericii, materializată în canoane sau dispoziții cu referință expresă la arta bisericească, nu s-a produs decât în măsura în care a fost reclamată de împrejurări cu totul speciale, generate de erezii, schisme sau alte frământări, ce vizau direct sau tangențial, în cadrul cultului îndeosebi, fenomenul artei ecleziale sub diversele sale aspecte: arhitectură, iconografie, imnografie etc..

https://en.wikipedia.org/wiki/Catacomb_of_Priscilla#/media/File:Good_Shepherd_Catacomb_of_Priscilla.jpg

   Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentându-L pe Bunul Păstor

Nu exista, prin urmare, un corpus sistematic de norme canonice sau disciplinare, destinat să reglementeze în amănunt arta bisericească, ci dispoziții cu caracter fie general, fie incidental, apte însă de o aplicabilitate mai generalizată, dispoziții care, sintetizate într-un ansamblu coerent, să poată oferi structura necesară constituirii unei doctrine canonice ortodoxe privitoare la acest domeniu al vieții bisericești.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Catacombe_de_Saint-Calixte#/media/File:Catacombe.jpg

    Catacombele Sfântului Calixt - Roma.

Complementar există, într-o măsură considerabilă chiar, însăși realitatea care a făcut și face obiceiul acestor norme și reglementări, respectiv patrimoniul vast al artei creștine, materializat în monumente și piese iconografice și există, totodată, o substanțială dimensiune a literaturii care abordează direct sau indirect fenomenul artei eclcziale, literatură concretizată în lucrări cu caracter apologetic, aghiografic, mistagogic și liturgic, în contextul cărora reflexia teologică a putut edifica și dezvolta, pe lângă elementele esențiale ale unei iconologii biblice și patristice, o cuprinzătoare și subtilă ermineutică a spațiului eclezial, în dubla sa articulare, arhitectonică și iconografică.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Catacombe_de_Saint-Calixte#/media/File:Rom,_Calixtus-Katakomben,_Krypta_der_P%C3%A4pste.jpg

        Catacombele Sfântului Calixt – Roma – cripta papilor

Or, atât zestrea plastică și monumentală, cât și patrimoniul ideatic, s-au ivit și s-au dezvoltat într-o inextricabilă îngemănare, constituind, în cadrul mai larg al Tradiției bisericești, o tradiție iconografică propriu-zisă, deopotrivă plastică și literară.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Catacombe_de_Saint-Calixte#/media/File:Baptism_-_Saint_Calixte.jpg

      Catacombele Sfântului Calixt – Roma – botezarea unui neofit

Pe măsura amplificării și rafinării acestei tradiții, a diversificării ei în timp și spațiu, rațiuni de ordin practic, mai ales, au impus și consemnarea ei in scris, la început sub forma unor simple colecții fie de rețele de atelier, fie de portrete aghiografice (literare) sau iconografice (desene), pentru ca, treptat, să fie codificată sub forma unor corpusuri tot mai complexe, cuprinzând atât rețetare tehnice (cu unele indicații stilistice), cât și repertorii extinse de teme iconografice (cu indicarea distribuirii lor în spațiul bisericii), ori, în fine, colecții de desene (modele sau izvoade) de scene și portrete.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Catacombe_de_Saint-Calixte#/media/File:Eucharistic_bread_and_fish.jpg

    Catacombele Sfântului Calixt – Roma – Pictarea peștelui și a pâinii euharistice pe un perete din cripta Lucina

Astfel de corpusuri, specifice îndeosebi Răsăritului Ortodox, au proliferat în mediile artizanale și monastice, circulând în manuscris sub denumiri precum Erminia zugravilor) ori Erminia zugraviei etc, împrumutând deseori caracteristici care le apropie de cărțile populare, dar revendicându-se aproape totdeauna de la tradiția bizantină, de factură athonită îndeosebi, prin invocarea unor nume celebre precum Panselin sau Teofan, fie în precuvântări, ca autori ai unor opere vrednice de urmat, fie în rețetare chiar, ca posesori sau creatori ai unor anumite rețete sau procedee tehnice ori stilistice mai deosebite.

https://it.wikipedia.org/wiki/Catacombe_di_San_Callisto#/media/File:Good_shepherd_02.jpg

        Catacombele Sfântului Calixt – Roma – Bunul Păstor

Finalitatea eminamente pragmatică a acestor corpusuri și-a pus desigur pecetea nu numai asupra cuprinsului lor, circumscris în mod necesar și aproape exclusiv exigențelor practicii curente de atelier sau de șantier, ci și asupra carierei sau destinului lor așa-zicând livresc, de cărți cu viață scurtă, mânuite pe schele și mai puțin în scriptorii sau biblioteci, așadar copiate des, în funcție de necesități și compilate frecvent, în funcție de nevoi, preferințe și opțiuni personale - și mai puțin sau deloc din rațiuni de bibliofilie.

https://it.wikipedia.org/wiki/Catacombe_di_San_Callisto#/media/File:Agape_feast_04.jpg

     Catacombele Sfântului Calixt – Roma – Taina Sfintei Euharistii

Din acest statut aparte al erminiilor, de producții de necesitate și nu de răgaz, decurg o serie de consecințe importante, privitoare la ceea ce se numește “tradiția manuscrisă” a acestora.

https://en.wikipedia.org/wiki/Catacomb_of_Callixtus#/media/File:Early-Christians-Worship-in-the-Catacombs-of-Saint-Calixtus.jpg

        Mesă celebrată în Catacombele Sfântului Calixt – Roma –

Se constată bunăoară că este greu, dacă nu imposibil, de stabilit o relație ascendentă certă, sau cât de cât coerentă, a multitudinii de variante existente, către un manuscris originar comun al erminiilor, întrucât este puțin sau deloc probabil să fi existat un singur original de acest gen.

https://de.wikipedia.org/wiki/Calixtus-Katakombe#/media/File:Ancient_praying.jpg

 Catacombele Sfântului Calixt – Roma –Rit vechi de rugăciune cu brațele întinse – pictură murală, din secolul al III-lea

Spre deosebire de Evanghelii, de pildă, care, avându-și izvorul unic în persoana și propovăduirea Domnului Iisus Hristos, s-au transmis totuși în (patru) redactări distincte, aparținând unor autori (re)cunoscuți - evangheliștii - totdeauna, menționați ca atare, Erminia constituie prin însăși natura sa, o operă anonimă, de compilație și nu de autor, care sintetizează o tradiție tehnică și iconografică milenară, din multiple surse, uneori disparate, izvorând din practica unor personalități artistice tutelare pe de o parte, iar pe de alta din inepuizabila diversitate a (recurselor aghiografice și ermineutice: biblice, martirice, omiletice, imnografice, mistagogico-liturgice etc.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_paleocre%C8%99tin%C4%83#/media/File:Christ_with_beard.jpg

   Reprezentarea Domnului nostru Iisus Hristos de la sfârșitul secolului la IV-lea (catacomba Commodilla)

Având în vedere specificul artei bisericești, precum și faptul că iconograful lesne putea fi dublat de aghiograf și vice-versa, conform unei tradiții ilustrate cu precădere în ambianța monastică și care se revendică de la Evanghelistul Luca, sunt ușor de întrevăzut circumstanțele ce au favorizat apariția erminiilor, și anume, posibilitatea accesului direct și personal la sursele de inspirație și ușurința consemnării lor în scris.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_paleocre%C8%99tin%C4%83#/media/File:Ponziano_Wilpert.JPG

   Reprezentarea Domnului nostru Iisus Hristos  în catacomba Ponziano

Călăuzit de principii evident pragmatice, zugravul (monahul) autor de Erminie, a colecționat și colaționat date utile, ținând fie de meșteșug (tehnică și stil), fie de concepție (chipuri, teme și orânduiri iconografice) și, desigur nu în ultimul rând, așa-numitele izvoade (schițe sau desene).

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_paleocre%C8%99tin%C4%83#/media/File:VirgenNino.jpg

   Fecioara și Pruncul, pictură murală dintr-o catacombă din regiunea Romei (secolul al IV-lea)

Cele mai prețioase izvoare în acest sens vor fi fost, fără îndoială, cele care conjugau informația (de)scrisă, verbal și figurat, în cuvinte, dar și în imagini, anume manuscrisele ilustrate ale cărților Vechiului și Noului Testament, apoi manuscrisele, de asemenea ilustrate, ale martirologiilor sau sinaxarelor de mai târziu.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_paleocre%C8%99tin%C4%83#/media/File:OrpheusMarcellinus.jpg

Reprezentarea Domnului nostru Iisus Hristos  ca fiind Orfeu; pictură murală din catacomba sfinților Petru și Marcellinus

Din punct de vedere iconografic, adică al îngemănării dintre imagine și cuvânt, dintre vizual-sensibil și inteligibil-conceptual, se poate afirma că sursele de acest gen au furnizat, deopotrivă, principiul și conținutul, in nuce, al viitoarelor erminii.

https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christian_art_and_architecture#/media/File:Healing_of_a_bleeding_women_Marcellinus-Peter-Catacomb.jpg

       Domnul nostru Iisus Hristos vindecând-o pe femeia cu scurgere de sânge, catacombele romane, anii 300-350

Nu este mai puțin adevărat însă, că manuscrisele ilustrate, prețioase în sine și foarte rare, erau totodată privite (și păstrate) cu considerația acordată în general obiectelor sacre (Oros-ul Sin.VII Ec), încât este greu de imaginat că o practică uzuală purtarea lor din skevophilakion pe schelă (și cu atât mai puțin din scriptorii sau biblioteci pe șantiere), pentru a se substitui erminiilor; ele au fost și au rămas monumente (piese) privilegiate (și greu accesibile) ale confluenței cuvânt/imagine, cu o circulație restrânsă la ambianța anumitor centre de cultură: palatine, metropolitane, monastice.

https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christian_art_and_architecture#/media/File:Noah_catacombe.jpg

     Noe rugându-se în arca sa, catacombele romane

Pentru producerea lor, caligraful trebuia dublat de miniaturist (rareori în una și aceeași persoană, în general), lucru mai greu de obținut în scriptoriile obișnuite, fapt pentru care unele manuscrise - rotuli, mai cu seama - au păstrat spațiile goale lăsate de caligraf pentru intervenția ulterioară a miniaturistului, care, dintr-un motiv sau altul nu s-a mai produs.

https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christian_art_and_architecture#/media/File:Moses_striking_the_rock_in_the_desert.jpg

  Moise lovind stânca în deșert, la râul Meriba, un prototip de botez (Ieșire 20: 2- 13)

Ceea ce este interesant însă și merită subliniat ca atare, este faptul că aceste spații goale conțineau uneori anumite indicații iconografice - ermineutice în sensul propriu al cuvântului - cărora miniaturistul era îndatorat să li se conformeze, traducându-le în imagini. Această abilitate presupunea un anumit mediu de comunicare, o tradiție koini quasi-codificată, sau măcar un vocabular standard apt să înlesnească fără echivoc convertirea indicațiilor verbale în imagini.

https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christian_art_and_architecture#/media/File:XV14_-_Roma,_Museo_civilt%C3%A0_romana_-_Adorazione_dei_Magi_-_sec_III_dC_-_Foto_Giovanni_Dall%27Orto_12-Apr-2008.jpg

  Capac de sarcofag pentru înmormântare - secolul III - pentru Catacombe, gravat cu Adorația Magilor - Roma

Totodată, această codificare putea servi în același timp și la convertirea imaginilor în cuvinte; astfel se și explică faptul că nu de puține ori, pentru a suplini lipsa portretului iconografic propriu-zis (miniatură sau icoană), s-a recurs tot mai frecvent la completarea portretelor aghiografice din sinaxare cu descrieri ale trăsăturilor fizionomice ale protagoniștilor martiriilor, menite a-i individualiza pe sfinți și a le conserva totodată chipurile în memoria Bisericii; colecțiile de astfel de portrete și scene (biblice și martirice) se vor fi constituit apoi, treptat, alături de rețetare și desene, în ceea ce numim astăzi erminiile de pictură.

https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christian_art_and_architecture#/media/File:Wilpert_060.jpg

Cameră a catacombelor : Persoană ce se roagă, Iona și cașalotul, Moise lovind stânca (stânga), Noe rugându-se în arcă, adorarea magilor. Picturi dintre anii 200-250

În lumina celor de mai sus, se poate conchide cu deplin temei, că acestea s-au alcătuit prin codificarea tradiției plastice și iconografice în interiorul Tradiției Bisericii, ca expresie a canonicității artei ecleziale și instrument, cu caracter mai mult oficios decat oficial-normativ, al reglementării practicii iconografice.

https://en.wikipedia.org/wiki/Early_Christian_art_and_architecture#/media/File:Santa_Sabina.JPG

    Biserica Sfânta Sabina, Roma, interior (secolul V).

Erminia - icoană a iconomiei

https://es.wikipedia.org/wiki/Arte_Paleocristiano#/media/File:Sarcophagus_of_Junius_Bassus_-_Cast_in_Rome.jpg

  Sarcofagul lui Junius Bassus, Roma, la mijlocul secolului al-IV. D. Hr.

În ceea ce privește obiectul propriu-zis al acestei codificări, respectiv conținutul Erminiei, trebuie avute în vedere mai întâi multiplele surse, istorico-biblice, omiletice-aghiografice, imnografico-ecfrastice, mistagogico-liturgice etc, care au contribuit la constituirea acesteia. Ele conțin și exprimă toate, cu mijloace specifice, doctrina și cultul Bisericii, transmițându-le ca atare Erminiei.

https://de.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%BChchristliche_Kunst#/media/File:Frammenti_di_ceramica_sigillata_africana,_da_tunisi,_360-420_dc_02.JPG

    Fragmente de ceramică din Africa de Nord – Samian - ornate cu decorațiuni creștine.

Or, atât doctrina cât și cultul, gravitează fundamental în sfera soteriologiei, doctrina expunând și explicitând (discursiv-conceptual), iar cultul actualizând (sacramental) “taina cea din veac ascunsă” a istoriei mântuirii - oikonomia -, pe care iconografia, în esența ei codificată - Erminia - , o expune și o ilustrează (simbolic-figural).

https://de.wikipedia.org/wiki/Fr%C3%BChchristliche_Kunst#/media/File:Resurrection_of_Lazarus-stained_glass.jpg

      Partea inferioară a unui pocal de aur reprezentând învierea lui Lazăr.

După cum se poate ușor constata, orice “scară” sau “tablă de materii”, care însoțește de regulă manuscrisul unei erminii, corespunde punctual întregului cuprins al Scripturii, deoarece puține sunt episoadele sau persoanele biblice din Vechiul ori din Noul Testament, care să nu-și fi aflat, de-a lungul timpului, expresia vizuală în miniaturi, în icoane sau în pictura murală. Stă mărturie în acest sens, întregul patrimoniu de piese și monumente iconografice, din arta paleocreștină, până în zilele noastre.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Good_sheperd_pushkin.jpg

   Bunul Păstor, Cetatea Vaticanului, Muzeul Laterano

 Conținutul Bibliei regăsindu-se, deci, în quasi-totalitatea sa, în transpunere iconografică, se poate afirma, la rigoare, că biblic, cel puțin, însăși istoria mântuirii - oikonomia - constituie obiectul Erminiei.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Basilica_di_aquilieia,_museo_e_scavi_,_mosaici_aula_teodoriana_17_gallo_vs_tartaruga.JPG

    Cocoșul și broasca țestoasă, artă paleoceștină, mozaic Biserica Aquileia

Nu este mai puțin adevărat, apoi, că în descrierea scenelor iconografice, răzbate de fapt ecoul întregii tradiții bisericești, respectiv aportul ideatic și expresiv al omileticii, imnografiei, rânduielilor de cult etc., amplificând, diversificând și îmbogățind datum-ul scripturistic originar.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Agnello_che_benedice_i_pani,_met%C3%A0_del_IV_secolo,_affresco_40x28cm_catacomba_di_commodilla,_roma.jpg

   Mielul binecuvântând pâinile, jumătatea secolului al IV-lea 40x28cm frescă din catacombele Commodilla Roma

Acest fapt se verifică încă din arta paleocreștină care propune, între alte premise ale iconografiei ulterioare, simbolurile genuin creștine ale Orantului (sufletul mântuit) și al Păstorului Cel Bun (Mântuitorul), ambele de inspirație biblică și cu semnificație evident soteriologică.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Christ_teacher.jpg

   Hristos învățându-i pe Sfinții Apostoli, frescă 130x38, începutul secolului al IV-lea, Catacombele Domitilla, Roma

În același timp, ambele reprezintă și atitudini cultice, Orantul ca expresie însăși a rugăciunii, iar Păstorul Cel Bun, ca emblemă ceva mai complexă, ce corespunde unui leit-motiv profetic vetero-testamentar (Ps. XX: 1-2), figurează Persoana Mântuitorului - “Păstorul Cel Bun” (Ioan X: 11) și ilustrează soteriologic unul din cele mai vechi texte liturgice din slujba înmormântăriii (Ordo commendationis animae) referitor la “oaia cea pierdută”.

https://ca.wikipedia.org/wiki/Catacumbes_de_Priscil%C2%B7la#/media/File:Agape_feast_05.jpg

                      Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentând Taina Jertfei euharistice

O trecere sumară în revistă a temelor paleocreștine, întărește constatarea că ele gravitează, în genere, în sfera soteriologică, a iconomiei mântuirii, tipurile biblice vetero-testamentare zugrăvind cu precădere eroi și episoade ale unor salvări miraculoase (Noe, Avraam, Isaac, Daniil între lei etc.), iar în rândul reprezentărilor nou-testamentare extinzând registrul temelor taumaturgice, de la tămăduiri (Orbul), până la învierea din morți (Lazăr), ca tot atâtea mărturii ale lucrării mântuitoare a Domnului, Păstorul cel Bun: în chip firesc, tematica soteriologică culminează, doctrinar și iconografic, cu Persoana și lucrarea Mântuitorului Însuși.

https://es.wikipedia.org/wiki/Catacumbas_de_Priscila#/media/File:Madonna_catacomb.jpg

     Frescă din Catacomba Priscillei, reprezentând-o pe Fecioara Maria ținându-L pe pruncul Iisus în brațe, și pe profetul Valaam. Acesta datează din secolul al II-lea cel mai târziu, este cea mai veche reprezentare cunoscută a Fecioarei Maria.

În această ordine de idei, chiar și teme soteriologice mai specific liturgice, precum cea a Jertfei euharistice, își află ilustrarea, încă la finele veacului al II-lea, în catacomba Priscillei, într-o formulare destul de complexă, caracteristică de altfel unei iconografii prin definiție simbolice, și cu atât mai proprie unui subiect din ordinea sacramentală definită (și operând eficace) prin simboluri; catacomba lui Callist, o încăpere ilustrând in extenso tematica Tainelor, a fost supranumită chiar “Capela Sacramentelor”.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Consegna_della_legge_(dettaglio_cristo_imberbe),_santa_costanza_roma_IV_secolo.jpg

  Hristos fără barbă, detaliu din mozaicul scenei aducerea Legii, lungime 6,50 m, la sfârșitul secolului al IV-lea, Mausoleul Sfânta Costanța, Roma

Pe de alta parte, sincronismul răspândirii, la scara întregii oikoumene, a acelorași teme și motive iconografice, confirmă constatarea că, alcătuind pentru cei inițiați un limbaj inteligibil, coerent și complet, validează totodată aserțiunile privitoare la fenomenul codificării; așa-zicând ermineutice, a temelor iconografice.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Sarcofago_di_Costantina_-_lato_corto.jpg

  Sarcofagul lui Constantin I Cel Mare, acum adăpostit în Muzeul Vaticanului, plasat inițial în mausoleul lui

Există un paralelism evident între procesul de constituire a zestrei iconografice propriu-zis, pe de o parte, și fenomenul de codificare iconografică, adică de constituire a Erminiei, pe de alta; ambele vor ieși la lumină din zodia catacombelor, în secolul al IV-lea, când, așa cum s-a mai spus, ceea ce fusese doar un idiom rezervat unor inițiați, va trebui să capete anvergura unui limbaj universal-.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:9815_-_Milano_-_Sant%27Ambrogio_-_Sarcofago_di_Stilicone_-_Foto_Giovanni_Dall%27Orto_25-Apr-2007.jpg

   Sarcofagul lui Stilicon, detaliu din partea centrală, Bazilica Sf. Ambrozie, Milano

Un exemplu mai mult decât edificator privind amplitudinea, dar și coerența acestui limbaj, îl poate oferi acumularea, din varii surse, a unei extraordinare bogății de idei și imagini, întrețesute inextricabil în ceea ce s-ar putea numi fundalul pe care se proiectează, de pildă, scena Nașterii Domnului.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Byzantinischer_Mosaizist_des_5._Jahrhunderts_002.jpg

   Mozaic din Palatul Imperial al Constantinopolului

Numeroase alte exemple arată că aproape orice episod biblic, rafinat prin reflexia teologică, asimilat liturgic în cult, filtrat prin sensibilitatea artistică și stilizat cu mijloacele artei, a putut deveni și temă iconografică, în dubla sa ipostază, plastică-figurală, respectiv descriptiv-ermineutică.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:SabinaCrucify.jpg

    Răstignirea basorelief, poarta Santa Sabina – artă paleocreștină

Dar, dacă Erminia reproduce, așa-zicând, Scriptura, nu este mai puțin adevărat că ea se află într-o relație similară cu Liturghia.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Hipodrom_B19-26.jpg

  Cub sub obeliscul lui Teodosie I de la Karnak, mutat la Hipodromul din Constantinopol, Istanbul

Pentru ca, atunci când se examinează problema Erminiei sub aspectul programului iconografic, se constată indubitabil că acesta este astfel structurată încât, pe de o parte să pună în evidență punctul culminant al Iconomiei, Jertfa mântuitoare, ca și Liturghia, al cărei miez este Jertfa euharistică, iar pe de altă parte, să (re)producă - mai concentrat sau chiar in extenso - o replică spațială a ciclului liturgic al anului bisericesc, ciclu perceput la rândul său ca “icoana” aceleiași Iconomii, doar că în alt registru de expresie, cel temporal.

https://it.wikipedia.org/wiki/Obelisco_di_Teodosio

Obeliscul lui Theodosius I în Istanbul.

Astfel, ca expresii distincte ale aceluiași conținut - oikonomia - atât iconografia cât și Liturghia, ilustrând, fiecare, dimensiunea spațială și respectiv cea temporală, dar îngemănate complementar în ambianța eclezială, au putut fi definite printr-o sintagmă atotcuprinzătoare, aceea de “Biserică-Liturghie”.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:1398_-_Milano_-_S._Lorenzo_-_Cappella_S._Aquilino_-_Traditio_Legis_-_Dall%27Orto_-_18-May-2007.jpg

Legis Traditio, din Sfânta Sfintelor - altar din Biserica Aquilino a Sfântului Lorenzo, Milano

Or, dacă iconografia se definește pe de o parte ca echivalent plastic vizual al mesajului evanghelic și al istoriei biblice în general, iar pe de alta ca icoană, alături de Liturghie, a istoriei mântuirii, atunci și expresia sa codificată - “erminia” - se poate legitima, la rigoare, ca eikon tes oikonomias, în registrul descriptiv, cu un statut bine definit, oferindu-se ca atare studiului.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Meister_des_Mausoleums_der_Galla_Placidia_in_Ravenna_002.jpg

Bunul Păstor - frescă realizată în ancadramentul unui arc roman din Mausoleul Galla Placidia, de la Ravenna, în prima jumătate a secolului al V-lea.

Erminia - instrument didactic

Înainte însă de a fi constituit obiect de studiu; Erminia a fost, în forma sa consacrată de tradiție, aceea de manual, un instrument de studiu.

https://it.wikipedia.org/wiki/Arte_paleocristiana#/media/File:Ravenna,_sant%27apollinare_nuovo_ultima_cena_(inizio_del_VI_secolo).jpg

  Cina cea de Taină, Sfântul Apollinare cel Nou, Ravenna, începutul secolului al VI-lea.

Pentru mai multe generații de zugravi, monahi sau mireni, ea a fost, dacă nu “carte de căpătâi”, atunci măcar o “carte la îndemână”, atât în ateliere, cât și pe schelele bisericilor de zugrăvit, contribuind decisiv nu numai la perpetuarea tradiției bizantine în pictura țărilor ortodoxe - ori la stabilitatea, în “hotarul” canonic, a tipicului iconografic ortodox - ci și la păstrarea nealterată a specificului artei bisericești și, în bună măsură, a chipului propriu al Ortodoxiei.

https://pl.wikipedia.org/wiki/Sztuka_wczesnochrze%C5%9Bcija%C5%84ska#/media/File:ChristAsSol.jpg

 Mozaic de la Helios (Hristos?) mormântul lui Sextus Julius Cezar, consul din anul 157 d. Hr.

Dacă asupra utilității erminiei, în trecut și prezent, în practica atelierelor ori pe șantierele de pictură și restaurare, pe întregul parcurs al lucrărilor, de la întocmirea proiectului de deviz, până la (re)scrierea pisaniei, puține lucruri ar mai fi de spus, în ceea ce privește destinația ei de instrument didactic, sunt de avansat unele precizări.

https://pl.wikipedia.org/wiki/Sztuka_wczesnochrze%C5%9Bcija%C5%84ska#/media/File:Apsis_mosaic,_Santa_Pudenziana,_Rome_photo_Sixtus_enhanced_TTaylor.jpg

   Mozaic din absida Bisericii Sfânta Pudenziana, o biserică romană din Rione Monti de pe Via Urbana.

Ca manual, destul de complex, de altminteri, Erminia sintetizează unitar, într-o manieră specifică, o tradiție milenară - iconografică și artizanală - verificată în practică și validată de Biserica ortodoxă, sub expresia ei codificată, concisă și destul de aridă, se aflau stratificate, pe lângă datele tehnice și plastice ale unei îndelungi experiențe umane în domeniu, și ecourile unei subtile și adânci reflexii teologice, care i-a însoțit permanent devenirea, determinându-i conținutul cel puțin, dacă nu și forma.

https://pl.wikipedia.org/wiki/Sztuka_wczesnochrze%C5%9Bcija%C5%84ska#/media/File:Aquileia,_storia_di_giona,_pavimento_della_basilica,_1a_met%C3%A0_del_IV_secolo.jpg

    Fragment de mozaic din Basilica Patriarhală din Aquileia, (de asemenea, cunoscută sub numele de Basilica Santa Maria de Assunta) cea mai mare construcție religioasă din orașul Aquileia din provincia Udine, în Friuli-Veneția Giulia, prezentând istoria lui Iona

Este greu de aproximat bogăția întregului tezaur de doctrină și viață creștină disimulat sub codificarea ermineutică, dar ce se cere, fie și parțial, descifrat. Odată identificat și decodificat, acest inepuizabil conținut, poate fi reactualizat și pus în valoare, laolaltă cu Erminia însăși, ca instrument didactic, sub forma cea mai proprie, aceea de manual de artă bisericească.

https://pl.wikipedia.org/wiki/Sztuka_wczesnochrze%C5%9Bcija%C5%84ska#/media/File:Meister_von_San_Vitale_in_Ravenna_003.jpg

   Împăratul Iustinian înconjurat de magistrații instanței de judecată. Mozaic din Basilica di San Vitale - o basilică italiană datând din secolul al VI-lea, situată în Ravenna, regiunea Emilia-Romagna.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Graffiti_d%27Alexamenos

https://fr.wikipedia.org/wiki/Khosro_II