COMENII DIN BUCUREȘTI
Am
văzut în lucrarea “SCURTĂ PRIVIRE
http://it.wikipedia.org/wiki/Costanzo_Gallo#/media/File:Solidus-Constantius_Gallus-thessalonica_RIC_149.jpg
solidus cu Constanțiu Gallus
Gallus (Flavius Claudius
Constantius Gallus), născut în jurul anilor 325/326 decedat
în anul 354, este un Cezar din partea de est a Imperiului Roman din secolul al IV-lea.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Constantius_Gallus#/media/File:Chronography_354_gallus_caesar.png
Constanțiu Gallus într-o copie ulterioară din Chronografia întocmită în anul 354
Biografie
| Cesar de Orient | |
|---|---|
| Născut cirica | 351 - 354 |
| Încoronarea | 15 martie 351, la Sirmio |
| Nome complet | Flavius Claudius Iulius Constantius Gallus |
| Născut | Massa Veternensis, Italia, circa 325 |
| Decedat | Pola, 354 |
| Dinastia | Costantiniană |
| Tatăl | Iiuliu Costant |
| Mama | Galla |
| Soție | Costantina |
| Copii | o fiică[1] |
http://it.wikipedia.org/wiki/Costanzo_Gallo#/media/File:Missorium_Kerch.jpg
misiunea din Kerci ilustrându-l pe Constanțiu al II-leaÎn anul 351, împăratul Constanțiu al II-lea îl ridică la demnitatea de Cezar, la vârsta de 26 ani, și-l stabilește în Antiohia, în timp ce el se stabilește în Occident. Nominalizat de trei ori consul în anii 352, 353 și 354, Gallus organizează mai multe operațiuni de poliție în Est, în special împotriva tâlharilor din regiunea isauria [la nord de Pamfilia] și împotriva unei revolte a iudeilor. El se confruntă cu probleme în Antiohia, cauzate de o penurie de alimente. Dar el abordează situația într-o modalitate foarte nefericită, condamnând la moarte sau lăsând să fie asasinați cu bună știință, un număr de notabili.
http://it.wikipedia.org/wiki/Costanzo_Gallo#/media/File:Oriente_romano_sotto_Costanzo_Gallo.png
Imperiul Roman de răsărit sub conducerea cezarului Constanțiu GallusConstanțiu îl cheamă în Occident și, fără a-l lăsa să-și prezinte apărarea, îl execută în anul 354 în orașul Flanone în Dalmația.
http://it.wikipedia.org/wiki/Costanzo_Gallo#/media/File:Viaggio_e_arresto_di_Costanzo_Gallo.png
traseul parcurs de cezarul Constanțiu Gallus spre MilanoDatorită evoluției tehnologice, putem fi și noi, în secolul XXI genealogiști utilizând metode criminalistice. Exemplul este foarte grăitor!
Pentru această reconstituire istorică,
vom lăsa prioritatea actelor și faptelor juridice, respectiv, pentru început,
un certificat de deces al bunicului meu patern Dendiu Gheorghe.
michaelrausdeboiumare@gmail.com
Avem dovada funcției deținute de Dendiu Gheorghe,
chiar în registrul de stare civilă al decedaților, unde se precizează că a fost
funcționar public la Poștă.
Dispunem de actul ce indică ultimul domiciliu al
bunicului meu Dendiu Gheorghe, respective strada Călimănești nr. 11 București.
Prezentăm și certificatul de proprietate al lui
Alexandru Florescu fost cu ultimul domiciliu în București str, Ciușlea nr. 34.
Acest act official conține o adnotare specială aparținându-i chiar
proprietarului, stipulând următoarele: “După încetarea mea din viață Maria
Florescu va fi nepotul meu bun stăpân de moștenire Mihail Dendiu azi 20 martie
1941 Maria Florescu”. Documentul de proprietate este emis de MITROPOLIA
UNGRO-VLAHIEI Arhiepiscopia Bucureștilor Epitropia Bisericii și a Cimitirului
Sf. Nicolae-Crângași. Actul este investit cu atributele actului juridic civil
în anul 1941.
http://it.wikipedia.org/wiki/Mausoleo_di_Santa_Costanza#/media/File:The_British_Library_-_Rome_-_Mausoleo_di_Santa_Costanza.jpg
reprezentare a mauzoleului Sfintei Constanța într-o publicație din anul 1820
Aprofundăm acum studiul cu privire la originea în
familia lui Dendiu Gheorghe a numelui de Gal și a prenumelui de Elena:
http://it.wikipedia.org/wiki/Costantina
http://it.wikipedia.org/wiki/Costantina#/media/File:Excideuil_%C3%A9glise_vitrail_choeur_(7).JPG
Vitraliu reprezentând-o pe Sfânta Constanța,
Biserica Sfântul - Toma, Excideuil *
http://it.wikipedia.org/wiki/Costantina#/media/File:Excideuil_%C3%A9glise_vitrail_choeur_(7).JPG
Vitraliu reprezentând-o pe Sfânta Constanța,
Biserica Sfântul - Toma, Excideuil *
Biserica Sfântul - Toma, Excideuil
Născută 318
Decedată 354
Venerată de Biserica
Catolică
Sfânta Costanța este o biserică
din secolul al IV-lea, situată la Roma pe Via Nomentana, în Italia.
Descrierea
http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89glise_Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_-_vista_dalla_basilica_costantiniana.jpg
http://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89glise_Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_-_vista_dalla_basilica_costantiniana.jpg
Biserica Sfânta Costanța interior
Construită la cererea împăratului
roman Constantin I, biserica Sfânta Costanța este un mausoleu pentru fiica sa Constantina
(it) (de asemenea ortografiată « Constanța »). O altă fiică a lui Constantin I,
Elena (it),
este, de asemenea, îngropată în această biserică.
Galerie foto
Altarul principal al Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
interior
interiorhttp://it.wikipedia.org/wiki/Mausoleo_di_Santa_Costanza#/media/File:Consegna_della_legge,_santa_costanza_roma_mosaico_IV_secolo.jpg
Interior cu mozaicurihttp://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:RomaSCostanzaMosaici02.jpg
Interior cu mozaicuriConstantina
Augustă a Imperiului Roman
În funcție între anii 335-354
Născută în anul 318
Decedată la Caeni Gallicani, Bitinia, în anul 354
Născută în anul 318
Decedată la Caeni Gallicani, Bitinia, în anul 354
Dinastia Constantiniană
Tatăl Constantin I
Mama Fausta
Soți: Hannibalus
(335-337)
Costanțiu Gallus
(350-354)
Copiii:
Din prima căsătorie: Attica și Artemia
Din a II-a căsătorie: o fiică
http://hu.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_Interior1.jpg
cupola Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
Din prima căsătorie: Attica și Artemia
Din a II-a căsătorie: o fiică
http://hu.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_Interior1.jpg
cupola Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
Constantina
sau Constanța (în latină: Constantina, de asemenea, cunoscută sub
numele de Constanția, Constantiana, născută aproximativ în
anul 318 – decedată la Caeni Gallicani, în anul
354) a fost un membru al dinastiei Constantiniene,
ce a domnit în Imperiul Roman în prima
jumătate a secolului al IV-lea. Constantina
a fost fiica împăratului roman Constantin I
și a soției Fausta, prima fiică a împăratului
Maximian. Constantin
I i-a acordat titlul de augustă. Ea a
fost sora împăraților Constantin al II-lea, Constantius al II-lea și Constant
I, soția “regelui” Hannibalus și a cezarului Constanțiu
Gallus.
Este venerată ca sfântă, cu numele de Constanța.
http://hu.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_00272-3st.JPG
vedere exterioară a Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
http://hu.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_00272-3st.JPG
vedere exterioară a Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
Cuprins
1 Biografia
1.1 Annibaliano și Vetranione
1.2 Costanțiu Gallus
2 Hagiografie
3 Note
3 Note
4 Bibliografie
5 A se vedea, de asemenea,
6 Alte proiecte
7 Legături externe
Biografia
http://de.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza_mosaic.jpg
Interior cu mozaicuri"Megaera quaedam mortalis, inflammatrix saevientis adsidua humani nihil cruoris lacom mitius quam maritus»
(Ammianus Marcellinus,
Istorisiri, XIV.1)
http://ca.wikipedia.org/wiki/Mausoleu_de_Santa_Costanza#/media/File:Mausoleum_Constantinae.jpg
Altarul principal al Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
http://ca.wikipedia.org/wiki/Mausoleu_de_Santa_Costanza#/media/File:Mausoleum_Constantinae.jpg
Altarul principal al Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
Hannibalianus și Vetranio
În anul 335, Constantina s-a căsătorit cu verișorul ei Hannibalianus, fiul lui Flavius Dalmatius, la cererea lui Constantin; Constantina a primit în același timp de la tatăl ei titlul de augustă. Ea a rămas văduvă devreme, atunci când, în anul 337, Hannibalianus a murit în epurările declanșate imediat după moartea lui Constantin I, admise de fratele ei Constantin al II-lea. [1]
http://ca.wikipedia.org/wiki/Mausoleu_de_Santa_Costanza#/media/File:Santa_Costanza._Interior.JPG
Altarul principal al Basilicii Sfânta Costanța, Roma interior
După divizarea puterii Imperiului Roman între cei
trei frați, Constantina a mers să locuiască în Occident, la curtea lui Constant I. Când uzurpatorul Flavius Magnus
Magnentius* s-a răzvrătit împotriva lui Constant omorându-l în anul 350, Constantina l-a convins pe magister militum Vetranio*** să intre în negocieri cu Constanțiu al II-lea nominalizat ca august, ea
scriindu-i frateului ei Constanțiu al II-lea pentru a-i explica motivele lui
Vetranio, fiind chiar convingătoare, astfel încât Constanțiu al II-lea l-a
recunoscut pe noul august; este plauzibil că a fost planificată o căsătorie
între Constantina și Vetranio. Când apoi Vetranio și Flavius Magnus
Magnentius aliați, prin ambasadorii lor s-au oferit să încheie o pace cu Constanțiu al II-lea prin căsătoria lui Flavius
Magnus Magnentius cu Constantina și între Constanțiu
al II-lea cu fiica lui Flavius Magnus Magnentius, Constanțiu al II-lea a refuzat.
http://gl.wikipedia.org/wiki/Santa_Constanza#/media/File:Santa_costanza_mosaic.jpg
Interior cu mozaicuri
Costanța
Gall
Sarcofagul Constantinei
în porfir roșu, plasat inițial în mausoleul ei,
acum conservat în Muzeul Vaticanului
http://de.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:0_Sarcofago_di_Costantina_-_Museo_Pio-Clementino_-_Vatican_(1).JPG
Sarcofagul Constantinei detaliu
Sarcofagul Constantinei detaliu
Constanțiu al II-lea l-a destituit
pe Vetranio, dar a mai avut încă de contracarat amenințarea reprezentată de
Flavius Magnus Magnentius. În scopul de a face față uzurpatorul în Occident,
el a decis să numească vărul său Constantius Gallus******
(al cărui tată și frate au fost uciși în epurările din anul 337, dar a cărui soră a fost prima soție
a lui Constantius) Cezar de Orient, încredințându-i paza frontierei de est, în
cazul unui eventual atac al sassanizilor,
gata să profite de fiecare simptom de slăbiciune, pentru a ataca Imperiul
Roman. Pentru a întări legătura dintre Cezar și Augustus, a fost celebrată
căsătoria dintre Constantina și Gallus, probabil în [anul] 351: cuplul era separat de mai mulți ani, astfel
că Gallus avea douăzeci și cinci sau douăzeci și șase de ani la momentul
căsătoriei. Nici un document nu sugerează că mariajul a fost realizată cu
scopul garantării loialității lui Gallus
față de Constanțiu al II-lea, [2], dar este posibil ca decizia să fi fost
luată pentru a o îndepărta pe Constantina de la curtea imperială, ca urmare a
rolului său în negocierile avute cu prilejul rebeliunii lui Vetranio. [3 ] Nu este imposibil ca perfectarea căsătoriei
Constantinei cu Gallus, să-i fi permis ei exercitarea controlului asupra
Cezarului de Orient. [4] Cu toate
acestea, din această căsătorie a rezultat nașterea unei fiice, al cărui nume și soartă sunt necunoscute. [5]
http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:RomaSCostanzaInterno1.jpg
Interior cu mozaicuri
Odată ajunși în Orient, Gallus și Constantina s-au înstrăinat cu sprijinul supușilor lor, cu un guvern dizolvat și arbitrar. De exemplu, Constantina l-a convins pe Gallus să-l condamne la moarte un anumit Clemazio din Alexandria din Egipt fiind plătită de soacra viitorului condamnat. [6] Când Gallus a intrat în divergență cu prefectul pretorian Domițian și cu Montius Magnus, Constantina l-a arestat pe Montius Magnus, în conformitate cu o versiune, îl predă soldaților spre a-l executa. [7]
http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:S_Costanza_-_facciata_1160930.JPGhttp://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Costanza#/media/File:RomaSCostanzaInterno1.jpg
Interior cu mozaicuriOdată ajunși în Orient, Gallus și Constantina s-au înstrăinat cu sprijinul supușilor lor, cu un guvern dizolvat și arbitrar. De exemplu, Constantina l-a convins pe Gallus să-l condamne la moarte un anumit Clemazio din Alexandria din Egipt fiind plătită de soacra viitorului condamnat. [6] Când Gallus a intrat în divergență cu prefectul pretorian Domițian și cu Montius Magnus, Constantina l-a arestat pe Montius Magnus, în conformitate cu o versiune, îl predă soldaților spre a-l executa. [7]
Basilicii Sfânta Costanța, Roma vedere actualăDupă moartea a doi dintre funcționarii săi, Constanțiu al II-lea a fost nevoit să-l convoace pe Gallus la Milano: Constantina și-a precedat soțul, pornind la curtea imperială probabil ca să intervină pe lângă fratele ei în favoarea lui Gallus, dar n-a mai ajuns la Milano, murind la Caeni Gallicani, în Bitinia. A fost înmormântată la Roma, pe Via Nomentana, într-un mausoleu care conținea sarcofagul din porfir roșu (în prezent conservat în Muzeul Vaticanului), și un mozaic prezentând-o pe Constantina și pe Hannibalianus. Inițial mausoleul Constantinei era destinat exclusiv acestui scop. La momentul ceremoniei de trecere a Constantinei în rândul sfinților, mausoleul ei a devenit Bazilica Sfânta Costanța, ea fiind venerată ca sfântă.
http://fi.wikipedia.org/wiki/Hannibalianus#/media/File:144_Hanniballianus_18,5_mm_ext.jpg
Hannibalianus în numismatică
Hannibalianus în numismatică
Hagiografie
« Constantina
Deum venerans
Christoque dicata,Omnibus impensis devota mente paratis,Numine divino multum Christoque iuvante,
Sacravi templum victricis virginis
Agnes »
|
(Iscripție
atribuită papei Damaso I – secolul al IV-lea)
|
Bazilica Sfânta Costanța din Roma a fost inițial
mausoleul Constantinei
mausoleul Constantinei
Sfânta Agnesa din Roma [291-304]Constantina cu numele de Constanța, este venerată ca sfântă de Biserica Catolică. Potrivit legendei, bolnavă incurabil, Constanța ar fi mers la mormântul Sfintei Agnesa din Roma [291-304], unde va fi vindecată miraculos; ca urmare a acestui miracol, Constanța s-ar fi convertit la creștinism.
http://en.wikipedia.org/wiki/Agnes_of_Rome#/media/File:2872-saint-agnes-domenichino.jpg
Sfânta Agnesa din Roma [291-304]Logodită cu un ofițer roman pe nume Gallus, acesta i-ar fi dat pe cei mai buni servitor ai săi, Sfinții Pavel și Ioan, când Gallus a trebuit s-o părăsească pentru a pleca la război. Constanța a avut două fiice din prima căsătorie, Attica și Artemia, care au fost educate în scopul convertirii la creștinism; ele au trăit ca fecioare și au construit prima Bazilică Sfânta Agnes din afara zidului, trăind până la moarte într-o casă din apropiere.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Basilique_Sant%27Agnese_fuori_le_Mura#/media/File:Q17_Trieste_-_Basilica_di_Sant%27Agnese_7.JPG
Bazilica Sfânta Costanța din Roma de din afara zidului
Bazilica Sfânta Costanța din Roma de din afara ziduluiMoaștele Constanței și a celor două fiice ale ei, au fost așezate de papa Alexandru al IV-lea sub un nou altar în Sfânta Costanța; în secolul al XVI-lea au fost incluse pentru prima dată în martirolog, pe lista de martiri.
http://it.wikipedia.org/wiki/Basilica_di_Sant%27Agnese_fuori_le_mura#/media/File:Q17_Trieste_-_Basilica_di_Sant%27Agnese_2.JPG
absida Bazilicii Sfânta Costanța din Roma de din afara zidului
Ziua în care este venerată memoria Sfintei Constanța, este de 18 februarie; ea este adorată împreună cu fiicele ei pe 25 februarie și 25 iunie și singură, 19 septembrie. [8]
Note
Surse primare
·
Filostorgio, Epitome della Storia ecclesiastica
·
Giuliano, Lettera agli ateniesi
Surse secundare
·
John
Morris, Arnold Hugh Martin Jones, and John Robert Martindale, The prosopography of the later Roman Empire, Cambridge
University Press, 1992, pp. 696-697, ISBN 0-521-07233-6.
·
DiMaio, Michael,
"Vetranio (350 A.D.)", De
Imperatoribus Romanis, 1996.
http://it.wikipedia.org/wiki/Basilica_di_Sant%27Agnese_fuori_le_mura#/media/File:RomaSAgneseInterno01.jpg
interiorul Bazilicii Sfânta Costanța
din Roma de din afara zidului
http://it.wikipedia.org/wiki/Basilica_di_Sant%27Agnese_fuori_le_mura#/media/File:RomaSAgneseInterno01.jpg
interiorul Bazilicii Sfânta Costanța din Roma de din afara zidului
http://fr.wikipedia.org/wiki/Excideuil
*'Excideuil
localitate din Franța regiunea Acvitania, department Dordogne, arondisment Périgueux, canton Isle-Loue-Auvézère
Toponimia
http://fr.wikipedia.org/wiki/Aquitaine#/media/File:Aquitaine_region_locator_map.svg
Acvitania
http://fr.wikipedia.org/wiki/Aquitaine#/media/File:Aquitaine_region_locator_map.svg
Acvitania
Este o formă veche a denumirii Exidolium așa cum era atestată în anul 5711.
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=2636454&desc=pauline_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Pauline de Talleyrand-
Périgord
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=2636454&desc=pauline_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Pauline de Talleyrand-
Périgord
Ca și Exideuil în
Charente, originea numelui Exideuil datează dintr-un
galic obscur Iccius sau Exito căruia i
s-a opus sufixul galic – ialo,
însemnând poiană, câmp1,2. Iccio
- este o rădăcină de termen și un nume gaulic3.
harta spațiului de vorbire al limbii oc, al occitanei în sudul Franței și nordul Spaniei
În Evul Mediu, istoricul localității Excideuil - fosta veche capitală a Périgord-ului verde6 - se confundă cu cea a castelului său ce a trecut prin mai multe mâini de mai multe ori. Francezi, englezi, catolici, protestanți, s-au succedat din secolul al XIV-lea până în secolul al XVI-lea.
harta spațiului de vorbire al limbii oc, al occitanei în sudul Franței și nordul Spaniei
În occitană, comuna poartă numele de Eissiduelh4.
Istorie
http://fr.wikipedia.org/wiki/Excideuil#/media/File:Pointe_%C3%A0_cran_MHNT_PRE_2009.0.226.2.jpg
Vedere a celor două părți ale aceluiași vârf de
silex crestat, descoperit în peștera Bisericii.
Vedere a celor două părți ale aceluiași vârf de
silex crestat, descoperit în peștera Bisericii.
La marginea de sud a văii Loue, la nivelul falezei Stâncilor fermecate, peștera Bisericii a
descoperit urme ale activității umane în paleoliticul
superior, prin prezența rocilor sculptate (cremene, jasp sau cristal de stâncă) 5.
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=2890115&desc=charles_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Charles de Talleyrand-
Périgord
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=2890115&desc=charles_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Charles de Talleyrand-Périgord
În Evul Mediu, istoricul localității Excideuil - fosta veche capitală a Périgord-ului verde6 - se confundă cu cea a castelului său ce a trecut prin mai multe mâini de mai multe ori. Francezi, englezi, catolici, protestanți, s-au succedat din secolul al XIV-lea până în secolul al XVI-lea.
castelul din ExcideuilSenioria din Excideuil a devenit marchizat în anul 1613 pentru Daniel de Talleyrand. Descendenții lui au păstrat titlul până în anul 1890.
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:COA_Cardinal_de_Talleyrand-P%C3%A9rigord.svg?uselang=fr#/media/File:Blason_d%C3%A9partement_fr_Dordogne.svg
blazonul cardinalului Talleyrand
Pe harta lui Cassini reprezentând Franța între anii 1756 și 1789, orașul este identificat cu numele de Exideuil. De la crearea comunelor, Excideuil a fost capitala raionului în intervalul 1790 - 1800.
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=4328888&desc=charles_maurice_de_talleyrand_perigorg
Talleyrand Perigorg
În anul 1823, vechea comumă Saint – Martin – la - Roche a fuzionat cu Excideuil. În anul 1863, comuna Excideuil s-a mărit cu (88 ha), din nou printr-o nouă sistematizare teritorială între comunele Saint – Martial - d'Albarède (la acea vreme cuprinzând Castelul Excideuil), Saint – Médard - d'Excideuil și Clermont - d'Excideuil (Legea din 4 martie 1863) 8
http://fr.wikipedia.org/wiki/Charles-Maurice_de_Talleyrand-P%C3%A9rigord#/media/File:Talleyrand_01.jpg
![Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord, par Pierre-Paul Prud'hon, 1809 (Château de Valençay)[1].](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/cb/Talleyrand_01.jpg/640px-Talleyrand_01.jpg)
Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord, pictat de Pierre-Paul Prud'hon, 1809
(Castelul de Valençay)
Lista marchizilor de Excideuil
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3400774&desc=marguerite_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Margareta de Talleyrand Périgord1613-1618 Daniel I. de Talleyrand (1618), primul marchiz de Excideuil, primul conte de Grignols
http://fr.wikipedia.org/wiki/Excideuil#/media/File:Blason_ville_fr_Exideuil_(Dordogne).svg
blazonul comunei Excideuil
1618-1644 Carol al II-lea de Talleyrand (spre 1596-1644),
al II-lea marchiz, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3271925&desc=pauline_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
pauline de Talleyrand-
Périgord
1644-1670 Adrian Blaise de Talleyrand (1638-1670), al III-lea marchiz, fiul său
http://fr.wikipedia.org/wiki/Excideuil#/media/File:Excideuil_commanderie_St_Antoine_(4).JPG
stabilimentul funciar aparținând ordinului religios și militar al templierilor
1670-1731 Jean al II-lea de Talleyrand (1642-1731), al IV-lea marchiz, fratele său
1731-1757 Jean - Charles de Talleyrand (1678-1757), al V-lea marchiz, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=4562735&desc=edmond_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Edmond de Talleyrand-
Périgord
1757-1775 Margareta de Talleyrand (1727-1775), fiica lui, s-a căsătorit cu vărul ei Gabriel al II-lea de Talleyrand-Périgord, conte de Grignols
http://en.geneanet.org/gallery/action=detail&rubrique=portraits&id=4433751&desc=alexandre_edmond_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Alexandre Edmond de
Talleyrand-
Périgord
1775-1829 Ilie-Carol I de Talleyrand-Perigord (1754-1829), primul Duce de Périgord în anul 1816, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3696800&desc=charles_daniel_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Carles-Daniel Talleyrand-
Périgord
1829-1879 Ilie-Carol al II-lea de Talleyrand-Perigord (1788-1879), al II-lea Duce de Perigord, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3541035&desc=napoleon_louis_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Napoleon-Louis de Talleyrand-Perigord
1879-1883 Ilie-Roger de Talleyrand-Perigord (1809-1883), al III-lea și ultimul Duce de Perigord, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3540912&desc=archambaud_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Archambaud de
Talleyrand-Perigord
1883-1890 Cécilia de Talleyrand-Perigord (1854-1890), doamnă de Excideuil și de Grignols, nepoata sa
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3472839&desc=augustin_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Augustin de
Talleyrand-Perigord
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3271925&desc=pauline_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
pauline de Talleyrand-
Périgord
1644-1670 Adrian Blaise de Talleyrand (1638-1670), al III-lea marchiz, fiul său
http://fr.wikipedia.org/wiki/Excideuil#/media/File:Excideuil_commanderie_St_Antoine_(4).JPG
stabilimentul funciar aparținând ordinului religios și militar al templierilor1670-1731 Jean al II-lea de Talleyrand (1642-1731), al IV-lea marchiz, fratele său
1731-1757 Jean - Charles de Talleyrand (1678-1757), al V-lea marchiz, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=4562735&desc=edmond_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Edmond de Talleyrand-
Périgord
1757-1775 Margareta de Talleyrand (1727-1775), fiica lui, s-a căsătorit cu vărul ei Gabriel al II-lea de Talleyrand-Périgord, conte de Grignols
http://en.geneanet.org/gallery/action=detail&rubrique=portraits&id=4433751&desc=alexandre_edmond_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Alexandre Edmond de
Talleyrand-
Périgord
1775-1829 Ilie-Carol I de Talleyrand-Perigord (1754-1829), primul Duce de Périgord în anul 1816, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3696800&desc=charles_daniel_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Carles-Daniel Talleyrand- Périgord
1829-1879 Ilie-Carol al II-lea de Talleyrand-Perigord (1788-1879), al II-lea Duce de Perigord, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3541035&desc=napoleon_louis_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Napoleon-Louis de Talleyrand-Perigord 1879-1883 Ilie-Roger de Talleyrand-Perigord (1809-1883), al III-lea și ultimul Duce de Perigord, fiul său
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3540912&desc=archambaud_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Archambaud de
Talleyrand-Perigord
1883-1890 Cécilia de Talleyrand-Perigord (1854-1890), doamnă de Excideuil și de Grignols, nepoata sa
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3472839&desc=augustin_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Augustin de
Talleyrand-Perigord
acestei familii îi aparține celebrul ministru Charles
– Maurice de Talleyrand – Périgord (1754 - 1838), prinț de Bénévent și duce de
Talleyrand.
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3418923&desc=charlotte_elisabeth_alix_sara_sari_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Charlotte Elisabeth Alix Sara SARI de Talleyrand – Périgord
http://ro.wikipedia.org/wiki/Flavius_Magnus_Magnentius#/media/File:Double_Centenionalis_Magnentius-XR-s4017.jpg
http://en.geneanet.org/gallery/?action=detail&rubrique=portraits&id=3418923&desc=charlotte_elisabeth_alix_sara_sari_de_talleyrand_perigord&individu_filter=perigord
Charlotte Elisabeth Alix Sara SARI de Talleyrand – Périgord
http://ro.wikipedia.org/wiki/Flavius_Magnus_Magnentius#/media/File:Double_Centenionalis_Magnentius-XR-s4017.jpg
** Dublu centenionalis emis sub Magnențiu; avers: D N MAGNEN-TIVS P F AVG, capul
gol, spre dreapta, bust drapat și cu platoșă; revers: SALVS DD NN AVG ET CAES, Α-Ω, de o parte și de
alta a Crismei[1] Chi-rho;
în exergă, marca monetăriei din
Ambianum (Amiens): AMB
Flavius Magnus Magnentius, cunoscut ca și Magnențiu,
(n. 303, la Samarobriva[2] (Amiens), în Gallia Belgica – d.11 august 353, la Lugdunum, Gallia
Lugdunensis) uzurpă
titlul imperial roman între 18 ianuarie 350 și
11 august 353.
http://tr.wikipedia.org/wiki/Magnentius#/media/File:Impero,_magnezio,_multiplo_d%27oro_(treviri),_300-302.JPG
solidus emis de Flavius Magnentius
http://tr.wikipedia.org/wiki/Magnentius#/media/File:Impero,_magnezio,_multiplo_d%27oro_(treviri),_300-302.JPG
solidus emis de Flavius Magnentius
Cuprins
·
2 Note
Biografie
http://fr.wikipedia.org/wiki/Magnence#/media/File:148_Magnentius.jpg
ae emis de Magnentius
Flavius Magnentius s-a născut la Amiens (Samarobriva),
în [anul] 303. A fost făcut prizonier de tânăr și intră în serviciul romanilor,
devenind căpitan al gărzilor împăratului Constant I.
S-a proclamat împărat la Augustodunum[3] (Autum) în [anul]
349, și l-a bătut pe Constant care a pierit în fuga sa
survenită în [anul] 350.
Mergând asupra Romei,
l-a învins și l-a ucis pe Nepoțian[4], un alt uzurpator, și i-a propus lui Constanțiu
al II-lea să-l recunoască Împărat al Occidentului.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Monograma_lui_Isus_Cristos#/media/File:Labarum.svg
Crisma 1.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Monograma_lui_Isus_Cristos#/media/File:Labarum.svg
Crisma 1.
Memoria acestui împărat a rămas de rușine datorită politicii
religioase pe care a dus-o sub domnia sa. Într-adevăr, Magnențiu este un păgân convins[5], care restaurează templele și pune
să se celebreze, cu mare pompă, sacrificiile nocturne, pe care le interzise
Constant, în [anul] 341.
Pragmatic, nu persecută creștinii și cere să fie gravată Crisma pe unele dintre monedele pe care le
emite, pentru a se reconcilia cu autoritățile Bisericii. Totuși, la Roma, îi favorizează
pe față pe susținătorii vechii religii numind doar păgâni în posturile sus-puse
(prefectură urbană, …). Sacrificiile în onoarea Cybelei își refac prezența din [anul] 350, pe
colina Vaticanului; s-a găsit o dedicație a unui preot păgân în care îi
mulțumește lui Magnențiu că a pus capăt « lungii nopți »
creștine, care, potrivit acestuia, s-a abătut asupra Romei.
http://es.wikipedia.org/wiki/Iliria#/media/File:Illyricum_(Imperium_Romanum).png
Iliria în Imperiul Roman - colorată cu galben
http://es.wikipedia.org/wiki/Iliria#/media/File:Illyricum_(Imperium_Romanum).png
Iliria în Imperiul Roman - colorată cu galben
Constanțiu
al II-lea se îndreaptă rapid asupra lui Magnențiu și-l bate la Mursa[6] pe Drava,
în Iliria și-l constrânge să fugă. Magnențiu se sinucide la Lugdunum (Lyon),
în [anul] 353.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cybele#/media/File:Cybele_formiae.jpg
zeița frigiană Cybelei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cybele#/media/File:Cybele_formiae.jpg
zeița frigiană Cybelei
După căderea uzurpatorului, Constanțiu, adept al arianismului și persecutor al creștinilor niceeni, al
evreilor și al păgânilor, revine aupra deciziilor lui Magnențiu printr-un edict
lapidar, datat la 23 noiembrie 353: « Să fie abolite sacrificiile
nocturne celebrate la porunca lui Magnențiu, iar un asemenea desfrâu nelegiuit
să fie de acum înainte respins ».
http://es.wikipedia.org/wiki/Cibeles#/media/File:Tetradrachm_Smyrna_160-150_obverse_CdM_Paris.jpg
încoronate
http://es.wikipedia.org/wiki/Cibeles#/media/File:Tetradrachm_Smyrna_160-150_obverse_CdM_Paris.jpg
tetradrahmă de argint din Smirna cu efigia Cibelei
încoronate
Note
4. ^ Nepoțian, (Flavius Popilius Nepotianus), este nepot al lui Constantin
I și consul în 336.
5. ^ dacă
credem izvoarele antice provenind de la Zosim și Philostorgius.
6. ^ Mursa a
fost un oraș roman, întemeiat de Traian, pe locul unde în prezent se află orașul Osijek, în Croația.
Sestert de bronz cu efigia lui Decentius
Pentru a se înțelege mai bine cum a putut
familia Gall (cu varianta latină Gallus) să ajungă să locuiască de mai multe
secole lângă București, va trebui să facem un salt de 10 secole peste timp,
dincolo de vremea Cezarului Constanțiu Gallus, a
cărui fiică rămăsese să însoțească din Caeni Gallicani, în Bitinia până la Roma, cortegiul funerar aducând-o
pe mama ei pe ultimul drum.
Acest articol nu-i va prezenta cu claritate, de o manieră indubitabilă pe Comneni ca având o continuitate pe același spațiu geografic din București sau împrejurimi, tocmai fiindcă Imperiul Otoman era în plină ofensivă.
Din punct de vedere istoric va limpezi perioada de sfârșit a domniei domnitorului Vlad Țepeș, în ceea ce privește sfârșitul celei mai lungi domnii, referitor la alianțele militare, deși nu dispunem de acte oficiale ce vor susține aceste puncte de vedere.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_l%27Empaleur#/media/File:Maison_de_Vald_Dracul.JPG
casa natală din Sighișoara a lui Vlad Țepeș
Vorbind despre domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș, august 1456 - decembrie 1462 arăt că momentul istoric ales este acela al acestei domnii.
Pe ansamblu, domnia acestui vestit voievod, însemnă și o mare manipulare în masă chiar și după scurgerea a 500 de ani. Este așadar salutară o astfel de intervenție, menită să arunce o nouă lumină asupra politicii externe a lui Vlad Țepeș. Subscriu celor afirmate în articolul “Domnitorul Vlad Țepeș, subiect al manipulării de peste 500 de ani”
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:Coat_of_arms_of_Wallachia.svg
Vetranio
Labarum reprezentat pe o
monedă. Avers: Vetranio, bust drapat, împlătoșat,
cap laureat spre dreapta; circular: D N VETRA-
NIO P F AVG; [1] revers: circular, CONCORDIA MILITVM [2] împăratul în picioare, spre stânga, în haine militare,
ține în fiecare mână câte un labarum; un A, în
câmpul din stânga; o stea deasupra capului
împăratului; semnul primei oficine
a monetăriei din Siscia, • ASIS *, în exergă.
http://fr.wikipedia.org/wiki/V%C3%A9tranion#/media/File:151_Vetranio.jpg
http://ro.wikipedia.org/wiki/Monograma_lui_Isus_Cristos#/media/File:Maiorina-Vetranio-siscia_RIC_281.jpg
http://ro.wikipedia.org/wiki/Monograma_lui_Isus_Cristos#/media/File:Maiorina-Vetranio-siscia_RIC_281.jpg
Labarum reprezentat pe o monedă. Avers: Vetranio, bust drapat, împlătoșat,
cap laureat spre dreapta; circular: D N VETRA-
NIO P F AVG; [1] revers: circular, CONCORDIA MILITVM [2] împăratul în picioare, spre stânga, în haine militare,
ține în fiecare mână câte un labarum; un A, în
câmpul din stânga; o stea deasupra capului
împăratului; semnul primei oficine
a monetăriei din Siscia, • ASIS *, în exergă.
Vetranio (Vetranio limba
latină)
Uzurpator roman
http://de.wikipedia.org/wiki/Vetranio#/media/File:Solidus_Vetranio.jpg
solidus emis de Vetranio
http://de.wikipedia.org/wiki/Vetranio#/media/File:Solidus_Vetranio.jpg
solidus emis de Vetranio
Piesă monetară purtând
efigia lui Vetranio.
Domnie 1 martie 350 - 25 decembrie 350
(~ 10 luni)
Dacia
Împărat Constantius
al II-lea
Co – uzurpator cu Magnențiu și Magnus
http://es.wikipedia.org/wiki/Vetranio#/media/File:151_Vetranio.jpg
ae emis de Vetranio
Decențiu****
http://es.wikipedia.org/wiki/Vetranio#/media/File:151_Vetranio.jpg
ae emis de VetranioDecențiu****
Uzurpat de Nepotian (în
iunie 350)
http://fr.wikipedia.org/wiki/N%C3%A9potien#/media/File:Nepotianus_Coin_2.jpg
monedă emisă de Nepotian
monedă emisă de Nepotian
Biografie
Nașterea în Moesia
Decesul circa 360
Vetranio (în limba latină: Vetranio1)
este un general creștin al legiunilor Dunării. El s-a ridicat împotriva lui Constanțiu
al II-lea în [anul] 350 în timpul revoltei lui Magnențiu.
Istoricii contemporani îl descriu ca o persoană incultă și limitată în gândire2.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Ftopnews.in%2Flaw%2Ffiles%2Fserbia_map-1.gif&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.topnews.in%2Flaw%2Fregion%2Fserbia&h=300&w=300&tbnid=whuv7XZstyutsM%3A&zoom=1&docid=n54sH423_DTDAM&ei=oGo7VcTqDIfMOoicgOgO&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=783&page=3&start=17&ndsp=8&ved=0CGkQrQMwEQ
Serbia
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Ftopnews.in%2Flaw%2Ffiles%2Fserbia_map-1.gif&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.topnews.in%2Flaw%2Fregion%2Fserbia&h=300&w=300&tbnid=whuv7XZstyutsM%3A&zoom=1&docid=n54sH423_DTDAM&ei=oGo7VcTqDIfMOoicgOgO&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=783&page=3&start=17&ndsp=8&ved=0CGkQrQMwEQ
Serbia
Ei au făcut un pact și au
mărșăluit împotriva lui Constantius al II-lea. Dar acesta a făcut un « pact
secret » cu Vetranio spunându-i că era gata să împărtă imperiul și pentru a
negociea, îl invită în Moesia (în prezent Serbia).
Dar legiunile lui Vetranio
au fost mituite și trecură de partea cealaltă. Forțat să se predea, el a fost
exilat la Bursa în Asia, pe țărmul mării Marmara.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.cosmovisions.com%2Fcartes%2FMer-Marmara.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.cosmovisions.com%2FMerMarmara.htm&h=365&w=580&tbnid=GCrwR5FWWUEheM%3A&zoom=1&docid=eYDU_PP_fTQitM&ei=gms7VcnLO8XUOY2RgMgN&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=623&page=5&start=32&ndsp=9&ved=0CKkBEK0DMCg
Bursa și marea Marmara
Note
↑ Surse cu privire la
existența și moartea lui Vetranio:
Eutropius: Quem grandaevum iam et cunctis amabilem diuturnitate
et felicitate militiae ad tuendum Illyricum principem creaverunt, virum probum
et morum veterum ac iucundae civilitatis, sed omnium liberalium artium expertem
adeo, ut ne elementa quidem prima litterarum nisi grandaevus et iam imperator
acceperit. (Eutropius, X,11)
·
Aurelius
Victor : ...quia Vetranio litterarum prorsus expers et ingenio stolidior
idcircoque agresti vecordia pessimus, cum per Illyrios peditum magisterio
milites curaret, dominationem ortus Moesiae superioris locis squalidioribus
improbe occupaverat. (Aurelius Victor, Caesares 41,
26) et Aurelius Victor, Epitome de Caesaribus 41,25 : quem
Constantius non post multos dies regno exuit, grandaevae aetati non vitam modo,
sed etiam voluptarium otium concedens. Fuit autem prope ad stultitiam
simplicissimus.
1. ↑ "prope
ad stultitiam simplicissimus" et "omnium liberalium artium
expertem".
Decentius
Sestert de bronz cu efigia lui Decentius
Uzurpator roman
Domnia 349/18 ianuarie 350- 18 Aug 353 (~ 3 ani)
Imperiul Roman de West / Galia
Împărat Constant I și Constanțiu
al II-lea
al II-lea
apoi Constanțiu al II-lea
de unul singur
de unul singur
Co
- uzurpatori Vetranio
(350) și Magnențiu
Uzurpat
de Nepoțian
(iunie 350)
Biografie
Nume
de naștere Magnus Decențiu
Deces 18 august 353 -
Sens
(Lyon)
(Lyon)
Magnus
Decentius (Decențiu), uzurpator roman, a murit pe 18 august 353 la Sens.
Decențiu, ca și fratele său Flavius Magnențiu, este un uzurpator al puterii imperiale în timpul lui Constant I și a lui Constanțiu al II-lea.
Când Magnențiu ia puterea în Autun, în ianuarie 350, el l-a alungat, apoi l-a ucis pe Constant I și a devenit singurul împărat în prefectura Galia și Italia. În [anul] 351, el îl numi pe fratele său Decențiu Cezar cu misiunea de a apăra limesu-ul renan. Decențiu este numit consul în [anul] 352 cu Magnențiu, apoi în [anul] 353.
Decențiu nu a reușit să stopeze o invazie a francilor, veniți să atace limesul renan la cererea lui Constantius al II-lea, pentru a le împărți armatele celor doi uzurpatori. Învins în bătălia de la muntele Seleucus din 3 iulie 353 (în prezent Montsaleon în Alpii de sus), el a mers la Trèves, dar accesul îi este refuzat. El s-a refugiat atunci în Sens și aflând despre înfrângerea și sinuciderea fratelui său în Lyon, se spânzură pe 18 august.
Decențiu, ca și fratele său Flavius Magnențiu, este un uzurpator al puterii imperiale în timpul lui Constant I și a lui Constanțiu al II-lea.
Când Magnențiu ia puterea în Autun, în ianuarie 350, el l-a alungat, apoi l-a ucis pe Constant I și a devenit singurul împărat în prefectura Galia și Italia. În [anul] 351, el îl numi pe fratele său Decențiu Cezar cu misiunea de a apăra limesu-ul renan. Decențiu este numit consul în [anul] 352 cu Magnențiu, apoi în [anul] 353.
Decențiu nu a reușit să stopeze o invazie a francilor, veniți să atace limesul renan la cererea lui Constantius al II-lea, pentru a le împărți armatele celor doi uzurpatori. Învins în bătălia de la muntele Seleucus din 3 iulie 353 (în prezent Montsaleon în Alpii de sus), el a mers la Trèves, dar accesul îi este refuzat. El s-a refugiat atunci în Sens și aflând despre înfrângerea și sinuciderea fratelui său în Lyon, se spânzură pe 18 august.
Referințe
(la) Ammianus Marcellin,
Res Gestae, XVI, 12, 4
(la) Eutropius, Breviarium ab
urbe condita 10, 12
(en) Zosimus, Istorie nouă 2,
45
(de) Bruno Bleckmann, « Decentius,
Bruder oder
Cousin de Flavius Magnus Magnentius? » În
Göttinger Forum für Altertumswissenschaft, 2
(1999), p. 85-87 (PDF, 105 kB) « Decentius, -
frate sau văr cu Magnențiu ? »
Cousin de Flavius Magnus Magnentius? » În
Göttinger Forum für Altertumswissenschaft, 2
(1999), p. 85-87 (PDF, 105 kB) « Decentius, -
frate sau văr cu Magnențiu ? »
(en) Michael DiMaio, Flavius
Magnus
Magnentius (350-353 d. Hr.) și Decentius (351-353 d.Hr.).
Magnentius (350-353 d. Hr.) și Decentius (351-353 d.Hr.).
Acest articol nu-i va prezenta cu claritate, de o manieră indubitabilă pe Comneni ca având o continuitate pe același spațiu geografic din București sau împrejurimi, tocmai fiindcă Imperiul Otoman era în plină ofensivă.
Din punct de vedere istoric va limpezi perioada de sfârșit a domniei domnitorului Vlad Țepeș, în ceea ce privește sfârșitul celei mai lungi domnii, referitor la alianțele militare, deși nu dispunem de acte oficiale ce vor susține aceste puncte de vedere.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_l%27Empaleur#/media/File:Maison_de_Vald_Dracul.JPG
casa natală din Sighișoara a lui Vlad ȚepeșVorbind despre domnitorul Țării Românești Vlad Țepeș, august 1456 - decembrie 1462 arăt că momentul istoric ales este acela al acestei domnii.
Pe ansamblu, domnia acestui vestit voievod, însemnă și o mare manipulare în masă chiar și după scurgerea a 500 de ani. Este așadar salutară o astfel de intervenție, menită să arunce o nouă lumină asupra politicii externe a lui Vlad Țepeș. Subscriu celor afirmate în articolul “Domnitorul Vlad Țepeș, subiect al manipulării de peste 500 de ani”
blazonul lui Vlad Țepeșhttp://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/domnitorul-vlad-epe-subiect-al-manipul-rii-500-ani
Pentru a-i fi mai bine înțeleasă noua apropiere de Imperiul Roman de Trapezunt, vom prezenta preocuparea central a acestui domnitor:
“Desigur
că aspectul cel mai important al domniei lui Vlad Ţepeş este politica sa externă, care
nu trebuie redusă doar la campaniile militare. El a trăit ca refugiat politic
sau ostatic mulţi ani în ambele ţări suzerane, în Ungaria şi în Imperiul
Otoman. Astfel, el a conştientizat foarte bine statutul Ţării Româneşti şi
poziţia domnului ei pe plan internaţional. Nu degeaba s-a străduit el să se
impună în faţa solilor străini ca un principe care trebuie să fie tratat cu
respectul cuvenit. Legendele consemnează anecdotic mai multe acţiuni în acest
sens. Este demn de remarcat faptul că întotdeauna el se numeşte „mare
stăpânitor“, comparabil ca rang şi poziţie cu ceilalţi mari stăpânitori! Un sol
al regelui Mathias Corvin este onorat cu multe daruri deoarece a ştiut să
vorbească potrivit şi i-a arătat respectul cuvenit.
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:VladOriginal.jpg
Vlad Țepeș portret
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:VladOriginal.jpg
Vlad Țepeș portret
Potrivit legendei, Ţepeş i-ar fi spus: „Tu într-adevăr poţi să
umbli în solie de la stăpânitorii cei mari, la alţi stăpânitori mari, pentru că
eşti învăţat de stăpânitorul tău cum să vorbeşti cu stăpânitorii cei mari.
Alţii însă să nu îndrăznească, ci mai întâi vor fi învăţaţi cum să stea de
vorbă cu stăpânitorii cei mari“ (Ioan Stăvăruş, Povestiri medievale despre Vlad
Ţepeş – Draculea. Studiu critic şi antologie, ediţia a II-a revăzută, Editura Univers,
Bucureşti, 1993, p. 137-138). Este o egalitate la care a aspirat în ciuda
statutului internaţional al Ţării Româneşti.
Duşman al turcilor? Doar când avea interesul
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:Vlad_Tepes_001.jpg
Vlad Țepeș portret
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:Vlad_Tepes_001.jpg
Vlad Țepeș portret
Situată între Imperiul Otoman şi regatul Ungariei, Ţara
Românească a avut rolul unui stat
tampon între cele două
puteri. Această poziţie i-a fost favorabilă atâta timp cât cele două puteri
erau într-un oarecare echilibru
politic şi militar.
Ungaria a jucat rolul de factor de echilibru în regiune, rol
dovedit de efectele dispariţiei sale după bătălia de la Mohacs, din 1526. Atât
regele Ungariei, cât şi sultanul otoman pretindeau rolul de suzerani ai
domnilor Ţării Româneşti. Această suzeranitate se
manifesta în primul rând prin impunerea
unui domnitor care
„asculta“, adică era credincios. În funcţie de interesele
lor în Ţara Românească, precum şi de preponderenţa militară a uneia sau a alteia dintre cele două puteri în bazinul Dunării
de Jos, domnitorul era pus fie de turci, fie de unguri.
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:Die_geschicht_dracole_waide_-_10.png
Vlad Țepeș portret
http://it.wikipedia.org/wiki/Vlad_III_di_Valacchia#/media/File:Die_geschicht_dracole_waide_-_10.png
Vlad Țepeș portret
În perioadele de pace dintre cele două puteri era acceptat
oficial un regim al dublei suzeranităţi. Potrivit tratatelor de pace,
domnitorul român trebuia să asculte şi să plătească tribut sultanului şi, în acelaşi timp, să asculte de regele Ungariei. De fapt, acest regim al dublei suzeranităţi, funcţiona
neoficial şi în cea mai mare parte a perioadelor de conflict între cele două
puteri (exceptând perioadele în care conflictul militar se desfăşura în Ţara
Românească sau în imediata ei vecinătate).
Aproape întotdeauna domnul pus în funcţie de turci, se străduia
să depună sau să promită omagiul faţă de regele Ungariei prin intermediul unei solii secrete.
La fel, domnitorul instalat de unguri căuta să aibă relaţii bune cu turcii acceptând
plata tributului.
http://nl.wikipedia.org/wiki/Vlad_Dracula#/media/File:Theodor_Aman_-_Vlad_the_Impaler_and_the_Turkish_Envoys.jpg
http://nl.wikipedia.org/wiki/Vlad_Dracula#/media/File:Theodor_Aman_-_Vlad_the_Impaler_and_the_Turkish_Envoys.jpg
Vlad Ţepeş primindu-i pe diplomații turciÎn vara anului 1456, Vlad Ţepeş a urcat pentru a doua oară pe tron, de această dată cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care pregătea cruciada antiotomană de la Belgrad. Încă de prin 1452 Vlad era ţinut de Iancu în sudul Transilvaniei ca element de presiune asupra domnitorului Vladislav al II-lea. Momentul mult aşteptat a venit cu ocazia conflictului deschis cu turcii, deoarece Iancu dorea să îşi asigure flancul estic. Instalat de Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş se recunoştea vasal al regelui Ungariei, Ladislau V Postumul. După moartea marelui căpitan la sfârşitul lui august 1456, răpus de ciumă după victoria asupra turcilor, Ţepeş s-a reorientat către relaţii tributare cu Imperiul Otoman. Cel puţin în 1457 şi 1458 el a mers personal la sultan să i se închine şi să predea tributul.
http://fabpedigree.com/s013/f662162.htm
Claudine Susanne RHEDEY (RHEDY) de KIS-RHEDE
Click here to read about Tim Dowling, a blemish on genealogy.
Husband/Partner: Alexander Paul Ludwig Constantine (Duke) of WUERTTEMBERG
Child: Franz (Francis) (1st Duke) of TECK
Un important pion în cruciada Papei
Situaţia s-a schimbat radical în 1459. Conflictul nu s-a deschis
imediat. Domnitorul a motivat întârzierea plăţii tributului prin pagubele
produse de războaiele cu saşii şi ungurii din Transilvania şi a amânat
închinarea personală invocând riscul de a fi înlocuit din domnie de
pretendenţii sprijiniţi de Ungaria în timpul unei eventuale călătorii.
http://fabpedigree.com/s007/f297297.htm
aka Christina KEMENY (KENY) de MAGYAR-GYERO-MONOSTOR
Husband/Partner: Boldizsar (Baron) of BANFFY
Child: Terezia BANFFY de LOSONCZ
http://fabpedigree.com/s007/f297297.htm
The PEDIGREE of
Krisztina (Baroness) KEMENY
aka Christina KEMENY (KENY) de MAGYAR-GYERO-MONOSTOR
We don't stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing.
Husband/Partner: Boldizsar (Baron) of BANFFY
Child: Terezia BANFFY de LOSONCZ
De fapt, în 1459, resturile despotatului sârb au fost cucerite
de către turci, care au transformat Serbia în paşalâc. Acest episod a marcat puternic boierimea munteană, care se
temea de urmări similare pentru Ţara Românească. Paşalâcul însemna pierderea tuturor privilegiilor şi averilor
boiereşti. Această teamă
i-a adunat pe boieri în jurul lui Vlad Ţepeş şi împreună au decis lupta
antiotomană!
http://fabpedigree.com/s057/f378376.htm
Husband/Partner: Janos KEMENY (de MAGYAR-GYERO-MONOSTOR)
Possible Child: Simon KEMENY de MAGYAR-GYERO-MONOSTOR
Alternative Mother of Possible Child: Zsusza KALLAY de NAGY-KALLO
http://fabpedigree.com/s057/f378376.htm
The PEDIGREE of
Anna LONYAY
This space for rent! :-)
Husband/Partner: Janos KEMENY (de MAGYAR-GYERO-MONOSTOR)
Possible Child: Simon KEMENY de MAGYAR-GYERO-MONOSTOR
Alternative Mother of Possible Child: Zsusza KALLAY de NAGY-KALLO
| ________ | ________ | ________ | ________ | _______ | _______ | _______ | _______ | _______ | _____ | _____ | _____ | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| / | -- Istvan LONYAY de NAGY-LONYA (1547 - 1615) | ||||||||||||
| / | -- Zsigmond (Baron) of LONYAY (1593 - 1652) | ||||||||||||
| | | \ | / | -- Istvan II BATHORI + | ==&=> [ 255 ,HG,RVTXQ,&] | |||||||||
| | | | | / | -- Janos VII BATHORI | ||||||||||
| | | | | / | \ | -- Dorottya WARDAY de KISVARDA + | ====> [ 1] | ||||||||
| | | | | / | -- Peter IV BATHORI | ||||||||||
| | | | | / | \ | -- Borbala SZOKOLY de SZOKOLY | |||||||||
| | | | | / | -- Elek BATHORY de SOMLYO | ||||||||||
| | | | | / | \ | -- Borbala GERESI de NAGY-GERES | |||||||||
| | | \ | -- Katalin BATHORY de SOMLYO | |||||||||||
| / | \ | -- Anna JAKCHY de KUSALY | |||||||||||
| - Anna LONYAY | |||||||||||||
| \ | / | -- Tamas VARKOCS | |||||||||||
| | | / | -- Marko VARKOCS de NOPSITZ (? - 1603?) | |||||||||||
| \ | -- Margit (Baroness) VARKOCS (? - 1644) | ||||||||||||
| \ | / | -- Albu GOLESCU di VIEROSI | |||||||||||
| \ | -- Zinca | ||||||||||||
| \ | / | -- Mihnea I `the Bad' of DRACULA + | ====> [ 255 ,gc,rtm,&] | ||||||||||
| | | / | -- Mircea III (II; Prince) of DRACULA | |||||||||||
| | | / | \ | -- Smaranda SZAPOLYA (? - 1485?) | ||||||||||
| | | / | -- Milos `Voda' (? - 1577?) | |||||||||||
| | | | | \ | / | -- Peter III `the Poisoner' of MOLDAVIA + | ====> [ 1] | ||||||||
| | | / | \ | -- Maria Despina of MOLDAVIA | ||||||||||
| \ | -- Irini | ||||||||||||
| \ | -- Irini SZEKELY | ||||||||||||
Era în acel moment un context favorabil
pe plan internaţional, care le conferea susţinătorilor luptei antiotomane o
oarecare siguranţă. La Mantova, Papa Pius al II-lea a plănuit organizarea unei
ample cruciade antiotomane, în care un rol important îi revenea Ungariei
conduse de tânărul rege Mathias Corvin.
http://fabpedigree.com/s006/f216102.htm
`the Angry'
Wives/Partners: Smaranda SZAPOLYA ; Voica IZVORANI
Children: Mircea III (II; Prince) of DRACULA ; Ruxandra DRACULA
http://fabpedigree.com/s006/f216102.htm
The PEDIGREE of
Mihnea I `the Bad' (Prince) of DRACULA
`the Angry'
Born: ? Died: 1510
A small group of thoughtful people could change the world. Indeed, it's the only thing that ever has.
Wives/Partners: Smaranda SZAPOLYA ; Voica IZVORANI
Children: Mircea III (II; Prince) of DRACULA ; Ruxandra DRACULA
Dacă transformarea Serbiei în paşalâc şi pericolul similar
pentru Ţara Românească au ridicat problema raporturilor viitoare cu Poarta,
planul de cruciadă de la Mantova a fost factorul decisiv pentru Vlad Ţepeş şi
boierii săi. Trebuie reţinut faptul că, la fel ca şi în cazul altor domnitori
români care au luptat cu turcii, contextul internaţional favorabil i-a antrenat pe români în lupta antiotomană. Este o falsă şi
permanentă teorie în istoriografia noastră potrivit căreia românii au luptat
singuri cu turcii şi au apărat Europa.
http://fabpedigree.com/s094/f303398.htm
aka Mikolaj Aleksander BASARAB; aka Nicolae II Alexandru
poss. Wives/Partners: Klara de DOBOCA ; Maria ; (1st) Maria Lackfy ; (3rd) Margit Dabkai
Children: Anna Slava BASARABA of VALACHIA ; Elisabeth (Elisaveta) BASSARABA ; Radu (I) `the Black' (9th Voivode) of VALACHIA ; Vlaicu I ; Vlad I
http://fabpedigree.com/s094/f303398.htm
The PEDIGREE of
Alexander I (7th Voivode) of VALACHIA
aka Mikolaj Aleksander BASARAB; aka Nicolae II Alexandru
Born: abt. 1301 Died: abt. 1360 (or '64?)
"People will not look forward to posterity who never look backward to their ancestors."
poss. Wives/Partners: Klara de DOBOCA ; Maria ; (1st) Maria Lackfy ; (3rd) Margit Dabkai
Children: Anna Slava BASARABA of VALACHIA ; Elisabeth (Elisaveta) BASSARABA ; Radu (I) `the Black' (9th Voivode) of VALACHIA ; Vlaicu I ; Vlad I
Potenţialul militar al Ţării Româneşti era prea redus pentru a putea
face faţă singură pericolului otoman pe termen mediu şi lung. Iar Vlad Ţepeş şi boierii săi erau
conştienţi de acest potenţial.
Campania din sudul Dunării din iarna 1461-1462 era un act integrat cruciadei plănuite la Mantova. În primul rând, se urmărea slăbirea liniei defensive otomane de pe linia Dunării, fiind distruse cele mai multe puncte de trecere a Dunării. Pe de altă parte, jefuirea regiunilor sud-dunărene de către oastea lui Vlad Ţepeş le oferea oştenilor o plată anticipată pentru greul ce urma să vină.
http://fabpedigree.com/s012/f150997.htm
eponym of Bessarabia
poss. Wives/Partners: (NN; Anna?), 2nd wife ; Margit DOBOKAI
Possible Children: Teodora BASSARABA ; Alexander I (7th Voivode) of VALACHIA
Alternative Father of Possible Children: Basarab (I) `the Great' (6th Voivode/Prince) of VALACHIA
Campania din sudul Dunării din iarna 1461-1462 era un act integrat cruciadei plănuite la Mantova. În primul rând, se urmărea slăbirea liniei defensive otomane de pe linia Dunării, fiind distruse cele mai multe puncte de trecere a Dunării. Pe de altă parte, jefuirea regiunilor sud-dunărene de către oastea lui Vlad Ţepeş le oferea oştenilor o plată anticipată pentru greul ce urma să vină.
http://fabpedigree.com/s012/f150997.htm
The PEDIGREE of
Ioana Basarab (I) `the Great' (6th Voivode/Prince) of VALACHIA [alt ped]
eponym of Bessarabia
Born: ? Died: 1340
poss. Wives/Partners: (NN; Anna?), 2nd wife ; Margit DOBOKAI
Possible Children: Teodora BASSARABA ; Alexander I (7th Voivode) of VALACHIA
Alternative Father of Possible Children: Basarab (I) `the Great' (6th Voivode/Prince) of VALACHIA
Este impresionant inventarul riguros al turcilor ucişi în
această campanie: 23.884. Era ţinută evidenţa pe fiecare sat sau oraş pârjolit
de oastea munteană! La 11 februarie 1462, Vlad Ţepeş îl informa pe suzeranul
său, regele Ungariei, Mathias Corvin, despre succesul campaniei sale şi îi
trimitea un catastif cu numărul celor ucişi. Ecoul a fost impresionant la
curtea de la Buda, dacă un funcţionar de rang inferior de la trezoreria
maghiară a considerat necesar să îl informeze pe un perceptor de dări dintr-un
comitat din nordul Ungariei că voievodul Dracula a ucis 24.000 de turci
(Arhivele Naţionale Maghiare, DL 70267).
http://fabpedigree.com/s016/f316476.htm
EMPEROR in CONSTANTINOPLE; (Regent for the young Theodore II, whom he blinded and deposed)
poss. Wives/Partners: Theodora (of CONSTANTINOPLE; EMPRESS) of BYZANTIUM ; (NN), mistress ; (Miss) DIPLOBATAZAINA
Children: Andronicus II Dukas Angelos Komnenos PALAIOLOGUS ; Eirene PALAIOLOGINA ; Maria PALAEOLOGA ; Euphrosine (Eirene) PALAIOLOGINA ; Eudokia PALAIOLOGINA ; Konstantinos Dukas PALAIOLOGOS ; (NN) ... (NN) PALEOLOGUS
http://fabpedigree.com/s016/f316476.htm
The PEDIGREE of
Michael VIII Dukas Angelos Komnenos PALAEOLOGUS
EMPEROR in CONSTANTINOPLE; (Regent for the young Theodore II, whom he blinded and deposed)
Born: 1225 Died: 1282
We don't stop playing because we grow old; we grow old because we stop playing.
poss. Wives/Partners: Theodora (of CONSTANTINOPLE; EMPRESS) of BYZANTIUM ; (NN), mistress ; (Miss) DIPLOBATAZAINA
Children: Andronicus II Dukas Angelos Komnenos PALAIOLOGUS ; Eirene PALAIOLOGINA ; Maria PALAEOLOGA ; Euphrosine (Eirene) PALAIOLOGINA ; Eudokia PALAIOLOGINA ; Konstantinos Dukas PALAIOLOGOS ; (NN) ... (NN) PALEOLOGUS
Desigur că cel mai impresionant moment din luptele cu turcii îl
reprezintă atacul de noapte asupra taberei otomane din iunie 1462. După cum
domnitorul anticipase, turcii au venit să îl pedepsească pentru acţiunile sale.
Însuşi sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolelui, era în fruntea unei
armate numeroase, probabil de circa 100.000 de turci cu tot cu personalul
auxiliar. Au fost mai multe confruntări mărunte deoarece Vlad a evitat o ciocnire directă, fiind conştient că nu ar putea face
faţă cu cei 25-30.000 de oşteni ai săi.
http://en.wikipedia.org/wiki/Vlad_the_Impaler#/media/File:AtaculdeNoapte.jpg
atacul de noapte
http://en.wikipedia.org/wiki/Vlad_the_Impaler#/media/File:AtaculdeNoapte.jpg
atacul de noapte
Într-o noapte, a atacat tabăra otomană deghizat, împreună cu
câteva mii de oşteni ai săi, în soldaţi turci, cu scopul de a-l ucide pe
sultan. Ideea nu este originală. În urmă cu şapte decenii, în 1389, un soldat
sârb l-a asasinat pe sultan la Kossovopolje într-o acţiune nocturnă. Românii au
ratat cortul sultanului, dar au semănat destulă panică încât câteva mii de
turci să piară în acest atac curajos.
Făcând jocul turcilor, Ştefan cel Mare îl
atacă pe Ţepeş
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Chilia_Nou%C4%83#/media/File:Kilianova.jpg
cetatea Chilia
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Chilia_Nou%C4%83#/media/File:Kilianova.jpg
cetatea Chilia
În aceeaşi perioadă de timp, în care sultanul ocupa o parte a
Ţării Româneşti, Ţara Românească suferea un alt atac la cetatea Chilia chiar din partea Moldovei lui Ştefan cel Mare. Cetatea
Chilia avea o garnizoană maghiară şi munteană încă din timpul lui Iancu de
Hunedoara. Ştefan cel Mare, în alianţă cu turcii, a atacat cetatea Chilia, un
important nod comercial care aducea venituri mari în vistieria celui care o
stăpânea. Moldovenii au atacat pe uscat, în timp ce corăbiile otomane au atacat
pe mare, însă fără succes. Nu are rost să îi căutăm scuze lui Ştefan cel Mare,
care a uitat că Vlad Ţepeş l-a ajutat în 1457 să urce pe tron şi l-a atacat
exact când acesta era la cea mai mare ananghie. Cei care vorbesc aiurea despre
unitate medievală românească ar trebui să nu uite acest episod, ca multe altele
în care muntenii şi moldovenii se căsăpeau ori de câte ori aveau ocazia!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Alb%C4%83#/media/File:Bilhorod_Dnistrovskyi.jpg
cetatea Albă
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_Alb%C4%83#/media/File:Bilhorod_Dnistrovskyi.jpg
cetatea Albă
După insuccesul asupra Chiliei, Ştefan a intenţionat să intre cu
oastea sa în zona Buzăului, unde putea să facă joncţiunea cu turcii. Însă Vlad
a reuşit să înlăture pericolul printr-un efort militar fenomenal, în care talentul său de strateg militar a fost însoţit de fidelitatea supuşilor
săi. Sultanul a plecat din Ţara Românească fără să o cucerească. A lăsat în
schimb o unealtă care i-a adus ţara la supunere fără un prea mare efort
militar.
Boierii se reorientează politic spre Radu cel
Frumos
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_cel_Frumos#/media/File:Radu_cel_Frumos.jpg
Radu cel Frumos
http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_cel_Frumos#/media/File:Radu_cel_Frumos.jpg
Radu cel Frumos
În suita sultanului s-a aflat fratele mai mic al lui Vlad, Radu cel Frumos. Prezenţa lui a fost un indicator sigur
pentru boierime că sultanul nu intenţionează să transforme Ţara Românească în
paşalâc, ci doar să îl schimbe pe domnitor. Treptat, boierimea munteană a
trecut de partea lui Radu cel
Frumos, care s-a dovedit un
diplomat mai abil decât fratele său, Vlad Ţepeş, mai
priceput în arta militară.
http://fabpedigree.com/s006/f151030.htm
Wife/Partner: Maria (? - 1500?)
Child: Maria of VALACHIA
http://fabpedigree.com/s006/f151030.htm
The PEDIGREE of
Radu III `the Handsome' of VALACHIA
Born: by 1439 Died: 1475
This space for rent! :-)
Wife/Partner: Maria (? - 1500?)
Child: Maria of VALACHIA
Radu cel Frumos i-a atras pe boieri de partea sa şi, mai mult, a
început negocieri cu ardelenii, ca regele Mathias Corvin să îl recunoască pe
tronul Ţării Româneşti. Deja la 15 august 1462, vicecomitele secuilor le cerea
braşovenilor să respecte pacea încheiată cu Radu, domnul Ţării Româneşti.
Părăsit de boieri, înconjurat doar de câţiva credincioşi, Vlad Ţepeş s-a
refugiat în Transilvania în aşteptarea lui Mathias Corvin, regele Ungariei.
http://fabpedigree.com/s004/f331463.htm
Prince of WALLACHIA; aka Vlad IV `Calugarul'
Wives/Partners: Rada SAMARANDA ; Maria Palaiologina
Children: Radu IV `the Great' (Voivode) of VALACHIA ; Caplea (mother of Vlad Inecatul (Voivode))
http://fabpedigree.com/s004/f331463.htm
The PEDIGREE of
Vlad (IV; V) `the Monk' (Voivode) in VALACHIA VLAD CĂLUGĂRUL
Prince of WALLACHIA; aka Vlad IV `Calugarul'
Born: ? Died: 1495
Men at some time are masters of their fates:
The fault, dear Brutus, is not in our stars,
But in ourselves, that we are underlings.
The fault, dear Brutus, is not in our stars,
But in ourselves, that we are underlings.
Wives/Partners: Rada SAMARANDA ; Maria Palaiologina
Children: Radu IV `the Great' (Voivode) of VALACHIA ; Caplea (mother of Vlad Inecatul (Voivode))
Oastea maghiară avea obiceiul să se mobilizeze doar la începutul
lunii septembrie, din care cauză efortul militar al lui Vlad a fost susţinut
doar de trupe reduse numeric, trimise probabil din secuime sau dintre ardeleni
până la mobilizarea cea mare. Regele Mathias s-a aflat în sudul Transilvaniei,
în apropierea Ţării Româneşti, circa două luni – octombrie-noiembrie 1462. Încă
la 11 noiembrie oastea transilvană de sub conducerea voievodului se afla în
preajma regelui pentru războiul care era plănuit în Ţara Românească. Un război
care nu a mai avut loc, în ciuda pompei şi propagandei cu care a început.
http://fabpedigree.com/s012/f432204.htm
aka Vlad ȚEPEȘ (Tse-Pesh) DRACULA (`Dracula' = `son of Dragon')
External page: Links to Wallachian lineage and other work by David Hughes
External page: A good discussion about Vlad Dracula the Impaler
Wives/Partners: Cnaejna BATHORY of TRANSYLVANIA ; Jusztina SZILAGYI of MOLDAVIA ; (3rd) Ilona Nelipic of Wallachia
Children: Vlad VI (V) Tepelus of DRACULA ; Mihnea I `the Bad' (Prince) of DRACULA
http://fabpedigree.com/s012/f432204.htm
The PEDIGREE of
Vlad IV (III) `the Impaler' (Voivode) of WALLACHIA
External page: Links to Wallachian lineage and other work by David Hughes
External page: A good discussion about Vlad Dracula the Impaler
Born: Transylvania 1431 Died: 1477 nr. Bucharest murdered
This space for rent! :-)
Wives/Partners: Cnaejna BATHORY of TRANSYLVANIA ; Jusztina SZILAGYI of MOLDAVIA ; (3rd) Ilona Nelipic of Wallachia
Children: Vlad VI (V) Tepelus of DRACULA ; Mihnea I `the Bad' (Prince) of DRACULA
Demersurile diplomatice ale lui Radu cel Frumos au avut succes
datorită mijlocirii duşmanilor lui Vlad Ţepeş, negustorii braşoveni, afectaţi
de politica lui comercială şi de jafurile din anii trecuţi.
http://fabpedigree.com/hughes.htm
Faptul că Mathias a stat două luni în sudul Transilvaniei împreună cu o armată numeroasă sugerează intenţiile belicoase, însă neentuziaste, ale tânărului rege. Nemaifiind oaste turcească în Ţara Românească, pericolul imediat pentru Ungaria a dispărut.
http://fabpedigree.com/hughes.htm
To order David Hughes' book The British Chronicles
The British ChroniclesDocuments on Web provided by David Hughes
(This page is a copy of http://www.angelfire.com/ego/et_deo/index.htm. Refer to that page for the most recent version.)
LIST OF ARTICLES
- five descent-lines from Roman Emperors to British Kings
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/empire2britain.wps.htm - ancestors & descendants of Britain's King Arthur
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/arthurian_genealogies.wps.htm - genealogy of Israel's Davidic Dynasty
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/davidicdynasty.wps.htm - descent from Christianity's Holy Family to Britain's Royal Family
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/holyfamily2royalfamily.wps.htm - The Grail-Kings
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/grail_kings.wps.htm - Old British Royal House
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/oldbritishroyalhouse.wps.htm - genealogy of the Lougher Family: male-line descendants of Britain's Iron Age Kings
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/LougherPedigree.wps.htm - The Jacobites: The Stuart King James II & His Heirs
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/jacobites.wps.htm - Kings & Princes of Wales
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/welshkings.wps.htm - Kings of Scotland
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/scottishkings.wps.htm - Kings of Ulster: independent Irish kingdom
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/ulsterkings.wps.htm - Kings of Ireland
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/irishkings.wps.htm - The Picts
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/picts.wps.htm - early Frankish kings & the Merovingians
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/earlyfrankishkings.wps.htm - some descent-lines from Africa to Europe
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/africa2europe.wps.htm - some descent-lines from Arabic Royalty to European Royalty
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/arabia2europe.wps.htm - descent-lines from Asia to Europe
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/asia2europe.wps.htm - ancestors & descendants of Central America's ancient Aztec Emperors
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/azteckings.wps.htm - ancestors & descendants of South America's Inca Emperors
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/incas.wps.htm - Egyptian Pharaohs
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/egyptianpharaohs.wps.htm - descent-line from Ancient Egypt to Modern Britain
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/egypt2britain.wps.htm - descent-line from Ancient Greece to Modern Greece
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/ancient2moderngreece.wps.htm - Nimrod & Ancient Sumeria
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/nimrod_and_sumeria.wps.htm - Descents From Antiquity [="DFA"], the Babylonian Emperors
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/babylonianemperors.wps.htm - miscellaneous descent-lines
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/misc_lines.wps.htm - the Balthae Dynasty: Gothic Kings
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/balthae_dynasty.wps.htm - Lombard Kings
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/lombards.wps.htm - male-line ancestry of the Plantagenets of England & the Capetians of France
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/plantagenets.wps.htm - early Danish kings
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/earlydanishkings.wps.htm - Cerdic of Wessex
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/cerdic_of_wessex.wps.htm - the "Beli Mawr Pedigree"
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/beli_mawr_pedigree.wps.htm - the "Aedd Mawr Pedigree"
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/aedd_mawr_pedigree.wps.htm - the "Beli & Anne Pedigree"
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/beli_anne_pedigree.wps.htm - Heirs-Male of the Old British Royal House
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/caratacus_descent-lines.wps.htm - story of the First Christmas
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/first_christmas.wps.htm - Jesus & His Passion
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/JESUS.wps.htm - The Holy Family & the Desposyni
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/Holy_Family.wps.htm - The Church, The Papacy, & The Desposyni
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/church.wps.htm - Atlantis: the "lost continent"
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/atlantis.wps.htm - Who was Geoffrey of Monmouth's Brutus?
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/brutus.wps.htm - the Mamikonids [genealogy]
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/mamikonids.wps.htm - complete list of British Monarchs
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/british_monarchs.wps.htm - the Habsburg Dynasty's origin
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/hapsburgs.wps.htm - Carolingian Dynasty
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/carolingians.wps.htm - early kings & later dukes of Brittany, now the French province of Bretagne
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/brittany.wps.htm - Tamar-Telphi [& a Jewish kingdom in Ancient Ireland]
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/Tamar-Telphi.wps.htm - House of DRACULA, descent-lines
http://www.angelfire.com/ego/et_deo/dracula.wps.htm
Faptul că Mathias a stat două luni în sudul Transilvaniei împreună cu o armată numeroasă sugerează intenţiile belicoase, însă neentuziaste, ale tânărului rege. Nemaifiind oaste turcească în Ţara Românească, pericolul imediat pentru Ungaria a dispărut.
Atenţia regelui era atrasă spre alte evenimente din Austria,
unde, la Viena, inamicul său şi pretendentul la coroana maghiară, Frederic de
Habsburg, se confrunta cu răscoala vienezilor. Mathias încă nu era încoronat cu
coroana oficială a regatului, care era în posesia habsburgilor, ceea ce putea
determina contestări ale legitimităţii sale printre nobilii maghiari.
Victimă a manipulării şi 12 ani de temniţă
Duşmanii lui Vlad au ticluit o scrisoare a acestuia către
sultan, care a fost interceptată de oamenii regelui. Potrivit acestei scrisori,
Vlad îi promitea credinţă lui Mahomed şi se oferea să îl ajute la cucerirea
Transilvaniei. Scrisoarea a fost invocată ca pretext pentru arestarea lui Vlad,
petrecută, foarte ciudat, la graniţa Ţării Româneşti, când ar fi trebuit să
înceapă campania militară.
Acuzat de trădare, voievodul nostru a fost arestat şi închis
aproape 12 ani la Vişegrad, reşedinţă regală pe Dunăre situată la nord de Buda.
Regele Mathias Corvin l-a recunoscut pe tronul Ţării Româneşti pe Radu cel
Frumos, care a domnit 11 ani fără să fie deranjat de către cele două mari
puteri suzerane. Practic, s-a exercitat din nou regimul dublei suzeranităţi.
După eliberarea sa, în 1474, Vlad Ţepeş a condus câteva campanii
militare maghiare în Bosnia împotriva turcilor. După o promisiune de a fi pus
pe tron în 1475 nerealizată, abia în 1476, în contextul războaielor cu turcii
conduse de Ştefan cel Mare, devenit între timp şi el vasal al regelui maghiar
Mathias Corvin, Vlad Ţepeş a ajuns din nou domnitor pentru scurt timp. Nu s-a
bucurat de sprijinul boierimii, care nu uitase domnia sa autoritară şi, după
cum ne spun cronicarii străini, a fost răpus de ai săi.”
Cum spuneam, există un episod neclarificat
istoric, arătând practic o intenție de inițiere a unei apropieri de Imperiul de
Trapezunt, ratată datorită avansului galopant al evenimentelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu