HIEROFANIILE ANULUI 1989 CA SEMNE ALE TIMPULUI ȘI MESAJUL LOR LEGAT DE PICTURA BIZANTINĂ BISERICEASCĂ DIN MOLDOVA PARTEA I ȘTEFAN ANDREESCU PĂTRĂUȚI ȘI AREZZO: O COMPARAȚIE ȘI CONSECINȚELE

HIEROFANIILE ANULUI 1989 CA SEMNE ALE TIMPULUI ȘI MESAJUL LOR LEGAT DE PICTURA BIZANTINĂ BISERICEASCĂ DIN MOLDOVA PARTEA I

ȘTEFAN ANDREESCU

PĂTRĂUȚI ȘI AREZZO: O COMPARAȚIE ȘI CONSECINȚELE

http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.thirteen.org%2Fbigideas%2Fimages%2Fgrabar.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.thirteen.org%2Fbigideas%2Fgrabar.html&h=230&w=167&tbnid=Urxi3K8L5G96BM%3A&zoom=1&docid=k3v3hW_NU1xZbM&ei=6xLuU47_HYT44QTZu4GoDw&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=1534&page=1&start=0&ndsp=12&ved=0CCsQrQMwAw

  André Grabar

Marele istoric al artei bizantine André Grabar a închinat odinioară un studiu al său temei “cruciadelor din Europa răsăriteană”, așa cum sunt ele reflectate în arta din această zonă. Iar această investigație pornea de la examinarea unei vaste scene pictate în interiorul bisericii de la Pătrăuți, ctitorie din anul 1487 a lui Ștefan cel Mare¹. Era vorba în scena cu pricina, care se întinde pe toată lățimea peretelui de vest al pronaosului bisericii, de reprezentarea  “unui grup de sfinți cavaleri care defilează în fața spectatorului, într-o procesiune gravă și solemnă”.

https://www.google.ro/search?q=bisericii+de+la+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=nBPuU_zgD8Wn4gSW44GIDQ&ved=0CCoQsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=6x-YgcIYXbbtMM%253A%3BBA7r2C_OmnhbYM%3Bhttp%253A%252F%252Fstorage0.dms.mpinteractiv.ro%252Fmedia%252F401%252F781%252F10667%252F9354750%252F11%252F02-eveniment-1.jpg%253Fwidth%253D320%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.zf.ro%252Fziarul-de-duminica%252Fcea-mai-veche-biserica-ortodoxa-monument-unesco-din-romania-implineste-525-de-ani-galerie-foto-9354750%252F%3B320%3B329

Călărețul din fruntea grupului este “un înger cu aripile desfăcute”. Inscripția care-l însoțește ne lămurește că este Arhanghelul Mihail. Să-l lăsăm, însă, în continuare pe André Grabar să descrie scena: “Urcat pe un frumos cal alb, Mihail pare să-și invite tovarășii să-l urmeze, întorcându-se către cavalerul care se aține îndărătul lui, călărind pe un cal de culoare portocalie. Inscripția ni-l desemnează drept Constantin cel Mare. De altminteri, se zăresc coroana și dalmatica împăratului roman și trăsăturile familiare ale marelui erou creștin. La o oarecare distanță, în spatele lui Constantin, înaintează doi sfinți războinici adolescenți, în chip nobil purtați de caii lor, alb și roz. Sunt sfinții taxiarhi bizantini, Gheorghe și Dimitrie; primul ține în vârful lungii sale lăncii un fanion stacojiu. În sfârșit, o ceată de oșteni ai cavaleriei cerești urmează, în rânduri strânse, căpetenia încoronată și pe strategii săi. Se recunosc cei doi Teodor cu chipuri identice; sfinții Procopie, Mercurie, Nestor, Artemie, Evstratie, mai dificil de identificat, trebuie să fie printre cei care îi înconjoară”².
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

   sfinții cavaleri frescă biserica de la Pătrăuți

În fața și deasupra întregului grup strălucește o cruce albă. Ea explică, așa cum a subliniat André Grabar, semnificația scenei în ansamblul ei: împăratul Constantin “pleacă pentru bătălia care va aduce biruința ”
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  sfinții cavaleri frescă biserica de la Pătrăuți- detaliu

_{1 Pisania cu data 13 iunie 1487 în Repertoriul monumentelor și obiectelor de artă din timpul lui Ștefan cel Mare, București, 1958, p. 60-61.}

_{2 A. Grabar, Les croisades de l’Europe orientale dans l’art, în Mélanges Charles Diehl, II, Paris, 1930, p. 19.}

ŞTEFAN ANDREESCU

creştine; arhanghelul se întoarce pentru a-i arăta semnul apărut în cer; sfinţii războinici îl urmează şi apără oastea sa”³.

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Sfinții împărați Constantin și Elena biserica de la Pătrăuți

Deosebit de însemnată este observaţia lui André Grabar potrivit căreia imaginea de la Pătrăuţi nu este prescrisă de nici o Erminie. Şi, de asemenea, nu se mai găseşte în nici un ciclu de fresce ortodoxe. Faptul că biserica însăşi are hramul “Cinstitei Cruci”, iar în tabloul votiv din naos Sfântul împărat Constantin este intercesorul care-1 prezintă lui Iisus Hristos pe domnul Moldovei şi familia lui are negreşit o strânsă legătură cu scena descrisă mai sus. Potrivit aceluiaşi André Grabar, înălţarea unei biserici închinate Sfintei Cruci de către Ştefan - “acest şef prezumtiv al unei cruciade” - însemna “în chip vădit un omagiu pentru simbolul care i-a inspirat toată activitatea sa războinică”⁴.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  tablou votiv domnul Moldovei Ştefan cel Mare şi familia lui- biserica de la Pătrăuți

O singură greşeală a făptuit André Grabar şi anume atunci când a presupus că Pătrăuţi ar fi singurul edificiu religios din epocă având acest hram⁵. Or, biserica de la Volovăţ, începută de Ştefan în anul 1500, are hramul “înălţării Cinstitei şi de Viaţă Dătătoarei Cruci”. Iar construcţia ei s-a isprăvit în ziua de 14 septembrie 1502, adică în chiar ziua când se celebrează, în fiecare an, sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci⁶.
https://www.google.com/search?q=biserica+de+la+Volov%C4%83%C5%A3&es_sm=93&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=nx3uU8f2MMj-4QT2woHwCA&ved=0CCwQsAQ&biw=683&bih=445#facrc=_&imgdii=_&imgrc=DNLQ6M57LXQ-NM%253A%3B-Ji-cBZ7ogfzlM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fadmin%252F_files%252Fnewsannounce%252Fbiserica-volovat-(10).jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fbiserici-manastiri%252Fbiserica-inaltarea-sfintei-cruci-volovat-68007.html%3B450%3B337

  biserica de la Volovăţ

Mai de curând, s-a atras atenţia asupra unui alt element care pune în lumină atenţia specială acordată de Ştefan vodă simbolului reprezentat de Sfânta Cruce: cea de a doua lui căsătorie, cu prinţesa Maria de Mangop, a fost oficiată în ziua de 14 septembrie (1471 sau 1472), ceea ce, într-adevăr, sugerează că în mintea voievodului această însoţire cu o descendentă a împăraţilor bizantini era menită, în perspectivă, să pregătească revanşa biruitoare a creştinătăţii răsăritene pentru tragedia din 1453⁷.
https://fr.wikipedia.org/wiki/Marie_de_Mangoup#mediaviewer/Fichier:MariaPale%C3%B3loga.jpg

  prinţesa Maria de Mangop

³ _{Ibidem, p.20.}

⁴ _{Ibidem, p.21.}

⁵ _Ibidem.

⁶ _{Repertoriul, p.182-183. Este sigur că la Pătrăuţi hramul este identic celui de la Volovăţ, deoarece un Tetravanghel, copiat din porunca Doamnei Maria şi isprăvit la 30 septembrie 1493 “cu truda” lui Toader diac, a fost dăruit celui dintâi lăcaş, unde este “casa înălţării Cinstitei Cruci a lui Dumnezeu” (ibidem, p.403). De altminteri, numai în spaţiul catolic există două sărbători: Inventio Crucis, la 3 mai şi Exaltatio Crucis, la 14 septembrie. Am făcut aceste precizări fiindcă în inscripţia de la Pătrăuţi se spune doar că biserica este închinată “Cinstitei Cruci”.}

⁷ _{Maria Magdalena Székely, Ştefan S. Gorovei, “Semne și minimi” pentru Ştefan voievod. Note de mentalitate medievală, în SMIM. XVI.
 1998, p.53-54.}

376

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  înger biserica de la Pătrăuți

PĂTRĂUŢI Şl AREZZO: O COMPARAŢIE Şi CONSECINŢELE El

Dar dacă în ziua de 14 septembrie în biserică se citeşte Acatistul Sfintei Cruci, cavalcada zugrăvită — foarte probabil chiar în anul 1487⁸ — în interiorul bisericii de la Pătrăuţi trimite la un alt text. Acesta este Panegiricul împăraţilor Constantin şi Elena, întocmit de patriarhul Eftimie al Târnovei în veacul XIV. Or, cea mai veche copie slavo-română a manuscrisului Panegiricului datează din anul 1474 şi este opera călugărului lacov de la mănăstirea Puma. În însemnarea lui, datată 20 mai 1474, ieromonahul lacov precizează că a scris “acest sbornic” - în care este inclus şi Panegiricul - din porunca lui Ştefan voievod “pentru mănăstirea sa de la Putna”. Şi, fapt deosebit de semnificativ, lacov a eliminat, în copia lui, un pasaj ce se găsea către sfârşitul textului lui Eftimie al Târnovei şi în care acesta se adresa direct ţarului bulgar Ivan Şişman. Ceea ce înseamnă, aşa cum a remarcat Emil Turdeanu, pe temeiul examinării altor copii, mai târzii, ale Panegiricului, că lectura era destinată auzului unui prinţ român. Descoperirea ulterioară a manuscrisului lui lacov de la Putna nu a mai lăsat loc pentru nici un fel de îndoială: acest prinţ era Ştefan cel Mare⁹!
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Ştefan 

cel Mare biserica de la Pătrăuți  

În textul Panegiricului, aşa cum a ajuns el în Moldova lui Ştefan, miracolul viziunii Sfintei Cruci se repetă de nu mai puţin de trei ori şi numai în legătură cu bătălii purtate de împăratul Constantin. Astfel, putem citi mai întâi, cu privire la apariţia ce a precedat victoria contra lui Maxenţiu, de la podul Milvius de peste Tibru: “Mergând el <Constantin> cu oastea pe un câmp şi chemând în gând ajutorul lui Dumnezeu, i se ivi un semn dumnezeiesc, la ceasurile amiezii, aruncând raze mai luminoase decât ale soarelui, arătându-se în formă de cruce din stele şi poruncindu-i cu slove latineşti: Cu acesta vei învinge, Constantine”¹⁰. A doua oară, Constantin a avut aceeaşi viziune cu ocazia cuceririi miraculoase de la “barbari” a cetăţii
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.herodote.net%2F_images%2Fconstantinmilvius.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.herodote.net%2F28_octobre_312-evenement-3121028.php&h=400&w=528&tbnid=FYhCChkm0CWfgM%3A&zoom=1&docid=l_wfxdOyfIQmDM&ei=_CvuU6KcL4fE4gTkjoDQDA&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=957&page=1&start=0&ndsp=10&ved=0CC4QrQMwBA

  împăratul Constantin văzând crucea Domnului Hristos la podul Milvius 

⁸ _{Am adoptat datarea propusă de Sorin Ulea, Gavril Ieromonahul, autorul frescelor de la Bălineşti. Introducere la studiul picturii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare, în vol. Cultura moldovenească în timpul lui Ştefan cel Mare (Culegere de studii), îngrijit de M. Berza, Bucureşti, 1964, p. 447.}

⁹ _{G. Mihăilă, Cultură şi literatură română veche în context european (Studii şi texte), Bucureşti, 1979, p. 260-261 şi 263-264. Andrei Pippidi a relevat paralelismul dintre modelul de comportare din opera lui Eftimie şi unele gesturi ale lui Ştefan, ceea ce vădeşte clar că el a căutat să imite pe Constantin (Tradiţia politică bizantină în ţările române în secolele XVI-XVIII ediţie revăzută şi adăugită, Bucureşti, 2001, p.102-103).}

¹⁰ _{G. Mihăilă, op.cit., p.237 şi 339. În noaptea următoare, lui Constantin i-a apărut în vis lisus Hristos, care i-a poruncit să pună semnul crucii în fruntea oştilor sale. Astfel, îi va birui nu numai pe Maxenţiu, ci si pe toţi ceilalţi vrăjmaşi ai săi.}

377

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  biserica de la Pătrăuți

ŞTEFAN ANDREESCU

Bizanţului: “Venind seara şi lăsându-se noaptea, împăratul era în nedumerire şi ridică ochii la cer şi văzu o inscripţie, scrisă cu litere astfel: Cheamă-mă în ziua tristeţei tale, şi te voi izbăvi, şi mă vei proslăvi. Mirându-se de aceasta, împăratul nu înţelegea ce va fi oare aceasta. Uitându-se iarăşi, a doua oară, văzu o cruce de stele stând pe cer şi o inscripţie, glăsuind astfel: “Cu acest semn vei pierde pe toţi vrăjmaşii tăi”¹¹ . În sfârşit, cu prilejul evocării biruinţei lui Constantin împotriva “sciţilor” - de fapt, goţilor - de la Dunăre, ne întâlnim pentru ultima oară cu o evocare a viziunii crucii: “Şi îndată împăratul a ajuns repede la fluviul Dunărea şi, făcând peste el un pod de piatră, a supus pe sciţi, după ce preacinstitul semn al crucii i se ivise pe cer, ca şi mai înainte”¹².
http://ro.wikipedia.org/wiki/Andronic_al_II-lea_Paleologul#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Serres_IM_Prodromou_Andronicos.jpg

  împăratul Andronic al II-lea

S-a arătat şi demonstrat că sursa principală a lui Eftimie al Târnovei a fost o scriere bizantină, Istoria bisericească a lui Nichifor Calist Xanthopoulos (cea. 1256-1317), fost preot la biserica Sf. Sofia din Constantinopol pe vremea împăratului Andronic II. Aici, de fapt, în această scriere, miracolul viziunii crucii este multiplicat de trei ori¹³ ... Dar pe noi ne interesează, fireşte, numai receptarea din Moldova, care a dus la naşterea admirabilei scene de la Pătrăuţi. Or, împrejurarea înmulţirii miracolului viziunii crucii în Panegiricul copiat şi adaptat de către ieromonahul lacov la mănăstirea Putna ne îndeamnă să vedem în scena de la Pătrăuţi nu o trimitere la o bătălie anume, cum a fost cea de la podul Milvius, din 28 octombrie 312, ci o compoziţie cu sens generic şi cu o mare încărcătură simbolică¹⁴ .
https://www.google.ro/search?q=b%C4%83t%C4%83lia+podul+Milvius&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=kj7uU6_GI8PR4QTEkYHABQ&ved=0CDIQsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=Q6yEIlRipxU1-M%253A%3BFBvynI4QmjLzpM%3Bhttp%253A%252F%252Fmiscarea.md%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F05%252Flegionari.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fmiscarea.md%252Fsimbolul%252F%3B743%3B643

 
Într-un scurt eseu, intitulat Arezzo şi Pătrăuţi, Răzvan Theodorescu încerca, acum un sfert de secol, o comparaţie la prima vedere extrem de

¹¹ _{Ibidem, p.240 și 346.}

¹² _{Ibidem, p.241 și 347.}

¹³ _{Ibidem, p.230.}

¹⁴ _{Sorin Ulea, din contră, crede că în fresca de la Pătrăuţi “este vorba [...] de transpunerea iconografică a faimoasei legende povestită de Eusebiu în Vita Constantini, după care Constantin, pornit la luptă pentru apărarea creştinătăţii, ar fi văzut, în drumul său spre Roma, deasupra soarelui în asfinţit, o cruce luminoasă însoţită de cuvintele: Toύτω víka (Învinge prin aceasta)" (Istoria artelor plastice în România, sub îngrijirea acad. George Oprescu, I, Bucureşti, 1968, p.354); aceeaşi părere şi la Virgil Vătăşianu. Pictura murală din nordul Moldovei, Bucureşti, 1974, p.19.}

378
http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Podul_Milvius#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Battle_of_the_Milvian_Bridge_by_Giulio_Romano,_1520-24.jpg

bătălia de la podul Milvius

PĂTRĂUTI Şl AREZZO: O COMPARAŢIE Şl CONSECINŢELE El

riscantă între scena Cavalcadei de la Pătrăuţi şi ciclul legendei Sfintei Cruci, zugrăvit în jurul anului 1460 în capela principală - a altarului - din biserica San Francesco din Arezzo, în Toscana. Autorul acestui vestit ciclu de fresce a fost pictorul renascentist Piero della Francesca. Pentru Răzvan Theodorescu, opera de la Arezzo este o expresie a impactului mental pe care căderea Constantinopolului 1-a avut asupra Occidentului, aducând din nou în strictă actualitate ideea unei cruciade, menite să înlăture pentru totdeauna pericolul Islamului. Dar, deşi scena de la Pătrăuţi este “îndeaproape înrudită tematic” cu câteva dintre cele zugrăvite la Arezzo, totuşi “frescele din capela micului oraş italian şi zugrăvelile din narthexul monumentului moldovenesc ţin fiecare, stilistic, de lumea lor, cele dintâi aparţinând orizontului umanist al Renaşterii, celelalte viziunii medievale a Răsăritului bizantin, şi nici un alt raport, istoric sau de istoria artei, nu se poate face între ele. Le leagă, totuşi — dincolo de vecinătatea cronologică - o aceeaşi atmosferă politică, o mentalitate întrucâtva aceeaşi, într-o lume încă foarte medievală care, la sud de Alpi şi la răsărit de Carpaţi, nutrea în acelaşi al cincisprezecelea veac aceeaşi dorinţă a îndepărtării pericolului comun şi a recâştigării, pentru Europa, a minunatului oraş-simbol de pe Bosfor”¹⁵.

http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.ibiblio.org%2Fwm%2Fpaint%2Fauth%2Fpiero%2Fsan-francesco%2Fbattle.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.ibiblio.org%2Fwm%2Fpaint%2Fauth%2Fpiero%2Fsan-francesco%2F&h=474&w=1057&tbnid=QwJVjYivUL3PnM%3A&zoom=1&docid=SI00WJ54l7l0FM&ei=3TzvU-L1BIrU4QSM9YGYBQ&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=1383&page=1&start=0&ndsp=13&ved=0CCIQrQMwAA

  Piero della Francesca

După ce am văzut frescele lui Piero della Francesca de la Arezzo, dar şi după ce am parcurs o sumă de studii mai noi întreprinse asupra lor - cu precădere excepţionala exegeză a istoricului italian Carlo Ginzburg - am realizat că este posibilă stabilirea unei legături mai strânse între cele două opere iconografice, în pofida faptului că stilistic, într-adevăr, aparţin unor lumi diferite. Pe de altă parte, chipul în care, în unele dintre scenele zugrăvite în biserica franciscanilor, “un lucru este arătat printr-un altul” ne va îngădui să medităm din nou asupra semnificaţiei unor imagini extrem de controversate din Moldova, dar nu din vremea lui Ştefan, ci a fiului său, Petru Rareş, cum ar fi scena Asediului Constantinopolului.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fcommons%2F3%2F3d%2FPiero_della_Francesca_038.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fde.wikipedia.org%2Fwiki%2FSan_Francesco_(Arezzo)&h=2000&w=4096&tbnid=2GlCuMpqXuMPWM%3A&zoom=1&docid=7oW9DUVAHq4JZM&ei=3TzvU-L1BIrU4QSM9YGYBQ&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=2255&page=2&start=13&ndsp=14&ved=0CE8QrQMwDw

  Piero della Francesca

Tot ceea ce se ştie cu siguranţă asupra datării frescelor din capela principală a bisericii San Francesco din Arezzo este că ele erau isprăvite în anul 1466. Lucrul la ele a început în anul 1447, dar de către un alt pictor, Bicci di Lorenzo. Acesta, însă, îmbolnăvindu-se grav, Francesco Bacei — autorul comenzii — 1-a înlocuit, probabil în anul 1452, prin Piero della Francesca. De asemenea, mai trebuie spus că nu se ştie dacă tema legendei

_{15 Eseul lui Răzvan Theodorescu, apărut mai întâi în revista “Viaţa Studenţească”, a fost reluat în vol. Istoria văzută de aproape, Bucureşti, 1980, p.80-83.}

379

ŞTEFAN ANDREESCU

Adevăratei Cruci a fost dictată de la bun început lui Bicci di Lorenzo şi, deci, a fost preluată odată cu comanda de către Piero della Francesca sau a apărut, dimpotrivă, numai în clipa în care acesta din urmă a început să lucreze la Arezzo¹⁶.

https://www.google.it/search?q=agnolo+gaddi+santa+croce&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=3kzvU9SMBcj_4QTwmYGoBQ&ved=0CB0QsAQ&biw=982&bih=497#q=agnolo+gaddi+santa+croce+basilica+Santa+Croce&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=kAOyWTuF8bXpaM%253A%3BCqIUHWiCMU9GcM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.santacrocefirenze.it%252Fwp-content%252Fuploads%252F2012%252F08%252FDiapositiva1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.santacrocefirenze.it%252F%253Fp%253D273%3B968%3B866

  Agnolo Gaddi basilica Santa Croce din Florenţa 

Tema legendei Adevăratei Cruci, inspirată de versiunea din celebra Legenda Aurea a arhiepiscopului genovez Iacopo da Varagine (Varezze) — scriere hagiografică cu o largă răspândire la sfârşitul evului de mijloc - a fost în chip tradiţional cultivată în mediul franciscan. Astfel, ciclul de la Arezzo a fost precedat de alte trei asemenea cicluri de fresce, dintre care două au fost pictate în biserici franciscane: la basilica Santa Croce din Florenţa de către Agnolo Gaddi (1388-1393) şi la basilica San Francesco din Volterra de către Cenni di Francesco (către 1410). În treacăt fie spus, iconografia lui Cenni, la Volterra, nu face decât să o copieze pe cea a lui Agnolo Gaddi¹⁷. Numai că, aşa cum se va vedea, la Arezzo iconografia de la Santa Croce din Florenţa este urmată doar până la un anumit punct, după care programul lui Piero della Francesca prezintă modificări foarte semnificative.

https://www.google.it/search?q=agnolo+gaddi+santa+croce&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=3kzvU9SMBcj_4QTwmYGoBQ&ved=0CB0QsAQ&biw=982&bih=497#q=Cenni%20di%20Francesco%20Volterra&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=y1H5m6biUErFYM%253A%3BPh7wJGm_9Y5TCM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.e-toscana.com%252Fvolterra%252Fvolterra%252Fimages%252Fsan-francesco.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.e-toscana.com%252Fvolterra%252Fvolterra%252Fcosa-vedere%252Fsan-francesco.htm%3B560%3B284

  Cenni di Francesco basilica San Francesco din Volterra

Ciclul legendei Crucii de la Arezzo este îndeobşte asociat cu preocuparea dominantă din Italia vremii pentru pericolul otoman. Faptul prea bine cunoscut este acela că în anul 1459 papa Pius al II-lea a reunit Congresul de la Mantova tocmai spre a discuta posibilitatea unei noi cruciade, menite să elibereze “a doua Romă” şi să-i izgonească pe turci din Europa. Totuşi, pe bună dreptate a fost formulată următoarea observaţie: “Să afirmi că frescele lui Piero au fost un apel la cruciadă este excesiv, căci ce ar fi putut Arezzo contra lui Mehmet II ?”. O eventuală explicaţie, mai veche, a accentelor antiotomane ar fi aceea că “interesul evident al lui Piero pentru problemele orientale a putut să-1 incite să colaboreze la întreprinderea pontificală”¹⁸.

Fără a mai zăbovi vom spune că cea mai preţioasă contribuţie din ultimul sfert de secol la înţelegerea operei iconografice de la Arezzo o datorăm istoricului Carlo Ginzburg şi că, în cele ce urmează, vom extrage
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.abcroma.com%2Fmonumenti%2FImages%2FChiesaTrinitaMonti-D1.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.abcroma.com%2FGalleriaFotografica.asp%3FInizio%3D450%26numRigheUtente%3D2&h=500&w=343&tbnid=HKoqGZ_uTJvkxM%3A&zoom=1&docid=t3gY4SbzYSDpSM&ei=GVDvU559ioHiBJj6gPgB&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=812&page=4&start=44&ndsp=14&ved=0CMEBEK0DMDM

  Cenni di Francesco basilica San Francesco din Volterra

¹⁶ _{Carlo Ginzburg, Enquête sur Piero della Francesca (Le «Bapteme», le cycle d'Arezzo, la «Flagellation» d'Urbino), trad. de Monique Aymard. Paris, 1983, 166 p. + 94 il. alb-negru (ediţia originală, în limba italiană, a apărut la Torino, în 1981).}

¹⁷ _{Ibidem, p.49.}

¹⁸ _{Vezi Paul Warzée, Les maîtres italiens au XVe siècle (1420-1500), Skira, 1973, p.46 (La grande histoire de la peinture. vol. III).}

380

http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fit%2F1%2F1e%2FCarlo_Ginzburg.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fit.wikipedia.org%2Fwiki%2FFile%3ACarlo_Ginzburg.jpg&h=367&w=550&tbnid=vKd3rC--vPxZSM%3A&zoom=1&docid=WaiAimpPchTAeM&ei=IVHvU-usJc_b4QTF7YHwBQ&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=2857&page=1&start=0&ndsp=10&ved=0CDsQrQMwCQ

  Carlo Ginzburg

PĂTRĂUŢI Şl AREZZO: O COMPARAŢIE Şl CONSECINŢELE El

aproape exclusiv din această lucrare o serie de repere, care în final ne vor îngădui să stabilim, totuşi, un raport istoric cu fresca de la Pătrăuţi, pe care Răzvan Theodorescu nu 1-a crezut posibil.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Eug%C3%A8ne_IV#mediaviewer/Fichier:Portrait_du_pape_Eug%C3%A8ne_IV.jpg

 papa Eugeniu IV  

Meritul principal al lui Carlo Ginzburg este acela de a fi demonstrat convingător că în spatele modificării programului iconografic de la Arezzo se află o impunătoare personalitate a lumii bizantine si anume cardinalul Bessarion (Visarion). Cum se ştie, Bessarion a făcut parte din delegaţia bizantină la Conciliul de la Ferrara-Florenţa, el fiind unul dintre adepţii hotărâţi ai unirii Bisericilor catolică şi ortodoxă. A plecat îndărăt spre Constantinopol, împreună cu delegaţia bizantină, pe calea mării, pe la mijlocul toamnei anului 1439, mai exact la 19 octombrie, ajungând acolo abia la l februarie 1440. A fost numit cardinal la 18 decembrie 1439, iar la 4 ianuarie anul următor a primit titlul in absentia. După părerea, plauzibilă, a lui Carlo Ginzburg, cel ce i-a dus vestea în capitala bizantină a fost nimeni altul decât Giovanni Bacei, cel care, după dispariţia tatălui său, Francesco, în martie 1459, a preluat sarcina continuării lucrărilor din biserica San Francesco din Arezzo. Într-adevăr, o scurtă notă biografică, redactată către mijlocul secolului XVII, îl indică pe Giovanni Bacei drept “cleric al Camerei apostolice, nunţiu pe lângă împărat, jurisconsult foarte celebru” [subl. ns.]. Or, menţiunea că a fost şi “nunţiu pe lângă împărat” îşi găseşte explicaţia dacă se admite că în 1440 el a îndeplinit misiunea pomenită, din porunca papei Eugeniu IV¹⁹.
http://it.wikipedia.org/wiki/Flagellazione_di_Cristo_(Piero_della_Francesca)#mediaviewer/File:FlagFormat.jpg

  Piero della Francesca, Biciuirea lui Hristos

Din unghi de vedere diferit, această interpretare este susţinută prin analiza unei alte opere a lui Piero della Francesca, Biciuirea lui Hristos, aflată la Urbino, în care, în primul plan, un personaj îmbrăcat într-un somptuos mantou de brocart pare a fi identificabil cu Giovanni Bacci, în chiar momentul în care a înmânat însemnele de cardinal lui Bessarion, reprezentat deci şi el pe acelaşi panou²⁰. În cazul operei acum discutate avem de-a face, de fapt, cu abordarea, în cadrul aceleiaşi unităţi picturale, a unor niveluri de realitate diferite - procedeu de multe ori folosit în secolul XV - realitatea cotidiană sau oricum contemporană fiind figurată în prim plan, iar cealaltă, realitatea supranaturală sau, altfel spus, istoria sacră, în plan secund, în fundal²¹.
http://it.wikipedia.org/wiki/Flagellazione_di_Cristo_(Piero_della_Francesca)#mediaviewer/File:Piero,_flagellazione_13.jpg

  Piero della Francesca, Biciuirea lui Hristos detaliu

¹⁹ _{Carlo Ginzburg, op.cit., p.95-97.}

²⁰ _{Ibidem, p.80 și 90-95.}

²¹ _{Ibidem, p.81, 82 și 97.}

381

ŞTEFAN ANDREESCU

Alte elemente desprinse din analiza tabloului menţionat au sugerat că el conţine o aluzie la Congresul de la Mantova şi au îndemnat la presupunerea că a fost pictat la Roma, “între toamna anului 1458 şi toamna anului 1459”. Mai mult, se pare că atunci, mai precis la sfârşitul anului 1458 sau în primele luni ale lui 1459, a avut loc o întâlnire între Bessarion, Giovanni Bacei şi Piero della Francesca, întâlnire care a dus la schimbarea programului iconografic de la Arezzo²². Trebuie adăugat numaidecât că, începând din 10 septembrie 1458, Bessarion a fost numit protector al Ordinului franciscan, ceea ce transformă într-un lucru cât se poate de firesc intervenţia lui în decorarea capelei principale din biserica San Francesco²³.
http://az.wikipedia.org/wiki/VIII_%C4%B0ohann_Paleoloq#mediaviewer/%C5%9E%C9%99kil:Palaio.jpg

  împăratul Ioan VIII Paleologul

În sfârşit, un ultim fapt ce mai trebuie menţionat înainte de a ne ocupa direct de frescele lui Piero della Francesca: în anul 1451 a fost adusă în Italia de către Grigorie Melissenos (Mammas), patriarh uniat al Constantinopolului, o cutie - o răcliţă - frumos decorată, cu o relicvă a Adevăratei Cruci. Din pricina căderii Constantinopolului, cutia cu pricina a rămas definitiv în Italia, iar Grigorie, cu puţin înainte de moartea sa, care s-a petrecut în preajma zilei de 20 aprilie 1459, a lăsat moştenire preţioasa relicvă lui Bessarion. Cum fragmentul din Adevărata Cruce provenea de la împăratul Ioan VIII Paleologul, care-1 dăruise patriarhului Grigorie, confesorul său, aceasta ar explica introducerea portretului împăratului bizantin în ciclul de la Arezzo. Cu atât mai mult cu cât Bessarion fusese legat din tinereţe de Ioan VIII, alături de care venise la Florenţa în anul 1438 pentru înfăptuirea unirii Bisericilor şi pentru dobândirea mult aşteptatului ajutor menit să salveze de la pieire Bizanţul²⁴.
https://www.google.com/search?q=adam+la+por%C8%9Bile+raiului+foto&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=b3PvU8u2Naao4gSNnoDAAQ&ved=0CBkQsAQ&biw=683&bih=445&dpr=1.5#facrc=_&imgdii=_&imgrc=iIHQ-CfYe2EFwM%253A%3BoEZRDuc6pxWwZM%3Bhttp%253A%252F%252Fcomorinemuritoare.ro%252FbLOGOS%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F03%252FIzgonirea-lui-Adam-din-Rai-2.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fcomorinemuritoare.ro%252FbLOGOS%252F%253Fcat%253D3%2526paged%253D6%3B800%3B558

  Adam și Eva alungați de Arhanghel de la porţile Raiului

Să vedem acum, pe scurt, conţinutul legendei Adevăratei Cruci, aşa cum apare ea în versiunea lui Iacopo da Varagine (secolul XIII) şi cum a fost rezumată de Carlo Ginzburg. În ajunul morţii sale, Adam îşi aduce aminte că Arhanghelul Mihail i-a făgăduit un ulei miraculos, care îi va salva viaţa. Îl trimite pe fiul său, Set, la porţile Raiului, dar acesta nu obţine de la arhanghel decât o mlădiţă din care va ţâşni uleiul mântuirii. Aceasta, însă, numai după cinci mii şi cinci sute de ani. Set a revenit lângă tatăl său şi 1-a găsit mort. Atunci i-a plantat mlădiţă pe mormânt. Din ea a răsărit un arbore,

²² _{Ibidem, p.86-87 și 99.}

²³ _{Vezi Dizionario biografica degli italiani. IX, Roma, 1967, p.688 (articolul închinat lui Bessarion, extrem de amănunţit, este semnat de L. Labowsky); C. Ginzburg, op.cit., p.57.}

²⁴ _{C. Ginzburg, op.cit, p.57-58.}

382

http://fr.wikipedia.org/wiki/Reine_de_Saba#mediaviewer/Fichier:Piero_della_Francesca_010.jpg

  Piero della Francesca întâlnirea reginei din Sba cu regele Solomon

PĂTRĂUŢI ŞI AREZZO: O COMPARAŢIE Şl CONSECINŢELE EI

pe care Solomon a încercat în zadar să-1 folosească la construcţia Templului: de fiecare dată când era tăiat lemnul, se dovedea ori prea mare, ori prea mic. S-a renunţat, deci, la el şi a fost aruncat drept punte peste râul Siloe. Regina din Saba, când se duce la Solomon, zăreşte lemnul şi are o vedenie. De aceea, în loc să traverseze puntea, ea a îngenunchiat în faţa ei. Apoi, i-a spus în chip profetic lui Solomon că de la acest lemn va veni sfârşitul regatului iudeilor. Spre a împiedica împlinirea profeţiei, Solomon a pus să fie îngropat adânc în pământ. Dar lemnul a ieşit la iveală şi din el a fost făcută crucea pe care a fost răstignit Hristos. Trei sute de ani mai târziu, în ajunul bătăliei de la podul Milvius împotriva lui Maxenţiu, Constantin are şi el o vedenie: îi apare un înger, care îl îndeamnă să lupte sub semnul Crucii. Aşa a biruit Constantin şi a devenit împărat al Romei; apoi s-a convertit şi şi-a trimis mama, Elena, la Ierusalim, să caute lemnul Adevăratei Cruci. Acolo, singura persoană care ştia unde se găseşte era evreul Iuda. Cum, însă, nu a vrut să vorbească, împărăteasa a pus să fie aruncat într-o fântână secată. Şapte zile mai târziu, scos din fântână, Iuda a mărturisit că mult dorita Cruce este îngropată sub templul închinat zeiţei Venus. Elena a pus să fie dărâmat templul şi aşa au fost scoase la lumină cele trei cruci din momentul Răstignirii lui lisus. Adevărata Cruce a fost identificată printre ele abia când, la atingerea cu un tânăr mort, acesta a înviat, împărăteasa Elena a readus-o în chip solemn în Ierusalim. După alte trei sute de ani, relicva a fost furată de “regele” persan Chosroe, care a aşezat-o pe un altar, printre alte simboluri idolatre. Heraclius, împăratul Răsăritului, îl biruie însă pe Chosroe şi pune să fie descăpățânat. Vine la Ierusalim cu mare fast, dar găseşte porţile cetăţii ferecate. Acestea se vor deschide numai atunci când, ascultând de îndemnul unui înger, Heraclius se va hotărî să imite umila intrare a lui Hristos în Ierusalim. Aşa a revenit relicva Adevăratei Cruci la Sfântul Mormânt.
http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9raclius#mediaviewer/Fichier:Solidus-Heraclius-sb0764.jpg

   solidus emis de împăratul Heraclius

La lacopo da Varagine, această povestire este împărţită în două, în funcţie de calendarul liturgic. Secţiunea din legendă cuprinsă între moartea lui Adam şi readucerea relicvei la Ierusalim de către împărăteasa Elena corespunde zilei de 3 mai, când este, la catolici, sărbătoarea Aflării Sfintei Cruci, în vreme ce restul povestirii este pus în legătură cu cealaltă sărbătoare, a înălţării Sfintei Cruci, din 14 septembrie”²⁵.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Vraie_Croix#mediaviewer/Fichier:Reliquary_True_Cross_c800_Byzantine.jpg

  recicvă bizantină din Sfânta Cruce

²⁵ Vezi Jacques de Voragine, La legende dorée, trad. de J.-B. M. Roze, I, Paris, 1967, p.341-350 și II, p.192-198; Iacopo da Varazze, Legenda Aurea, a cura di Alessandro

383

ŞTEFAN ANDREESCU
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.poderesantapia.com%2Fimages%2Fart%2Fagnologaddi%2Fcross700.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.poderesantapia.com%2Farte%2Fagnologaddi%2Fleggendadellacroce.htm&h=441&w=700&tbnid=cqsrDp8gvG176M%3A&zoom=1&docid=PK0Pkk7ejA_w7M&ei=B5HvU4n4Kqaj4gSBsoH4AQ&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=489&page=1&start=0&ndsp=12&ved=0CCsQrQMwAw

Visului lui Heraclius din fresca lui Agnolo Gaddi din basilica Santa Croce
Faţă de iconografia tradiţională a ciclului legendei Adevăratei Craci, noutăţile apar în frescele de la Arezzo începând cu registrul median şi în zona inferioară. Scenele care vădesc acest lucru sunt: l. scena Vizitei reginei din Saba la Solomon, care nu a mai figurat anterior în reprezentările picturale ale legendei Sfintei Cruci; 2. transformarea Visului lui Heraclius din fresca lui Agnolo Gaddi din basilica Santa Croce în Visul lui Constantin; 3. scena Victoriei lui Constantin asupra lui Maxenţiu, care nu apare în fresca de la Florenţa; 4. reprezentarea lui Constantin, în scena Victoriei, cu trăsăturile împăratului Ioan VIII Paleologul²⁶.
http://www.artliste.com/piero-della-francesca/victoire-constantin-maxence-pont-milvius-264.html

Victoria lui Constantin asupra lui Maxenţiu Agnolo Gaddi din basilica Santa Croce 

Este evidentă, în ciclul de la Arezzo, intenţia de a scoate în relief figura lui Constantin, ceea ce, pe bună dreptate, a îndemnat la a vedea în acest efort o aluzie la tema cruciadei. Iar, pe de altă parte, Constantin Marinescu a atras atenţia, încă din anul 1957, că, în realitate, Piero della Francesca 1-a zugrăvit pe împăratul Ioan VIII Paleologul de două ori, căci şi în scena Visului lui Constantin figura penultimului împărat al Bizanţului poate fi cu uşurinţă recunoscută²⁷. Meritul lui Constantin Marinescu este, însă, mult mai mare în ceea ce priveşte stabilirea originii modificărilor programului iconografic de la Arezzo. Într-adevăr, cu alt prilej el a susţinut ferrn că avem de-a face aici cu o înrâurire bizantină. Şi a indicat drept dovadă a faptului că legenda Crucii era fixată în lumea Bizanţului, din punct de vedere iconografic, încă din secolul IX. codicele grec 510 de la Bibliothèque Naţionale din Paris²⁸. Manuscrisul respectiv, databil în anul 879 sau în răstimpul 880-886, cuprinde la un moment dat - fără nici o legătură cu textul ! - un grup de trei miniaturi: visul lui Constantin, bătălia de la podul Milvius şi găsirea Sf. Cruci de către împărăteasa Elena²⁹. Aşadar, după cum a observat Constantin Marinescu, în Bizanţ aceste teme iconografice erau fixate “multe secole înainte de epoca lui Piero della Francesca”...
http://www.encyclopedie.bseditions.fr/image/article/vignette/ITPEIPRIGADDIAG003.jpg

  Piero della Francesca găsirea Sf. Cruci de către împărăteasa Elena

_{e Lucetta Brovalone, Torino, 1995, p.380-388 (Cap. LXVIII: L'invenzione della Santa Croce) şi p.750-756 (Cap. CXXXVII: L'esaltazione della Santa Croce); C. Ginzburg, op.cit., p.49-51; vezi şi Peter and Linda Murray, The Oxford Companion to Christian Art and Architecture. Oxford, New York, 1996, p.545-546.}

²⁶ _{C. Ginzburg, op.cit., p.53-54.}

²⁷ _{Comptes rendus de l'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, 1957, p.32.}

²⁸ _{Constantin Marinescu, Echos hyzantins dans l'oeuvre de Piero della Francesca, în “Bulletin de la Société Naţionale des Antiquaires de France”, 1958, p.194.}

²⁹ _{Vezi Kurt Weitzmann, Byzantine Book Illumination and Ivories, Variorum Reprints, Londra, 1980, IV,p.87, 126-128 şi 134.
http://fr.wahooart.com/Art.nsf/O/8XYR9J/$File/Piero-Della-Francesca-Finding-of-the-True-Cross-S.JPG}

  Piero della Francesca găsirea Sf. Cruci de către împărăteasa Elena

384

PĂTRĂUŢI Şl AREZZO: O COMPARAŢIE Şl CONSECINŢELE El

Faptul că împăratul Constantin nu apare deloc în ciclul zugrăvit de Agnolo Gaddi în basilica Santa Croce din Florenţa şi, în schimb, la Arezzo există o preocupare vădită pentru a-1 pune chiar în “vedetă”, ne convinge că în picturile lui Piero della Francesca este prezent — dincolo de preocuparea pentru ilustrarea textelor din Legenda Aurea a lui Iacopo da Varagine - şi programul iconografic bizantin, care, într-adevăr, era centrat mai ales pe figura lui Constantin. Ni se pare cât se poate de firesc să apreciem, în aceste condiţii, că modificarea de accent este rezultatul legăturii strânse pe care a avut-o fostul mitropolit de Niceea, Bessarion, începând din anii 1458-1459, cu faza a doua a efectuării lucrărilor de zugrăvire din capela Bacci de la Arezzo. Pe de altă parte, avem astfel fixate reperele fundamentale care stabilesc legătura între frescele de la Arezzo şi Pătrăuţi.
http://www.malerei-meisterwerke.de/images_large/piero-della-francesca-freskenzyklus-der-legende-vom-heiligen-kreuz-im-chor-von-san-francesco-in-arezzo-szene-niederlages-des-perserkoenigs-chosroes-gegen-herakli_-07434.jpg

  Piero della 

Francesca înfrângerea lui Chosroe detaliu    

Cele două scene majore de la Arezzo, menite să reţină de îndată atenţia privitorului, atât prin dimensiunile excepţionale, cât şi prin faptul că au fost plasate la înălţimea unui stat de om, sunt cele de pe pereţii laterali, în registrul inferior: în stânga a fost pictată înfrângerea şi decapitarea lui Chosroe, iar în dreapta biruinţa lui Constantin împotriva lui Maxentiu. Mesajul transmis de aceste picturi poate fi lesne decriptat dacă privim stindardele. Vedem astfel, în prima scenă amintită, în partea dreaptă, lângă tronul lui Chosroe, stindardul ... otoman, cu semilună, înclinat spre pământ. Tot în aceeaşi zonă se zăreşte stindardul maur sfâşiat şi, alături, pe stindardul negru cu vârful lăncii retezat, se întrevede un scorpion, simbol al ereziei și al lipsei de religiozitate. Dimpotrivă, către mijlocul imaginii putem admira flamura cruciată - cruce albă în câmp roşu - împreună cu stindardul pontifical - leul rampant al papei Paul II, ales la 30 august 1464 — şi cu cel al Imperiului Romano-German. Iar între aceste ultime două stindarde se întrezăresc crinii angevini în câmp azuriu. Oricine, deci, îşi poate da seama că ne găsim în fața unui manifest pentru cruciadă, menită să elibereze creştinătatea răsăriteană³⁰. Cât despre cealaltă imagine, de pe peretele opus, care reprezintă bătălia de la podul Milvius, practic asistăm la fuga lui
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0f/Piero_della_Francesca_-_8._Battle_between_Heraclius_and_Chosroes_(detail)_-_WGA17558.jpg

  Piero della 

Francesca bătălia lui Heraclius cu Chosroe detaliu  

³⁰ _{Cf. André Chastel, L ’Italie et Byzance, edition etablie par Christiane Lorgnes-Lapouge, Paris, 1999, p.262-263. pentru care leul ar fi “peut-être l’emblème de Bohème ou des Flandres. Dans un cas c’est une référence à l’Europe centrale, dans l’autre au grand-duché de Bourgogne”. Pe de altă parte, A. Chastel susţine că stindardul cu cruce albă pe fond roşu este “le nouvel étendard de la France”. Iar emblema de pe stindardul din extremitatea stângă a scenei, reprezentând o lebădă sau un alcion (pasăre fabuloasă), ar fi a ordinului cavaleresc înfiinţat de Frederic de Hohenzollern în anul 1440.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fuploads3.wikiart.org%2Fimages%2Fpiero-della-francesca%2Fbattle-between-heraclius-and-chosroes-detail(1).jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.wikiart.org%2Fen%2Fpiero-della-francesca%2Fbattle-between-heraclius-and-chosroes-detail&h=1312&w=1024&tbnid=2kX0Bac79cZ9vM%3A&zoom=1&docid=Bb1SEv8Ne8_SbM&ei=8aTvU8i1HYn24QSqi4EY&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=497&page=5&start=46&ndsp=10&ved=0CMwBEK0DMDc}

  Piero della 

Francesca bătălia lui Heraclius cu Chosroe detaliu reprezentând în colțul din stânga sus, ordinului cavaleresc înfiinţat de Frederic de Hohenzollern în anul 1440 

385

ŞTEFAN ANDREESCU

Maxenţiu şi a oştenilor lui, după încheierea confruntării. Pe steagurile combatanţilor sunt figuraţi dragonul şi capul de maur. Suntem prin urmare împinşi să înţelegem că ceea ce vedem în faţa ochilor noştri este, pe de o parte, sfârşitul păgânismului, iar pe de alta, cruciada - dorită de toţi — pentru eliberarea de “sarazini”.

http://en.wikipedia.org/wiki/Maxentius#mediaviewer/File:Follis-Maxentius-s3776.jpg

  Maxenţiu 209-312 monedă 6,41 gr.

*

Să revenim acum în Moldova, dar de astă dată în Moldova lui Petru Rareş, şi având în minte cele de mai sus, să medităm din nou la semnificaţia vestitei scene a Asediului Constantinopolului, zugrăvită pe pereţii exteriori, foarte “la vedere”, adică la înălţimea omului şi, în general, lângă intrarea în biserici. Se ştie că această imagine ilustrează cea dintâi strofă, strofa introductivă, a Imnului Acatist. De asemenea, în chip tradiţional, această imagine reprezintă asediul Constantinopolului de către perşi, în anul 626, care, potrivit legendei, a fost respins mulţumită intervenţiei miraculoase a Maicii Domnului. Numai că în picturile din Moldova apar inovaţii care dau de gândit: asediatorii sunt îmbrăcaţi turceşte şi folosesc pentru asediu ... tunuri ! Doar la biserica de la Arbure, zugrăvită în anul 1541, în scena cu pricina nu mai sunt reprezentaţi turci şi nu mai figurează nici tunuri. În plus, inscripţia de deasupra imaginii precizează, parcă pentru a nu mai lăsa loc pentru nici o îndoială, că avem de-a face cu asediul Constantinopolului de către perşi, din anul 626.

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cherub_plaque_Louvre_MRR245_n2.jpg#mediaviewer/File:Cherub_plaque_Louvre_MRR245.jpg

 Chosroe al II-lea executat de împăratul bizantin Heraclius I, pictură bizantină Louvre 

Chipul în care, la Arezzo, au fost “actualizate” scenele cu biruinţele lui Constantin şi lui Heraclius ne îndeamnă să împărtăşim punctul de vedere al lui Sorin Ulea cu privire la semnificaţia atribuită scenei Asediului de pe faţadele bisericilor moldoveneşti: departe de a fi vorba de un “anacronism” sau, dimpotrivă, de ilustrarea căderii din anul 1453, adaptarea produsă aici a avut un alt tâlc, ea sugerând că aşa precum odinioară Fecioara i-a ajutat pe bizantini să-i înfrângă şi să-i îndepărteze pe perşi, tot aşa acum ea poate să-i sprijine pe moldoveni întru zdrobirea păgânilor turci³¹. Dintre toate interpretările propuse până acum, după părerea noastră aceasta rămâne cea mai plauzibilă³². Tot Sorin Ulea a mai făcut, pe de altă parte, şi remarca
http://el.wikipedia.org/wiki/%CE%A7%CE%BF%CF%83%CF%81%CF%8C%CE%B7%CF%82_%CE%92%CE%84_%CF%84%CE%B7%CF%82_%CE%A0%CE%B5%CF%81%CF%83%CE%AF%CE%B1%CF%82#mediaviewer/%CE%91%CF%81%CF%87%CE%B5%CE%AF%CE%BF:Khosrau_II_Coin.jpg

  dinar de argint emis de argint emis de Chosroe al II-lea

³¹ _{Sorin Ulea, L'origine el la signification idéologique de la peinture extérieure moldave (I), în RRH, II, 1963, l, p.41-47.}

³² _{Cea mai noua interpretare aparţine lui Sorin Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rareş şi modelul lor ceresc (o investigaţie artistica a bisericilor-chivot din nordul}

386

http://en.wikipedia.org/wiki/Khosrau_II#mediaviewer/File:KhosrauIIDinarHistoryofIran.jpg

  dinar de aur emis de argint emis de Chosroe al II-lea

PĂTRĂUŢI Şl AREZZO: O COMPARAŢIE Şl CONSECINŢELE EI

potrivit căreia în scena Asediului cetatea înconjurată şi atacată atât pe mare cât şi pe uscat are, de fapt, o dublă identitate: ea este, într-adevăr, Constantinopolul, dar este în acelaşi timp si Suceava şi, prin extensie, întreaga Moldovă³³, îi dăm şi de astă dată dreptate, căci în frescele lui mai exact în scena Descoperirii şi încercării Adevăratei Cruci, s-a observat că imaginea Ierusalimului este de fapt cea a ... oraşului Arezzo³⁴ !
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Faparences.net%2Fwp-content%2Fuploads%2Fagnolo.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.aparences.net%2Fperiodes%2Fle-trecento%2Fle-trecento-a-florence-giottino-et-la-maniere-douce-et-si-unie%2F&h=320&w=486&tbnid=Ei2UofNfmPvsKM%3A&zoom=1&docid=O2fRuW9PE4-XHM&ei=-RPxU6awN_D04QTP04CQBA&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=802&page=4&start=34&ndsp=13&ved=0CIsBEK0DMCI

 Descoperirea şi încercarea Adevăratei Cruci Piero della Francesca 

Foarte interesante sunt circumstanţele în care a reapărut, în pictura moldovenească, scena Cavalcadei împăratului Constantin. Sorin Ulea a descoperit această scenă pe zidul apusean al pronaosului bisericii de la Arbure. Datorită împrejurărilor politice, mai exact a reconcilierii lui Petru Rareş cu turcii, care i-a îngăduit să reocupe scaunul domnesc în anul 1541, scena Asediului Constantinopolului de pe pereţii exteriori ai bisericii de la Arbure şi-a recăpătat - aşa cum am amintit de altfel mai sus - semnificaţia iniţială. Potrivit lui Sorin Ulea, “spre a accentua că nu este vorba decât de o schimbare impusă de formă pentru necesităţile momentului şi că ideea antiotomană continua să trăiască”, artistul de la Arbure a readus, însă, în actualitate Cavalcada împăratului Constantin. Numai că a pictat-o în interiorul lăcaşului, deci în chip mai discret³⁵.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-arbore-67821.html

  biserica de la Arbure 

Dar, pe de altă parte, cercetările rnai noi au stabilit că Ştefan cel Mare a încheiat ceea ce s-ar putea numi pacea sa definitivă cu Imperiul Otoman în anul 1486, mai precis în luna aprilie a acelui an³⁶. Iar construcţia şi
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-arbore-67821.html

  biserica de la Arbure Sfinții împărați Constantin și Elena

_{Moldovei), Bucureşti. 2001, p.78-80 şi 168-169: “prototipul la care trimite [scena Asediului] nu este, însă, cum s-a crezut, asediul perşilor lui Cosroes, şi nici luarea Constantinopolului, aşa cum s-ar putea crede, ci figurarea lucrării Proniei în istorie”.}

³³ _{Sorin Uiea, op.cit., p.57.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-arbore-67821.html}

   biserica de la Arbure vedere exterioară

³⁴ _{Un ghid recent al oraşului Arezzo publică un detaliu din scena Descoperirea şi încercarea Adevăratei Cruci, cu următoarea explicaţie; “La leggenda della Vera Croce: particolare della veduta di Arezzo e del ritrovamento della Croce”. Într-adevăr, privind cu atenţie, ne dăm seama că avem în faţa ochilor cetatea medievală toscană, căci ea s-a conservat foarte bine până astăzi şi poate fi uşor confruntată cu imaginea pictată de Piero della Francesca.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-arbore-67821.html}

  biserica de la Arbure ușile altarului

³⁵ _{Sorin Ulea, L'origine, p.49-50 şi 61. După altă părere, pictura din interiorul bisericii de la Arbure ar data din 1503-1504 sau, mai larg, din interiorul 1503-1511 (Ion L Solcami, Datarea ansamblului de pictură de la biserica Arbure. I. Pictura interioară, în AIIAI, XII, 1975, p.35-55; Răzvan Theodorescu, Ion Solcanu şi Tereza Sinigalia, Artă şi civilizaţie în timpul lui Ştefan cel Mare, [Bucureşti], 2004, p.71).}

³⁶ _{Nicoară Beldiceanu, Jean-Louis Bacqué-Grammont, Matei Cazacu, Recherches sur Ies Ottomans et la Moldavie ponto-danubienne entre 1484 et 1520, în “Bulletin of the
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-arbore-67821.html}

   biserica de la Arbure fațada vestică

387

ŞTEFAN ANDREESCU

zugrăvirea bisericii de la Pătrăuți, cu faimoasa sa scenă, datează din anul următor. Paralelismul situațiilor de la Arbure și Pătrăuți ni se pare, în aceste condiții, evident: în ambele cazuri, scena Cavalcadei apare într-un anumit context istoric, ceea ce presupune că a fost investită cu o semnificație identică. Din planul concret, al realităților probabile într-un răstimp mai lung sau mai scurt, ideea cruciadei, care a prezidat geneza acestei imagini, pare să fi trecut prin ea într-un spațiu atemporal, al nădejdilor puse într-un viitor imposibil de prevăzut.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  biserica de la Pătrăuți arcadă construită în stil gotic

388

Vom întregi acum prezentarea bisericilor de la Pătrăuți și Arbore detaliind informațiile despre acestea și adăugând noi imagini:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi

Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți

Biserica Înălțarea Sf. Cruci din Pătrăuți.jpg

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti.jpg

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți

Poziționare

Localitate    Pătrăuți, județul Suceava

Țara      România

Creare

Data finalizării   1487

Ctitor    Ștefan cel Mare

Clasificare

Cod LMI      SV-II-a-A-05581

modifică Consultați documentația formatului

Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți este o biserică ctitorită în anul 1487 de către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare în satul Pătrăuți din comuna omonimă (județul Suceava). Ea este considerată a fi cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce se mai păstrează astăzi în forma ei originară. [1]
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți detaliu frescă din Judecata de Apoi

Ansamblul bisericii “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 314, având codul de clasificare SV-II-a-A-05581. [2] El este format din două obiective:

Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” - construită în anul 1487 și având codul SV-II-m-A-05581.01 și

Clopotnița de lemn - datând din anul 1725 și având codul SV-II-m-A-05581.02
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți detaliu frescă

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Arbore, Humor, Moldovița, Probota, Suceava (“Sf. Ioan cel Nou”) și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți nișă executată cu arc roman

Cuprins 

1 Istoricul bisericii

2 Descrierea bisericii

2.1 Arhitectură

2.2 Iconografie

2.3 Necropolă

2.4 Obiecte de patrimoniu

3 Alte obiective

3.1 Clopotnița

3.2 Masa rotundă de piatră

3.3 Muzeul “Casa Preotului Bucovinean” din Pătrăuți

4 Imagini

5 Vezi și

6 Note

7 Bibliografie

8 Legături externe

Istoricul bisericii
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti30.jpg

  Pisania bisericii

Pisania bisericii

Satul Pătrăuți este atestat documentar în anii 1429-1432, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), dar el își revendică existența încă din vremea întemeierii statului feudal Moldova. După cum afirmă tradiția locului, satul ar fi fost întemeiat prin 1330, de un anume Pătru. [3] Localitatea se află la o distanță de 10 km de orașul Suceava, fosta capitala a Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare.
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Putna#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Putna.PNG

  Mănăstirea Putna

Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a fost ctitorită în anul 1487 de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: “Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12.” [1]

Biserica ștefaniană din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan cel Mare ce se mai păstrează astăzi în forma ei originară. Bisericile construite anterior de Ștefan cel Mare au fost distruse în decursul timpului și reconstruite. Vechea biserică a Mănăstirii Putna, construită în perioada 1469-1470, a fost distrusă de cazaci în anul 1654 și apoi reconstruită, iar Biserica “Sf. Procopie” din Bădeuți, a cărei construcție începuse cu patru zile mai devreme (la 8 iunie 1487), a fost distrusă de austrieci în anul 1916.
https://www.google.ro/search?q=Cet%C4%83%C8%9Bii+de+Scaun+a+Sucevei+wikipedia&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=ci7yU7T4Gair0QX_-oGIBQ&ved=0CDcQsAQ&biw=734&bih=511#facrc=_&imgdii=_&imgrc=MlfiAAiFFkzPnM%253A%3Bg89fYPYmxK7vJM%3Bhttp%253A%252F%252Fupload.wikimedia.org%252Fwikipedia%252Fcommons%252F1%252F11%252FCetatea_de_Scaun_a_Sucevei9.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fro.wikipedia.org%252Fwiki%252FCetatea_de_Scaun_a_Sucevei%3B3072%3B2304

  Cetatea de Scaun a Sucevei

Ștefan cel Mare a întemeiat aici singura mănăstire de maici înființată în timpul domniei sale. Aceasta era destinată foarte probabil pentru îngrijirea răniților proveniți din luptele purtate în preajma Cetății de Scaun a Sucevei. [4] Voievodul ctitor a dăruit Mănăstirii Pătrăuți moșiile Pătrăuți și Mihoveni, cărți și vase bisericești, dar așezământul monahal a fost jefuit încă în secolul al XVI-lea.
http://en.wikipedia.org/wiki/Cossacks#mediaviewer/File:Sergiy_Vasylkivskiy-_Cossack.jpg

  cazac zaporojean sec XII-XVIII

Din cauza vitregiei vremurilor, mănăstirea a fost părăsită în repetate rânduri. Ea a fost prădată de cazaci, tătari și apoi de polonezi (la 1684). [5] Astfel, pe portalul de intrare în naos se văd urmele lăsate de arme de asalt, iar tencuielile arcelor și bolților din altar și pronaos au fost deteriorate. Episcopul Calistru al Rădăuților (1708-1728) a reparat biserica și a reînființat în 1711 mănăstirea de maici de la Pătrăuți, dar numai pentru o perioadă de câteva decenii. În anul 1725, la vest de clădirea bisericii s-a construit o clopotniță de lemn, care există și astăzi. [1]
http://en.wikipedia.org/wiki/Tatars#mediaviewer/File:Grigory_Gagarin._Armenie._Djighit_a_Sardar-Abbat._(Kurdes,_tatars).jpg

  tătari

În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Pătrăuți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Suceava (în germană Suczawa).
https://www.google.ro/search?q=iosif+al+II+lea&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=CzLyU9uALeKy0QX4uIDYBg&ved=0CCoQsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=OVJJqGMzSQ5bxM%253A%3B8O0jq4aUp3_zrM%3Bhttp%253A%252F%252Fris.in.rs%252Fwp-content%252Fuploads%252F2012%252F06%252Fhoria.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ris.in.rs%252Fhorea-iosif-al-doilea-si-masoneria%252F%3B400%3B400

  Împăratul Iosif al II-lea

Autoritățile habsburgice au desființat Mănăstirea de călugărițe din Pătrăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților “sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”. [6] După desființarea mănăstirii, chiliile s-au ruinat aproape complet. Biserica a fost transformată în biserică parohială, situație în care se află și astăzi.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți sfinți militari detaliu frescă

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei. Biserica din Pătrăuți este cea mai veche biserică ortodoxă monument UNESCO din România.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți sfînt militar detaliu frescă

Începând din toamna anului 2003, s-au început ample lucrări de restaurare ale Bisericii “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți. Au fost scoase la lumină, de sub praf și fum, suprafețe de frescă de interior de o inestimabilă valoare artistică și istorică. Lucrările au fost finanțate în principal de Ministerul Culturii, iar restaurarea frescelor este realizată de firma Patrimoniu SRL din București, sub coordonarea profesorului Ioan Chiriac. [4]
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți Fecioara Maria și pruncul Iisus

În perioada derulării lucrărilor de consolidare a lăcașului de cult, slujbele bisericești au fost oficiate într-o biserică de lemn din apropiere. În anul 2004, cu prilejul comemorării a 500 de ani de la moartea marelui voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților a dispus construirea a 6 biserici de lemn de dimensiuni mici în care să se oficieze slujbele bisericești pe parcursul restaurării bisericilor monument istoric (la Arbore, Baia, Bălinești, Părhăuți, Pătrăuți și Sfântu Ilie). [7]
https://www.google.ro/search?q=foto+arhiepiscopul+Pimen+Zainea+al+Sucevei&tbm=isch&imgil=uNG5YE9HpsnpPM%253A%253BDyFueV6VeWdHqM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fsfatuitoarea.blogspot.com%25252F2013_07_08_archive.html&source=iu&usg=__p7haH6FsNHz1x-bZnEzH51D6-fY%3D&sa=X&ei=LjfyU_7YIcT74QSk3oDwDQ&ved=0CCMQ9QEwAg&biw=734&bih=511#facrc=_&imgdii=_&imgrc=uNG5YE9HpsnpPM%253A%3BDyFueV6VeWdHqM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ghimpele.ro%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F07%252Fpimen-ghimpele.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fsfatuitoarea.blogspot.com%252F2013_07_08_archive.html%3B600%3B444

  arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților 

Descrierea bisericii

Arhitectură

Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți este o construcție de plan triconc, cu turlă pe naos. Edificiul este din piatră brută, iar la pronaos straturile de piatră alternează cu șiruri de cărămizi. Acoperișul este din șindrilă, cu rupere în pantă.

Soclul bisericii este foarte puțin pronunțat. Absidele laterale și absida altarului sunt semicirculare în interior și poligonale în exterior. În exterior, cele trei abside sunt prevăzute cu firide alungite (câte cinci la absidele laterale, și șapte la absida altarului), deasupra cărora se află un rând de plăci pătrate de ceramică smălțuită de culoare verde și un rând de ocnițe. De asemenea, turla bisericii, care se sprijină pe o bază pătrată parțial îngropată în acoperișul edificiului, este decorată cu 12 firide, un rând de plăci smălțuite de culoare verde și un rând de ocnițe. [8]

Ancadramentele și portalurile au profile gotice. [9] Biserica este luminată prin nouă ferestre de formă dreptunghiulară, prevăzute cu baghete care se întretaie. Ferestrele sunt dispuse astfel: câte una în pereții longitudinali ai pronaosului, câte una în axele absidelor laterale și una în axa absidei altarului, plus încă patru în cele patru puncte cardinale ale turlei.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți sfânt- detaliu frescă

Interiorul bisericii este compartimentat în trei încăperi: pronaos, naos și altar. În interiorul lăcașului de cult se intră printr-o ușă dispusă în peretele vestic al pronaosului. Portalul ușii de intrare este în stil gotic; are un chenar în arc frânt cu ușciorii și arhivolta profilată. Pronaosul are formă pătrată, fiind boltit cu o calotă sferică așezată pe patru arcuri în consolă și pandantivi. Pronaosul este separat de naos printr-un perete străpuns de o deschizătură dreptunghiulară prevăzută cu baghete care se întretaie. [8] Naosul are formă dreptunghiulară. Altarul semicircular este încadrat de nișele proscomidiarului și diaconiconului.

Iconografie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti33.jpg

  Tabloul votiv

Tabloul votiv

Pictura exterioară de la Pătrăuți a fost descoperită în anii ’80 ai secolului al XX-lea. La inițiativa profesorului Vasile Drăguț s-au efectuat cercetări, în urma cărora s-a descoperit că biserica a fost pictată la exterior doar pe peretele de apus, în jurul portalului gotic de intrare în biserică. Pictura exterioară fusese acoperită ulterior de un strat de tencuială. Lucrările de restaurare efectuate atunci au dus la salvarea unor ample suprafețe de pictură exterioară.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Tabloul votiv doamna, Maria Voichița detaliu +

Scena reprezentată pe peretele vestic al bisericii este “Judecata de Apoi”. Această scenă prezintă lupta dintre îngeri și demoni la judecarea oamenilor. Balanța este mai grea către rai, cu toate că demonii încearcă să o încline către iad. Inițial, pictura exterioară a fost datată în secolul al XVI-lea, pereții exteriori ai mai multor biserici din Moldova fiind pictați în timpul domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Descoperirea picturii exterioare din vremea lui Ștefan cel Mare la biserica Mănăstirii Voroneț, precum și restaurările picturii interioare, au determinat datarea în secolul al XV-lea a picturii exterioare de la Pătrăuți, aceasta fiind considerată cea mai veche pictură bisericească exterioară din Moldova. [10]

Pictura interioară este de o înaltă calitate artistică și datează din epoca lui Ștefan cel Mare. În decursul timpului (în secolele al XVI-lea și al XIX-lea), frescele au fost deteriorate și afumate de la lumânări, unele dintre ele suferind niște retușuri. [8] Pictura murală a fost restaurată în perioada 2003-2010, sub stratul negru de fum descoperindu-se picturi realizate pe vremea domnitorului Ștefan cel Mare. Fresca cu tema «Învierea» este considerată a fi una dintre cele mai vechi picturi murale din România. Potrivit muzeografilor, frescele ar fi fost realizate de un pictor grec tocmit de Ștefan cel Mare, în jurul căruia s-a format școala moldovenescă de pictură. [11]
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți unul dintre evangheliști

Pictura interioară se remarcă prin scene de o deosebită frumusețe, cu teme unice sau cu abordări extraordinare ale unor teme clasice, culoarea predominantă fiind ocru auriu, cunoscut sub numele de “galben de Pătrăuți”. [10] Printre picturile murale ce decorează pereții interiori se remarcă, prin măiestria compoziției și acuratețea desenului, tabloul votiv și “Cavalcada Sfintei Cruci” - o aluzie la luptele antiotomane din acea perioadă.
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

  Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți  Împăratul Constantin cel Mare

Pe peretele vestic al pronaosului se află ampla compoziție “Cavalcada Sfintei Cruci” (sau “Cavalcada Împăratului Constantin cel Mare”), considerată a fi cea mai importantă pictură din întregul ansamblu pictural de la Pătrăuți. Aceasta scenă nu este întâlnită în pictura religioasă a celorlalte țări ortodoxe, iar în Moldova mai apare doar la Biserica Arbore. [8] Compoziția de la Pătrăuți reprezintă o procesiune simbolică de 16 sfinți militari pe cai, care-l însoțesc pe împăratul Constantin cel Mare (purtând coroană și dalmatica de împărat roman), căruia Sf. Arhanghel Mihail îi arată crucea apărută pe cer. Potrivit povestirii lui Eusebiu din Cezareea, în drum către Roma, în ajunul bătăliei de la Pons Milvius împotriva lui Maxențiu, împăratul Constantin a văzut deasupra soarelui care apunea o cruce luminoasă însoțită de cuvintele “In hoc signo vinces” (în română Prin acest semn vei învinge).
https://www.google.ro/search?q=foto+sf%C3%A2ntul+Procopie&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=SzzyU6L5HcqA4gTm6YCQAQ&ved=0CBwQsAQ&biw=734&bih=511#facrc=_&imgdii=_&imgrc=qZ8MlTMAdlrhUM%253A%3B4yMoJ6VptsLZrM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ortodoxia.md%252Fimages%252Fstories%252FMag.Mereutanu%252Fsfntul%252520mare%252520mucenic%252520procopie1.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.ortodoxia.md%252Fvideo%252F3483-sfantul-mare-mucenic-procopie-%3B600%3B845

  sfântul militar Procopie

Cei 16 sfinți militari (Gheorghe, Dimitrie, cei doi Teodori, Procopie, Mercurie,Nestor, Partenie, Eustratie etc.) au fost uciși în timpul persecuțiilor anticreștine; ei sunt reprezentați călări și înarmați. Această reprezentare picturală nu este o scenă istorică, ci o scenă ce se petrece în Rai.
https://www.google.ro/search?q=foto+sf%C3%A2ntul+Mercurie&tbm=isch&imgil=sncYJenmqNbqYM%253A%253BzWA3zAI3maVgPM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fortodoxiacaleaceadreapta.wordpress.com%25252Ftag%25252Fsfanta-mucenita-ecaterina%25252F&source=iu&usg=__NDkWYLmpzhd1Yk58Oe2OuIERa6c%3D&sa=X&ei=NT3yU4TdFaqj4gSnuYH4AQ&ved=0CB8Q9QEwAA&biw=734&bih=511#facrc=_&imgdii=_&imgrc=sncYJenmqNbqYM%253A%3BzWA3zAI3maVgPM%3Bhttp%253A%252F%252Fortodoxiacaleaceadreapta.files.wordpress.com%252F2009%252F11%252Fsf-mercurie.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fortodoxiacaleaceadreapta.wordpress.com%252Ftag%252Fsfanta-mucenita-ecaterina%252F%3B215%3B318

  sfântul militar Mercurie

Istoricul de artă medievală și bizantină André Grabar a analizat sensul alegoric al acestei scene, văzând în această cavalcadă un îndemn la cruciada împotriva turcilor, îndemn pe care domnitorul Ștefan cel Mare l-a adresat în repetate rânduri întregii creștinătăți a vremii. Este de fapt o invocare a Armatei cerești chemată de domnitor în sprijinul armatelor sale pământești ce luptau pentru păstrarea identității creștine în fața turcilor. [12]

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-mucenic-nestor-142407.html

  sfântul militar Nestor

Spre deosebire de “Cavalcada Sfintei Cruci”, celelalte picturi din pronaos au fost refăcute. [13] În naos se remarcă Tabloul votiv în care Ștefan cel Mare este reprezentat oferind biserica Mântuitorului Iisus Hristos, prin mijlocirea Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Domnitorul este urmat de soția sa, Maria Voichița, de fiul său Bogdan al III-lea și de domnițele Maria și Ana. Ștefan cel Mare are plete blonde și o mustață fină de culoare roșiatică, poartă pe cap o coroană și pe umeri o mantie de brocart. Fiul domnitorului, Bogdan al III-lea, poartă pe cap aceeași coroană ca și tatăl său, precum și aceleași însemne domnești pe hainele sale.
http://ruga.ro/2087/viata-si-troparul-sfantului-mare-mucenic-eustatie-20-septembrie/

  sfântul militar Eustratie  

Istoricii de artă presupun că tabloul votiv ar fi fost repictat în perioada 1496-1499, acest lucru fiind dovedit de existența unei spărturi în partea de jos a picturii. Este posibil ca inițial să fi fost pictat și Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare și succesor la domnie în perioada construirii bisericii. Acesta a murit însă în 1496, determinând desemnarea lui Bogdan ca succcesor la tron. În această pictură mai apare și domnița Ana, despre care se știe că a murit la 1499, dar care nu mai este reprezentată în tabloul votiv realizat în jurul anului 1500 în biserica Mănăstirii Voroneț.
http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Stratilat

  sfântul militar Teodor Stratilat

Pe pereții naosului sunt pictate Patimile lui Iisus, sub care se află un registru de sfinți și martiri. Pe calota turlei se află Iisus Pantocrator, iar pe pandantivi cei patru evangheliști. Pictura din altar este foarte deteriorată putându-se observa figuri de sfinți ierarhi, precum și scenele Cina cea de taină, Împărtășirea apostolilor și Spălarea picioarelor. [13]

Ca urmare a faptului că pe unele scene iconografice se află inscripții în limba greacă, bizantinologul francez André Grabar a avansat ipoteza că biserica a fost pictată de zugravul Gheorghe din Tricala, care a murit în Moldova în anul 1530 și a fost înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. [13] Cercetările ulterioare nu au confirmat această ipoteză, specialiștii susținând că o mare parte a picturii a fost realizată de un pictor grec alungat de la Constantinopol de venirea lui Mahomed al II-lea. Acesta ar fi fost angajat de Ștefan cel Mare și în jurul lui s-a format școala moldovenească de pictură. [10]
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-mucenic-teodor-tiron-99240.html

 sfântul militar Teodor Tiron

Necropolă

În decursul timpului, în pronaosul bisericii au fost înmormântate mai multe persoane decedate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Se mai păstrează doar trei pietre funerare, care au inscripții foarte șterse și parțial ilizibile. Pe una din pietre este o inscripție în limba slavonă în care se precizează că lespedea a fost pusă pe mormântul “mamei ei iubite, doamnei Cristina Crisoaie din Suceava, care a repausat la anul 7103 luna decembrie 4 și s-a înmormântat aici ... (în zilele lui) Io Aron Voievod” (1594). [13]

Pe o altă piatră este o inscripție în slavonă care consemnează că “acest mormânt de piatră l-a făcut și împodobit Doamna Marghita mamei sale Protasiia, care a repausat în anul 7108 septembrie 12” (1599). [14] Inscripția de pe cea de-a treia piatră nu a putut fi descifrată, ea fiind în întregime ștearsă.
http://bg.wikipedia.org/wiki/%D0%94%D0%B8%D0%BC%D0%B8%D1%82%D1%8A%D1%80_%D0%A1%D0%BE%D0%BB%D1%83%D0%BD%D1%81%D0%BA%D0%B8#mediaviewer/%D0%A4%D0%B0%D0%B9%D0%BB:Michael_of_salonica.jpg

  sfântul militar Dimitrie

Obiecte de patrimoniu

În patrimoniul Mănăstirii Pătrăuți s-a aflat un Tetraevanghel slavon, scris în anul 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp.
http://www.crestinortodox.ro/sfantul-gheorghe/sfantul-mare-mucenic-gheorghe-iconografia-ortodoxa-144677.html

  sfântul militar Gheorghe

Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: “Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului și de Hristos Iubitorul domn, Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei și al binecinstitoarei doamnei sale Marina, care ea, cu dorință tânjind (pentru) dragostea (lui Hristos și) iubitoare a cuvintelor lui Hristos (fiind), ca râvnă a dat și l-a scris în anul 7001 și s-a sfârșit (în luna) septembrie, în 30 zile, de l-a dăruit întru rugă sieși în biserică, în mănăstirea de la Petr(ăuți), unde este hramul Înălțării cinstitei Cruci a lui Dumnezeu; și s-a scris în Cetatea Suceava, cu truda mult păcătosului Toader diac, fiul lui Gavriil prezviterul”. [14]
https://www.google.ro/search?q=sfantul+arhanghel+mihail&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=bEvyU7btGqGp4gT85YCIAg&sqi=2&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=YN1CYJgdXIXnJM%253A%3BLOd0Fa8uIgDU3M%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.amd-cj.ro%252Fwp%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F11%252Farh-mihail-4-buc.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.amd-cj.ro%252Fsfintii-arhangheli-mihail-gavriil-si-rafail%252F%3B2480%3B3508

   sfântul Arhanghel Mihail

Un alt manuscris copiat pentru Mănăstirea Pătrăuți este “Codicele Pătrăuțean”. Acesta a fost copiat în anul 1787 de dascălul Manolache și cuprindea unele texte liturgice, unele extrase din “Psaltirea” lui Dosoftei, precum și amănunte cu privire la moartea lui Grigore al III-lea Ghica, domnitor al Moldovei în două rânduri (1764-1767 și 17774-1777). [14] Și acest manuscris a dispărut fără urmă.

În biserică se mai păstrează în prezent Biblia de la Buda, tipărita și prefațată în secolul al XVIII-lea de Samuil Micu Klein, un tom masiv de peste 5 kg.

Alte obiectiv

Clopotnița
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti35.jpg

  Clopotniţa de lemn

Clopotnița Bisericii “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a fost construită în anul 1725, odată cu refacerea mănăstirii de maici la începutul secolului al XVIII-lea. Clopotnița este o construcție din lemn cu un etaj, cu influențe din partea Maramureșului.

La etajul clopotniței se află o toacă din lemn și trei clopote de bronz turnate în prima jumătate a secolului al XIX-lea de către meșterul clopotar Mihai Fogoș din Pătrăuți. Cele trei clopote au în componența lor și argint. Familia Fogoș a fost renumită în secolul al XIX-lea ca turnători de clopote. Clopotele de la Pătrăuți sunt renumite pentru sunetele lor înalte, sunete care alungă norii de grindină. După opinia meteorologilor, sunetul clopotelor produc rezonanță pe o anumită frecvență în atmosferă, ceea ce duce la dispersia particulelor care formează norii - apă, gheață, praf etc.

Clopotarul bisericii are sarcina să vină vara, când norii se strâng deasupra localității și să tragă clopotele pentru a sparge norii și a alunga grindina. “Clopotul se trage înainte de a începe ploaia și nu se «cântă», doar se trage încontinuu, timp de 10 minute, un sfert de oră, jumătate de oră, până se împrăștie norii. Când văd că vine furtuna, dacă sunt nori albi înseamnă că bate gheața. Vin repede și trag clopotele, care se aud la câțiva kilometri. Cum trag clopotele, începe vântul, se vede după cum se plimbă crengile copacilor. Dacă obloanele din clopotniță nu sunt fixate, se trântesc. Vântul desface norii și duce grindina departe, dincolo de sat”, a afirmat Ghiță Puiu, clopotarul satului Pătrăuți. [15]
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/biserica-patrauti-68101.html

    Clopotnița Bisericii “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți 

În interiorul clopotniței se mai păstrează o colecție de pietre funerare, precum și cruci de lemn foarte vechi, cu simboluri celtice, folosite pentru îngropăciune în Pătrăuți din cele mai vechi timpuri.

Masa rotundă de piatră

În curtea bisericii, la câțiva metri de peretele sudic, se mai află și o masă rotundă de piatră, pe care tradiția o atribuie tot perioadei de domnie a lui Ștefan cel Mare. Masa este formată din două mari lespezi de piatră, de fapt două semisfere imperfecte puse invers. În jurul acestei mese sunt dispuse mai multe pietre aidoma unor scaune. [9] După unele ipoteze, această masă ar fi servit ca sursă de inspirație pentru ansamblul statuar Masa tăcerii realizat de sculptorul Constantin Brâncuși. [16]

Muzeul “Casa Preotului Bucovinean” din Pătrăuți

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti42.jpg

  Fosta casă parohială, astăzi muzeu

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, după desființarea mănăstirii de maici de la Pătrăuți, Biserica “Înălțarea Sfintei Cruci” din Pătrăuți a devenit biserică parohială. La începutul secolului al XIX-lea, cu ajutorul financiar al Fondului Bisericesc al Bucovinei, s-a construit o casă parohială din cărămidă și piatră, peste drum de biserică. În această casă au locuit timp de 200 ani preoții ce au slujit la Pătrăuți.
https://www.google.ro/search?q=Societatea+Academic%C4%83+%E2%80%9CArboroasa%E2%80%9D,+foto&tbm=isch&imgil=5gt-in7bKJPPyM%253A%253BPr09YycZwh_n2M%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fno14plusminus.ro%25252F2011%25252F07%25252F24%25252Fciprian-porumbescu-la-romania-juna%25252F&source=iu&usg=__5Ed20crWPIMgFg1AFv8fJ4HU5po%3D&sa=X&ei=oU7yU8LhDonm4QTc1IAg&ved=0CC0Q9QEwBw&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=ZFIJKpeTE3TonM%253A%3B4hphCIhjupGw4M%3Bhttp%253A%252F%252Fluceafarul.net%252Fwp-content%252Fuploads%252F2013%252F12%252FStemaIosub.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.luceafarul.net%252Fsocietatea-arboroasa-si-mihai-eminescu%3B1195%3B732

 stema Societății Academice “Arboroasa”

Între anii 1896-1919 a locuit în această casă parohială preotul Constantin Morariu, om de cultură bucovinean. În perioada studenției, Constantin Morariu fusese secretar al Societății Academice “Arboroasa”, care grupa pe majoritatea studenților români de la Universitatea din Cernăuți și era condusă de compozitorul Ciprian Porumbescu. Parchetul din Cernăuți a dizolvat această societate la 15 noiembrie 1877, iar conducătorii ei (Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Zaharie Voronca, Orest Popescu și Eugen Siretean) au fost arestați fiind acuzați de trădare la adresa statului austriac pentru că s-au referit în corespondența lor la faptul că Bucovina era o parte detrunchiată a vechii Moldove. [17] La 3 februarie 1878, Curtea cu juri din Cernăuți a pronunțat achitarea celor cinci studenți români, care au fost eliberați din arest. [18]

http://www.sindicatspiruharetmures.ro/spiru.html

  ministrul Spiru Haret

În perioada păstoririi la Pătrăuți a preotului Constantin Morariu, casa parohială a fost un punct de întâlnire al luptătorilor pentru unitatea neamului românesc. Aici au fost găzduiți mulți oameni de cultură din Regatul României, care au vizitat în acele vremuri Bucovina. Trimis în Bucovina de ministrul Spiru Haret pentru a se documenta și a scrie un poem despre Ștefan cel Mare, poetul Ștefan Octavian Iosif descria astfel atmosfera patriotică de la Pătrăuți de la începutul secolului al XX-lea, precum și casa parohială, într-o scrisoare scrisă chiar în această casă:

“Alaltăieri am trecut pe la Pătrăuți, unde iarăși este o biserică, fostă mănăstire de maici, zidită tot de Ștefan... Bisericuța e la poalele unor dealuri, tocmai în capul satului, un loc strategic ca toate pe care Ștefan le alegea pentru biserici și mănăstiri. Pustiit în repetate rânduri, schitul a rămas părăsit timp de vreo 160 de ani, așa că pe zidurile sale se văd copaci – și până astăzi a rămas o rădăcină de copac în zid. Prin 1709 a fost restaurat, iar azi e singura biserică a Pătrăuților, unde păstorește părintele Morariu, gazda mea. E un preot înalt, frumos, cu barbă albă, cu figura impozantă, un adevărat apostol. Nu-ți descriu primirea ce mi-a făcut-o. E destul să-ți spun că abia picasem în casa lor și, pe când stăteam de vorbă cu părintele, deodată în odaia alăturată aud niște puternice acorduri de pian – era feciorul lui care cânta ... imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor. (...) Închipuiește-ți o casă parohială cu odăi largi, luminoase; pretutindeni, curățenie exemplară, o grădiniță drăgălașă în față, în fund, ograda mare, care dă într-o livadă minunată. Și totul situat într-o poziție neasemănat de pitorească.” [19]
https://www.google.ro/search?q=poetul+%C8%98tefan+Octavian+Iosif,+foto&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=F1DyU_SVA6eH4gTe_oAQ&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=8swRXMk86c3CYM%253A%3BQdoux5y7d_iFXM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.brasovultau.ro%252Fimages%252Fstiri%252Fbrasovul-orasul-copilariei-lui-stefan-o-iosif-2.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.brasovultau.ro%252Farticol%252Fstiri%252Fbrasovul-orasul-copilariei-lui-stefan-o-iosif.html%3B768%3B576

  poetul Ștefan Octavian Iosif

Casa parohială are o arhitectură în stil austriac, cu fronton specific perioadei. Ea este compusă din șapte camere mari și înalte, cu cinci ferestre pe latura de sud, spre biserica-monument, și cu un beci boltit.
https://www.google.ro/search?tbm=isch&source=univ&sa=X&ei=g1LyU8-7DdTR4QSUrIDYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&q=preot%20paroh%20Gabriel%20Herea%20foto#facrc=_&imgdii=_&imgrc=UnkedXP1ke2vFM%253A%3BnQvPAUKfKXg47M%3Bhttp%253A%252F%252Fziarullumina.ro%252Fsites%252Fdefault%252Ffiles%252Farticol%252F2014-03%252Fpr-gabriel-herea.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fziarullumina.ro%252Factualitate-religioasa%252Flansarea-unei-carti-reper-semnata-de-pr-gabriel-herea%3B769%3B1000

  preotul paroh Gabriel Herea

În toamna anului 2003, la inițiativa și cu efortul financiar al preotului paroh Gabriel Herea, s-a început restaurarea acestei case, fiind reconstituită atmosfera de secol XIX. În vara anului 2007 s-a deschis aici un muzeu, ce își dorește să reconstituie crâmpeie din viața preotului bucovinean din secolul al XIX-lea. Casa adăpostește o bogată colecție etnografico-religioasă, fiind reconstituit interiorul casei parohiale din secolele XVIII – XIX. Sunt expuse fotografii realizate de Leca Morariu la Pătrăuți, în anul 1919, precum și scrisori primite de preotul Constantin Morariu de la importante personalități ale culturii române. Mobilierul cu influențe austriece din secolul al XIX-lea a fost recuperat și restaurat. [20]

În primăvara anului 2009, la inițiativa preotului Gabriel Herea, s-a pus piatra de temelie a unui Centru Socio-Cultural amenajat în curtea casei parohiale. Acolo urmează să se amenajeze o sală de mese cu bucătărie pentru pelerini, iar la mansardă vor exista camere pentru odihnă și o bibliotecă. [20]

Imagini

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti2.jpg

  Dealul împădurit din spatele bisericii

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti3.jpg

  Latura nordică

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti5.jpg

  Latura nordică

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti12.jpg

  Biserica şi turnul clopotniţă

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti14.jpg

  Biserica văzută dinspre sud-vest

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti16.jpg

  Biserica văzută dinspre vest

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti18.jpg

  Biserica văzută dinspre vest

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti20.jpg

  Latura sudică

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti25.jpg

  Biserica văzută dinspre sud-est

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti31.jpg

  Pictură murală exterioară

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti32.jpg

  Pictură murală exterioară

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti29.jpg

  Peretele vestic al bisericii

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti28.jpg

  Portalul de intrare în stil gotic

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti34.jpg

  Continuarea tabloului votiv, cu Sf. Împărat Constantin în faţa tronului Mântuitorului

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Inaltarea_Sf._Cruci_din_Patrauti37.jpg

  Mormântul preotului Teodor Danilevici (1814-1896) lângă altarul bisericii

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_%C3%8En%C4%83l%C8%9Barea_Sfintei_Cruci_din_P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Prima_Mas%C4%83_a_T%C4%83cerii.jpg

  Masă de piatră cu scaune, probabil sursa inspiraţiei lui C. Brâncuşi în crearea Mesei Tăcerii

Vezi și

Bisericile pictate din nordul Moldovei

Note

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți

1. ^ a b c Ioan Caproșu - “Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 47.
https://www.google.ro/search?q=Situl+Internet+al+Bisericii+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi+Biserica+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=G530U8W2B6qK4gT2lYHoDA&ved=0CB4QsAQ&biw=734&bih=511#facrc=_&imgdii=_&imgrc=uhSJzeGfsfhivM%253A%3BXXiKbKePPJZNDM%3Bhttps%253A%252F%252Fbucovinaprofunda.files.wordpress.com%252F2010%252F10%252Fpunerea-in-mormant-patrauti-img_1861.jpg%253Fw%253D766%2526h%253D567%3Bhttps%253A%252F%252Fbucovinaprofunda.wordpress.com%252Fcategory%252Fbucovina-profunda%252F%3B766%3B567

  Punerea în mormânt, pictură paleologă; reprezentare tîrzie a bisericii Sfânta Cruce din Pătrăuți 

2. ^ Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.

3. ^ E.I. Emandi, V. Cucu, M. Ceaușu - “Ghid de oraș. Suceava” (Ed. Sport Turism, București, 1989), p. 128

4. ^ a b Adrian Popovici - “Biserica din Pătrăuți, neîmpliniri și perspective”, în “Crai Nou” din 11 septembrie 2009.

5. ^ Nicolae Stoicescu - “Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din Moldova” (Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca Monumentelor Istorice din România, București, 1974), p. 631.
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=_&imgrc=dSiWTnSElAUC5M%253A%3BpSBqCdC0-fPnbM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.romanianmonasteries.org%252From%252Fimages%252Fpatrauti%252Fpatrautimap.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.romanianmonasteries.org%252Fro%252Fbucovina%252Fpatrauti%3B300%3B275

  biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți hartă

6. ^ Gheorghe C. Leon - “Proprietatea forestieră în vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc”, în “Bucovina forestieră” nr. 1-2/1999.

7. ^ Cristina Scorțariu - “Lucrările de consolidare a Bisericii Petru Rareș din Baia finalizate după 20 de ani”, în “Obiectiv de Suceava” din 20 noiembrie 2006.

8. ^ a b c d Ioan Caproșu - “Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 48.
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=dSiWTnSElAUC5M%3A%3Bk-P0T70RgXJazM%3BdSiWTnSElAUC5M%3A&imgrc=dSiWTnSElAUC5M%253A%3BpSBqCdC0-fPnbM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.romanianmonasteries.org%252From%252Fimages%252Fpatrauti%252Fpatrautimap.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.romanianmonasteries.org%252Fro%252Fbucovina%252Fpatrauti%3B300%3B275

  biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți hartă fizică

9. ^ a b Mihai Iacobescu (coord.) - “Suceava. Ghid turistic al județului” (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 89

10. ^ a b c Dana Humoreanu - “Frescă de valoare inestimabilă, descoperită la Biserica UNESCO Sfânta Cruce din Pătrăuți”, în “Monitorul de Suceava”, anul XV, nr. 234 (4525), 5 octombrie 2010.

11. ^ Georgiana Mateiciuc - “Suceava: Frescă de 530 de ani descoperită într-o biserică din Pătrăuți”, în “Adevărul” din 8 octombrie 2010.

12. ^ Dr. Vasile M. Demciuc -“Cavalcada sfinților militari de la Pătrăuți în apărarea Sfintei Cruci”, în “Crai Nou” din 20 septembrie 2005.

13. ^ a b c d Ioan Caproșu - “Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 49.
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=_&imgrc=4f45Vi_zPUXLHM%253A%3BOSVU0-DXqTglGM%3Bhttp%253A%252F%252F4.bp.blogspot.com%252F-7CjM7PLj4-0%252FTyXK6IqkC8I%252FAAAAAAAAA94%252FADBI6u0uDW4%252Fs1600%252FBiserica%252BSfantei%252BCruci%252BPatrauti-%252BSuceava%252B5.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fcomoaraculturalaaromaniei.blogspot.com%252F2012%252F01%252Fbiserica-sfanta-cruce-din-patrauti.html%3B855%3B1265

  biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți pictură murală interioară

14. ^ a b c Ioan Caproșu - “Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 52.

15. ^ Dana Humoreanu - “Sunetul magic al clopotelor din bronz și argint din Pătrăuți ferește satul de grindină”, în “Monitorul de Suceava”, anul XV, nr. 72 (4363), 27 martie 2010.

16. ^ Prof. Ștefan Hreniuc - «Monografia “Pătrăuții Sucevei” - Câteva precizări», în “Monitorul de Suceava”, anul XII, nr. 269 (3642), 13 noiembrie 2007.

17. ^ Ion Nistor - “Istoria Bucovinei” (Ed. Humanitas, București, 1991), p. 232.
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=4f45Vi_zPUXLHM%3A%3BAnSZepNKek1zCM%3B4f45Vi_zPUXLHM%3A&imgrc=4f45Vi_zPUXLHM%253A%3BOSVU0-DXqTglGM%3Bhttp%253A%252F%252F4.bp.blogspot.com%252F-7CjM7PLj4-0%252FTyXK6IqkC8I%252FAAAAAAAAA94%252FADBI6u0uDW4%252Fs1600%252FBiserica%252BSfantei%252BCruci%252BPatrauti-%252BSuceava%252B5.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fcomoaraculturalaaromaniei.blogspot.com%252F2012%252F01%252Fbiserica-sfanta-cruce-din-patrauti.html%3B855%3B1265

   biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți pictură cruci

18.^ Ion Nistor - “Istoria Bucovinei” (Ed. Humanitas, București, 1991), p. 247

19. ^ Șt. O. Iosif - “Opere” (Ed. Minerva, București, 1981), p. 511

20. ^ a b Pr. Gabriel Herea - “Casa memorială «Preot Constantin Morariu» din Pătrăuți - o pagină din cultura bucovineană”, în “Ziarul Lumina”, Ediția de Moldova, 5 martie 2009.

Bibliografie

Teofil Bocancea - “Biserica din Pătrăuți”, în “Patria”, anul III (1899), nr. 276.

Ioan Caproșu - “Biserica Sfînta Cruce din Pătrăuți”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 47-52.

Luminița Ciobanu - “Pătrăuți, bijuterie a artei bizantine”, în “Jurnalul Național” din 9 octombrie 2011.
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=_&imgrc=iUTX4a-wlCtkPM%253A%3B8OxgcPBwYWwAgM%3Bhttp%253A%252F%252Fimagini.judetulsuceava.ro%252Fwp-content%252Fuploads%252F2014%252F05%252F0417.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fimagini.judetulsuceava.ro%252Fbiserica-sfanta-cruce-patrauti-2%252F%3B878%3B900

  biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți pictură cruce medievală

I. Constantinescu - “România de la A la Z. Dicționar turistic” (Ed. Stadion, București, 1970), p. 264-265

Erast Costea (Hostiuc) - “Fosta mănăstire de maici din Pătrăuți pe Suceava”, în “Candela”, anul XL (1929), nr. 7-9, p. 327-366 și extras cu titlul “Istoricul fostei mănăstiri de maici din Pătrăuți pe Suceava” (1929), 51 p.

Nicolae Grămadă - “Biserica din Pătrăuți”, în “Mitropolia Moldovei și Sucevei”, anul XXXVI (1960), nr. 3-4, p. 244-247.

Constantin Morariu - “Biserica din Pătrăuți pe Suceava”, în “Deșteptarea”, anul IX (1901), nr. 74-75.

Constantin Morariu - “Binele nostru obștesc. Monografia culturală a comunei Pătrăuți pe Suceava” (1908), 63 p. (retipărire din “Deșteptarea”).
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=_&imgrc=4IyITGxYxQ3AlM%253A%3B92C_qKYnEl39sM%3Bhttp%253A%252F%252F4.bp.blogspot.com%252F_CnHtvMuO4EQ%252FSpxDXGFllCI%252FAAAAAAAAAtw%252FUN6UO8STmHE%252Fs400%252Fplan_orizontal_patrauti.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fbyzantinearch.blogspot.com%252F2009%252F08%252Farhitectura-bisericii-sfanta-cruce-din.html%3B400%3B214

   arhitectura Bisericii din Pătrăuți vedere generală de sus în jos

Leca Morariu - “Biserica din Pătrăuți pe Suceava”, în “Junimea literară”, anul I (1904), nr. 7-8, p. 108-110.

Adolf-Franz Wickenhauser - “Geschichte der Kloster Homor, Sf. Onufrei, Horodnik und Petrautz”, în “Molda, oder Beiträge zur Geschichte der Moldau und Bukowina”, 1881, p. 45-65, 170-201 și 241-243.

Legături externe

Situl Internet al Bisericii “Sfânta Cruce” din Pătrăuți

Biserica Pătrăuți, galerie foto, istoric, căi de acces

Biserica Pătrăuți, 13 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro

Documentar video Biserica Pătrăuți, 6 mai 2013, Preot Gabriel Herea.
https://www.google.ro/search?q=Biserica+%E2%80%9CSf%C3%A2nta+Cruce%E2%80%9D+din+P%C4%83tr%C4%83u%C8%9Bi,+galerie+foto,&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=IKD0U9zKN6mn4gSQvYGYAg&ved=0CBwQsAQ&biw=819&bih=534&dpr=1.25#facrc=_&imgdii=_&imgrc=L9bmjGhkizQrCM%253A%3Bxdwlf8-146nNvM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.romania-actualitati.ro%252Ffiles%252Fbiserica(1).jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.romania-actualitati.ro%252Ffresca_din_secolul_xv_descoperita_in_suceava-20774%3B280%3B190

  biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți frescă murală din secolul XV descoperită după șapte ani de muncă de restaurare

După prezentatrea într-o formă cât mai detaliată a Bisericii cu hramul Sfânta Cruce din Pătrăuți, facem o prezentare cât mai completă a Bisericii “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Arbore

Biserica Arbore
http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Arbore#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Biserica_Arbore12.jpg

  Biserica Arbore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore

Biserica Arbore12.jpg

Poziționare
https://www.google.ro/search?q=pictura+biserica+arbore&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=h8b0U4j3IIX04QSNoIGQCA&ved=0CC0QsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=_&imgrc=BOMe9CptnmGvGM%253A%3ByDInUvVQsPerxM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.infoturism-moldova.ro%252Fwp-content%252Fgallery%252Fbiserica-arbore%252Fimg_0277.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.infoturism-moldova.ro%252Flocation%252Fbiserica-arbore%3B2592%3B1728

  pictura interioară a Bisericii Arbore

Localitate    Arbore, județul Suceava

Țara      România

Creare

Data finalizării   1502

Înălțime 8,5 m

Materiale     piatră

Ctitor    Hatmanul Luca Arbore

Clasificare

Cod LMI      SV-II-a-A-05487
https://www.google.ro/search?q=pictura+biserica+arbore&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=h8b0U4j3IIX04QSNoIGQCA&ved=0CC0QsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=BOMe9CptnmGvGM%3A%3BXpqCCslCuTat5M%3BBOMe9CptnmGvGM%3A&imgrc=BOMe9CptnmGvGM%253A%3ByDInUvVQsPerxM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.infoturism-moldova.ro%252Fwp-content%252Fgallery%252Fbiserica-arbore%252Fimg_0277.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.infoturism-moldova.ro%252Flocation%252Fbiserica-arbore%3B2592%3B1728

   pictura interioară a Bisericii Arbore, de remarcat că personajul feminin având poziție centrală în friză, este singurul ce poartă o coronă cu 12 vârfuri, după numărul semințiilor lui Israel!

modifică Consultați documentația formatului

Biserica “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Arbore (cunoscută și ca Biserica Arbore, deși nu este singura biserică din localitate) este o biserică ortodoxă construită în anul 1502 în satul Arbore din comuna omonimă (județul Suceava) de către hatmanul Luca Arbore. Ea se remarcă prin pictura murală exterioară. Biserica Arbore are hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (sărbătorit în fiecare an pe 29 august).

Ansamblul bisericii Arbore a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-a-A-05487 [1] și fiind format din două obiective:
https://www.google.ro/search?q=pictura+biserica+arbore&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=h8b0U4j3IIX04QSNoIGQCA&ved=0CC0QsAQ&biw=819&bih=534#facrc=_&imgdii=BOMe9CptnmGvGM%3A%3BexmI5w9b8TkMnM%3BBOMe9CptnmGvGM%3A&imgrc=BOMe9CptnmGvGM%253A%3ByDInUvVQsPerxM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.infoturism-moldova.ro%252Fwp-content%252Fgallery%252Fbiserica-arbore%252Fimg_0277.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.infoturism-moldova.ro%252Flocation%252Fbiserica-arbore%3B2592%3B1728

  pictura interioară a Bisericii Arbore ctitorul Arbore și familia sa, tablou votiv

Biserica “Tăierea Capului Sf. Ioan” - datând din anul 1502 și având codul SV-II-m-A-05487.01;

Turnul clopotniță - datând din anul 1867 și având codul SV-II-m-A-05487.02.

În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica Arbore, împreună cu alte 6 biserici din nordul Moldovei (Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava (“Sf. Ioan cel Nou”) și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.

Cuprins  1 Istoric
http://imagini.judetulsuceava.ro/wp-content/uploads/2014/05/0412.jpg

   pictura interioară a Bisericii Arbore 

1.1 Ctitorul Luca Arbore

1.2 Istoricul bisericii

2 Descrierea bisericii

2.1 Arhitectura

2.2 Iconografia

3 Necropolă boierească

4 Obiecte de patrimoniu

5 Imagini

6 Vezi și

7 Referințe

8 Bibliografie

9 Legături externe
http://www.infoturism-moldova.ro/wp-content/gallery/biserica-arbore/img_0281.jpg

  pictura interioară a Bisericii Arbore 

Istoric

Ctitorul Luca Arbore

Biserica veche din Arbore se află de-a lungul drumului național DN2K, care leagă orașele Milișăuți și Solca din județul Suceava. Ctitorul bisericii este boierul Luca Arbore, fiul bătrânului Arbore, pârcălabul de Neamț. El a îndeplinit o lungă perioadă (din anul 1486) rangul de portar al Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb (1504-1517) și tutorele politic al lui Ștefăniță Vodă (1517-1528).
http://imagini.judetulsuceava.ro/wp-content/uploads/2014/05/0612.jpg

   pictura interioară a Bisericii Arbore 

Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai hatmanului: Toader și Nichita. În letopisețul său, cronicarul Grigore Ureche relatează astfel acest eveniment: “Într-acest an (7031), în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ștefăniță Vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie, iară lucrul adevărat nu să știe. Numai atâta putem cunoaște că norocul fie unde are zavistie, ales un om ca acela, ce au crescut Ștefan vodă pre palmile lui, avându atâta credință și în tineréțile lui Ștefan vodă toată țara otcârmuia, unde mulți vrăjmași i s-au aflatu, cu multe cuvinte réle l-au îmbucat în urechile domnu-său. Ci pururea tinerii să pleacă și cred cuvintele céle réle (a puhlibuitorilor). Și acea plată au luat de la dânsul, în loc de dulceață amar, pentru nevoința lui cea mare, că nici judecatu, nici dovedit au pierit. De care lucru mulți înspăimântați din lăcuitorii țării au început a gândi cum vor lua și ei plată ca și Arburie, că nu multă vréme după acéia, într-același an, au tăiat și pe ficiorii lui Arburie, pre Toader și pre Nichita.” [2] Cronicarul scrie că decapitarea harmanului a constituit începutul unei puternice mișcări boierești împotriva domnitorului.
http://www.moldovenii.md/resources/files/photo/f/8/f82339a345f0ae4ee31a04b69b3b5201_185.jpg

     pictura interioară a Bisericii Arbore

Din întreg ansamblul de clădiri construite de Luca Arbore s-a păstrat până în zilele noastre doar biserica. Curtea boierească a Arboreștilor s-a ruinat în decursul timpului, fiind distrusă de un incendiu. Pe la sfârșitul celui de-al treilea sfert al secolului al XIX-lea, terenul pe care se afla curtea a ajuns în proprietatea unui anume Ion Vichiuc, care a dărâmat-o. Prin anul 1926 se mai vedea aici doar un morman de ruine. [3] Ea se afla la circa 75 m sud-est de biserică, de locul unde era mai amintind astăzi doar un dâmb cunoscut astăzi sub numele de “La Movileanca”. [1] 
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgd97NRD4zDgBmSyl7yp0KWGTi64HqJuWtnkMq9ojvWxbhdqd5FN-EgYSdOqOkOOZnzumn5mgnuLB4-Dupox46WDOAznqhkHszZNlt3Ahi0JSD2AacR11cJ1oJCwLmurDK89vz2VEegh6KO/s1600/12-DSC02114.JPG

  pictura interioară a Bisericii Arbore

Cercetările arheologice au scos la iveală fragmente de cahle și plăci cu motive heraldice, zoomorfe și elemente decorative gotice care indică o construcție solidă și luxoasă.

Istoricul bisericii

Pisania

Prima atestare a satului Arbore are loc într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). Această localitate a făcut parte din moșia Solcii, ale cărei pământuri se întindeau de la Pietrele Muierii până în apa Sucevei, cuprinzând toate localitățile din acest areal. [4] Inițial, satul s-a numit Solca de Jos.
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEifrax-jCzT858nmggx9H9LwnS2fDw6DdONst-MJbJNL9lIko3Ef5nh4b9LjeXV7OmLi1AGjA6IukTxg_GIgst8azxMh9ca84ywuxHWuuYty4KHUL3_dHMEo1txseGRI0wiwMVTuPVbe0CP/s400/biserica+Arbore+19.jpg

  Bisericii Arbore tabloul votiv din naos, realizat în ultima parte a vieții  hatmanului Luca Arbore reprezentat alături de soție și de cei cinci copii

La 7 martie 1502, Luca Arbore a cumpărat satul Solca de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. [3] În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe locul unui schit străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. [4] 
http://marcelladragan.ro/wp-content/uploads/2011/04/arbore-marcella-dragan17.jpg

  Biserica Arbore spațiu semideschis destinat adăpostirii mesei pomenilor 

Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania.

Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: “Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului Arbure, pârcălabul Neamțului, a binevoit cu bunăvoința sa și cu inimă curată și luminată și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul domnului său, a început a zidi acest hram întru numele Tăierii capului cinstitului și slăvitului prooroc înaintemergător Ioan Botezătorul. Și s-a început în anul 7010, luna aprilie 2 și s-a sfârșit în același an, luna august 29”. [5]
http://www.manastireaarbore.ro/wp-content/uploads/2011/10/RZV5905-800x300.gif

  pictura interioară a Bisericii Arbore

După cum atestă o inscripție din naos, pictată deasupra ușii, în anul 1541 a fost refăcută parțial pictura interioară a bisericii. Cu acest prilej, Ana, fiica lui Arbure cel bătrân, a poruncit meșterului Dragosin, fiul popii Coman din Iași, să zugrăvească și pereții exteriori. [6]

Biserica s-a degradat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Locașul de cult a rămas fără acoperiș până când nordul Moldovei a fost ocupat de austrieci. Intemperiile produse în această perioadă au dus la deteriorarea picturii interioare. [7]
http://www.crestinortodox.ro/files/image/diverse%20-%20articole/balanta/balanta-arbore-(1).jpg

  Biserica Arbore Judecata de Apoi- Balanța cântăririi sufletelor

În anul 1867, la nord-vest de biserică a fost înălțat un turn-clopotniță de piatră, cu un etaj. În decursul timpului, Biserica Arbore a suferit o serie de reparații parțiale, de consolidare și restaurare, care nu i-au alterat arhitectura inițială. În secolul al XX-lea s-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1909-1914, 1936-1937, 1955-1956 și 1965-1970. [8]
http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/arbore-dfre.jpg

  pictura interioară a Bisericii Arbore

În vara anului 1975 s-a efectuat o intervenție de urgență pentru consolidarea stratului suport al picturii de către o echipă coordonată de Tatiana Pogonat. În perioada 1980-1993 s-au efectuat lucrări de consolidare a bisericii. După Revoluția din decembrie 1989, de restaurarea acestui monument istoric se ocupă profesorul Oliviu Boldura, banii fiind alocați de Ministerul Culturii direct firmei de specialitate. Lucrările se desfășoară lent din cauza faptului că profesorul Boldura s-a angajat în efectuarea a 12 lucrări de restaurare în județul Suceava și a aproximativ o sută în întreaga Moldovă. Preotul Alexandru Chifan se plângea că muncitorii au plecat de aici deoarece nu le plăcea mâncarea. Începând din anul 2005 în biserică nu se mai oficiază slujbe religioase. [7]
http://marcelladragan.ro/wp-content/uploads/2011/04/arbore-marcella-dragan20.jpg

  pictura interioară a Bisericii Arbore

În prezent, în satul Arbore mai funcționează alte două biserici ortodoxe: Biserica “Sf. Treime” (construită în anul 1912 în partea de vest a satului) și Biserica “Sf. Gheorghe” (construită în perioada 2003-2010 în locul numit “Cutul de pe Clit” din partea de nord-vest a satului). [4]

Descrierea bisericii

Arhitectura

http://www.barzon.ro/images/travel08/01.jpg

   pictura interioară a Bisericii Arbore

Vedere dinspre sud-vest

Biserica “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore are un plan asemănător cu al bisericii din Reuseni, prezentând multe elemente comune cu biserica Mănăstirii Dobrovăț, ambele construite de Ștefan cel Mare în anii 1503-1504. [5] Ea a fost construită din piatră brută, iar la bolți s-a folosit cărămida.
http://www.infopensiuni.ro/cazare-arbore/obiective-turistice-arbore/biserica-fostei-manastiri-arbore_2842/poza-2842_2.jpg

  pictura interioară a Bisericii Arbore

Edificiul are un plan mixt, având o formă dreptunghiulară în exterior și o formă treflată în interior. [9] Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea - 22 m, lățimea - 9,10 m și înălțimea - 8,5 m. Lăcașul de cult este lipsit de turle, având un acoperiș în patru ape rotunjit spre răsărit ca urmare a curburii absidei. Sub acoperiș se află o cornișă de piatră cioplită.
http://marcelladragan.ro/wp-content/uploads/2011/04/arbore-marcella-dragan18.jpg

  pictura interioară a Bisericii Arbore

Absida altarului este semicirculară și decroșată față de restul construcției. Pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, silueta elegantă a construcției este accentuată prin prelungirea în exterior, spre vest, a zidurilor laterale (cu circa 2,5 m) legate printr-un arc semicircular și unirea lor la partea superioară prin arcadă, obținându-se astfel un spațiu semideschis ce apare pentru prima dată în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică era folosită odinioară drept clopotniță. La momentul respectiv, această nișă constituia o inovație în arhitectura moldovenească, ea fiind preluată ulterior și de biserica din Reuseni. [10]
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/75/Coa_Romania_Town_Arbore.svg/100px-Coa_Romania_Town_Arbore.svg.png

   stema hatmanului Luca Arbore

Intrarea în biserică se face printr-un portal în stil gotic de pe peretele sudic, având un chenar în arc frânt cu muluri sprijinite direct pe soclu. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre de dimensiuni mici, cu ancadramente din piatră profilată.
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjxkpezK0_MhzUSnuUcL0LHuc-md6d-48xvfUytOqA_PKyMasWss_GglxlaFnpkHUGtrmQCtAPwzVt5z5UTixmA8sJWTHhDhF9YELEYXmfSr2NyllUsf-bh-c5Pn1MLmMkiC6oAOGk-Cckv/s320/Iuliana_Arbore.jpg

 sigiliul hatmanului Luca Arbore

În interior, biserica este împărțită în cele trei încăperi specifice cultului ortodox: pronaos, naos și altar. Pronaosul este dreptunghiular și are la partea superioară o calotă centrală sprijinită pe un sistem de arcuri etajate, patru longitudinale și patru transversale. Între pronaos și naos se află un zid gros de 1,60 m, străpuns de o ușă decorată cu baghete încrucișate. În grosimea pereților laterali ai naosului se află două nișe scobite, ceea ce conferă interiorului bisericii un plan pseudotrilobat. Calota este întâlnită și în naos, înlocuind bolta semicilindrică. [9]

Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce modovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare.
https://www.google.com/search?q=Enciclopedie+istorica,+genealogica+si+biografica+Luca+arbore+foto&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=6QP1U8yfKsvE4gSyxoGIDw&ved=0CBkQsAQ&biw=935&bih=558#q=luca+arbore+tablou+votiv&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=0R0vtQNSZjqawM%253A%3BTSrVFFq_84gwCM%3Bhttp%253A%252F%252Fmerlinlx.files.wordpress.com%252F2009%252F07%252Fp9.jpg%253Fw%253D497%2526h%253D286%3Bhttp%253A%252F%252Fcadelnita.blogspot.com%252F2010%252F07%252Fdragos-zugravu-si-biserica-arbore.html%3B497%3B286

  Biserica Arbore 

Iconografia

Picturile s-au păstrat pe faţada sudică

Biserica “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore este renumită prin pictura murală în frescă, de însemnată valoare artistică, care împodobește atât interiorul, cât și exteriorul. Pictura interioară a fost realizată imediat după finalizarea construcției, adică în anii 1503-1504. Ea a fost deteriorată în urma campaniei sultanului Soliman Magnificul în Moldova din 1538. [11]
https://www.google.com/search?q=Enciclopedie+istorica,+genealogica+si+biografica+Luca+arbore+foto&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=6QP1U8yfKsvE4gSyxoGIDw&ved=0CBkQsAQ&biw=935&bih=558#q=luca+arbore+tablou+votiv&tbm=isch&facrc=_&imgdii=_&imgrc=4UeuOLFCfd6C4M%253A%3BNLu0pB6AvIojFM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.acs.org.ro%252Fimages%252Fstories%252Fconservare%252Fsurpatele%252F36_pronaos_perete_vest_tablou_votiv_Constantin_Brancoveanu_mod_mic.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.acs.org.ro%252Fro%252Fhome%252F161-surpatele%253Fshowall%253D1%2526start%253D1%3B525%3B700

  hatmanul Luca Arbore

Deasupra ușii din naos se află o inscripție pictată cu următorul text: “Dragosin zugrav, fiul popii Coman din Iași a zugrăvit. Ana a fiicei lui Arbure cel bătrân a plătit Ana 20 de zloți; anul 7049”. Din această inscripție se deduce că pereții exteriori ai bisericii au fost zugrăviți în anul 1541, odată cu refacerea parțială a picturii interioare. [6]
http://www.manastireaarbore.ro/galerie/foto/_rzv5919/

 Biserica Arbore tavan pronaos

Autorul frescelor este pictorul moldovean Dragoș Coman. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice. Acest lucru transpare din spontaneitatea picturii, din transparența culorii, aidoma unei acuarele, din construcția siluetelor, care au uneori gesturi și atitudini necanonice. Prin Biserica Arbore, Dragoș Coman introduce în pictura bisericească unul dintre cele mai laice monumente de artă moldovenească.
http://www.manastireaarbore.ro/galerie/foto/_rzv5933/

  Biserica Arbore pictura interioară

Pictura interioară a fost serios afectată în secolele XVII-XVIII, când edificiul a rămas fără acoperiș. O mare parte a picturii interioare se vede însă suficient de clar. În pronaos se remarcă portretul Sfintei Macrina, figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la Sinoadele ecumenice sau Cavalcada împăratului Constantin cel Mare, scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care apare în iconografia moldovenească numai la Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți și are un puternic mesaj antiotoman de natură să dezvolte sentimentele patriotic ale credincioșilor. [11] Din pictura naosului sunt de menționat chipurile expresive ale sfinților militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor. [12]

În biserică se află două tablouri votive: unul pe peretele sudic al pronaosului, în interiorul chivotului de piatră, iar celălat pe peretele vestic al naosului. Tabloul votiv din pronaos, în care Luca Arbore apare înconjurat de soția sa, Iuliana, și de doi copii, pare a fi pictat după construirea bisericii. Se remarcă vestimentația somptuoasă a cneaghinei Iuliana, având pe mânecile tunicii motive populare asemănătoare celor de pe cămășile populare de astăzi. În tabloul votiv din naos ctitorul apare alături de soție și de cinci copii, acest lucru dovedind că a fost zugrăvit în ultima parte a vieții sale. [13]

Pictura exterioară a bisericii este de o rară valoare artistică. O parte a frescelor s-au deteriorat ca urmare a faptului că lăcașul de cult a fost descoperit o lungă perioadă de timp. Pictura murală nu s-a mai păstrat deloc pe peretele nordic și doar parțial pe absida altarului. Ea s-a păstrat, cu unele deteriorări, pe fațada sudică și integral pe cea vestică. [11]

Pictura exterioară cuprinde scene populate de numeroase personaje în continuă mișcare. Culorile vii, armonios îmbinate, degajă multă căldură. Artistul, cu o viziune nouă față de înaintași, reușește o sinteză îndrăzneață între elementele orientale și occidentale, bine integrată totuși în tradiție. Inovator, pictorul găsește unele soluții proprii de fluidizare a mișcării personajelor, evidente în scena Judecății de Apoi. Se observă și influențe ale picturii murale din țările catolice: apărătorul de moarte, Cristofor, zugrăvit cu pruncul Iisus pe umăr, printre sfinții martiri, în Cinul de pe absidă, este o imagine unică și neobișnuită pentru Moldova.

Printre scenele prezente pe fațada sudică sunt de menționat Imnul Acatist zugrăvit în stânga și deasupra ușii de intrare, Asediul Constantinopolului zugrăvit la baza Imnului, Judecata de Apoi zugrăvită în dreapta ușii de intrare. Asediul Constantinopolului nu se referă la asediul turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: “În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc și i-a înecat în mare”. Pe partea sudică a absidei altarului se află reprezentată scena Rugăciunea tuturor sfinților, compusă în întregime din sfinți militari. [6]

Decorul fațadei de apus stă mărturie pentru geniul pictorului: în marea cavitate, unde se fac de obicei pomeni și parastase, întregul perete este pictat cu un ansamblu de miniaturi, considerat a fi cel mai bine realizat din toată pictura epocii Ștefan cel Mare - Petru Rareș. Aici se află zeci de scene mici, constând dintr-o succesiune de teme secundare limitate la viața unui sfânt (Gheorghe, Dimitrie, Nichita și Parascheva) sau la un episod din Biblie (Facerea lumii, Viața primilor oameni). Apar aici Adam arând, Eva torcând (în Geneză), Ospățul Sfântului Gheorghe, cu mesenii așezati și cu spatele la pridvor (amplasament străin bizantinismului, introdus de Renașterea italiană). Personajele au o mișcare firească, “trăiesc” evenimentul. Artistul se dovedește curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, așază capul balaurului într-o scenă și coada în alta (aducerea balaurului). Pentru fond, pe lângă verdele întunecat, pictorul folosește și albastrul de Voroneț.

În vara anului 1975 s-a efectuat o intervenție de urgență pentru consolidarea stratului suport al picturii de către o echipă coordonată de Tatiana Pogonat. [7] În prezent se lucrează la restaurarea interiorului și exteriorului bisericii, acțiunea fiind sprijinită financiar de Lions Club Voreifel, în care s-a angajat cu entuziasm doctorul Ioan T. Marcea, Director al Spitalului de Psihiatrie din Zülpich (Germania).

Necropolă boierească

Biserica “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul” din Arbore a fost destinată de la început a servi ca necropolă a familiei Arbore.

În pronaosul bisericii se află mai multe morminte. Mormântul ctitorului se află în dreapta ușii de intrare, sub un baldachin de piatră sculptată, realizat în stil gotic. Acest baldachin a fost realizat după modelul baldachinului din Catedrala Wawel din Cracovia, unde se află mormântul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492). [14] În nișa din interiorul baldachinului se află un tablou votiv în care hatmanul este reprezentat alături de soție și doi copii. Chivotul este decorat cu două muluri gotice și se termină la partea superioară cu un arc în acoladă decorat cu o rozetă în mijloc. În colțurile celor două timpane ale arcului se află sculptate două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi este o inscripție în limba slavonă cu următorul text: “Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29”.

Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale, Iuliana. Inscripția de pe piatra funerară este ștearsă, la începutul secolului al XX-lea putându-se descifra doar: “... roaba lui Dumnezeu, Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci”. O altă piatră de dimensiuni mici a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: “Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab”. [8]

Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse.

Obiecte de patrimoniu

Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu “Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-a mai păstrat un manuscris al “Faptelor Apostolilor” cu o însemnare în limba slavonă: «Cu bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Bogdan Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin porunca și cheltuiala robului lui Dumnezeu Luca Arbure pârcălabul Sucevei ... l-a dat ... celei din nou zidite biserici de la curtea sa de la Solca, unde este hramul Tăierii cinstitului cap al Înainte mergătorului și botezătorului Ioan, în anul 7015 (1507) luna mai 20». [8]

Imagini

Vedere dinspre sud-vest

Latura sudică

Vedere dinspre vest

Fereastră

Portalul de intrare în biserică şi pisania

Portalul de intrare în biserică

Turnul-clopotniţă văzut din curtea bisericii

Turnul-clopotniţă văzut din stradă

Biserica

Vezi și Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica Arbore

Listă de mănăstiri

Arbore

Referințe

^ a b Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.

^ Grigore Ureche - “Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă”.

^ a b Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 137.

^ a b c Prof. Gh. Dolinski - “Între cer și pământ”, în “Crai nou” din 21 octombrie 2010.

^ a b Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 138.

^ a b c Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 141-142.

^ a b c Cristina Scorțariu - “Biserica din Arbore, în paragină, după mai bine de 20 de ani de lucrări de restaurare”, în “Obiectiv de Suceava” din 18 februarie 2011.

^ a b c Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 142.

^ a b Mihai Iacobescu (coord.) - “Suceava. Ghid turistic al județului” (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 111

^ Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 139.

^ a b c Mihai Iacobescu (coord.) - “Suceava. Ghid turistic al județului” (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 112

^ Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 140.

^ I. Constantinescu - “România de la A la Z. Dicționar turistic” (Ed. Stadion, București, 1970), p. 22

^ Mihai Iacobescu (coord.) - “Suceava. Ghid turistic al județului” (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 111-112

Bibliografie

Ioan Caproșu - “Biserica Arbure” (Ed. Meridiane, București, Colecția Mici îndreptare, 1967)

Ioan Caproșu - “Biserica Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul din Arbore”, în vol. Mitropolia Moldovei și Sucevei - “Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei” (Ed. Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974), p. 137-142.

I. Constantinescu - “România de la A la Z. Dicționar turistic” (Ed. Stadion, București, 1970), p. 21-22

Dimitrie Dan - “Ctitoria hatmanului Luca Arbore”, în “Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice” (BCMI), anul XIX (1926), p. 37-46.

Vasile Drăguț - “Arbore” (Ed. Meridiane, București, 1969), 37 p. + ilustrații.

Vasile Drăguț - “Dragoș Coman, meșterul frescelor de la Arbore” (Ed. Meridiane, București, 1969), 38 p. + 78 planșe

Mihai Iacobescu (coord.) - “Suceava. Ghid turistic al județului” (Ed. Sport-Turism, București, 1979), p. 111-112

Pr. Andrei Mircea - “Biserica «Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul» din Arbore”, în “Mitropolia Moldovei și Sucevei”, anul XLI (1965), nr. 3-4, p. 201-207.

Karl Romstorfer - “Die griechisch-orientalische Pfarrkirchen in Solka und Arbora”, în “Mitteilungen”, neue Folge, anul XVIII (1892), p. 44-47.

Orest Tafrali - “Biserica lui Luca Arbore”, în “Viitorul”, 15 septembrie 1928.

Vasile Tomiuc - “Istoria bisericii și a satului Arbora”, în “Gazeta Bucovinei”, anul III (1893), nr. 21.

Legături externe

www.manastireaarbore.ro - Site web oficial

Mănăstirea Arbore

Mănăstirea Arbore - informații detaliate

Mănăstirea Arbore

Informații

Mai multe detalii

Mănăstirea Arbore, 25 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro

Biserica de aur a Bucovinei, 1 noiembrie 2008, Anca Aldea, Jurnalul Național

Ctitorii din epoca ștefaniană dedicate Botezătorului, 29 august 2011, Mădălina Oana Mihăilă, Ziarul Lumina

Arbore, de la tristețe la nădejde, 1 octombrie 2005, Adrian Bucurescu, România liberă