marți, 16 iunie 2015

România ocrotită de bombardamentele atomice datorită… familiei lui Antihrist! Partea a III-a

Istoria unui mit celtic: Gog și Magog

Patrice Lajoye

https://fr.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Rabelais#/media/File:Gargantua_en_r%C3%A9volutionnaire.jpeg
Dessin satirique représentant Gargantua en révolutionnaire   satiră a Revoluției franceze. Gargantua și suita sa consultă oracolul pentru a ști viitorul monarhiei

În cea mai mare parte a cronicilor gargantuice, scrise la începutul secolului al XVI-lea, este vorba atunci când Gargantua este în serviciul regelui Arthur, luptând împotriva adversarilor Gotz și Magotz1. Putem ghici ușor că sub aceste nume, îi identificăm pe Gog și Magog, personaje rezultate din Apocalipsa Sfântului Ioan. Sfântul Ioan [Teologul] a deformat o informație provenind din Facerea, menționându-i pe Gamer sau Gomer și Gog, din țara Magog2.

https://fr.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Rabelais#/media/File:Rabelais.jpg
  Portret anonim al lui François 

Rabelais, începutul secolului xvii

Prin ce procedee aceste personaje biblice s-au văzut confruntate cu Gargantua?

Totul începe de fapt de la o scriere apocrifă a Vechiului Testament, intitulată Cartea Jubileelor. În două pasaje diferite, autorul, care scria probabil în jurul secolului al II-lea î. Hr., îmbină ceea ce a citit în Facerea cu date provenind de la geografii greci arhaici3.

Jubilee, VIII, 25-304:


    fluviul Tanais

Lui Iafet i-a revenit a treia parte, (localizată), dincolo de fluviul Tanais, la nord de izvoarele
sale. (Frontiera sa) duce spre nord-est, la teritoriul lui Gog și tot ceea ce este la est de aceasta. Ea continuă și mai la nord, spre munții Celtici, spre nord, în direcția mării Mâouk, și ajunge la est de Gadir, la malul mării. Ea continuă spre fluviul Tanais, în direcția nord-est, până când ajunge la marginea apelor sale, direcțional spre Munții Rifees, întorcându-se spre nord. Iată limitele țării ce a căzut în moștenirea lui Iafet și a fiilor săi, ceea ce va poseda pentru totdeauna, el și fiii săi și familiile lor: cinci insule mari și un pământ mare la nord. Doar că este rece, în timp ce în țara lui Ham, este cald. În țara lui Sem, nu este nici cald, nici rece, este temperat de rece și de cald.

http://www.dontourism.ru/upload/poi/dynimg67.png
  fluviul Don

Cartea Jubileelor, IX, 7-13:

Iafet a împărțit de asemenea între fiii săi pe teritoriul moștenit de el. Prima parte i-a revenit lui Gomer, la răsărit, de la nord, până la fluviul Tanais. În partea de nord, întreaga (zonă) interioară a revenit lui Magog, până la țărmul mării Meotide. Lui Madai i-a ieșit prin sorți, partea ce o posedă (un teritoriu se întinde) de la vest de cei doi frați, până la insule și la coastele (situate în fața) insulelor. Lui Iavan i-a căzut a patra parte: toate insulele și (mai ales) insulele situate în fața lui Lud. Lui Tubal i-a căzut a cincea parte: mijlocul limbii (de pământ) ce înaintează spre partea lui Lud, până la a doua limbă, și pe partea cealată a celei de-a doua limbi <   > o a treia limbă.




Tabel genealogic al urmașilor lui Noe

Lui Meșec i-a căzut a șasea parte: tot ceea ce este dincolo de a treia limbă, până la limita estică cu Gadir. Lui Tiras i-a căzut a șaptea parte: patru insule mari în mijlocul mării, aproape de partea lui Ham.


1Vezi Ediția Chroniques gargantuines în 

Lauvergnat- Gagnière și Demerson, 1988.

http://pp3.sourceforge.net/wiki/ori.jpg
   Constelația Pleiadele

2 Spre amintire, iată istoria internă a Bibliei, cu 

privire la Gog și Magog. Numele lui Magog 

apare în Facerea, 10: 2, cu ocazia enumerării 

fiilor lui Iafet, fiul lui Noe. El este fratele lui

 Gomer. Îl regăsim mai târziu în prima carte a 

Cronicilor, 1: 5, care reia Facerea. 


Iezechiel (secolul V î. Hr.) în viziunea sa, 38-39, 

a introdus numele de Gog, din "țara lui Magog." 


Gog este prezentat ca un prădător, un jefuitor,

 individ persuasivseducător, personaj ce se face

 atrăgător prin  maniere cochete


Ultima caracterizare a lui Gog duce la 

Apocalipsa Sfântului Ioan [Teologul], 20: 8, 

așezându-i pe Gog și Magog printre națiunile 

înșelate de Satana.

     Orfeu în mijlocul animalelor

, mozaic roman din Museo archeologico 

regionale di Palermo, fotografie Giovanni 

Dall'Orto.


3 Astfel noțiunea despre toponimicul Tanais care 

sugerează fluviul ce curge de la munții Ripees 

până la țărmul mării Meotis, apare în epopeea 

grecă Argonautiques orphiques, text care fie 

datează din secolul al V-lea î. Hr., fie 

reutilizează elementele geografilor greci arhaici.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Orfeu#/media/File:Orpheus_death_Louvre_G416.jpg
   Moartea lui Orfeu, stamnos 

attic cu figuri roşii de Hermonax, ca. 470 


î.Hr., Musée du Louvre, G 416. 



4Traducere în Biblia. Scrieri intertestamentare,

 ediție publicată sub conducerea lui André 

Dupont-Sommer și Marc Philonenko 1987, 

Paris, Gallimard, "Pleiade".

10
https://en.wikipedia.org/?title=Orpheus#/media/File:Orpheus_Thracians_Met_24.97.30.jpg

   Orfeu cântând din liră 



Avem acolo un exemplu perfect de cultură 

elenistică a iudeilor epocii respective.



Tradiția ebraică


Aceste informații vor fi reluate și ulterior 

deformate de istoricul iudeu Flavius ​​Josefus, din 

primul secol după Domnul nostru Iisus Hristos, 

în lucrarea Antichități iudaice:

Copiii lui Noe avură fii ce au devenit primii 

ocupanți ai anumitor regiuni onorate prin 

atribuirea numelui lor populațiilor acestora. 

Iafet, fiul lui Noe, a avut șapte fii; aceștia au 

început să trăiască în munții Taurus și Amanus, 

înaintânt în Asia până la Tanais și în Europa 

până la Gadeira, ocupând teritoriul întâlnit; și,

 cum nimeni nu i-a precedat, au dat numele lor 

popoarelor. Cei pe care grecii îi numeau Galezi, 

au fost numiți Gomeriți, întrucât îl aveau ca

 stămoș pe Gomer; Magog fondă spița 

Magogiților, numiți de după el, pe care grecii îi 

numeau sciți.

https://en.wikipedia.org/wiki/Scythians#/media/File:Scythian_Warriors.jpg
  războinici sciți

Flavius ​​devine mult mai precis și interpretează

 datele Jubileelor ​​în funcție de popoarele știute de

 el. Astfel de la Tanais la Gadir, el n-a văzut 

decât galezi (în timp ce în Cartea Jubileurilor ​se 

mulțumesc să vorbească despre munții celtici,

 fără a cita popoarele), ce devin astfel, fiii lui 

Gomer; în timp ce sciții deven descendenții lui 

Magog.

Afirmațiile lui Flavius ​​vor fi din nou deformate, 

exclusiv în cercurile iudee, regăsindu-le astfel în

 Talmudul babilonian:

https://fr.wikipedia.org/wiki/Monts_Nur#/media/File:Nurgebirge.png
Carte situant les monts Taurus et les monts Nur  munții Amanus, azi numiți Nur


Talmudul Babilonian, Seder Moʼed, vol. III, 

Yoma, p. 426:

[...] Pentru că este scris: fiii lui Iafet: Gomer, 

Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras, 

“Gomer”, adică, Germania; 

“Magog”, respectiv Kandia [Goția în alte 

versiuni].


Analogia Gomer / Germania ar aduce zâmbetul

 pe buzele unui lingvist, dar ea rezultă din 


etimologiile epocii. Magog se dorește a fi creditat

 cu ascendența goților, născut din Scandia 

(Kandia). 

https://fr.wikipedia.org/wiki/Scandinavie#/media/File:Scandinavia.jpg
   Scandinavia 

Ambiguitatea goți / sciți, este foarte frecventă în 
textele antice.

Cronici creștine

Textul lui Flavius ​​va trece de asemenea și în 

domeniul creștinătății. Amestecată cu credința 

identității între țara lui Magog și Cappadocia sau

 Pamfilia, [această credință] va conduce la ceea 

ce susține Ipolit al Romei, în lucrarea lui, scrisă 

în secolul al III-lea, după Domul nostru Iisus

 Hristos:

Fișier:HippolytusStatue.JPG   Ipolit al Romei

Ipolit al Romei, Cronica, IV, 1.56-72:

Ipolit îi face pe: 

capadocieni să descindă din Gomer;

pe celți și pe galateni să descindă din Magog. 

El continuă citându-i pe chitioi, popor misterios,
menționat printre descendenții lui Iafet. De fapt
chitioi, sunt deja menționați în Biblia 

Septuaginta, în calitate de urmași ai lui Iafet7. O 

confuzie cu cheltoi era deja posibilă, iar acest 

lucru este, probabil, prezentat de autorul 

Jubileurilor atunci când vorbește despre «munții

 celtici».
Această cronică a lui Ipolit va fi tradusă în limba
latină, cu adaptările și erorile de utilizare. Astfel 

în Cronica din Alexandria se susțin următoarele:
:
    Ipolit al Romei

Chronicum Alexandrinum, 35-378:

Cei enumerați de Septuaginta, sunt: fiii lui Iafet, 

fiii lui Noe [...], Gomer, din care descind 

capadocienii, și Magog, din care vin caldeii 

(sic!) și galatenii.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cappadocia#/media/File:Cappadocia_Aktepe_Panorama.JPG
   Muntele Aktepe din Capadocia

5 Traducere Etienne Nodet, Paris, Cerf, 1990.

6 Traducere rabinul dr. Leo Jung, s. d., The 

Soncina Press, Londra.

7 În Facerea, 10: 4, Chitim este fiul lui Iavan, 

fiul lui Iafet.

8 Traducere personală.


11

În Cartea Genealogiilor pentru anul 427

elaborată în secolul al cincilea:

Liber genealogus anni CCCCXXVII, 168-170

 și 175-1769:


De la ei [Noe și Ruth] s-a născut primul 

Gomer, care este “măsura”. De la el vine 

Cappadocia. 


http://images.google.fr/imgresimgurl=http://www.turcotour.org/cartes/regionsturquieplan/regionsturquiecappadoce.gif&imgrefurl=http://www.turcotour.org/turquie/cappadocecarte.html&h=251&w=400&tbnid=7vI4rqE0gMn2oM:&tbnh=90&tbnw=143&docid=b1NTwwRJQRF4yM&usg=__cGFJVdtXBSclEzJ4cApaSuWC8VE=&sa=X&ved=0ahUKEwiqjuf4zJfLAhUEvBQKHS0nAbwQ9QEIOzAD
Vizualizați imaginea originală   Cappadocia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu