duminică, 22 martie 2015

Napoleon Bonaparte genealogie inedită 1789 Veneția

Versiune de traducere ad sensum realizată de Raus George Michael; parantezele drepte includ observații inexistente în textul original; notele aparțin traducătorului

http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f1.image

SCURTĂ PRIVIRE
ISTORICĂ ȘI GENEALOGICĂ
ASUPRA ORIGINII
CASEI IMPERIALE
A COMNENILOR.



De către cavalerul DʼHénin, ofițer la regimentul de dragoni din Languedoc, și Însărcinat al afacerilor [externe] al S.M.T.C. Republica
Veneția.


ÎN VENEȚIA
VINCENT FORMALEONI

Cu aprobare și privilegiu.

1789  































III

TABEL AL CAPITOLELOR.


CAPITOLUL I.


Privire generală asupra lucrării “
Scurtă privire istorică și genealogică asupra originii Casei Imperiale 
a Comnenilor......................... Pagina 1


CAPITOLUL II.


Originea Casei Imperiale a Comnenilor, înainte de era creștină ............................................................................. 4


Serie cronologică și genealogică, privind originea Casei Imperiale a Comnenilor ............................................................................. 6







Pagina
CAPITOLUL III.

Continuare a studiului originii Casei Imperiale a Comnenilor de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, până în anul 460, perioadă în timpul căreia una dintre principalele ramuri ale familiei romane Flavia, adoptă supranumele1 de Comnenul .............................................................................14

Continuare a seriei cronologic & genealogice, privind originea Casei Imperiale a Comnenilor ........................................................................... 15

CAPITOLUL IV.

Continuare a studiului originii Casei Imperiale a Comnenilor începând din anul 469, până la anul 1057, momentul în care care Comnenii, urcă pe tronul ​​din Constantinopol ........................................................................ 29

Continuare a seriei cronologic & genealogice, privind originea Casei Imperiale a Comnenilor ....................................................................... 30
1 supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. (după fr. Surnom





http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f5.imageV
                                                                              Pagina

Capitolul V.

Mărturiile istoricilor, contemporani împăraților Casei Comnenilor, privind originea acestei familii imperiale . 35

CAPITOLUL VI.

Continuare a studiului originii Casei Imperiale a Comnenilor din anul 1057, până la căderea totală a Imperiului grec în Est, în anul 1463 ............................................................................ 41

Continuare a seriei cronologice & genealogice, privind originea Casei Imperiale a Comnenilor........................................................ 45

CAPITOLUL VII.



Prăbușirea Imperiului grecilor în Orient, în anul 1453, la Constantinopol, & în anul 1463, la Trapezunt.......................................................... 56



                                                                             Pagina





Continuare a studiului asupra Casei Imperiale a Comnenilor de la prăbușirea totală a Imperiului grecilor în Orient, în anul 1463 până la anul 1676, la momentul trecerii Comnenilor în Italia........ 62

Extinderere a cercetării seriei cronologice și genealogice cu privire la originea Casei Imperiale a Comnenilor ..................................................... 63


CAPITOLUL IX.


Studierea în continuare a originii Casei Imperiale a Comnenilor, din anul 1676 până în prezent... 73

Aprofundare a studiului seriei cronologice & genealogice, vizând familia imperială a Comnenilor........................................................ 78



    http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f7.imageVII
                                                                                  Pagina

                        CAPITOLUL X.
Notițe asupra câtorva ramuri colaterale ale Casei Imperiale a Comnenilor ..................................... 88


CAPITOLUL XI.

Dimitrie Comnen prezentat Curții Franței. El obține scrisori patentate ce constată descendența sa directă începând de la împăratul David al II-lea Comnen, ultimul împărat de Trapezund...........
103

Scrisorile brevetate ale regelui, înmânate la Versailles, în luna aprilie din anul 1782, înregistrate în Parlament, pe 1 septembrie .............  
1783..................................................................107

                             CAPITOLUL XII.

Rezumat general al studiului
Scurtă privire istorică și genealogică asupra originii Casei Imperiale a Comnenilor..................................................... 115




       CAPITOLUL XIII ȘI ULTIMUL.


Tabel genealogic în linie directă & masculină a Familiei Flavia Comnen, din anul 469 până în prezent...............................................................120

Tabel genealogic al familiei Flavia Comnen .......................................................................... 123



Notă asupra tabelului genealogic.......................126


CUPRINSUL CAPITOLELOR.......................... III




SFÂRȘIT AL TABELULUI CUPRINSULUI CAPITOLELOR



SCURTĂ PRIVIRE
I S T O R I C Ă  ȘI  G E N E A L O G I C Ă
ASUPRA    ORIGINII
C A S E I    I M P E R I A L E
A    C O M N E N I L O R

CAPITOLUL I



Imagine de ansamblu a lucrării: Scurtă privire istorică și genealogică asupra originii Casei Imperiale a Comnenilor.



Voi încerca să prezint în această carte, o serie genealogică a familiei Comnenilor care a ocupat atât de mult timp tronul de la Constantinopol. Voi căuta să-i promovez pe acești nobili iluștri, de la origini până în prezent. Rezumatul istoric ce va însoți acestă serie, va fi scurt și cartea va fi intitulată: Scurtă privire istorică și genealogică asupra originii Casei Imperiale a COMNENILOR.

Văd prezenta lucrare scrisă ca pe un rezumat, sau mai degrabă ca pe o schiță a unei lucrări mult mai întinse, pentru care-am adunat materiale, folosind aici cea mai mică
                                      A
                                                                          (2)

parte [dintre ele]. Istoria împăraților din Orient, mi-a dat resursele ce sunt departe de a le fi epuizat. Am găsit în biblioteca Sf. Marcu din Veneția, mai mulți istorici autori ai mai multor cărți asupra Comnenilor; dar ale căror lucrări sunt destul de rare. Câțiva greci educați, în Veneția și în Italia, mi-au oferit, de asemenea, memorii particulare, precum și manuscrise și acte (articole, documente autentice, diplome, cărți, blazoane) grecești, ce le-am putut consulta [cu atenție]: Dar cea mai mare parte dintre noțiunile colectate de mine asupra familiei Imperiale a Comnenilor, mi-a fost comunicată direct, de către prințul grec Dimitrie Comnen, unul dintre ultimii lăstari [mlădițe, ramuri,
urmaşi, descendenți, odrasle] ai împăraților cu acest nume.
Fără îndoială că mai rămân încă de făcut mari cercetări cu privire la acest obiect. O singură persoană nu poate fi suficientă în acest lucru [de cercetare], având în vedere că istoria acestei Case auguste este împrăștiată într-un număr infinit de autori ale căror lucrări, mai mult sau mai puțin rare, nu se întâlnesc de obicei, decât în bibliotecile publice. Ravagiile turcilor în momentul distrugerii Imperiului grec în Est, ne-au lipsit - este adevărat- de o infinitate de lucrări prețioase, pentru istoria împăraților Casei de Comnen. Cu toate acestea, există monumente antice, ce trebuie să le consultăm. Regăsim în această materie, manuscrise



(3)



în arhivele mai multor orașe din Italia și în mănăstirile călugărilor greci întâlnite acolo, deși într-un număr foarte mic. Diferite familii de greci, stabilite în Veneția, în Toscana, în statele Papale & în Corsica, dețin de asemenea, titluri și manuscrise importante pentru istoria modernă a Comnenilor.

N-aș fi intrat în aceste detalii, decât pentru a perpetua într-o anumită măsură, informații care, în ciuda lipsei lor de precizie, ar putea fi - cu toate acestea - încă de folos acelora ce vor încerca într-o zi să facă cercetări asupra familiei imperiale a Comnenilor.


În ceea ce privește planul acestei cărți, îl vom

înțelege cu ușurință divizarea, prin citirea tabelului

 de capitole. Se va vedea că familia Comnenilor, a

 rezultat din familia romană Flavia, și că aceasta, 

în conformitate cu vechii istorici și cronologiilor 

celor mai acreditate, au avut aceeași origine, că 

familiile Julia & Sylvia, sunt ele născute din Regii

 Latini & de Alba, [personalități istorice] încă și 

mai vechi decât Regii Troadei*, trăitori cu mai 

mult de 1500 de ani înainte de Domnul nostru 

Iisus Hristos.
A 2
                                                                        (4)



CAPITOLUL II.

 Originea Casei Imperiale a Comnenilor, înainte                                  de era creștină.

În opinia majorității istoricilor antici și moderni, ÎMPĂRAȚII din Constantinopol & din Trapezunt, ai familiei Comnenilor, erau descendenți din familia romană Flavia, descendentă ea însăși, după cum știm, din familiile Julia & Sylvia.
http://it.wikipedia.org/wiki/Gaio_Giulio_Cesare#mediaviewer/File:CaesarElephant.jpg

Conform celor mai cunoscute cronologiile, aceste trei familii, din punct de vedere biologic, formau o singură familie, ce se distingea doar sub diferite denumiri, purtate succesiv în timp; aceste familii aveau ca autor pe: Julius; Silvius; Ascanius; regele latinilor și de Alba, fiul regelui ENEA, prințul troian.

O mulțime de dovezi, extrase din istoria cea mai veche, atestă că regele Eneea era descendent în linie directă & masculină din regii Troadei ce domniseră înainte de anul 2500 de la crearea lumii, adică cu peste 1500 de ani înainte de nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Se știe o singură serie cronologică și genealogică dovedită de istoria antică. Voi prezenta aici rezumatul acesteia.
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f13.image




                                             (5)



Mai mulți autori urcă seria cronologică și genealogică dovedită de istoria antică până la Teucer I., rege al Troadei.

Existența acestor REGI vechi, scoboară înapoi în cea mai îndepărtată antichitate. Acest fapt juridic este constatat, de relatarea unanimă a tuturor istoricilor celebri și chiar de poeți. Aceștia - după cum știm - au fost primii care, prin cântecele lor eroice, transmiteau posterității faptele istorice ale celor mai vechi timpuri. Vremea acelor domnii s-a numit, timpurile fabuloase, din cauza ficțiunilor poetice, ale cărăr recitări le găsim de prea multe ori ca fiind amestecate. Cu toate acestea, seria genealogică rezultată, este derivată din tabele cronologice, cele mai acreditate.



                                             (5)
https://en.wikipedia.org/wiki/King_Teucer

Mai mulți autori urcă seria cronologică și genealogică dovedită de istoria antică până la Teucer I., rege al Troadei.
http://it.wikipedia.org/wiki/Gaio_Giulio_Cesare#mediaviewer/File:RSC_0022_-_transparent_background.png

Existența acestor REGI vechi, scoboară înapoi în cea mai îndepărtată antichitate. Acest fapt juridic este constatat, de relatarea unanimă a tuturor istoricilor celebri și chiar de poeți. Aceștia - după cum știm - au fost primii care, prin cântecele lor eroice, transmiteau posterității faptele istorice ale celor mai vechi timpuri. Vremea acelor domnii s-a numit, timpurile fabuloase, din cauza ficțiunilor poetice, ale cărăr recitări le găsim de prea multe ori ca fiind amestecate. Cu toate acestea, seria genealogică rezultată, este derivată din tabele cronologice, cele mai acreditate.



                                              (6)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f14.image

SERIE cronologică și genealogică, privind originea Casei Imperiale a Comnenilor.
Prima ramură, prinții troieni. 


Primul grad. 


TEUCER I. REGE al Troadei, spre anul 2500 de la crearea lumii. El a avut doi fii:

I. ° Scamandru, care-l urmă.

II. ° Jasion, ce va fi menționat mai jos.
 


Gradul 2.

S C A M A N D R U, REGE al Troadei, în anul de la
crearea lumii 2545. El a fost tatăl lui Teucer al II-lea. Care-l urmă.

Gradul 3.

T E U C E R    A L    I I-   L E A., REGELE Troadei, în anul 2550 de la crearea lumii. El a avut doar o fiică pe nume Bateea [posibil Vateea], care i-a succedat, după cum urmează.



                                              (7)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f15.image

Gradul 4.

B A T E E A, unica fiică și moștenitoare a regelui Teucer al II-lea. Ea a fost REGINA din Troada & s-a căsătorit cu Dardanus ruda sa colaterală de la al V-lea grad. Dardanus căruia prin căsătorie, Bateea îi aducea regatul Troa ca zestre, a fost fiul lui Jasion, după cum urmează.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iason#mediaviewer/File:Moreau_-_Jason_et_M%C3%A9d%C3%A9e.jpg

A doua ramură, prinții troieni.


Al doilea grad.

I A S I O N, prinț troian, este menționat în cea mai îndepărtată istorie. Acesta a trăit în jurul anului 2545 de la  crearea lumii. A fost al doilea fiu al regelui Teucer I. și fratele mai mic al lui Scamandru, Regele Troadei. El a fost tatăl lui Dardanus, care-l urmă.

http://en.wikipedia.org/wiki/Dardanus#mediaviewer/File:Turkish_Strait_disambig.svg

Gradul 3.

D A R D A N U S, REGELE Troadei, în anul 
2573 de la crearea lumii, pe când era căsătorit cu Bateea, rudă colaterală în treapta a cincea, fiică unică și moștenitoare a lui Teucer al II-lea., regele Troadei. El a fost tatăl lui Ericton care-l urmă.


                                              (8)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f16.image


Gradul 4.

E R I C T O N, REGELE Troadei, în anul lumii 2600. El a fost tatăl lui Tros, care l-a urmat.

Gradul 5.

Tros, regele Troadei, în anul 2675 de la facerea lumii. El a fost tatăl a doi băieți, și anume:

I.º Ilus care-l urmă.

II.° Assaracus, prinț troian, fondator al
ramuii din care provin REGII latini & de Alba, menționați mai jos.

Gradul 6.

I L U S, REGELE Troadei, în anul lumii 2740. El a fost tatăl lui Laomedon, care-l urmă.

Gradul 7.

L A O M E D O N, REGELE Troadei, în anul 2792 de la facerea lumii. El a fost tatăl lui Priam, care-l urmă.

Gradul 8.

P R I A M, REGELE Troadei, în anul lumii 2833. El a fost tatăl lui Hector, care-l urmă.

Gradul 9.

H E C T O R, fiul lui Priam, REGELE Troadei. El și-a pierdut viața la asediul & la cucerirea Troiei, în anul



                                              (9)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f17.image

2879 de la facerea lumii; prin el lua sfârșit ramura domnitoare a REGILOR de Troia.


A treia ramură a prinților troieni.

http://en.wikipedia.org/wiki/Assaracus

Gradul 6.

A S S A R A C U S, prinț troian, a trăit aproximativ pe la anul 2740 de la facerea lumii. El a fost tatăl lui Capys, care-l urmă.

Gradul 7.

C A P Y S, prinț troian, trăia în anul 2792 de la crearea lumii. A fost tatăl lui Anșis care-l urmă.

Gradul 8.

A N Ș I S, prinț troian, trăia în anul 2833 de la crearea lumii. El a fost tatăl regelui Enea, care-l urmă.

Gradul 9.
E N E A, prinț troian, REGELE latinilor, prin căsătoria sa din anul 2870 cu Lavinia, singura fiică și moștenitoare a REGELUI Latinus care a domnit în anul creării lumii 2833.

REGELE Latinus a fost fiul lui Faunus, REGELE
latinilor, în anul lumii 2792; străbunic al REGELUI
Picus,



                                           (1O)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f18.image

latinilor, în anul 2750 de la facerea lumii; stră-străbunic al lui Saturn, REGELE latinilor, în anul 2720 de la facerea lumii; & stră-stră-străbunic al lui Janus, REGE al latinilor în anul 2701 de la creație.

Se menționează despre Latium de istoricii cei mai vechi, începând cu anul 2675 la crearea lumii.

REGELE Enea fondă regatul de Alba, împreună cu fiul său Silvius - Julius - Ascanius, care-l urmă.

Gradul 10.

S I L V I U S – J U L I U S – A S C A N I U S, REGE al latinilor și de Alba. El a fondat Regatul Alba, împreună cu tatăl său Enea, căruia îi succedă în anul 2880 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Silvius- Postumus, care-l urmă.

Gradul 11.

S I L V I U S-   P O S T U M U S, REGE al latinilor și de Alba, în anul 2915 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Enea Silvius, care-l urmă.

Gradul 12.

A E N E A S    S I L V I U S, REGE al latinilor și de Alba, în anul 2940 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Latinus - Silvius, care-l urmă.


                                             (11)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f19.image

Gradul 13.

L A T I N U S    S I L V I U S, REGE al latinilor și de Alba, în anul 2978 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Silvius - Alba, care-l urmă.

Gradul 14.

S I L V I U S-   A L B A, REGE al latinilor și de Alba, în anul 3030 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Capetus, care-l urmă.

Gradul 15.

CAPETUS, REGE al latinilor și de Alba, în anul lumii 3060. El a fost tatăl lui Capys, care-l urmă.

Gradul 16.

C A P Y S, REGE al latinilor și de Alba, în anul 3090 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Calpetus - Silvius, care-l urmă.

Gradul 17.

http://en.wikipedia.org/wiki/Agrippa_%28mythology%29

C A L P E T U S – S I L V I U S, REGE al latinilor și de Alba, în anul lumii 3120. El a fost tatăl lui Silvius- Agripa, care-l urmă.

Gradul 18.

S I L V I U S – A G R I P P A, REGE al latinilor și de Alba, în anul 3135, de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Silvius-Alladius care-l urmă.



                                    (12)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f20.image

Gradul 19.

S I L V I U S – A L L A D I U S, REGE al latinilor și de Alba în anul 3180 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Aventinus Silvius, care-l urmă.

Gradul 20.

A V E N T I N U S  -  S I L V I U S, REGE al latinilor și de Alba, în anul 3195 de la crearea lumii. El a fost tatăl lui Procas care-l urmă.

Gradul 21.

http://en.wikipedia.org/wiki/Aventinus_of_Alba_Longa

P R O C A S REGE al latinilor și de Alba, în anul creării lumii 3240. Din acesta au rezultat familiile romane Julia & Flavia; ele au prin urmare, aceeași origine și-și schimbă succesiv numele, după cum se întâmplă adesea în familiile cele mai ilustre. Este de altfel probabil ca familiile Sylvia & Julia să-și fi extras aceste două denominații, din numele și din prenumele autorului lor, Silvius - Julius - Ascanius, fiul regelui Enea.
Începând cu domnia lui Procas până la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, această ilustră rasă [compusă din indivizi cu
caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăți de oameni prin anumite caractere specifice] a generat aproximativ douăzeci și patru de generații sau 24 de grade, despre care voi da mai târziu detalii mult mai precise, asupra cărora nu am avut timpul necesar să termin. Legătura existentă între regii




                                                                     (13)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f21.image

din Troa, REGII latini, REGII de Alba și familiile romane Sylvia, Julia Flavia (& Fulvia, în conformitate cu unii [cercetători]) este suficient de bine dovedită de raportul unanim al istoricilor antici și moderni, precum și de către avizul cronologiilor celor mai acreditate. Mă voi limita așadar - în prezent - la a indica aici numărul de grade [indicându-i pe descendenți], rezultate din această familie regală, pe cât de veche, pe atât de ilustră, ce s-au succedat din anul 2500 - sau în jurul acestei date - de la crearea lumii, până la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, însumând 45 de generații, inclusiv Titus Flavius ​​Sabinus - tatăl împăratului Vespasian, la aproximativ 34 ani înainte de începutul erei creștine. Începând de la acest moment istoric, voi continua să prezint în capitolul următor, seria cronologică & genealogică, cu privire la originea Casei Imperiale a Comnenilor, purtători - de asemenea - a numelui de familie roman Flavia, din care-au descins.

Familia Flavia - Comnen, a urcat la rândul ei pe tronul ​​imperial în anul 1057, și a asigurat pentru mai mult de 400 de ani, atât în ​​Constantinopol cât și în Trapezunt, un număr considerabil de împărați, ce vor fi menționați mai târziu.




                                            (14)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f22.image

                         CAPITOLUL III.

C O N T I N U A R E a studiului asupra originii Casei Imperiale a Comnenilor, de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, până la anul 469, când una dintre principalele ramuri ale familiei romane Flavia, adoptă supranumele de Comnen.

Am văzut în capitolul anterior, că rasa vechilor REGI de Troada, din care-au descins REGII latini și REGII de Alba, au format apoi familiile romane Sylvia, Julia & Flavia. Această din urmă familie, nu mai puțin ilustră decât cele precedente, se perpetuă în demnitățile cele mai eminente ale Imperiului Roman și adesea exersă puterea supremă. Ea avea un rang distins la Roma în timpul nașterii Domnului nostru Iisus Hristos & - în ciuda părerii exprimate de istoricul Suetonius, vorbind despre ÎMPĂRATUL VESPASIAN, Titus - Flavius ​​- Vespasianus, în calitate de descendent din rasa familiei Flavia - această familie romană bucurându-se la această dată, de reputația a fi la fel de


                                                (15)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f23.image

veche pe cât de ilustră. Aceasta este - cel puțin - opinia majorității istoricilor antici și moderni.

Titus - Flavius ​​- Sabinus, a cărui naștere am fixat-o la circa 34 ani înainte de începutul erei creștine, a fost tatăl a doi consuli romani, dintre care unul a fost împărat sub numele de Vespasian, iar celălalt a continuat posteritatea.

http://en.wikipedia.org/wiki/Vespasian#/media/File:Vespasianus01_pushkin_edit.png

După ce a dat poporului roman, un mare număr de împărați, de consuli & de generali de armată, această familie a format o ramură principală care i-a adăugat numelui de Flavia pe acela de Comnen; acest descendent ilustru nu și-a negat originea, el s-a distins, de asemenea și a accesat pe tronul Cezarilor, așa cum vom va vedea pe mai departe.

C O N T I N U A R E a seriei cronologice și 


genealogice având ca obiect originea Casei 

Imperiale a Comnenilor.

Gradul 45.

T I T U S    F L A V I U S    ​​S A B I N U S, născut aproximativ cu 34 de ani înainte de nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, a fost tatăl a trei băieți, și anume:

I. ° Titus-Flavius-​​Vespasianus, care-l urmă.



                                            (16)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f24.image

II.º Titus - Flavius ​​- Sabinus, CONSUL roman, ce va fi menționtat mai târziu.

III.º Titus – Flavius – Silva - Nonnianus – Bassus, CONSUL în anul 82.

Gradul 46.

Titus – Flavius – ​​Vespasianus, născut pe 17 noiembrie din anului al II-lea al erei creștine, este proclamat ÎMPĂRAT pe 1 iulie anul 69., murind pe 24 iunie, anul 79. Titus – Flavius – ​​Vespasianus, s-a căsătorit cu Flavia Domitilla, cu care-a avut doi băieți, și anume:

I. ° Titus-Vespasianus, cunoscut sub numele de împăratul T I T U S, menționat după cum urmează.

II.° Titus - Flavius – Sabinus - Domitianus

cunoscut sub numele de împăratul D O M I Ț I A 

N născut pe 24 octombrie anului 51.; declarat 

Cezar în anul 69., proclamat împărat pe 13 

septembrie 81.; moare fără copii pe 18 septembrie 

96.


III.° Flavia.

Gradul 47.

T I T U S – V E S P A S I A N U S, cunoscut sub


 numele de împăratul TITUS, născut la 30 

decembrie în anul 40. Declarat Cezar în anul 69.;

 proclamat împărat în anul 76.; a murit pe 13 

septembrie  81. fără urmași pe linie masculină.

A avut două mariaje: prima lui soție, a fost Marcia

 Farmilla,



                                             (17)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f25.image

de la care a avut un singur copil, o fiică pe nume Julia. Prin aceasta se stinge prima ramură imperială a familiei Flavia, deoarece împăratul Titus n-a mai avut copii de la cea de-a doua sa soție.


A doua ramură a familiei romane Flavia


Gradul 46. (bis).

T I T U S – F L A V I U S – S A B I N U S, al doilea fiu al lui Titus Flavius ​​Sabinus, purtând același nume și prenume. El a fost fratele mai mic al împăratului VESPASIAN și a fost consul în [anul] 82 [d. Hr]. A avut un fiu Titus – Flavius - ​​Clemens, care-l urmă.

Gradul 47.

T I T U S – F L A V I U S – ​​C L E M E N S, consul în anul 95. Există o mențiune despre el în cronologia consulilor romani și este desemnat ca văr al împăratului Domițian care-l condamnă la moarte în luna iulie a aceluiași an 95. Acest consul a fost tatăl lui Marcus -  Flavius – ​​Aper (sau Asper) care-l urmă.

B



                                             (18)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f26.image


Gradul 48.


MARCUS -  FLAVIUS – ​​APER SAU ASPER, consul în anul 130. El a fost tatăl lui Marcus -  Flavius – ​​Asper al II-lea. care-l urmă.

Gradul 49.

MARCUS FLAVIUS ASPER AL II-LEA. Consul în anul 176. El a fost tatăl lui Flavius-Libo care-l urmă.

Gradul 50.

FLAVIUS LIBO, consul în anul 204. El a avut doi copii, și anume:

I.º Cajus - Flavius Valerianus, care-l urmă.

II.º Flavius - Eutropius care a continuat posteritatea, va fi menționată mai târziu.

Gradul 51.

CAJUS FLAVIUS - VALERIANUS trăia în anul 227. El a fost tatăl împăratului
Licinius care-l urmă.

Gradul 48.

G A L E R I U S – F L A V I U S –                     V A L E R I A N U S – L I C I N I U S –             L I C I N I A N U S
s-a născut în anul 263.; este proclamat împărat pe 11 noiembrie 307.  Moare strangulat din ordinul împăratului Constantin cel Mare, ruda sa mai îndepărtată, la începutul lunii mai din anul 324. Licinius a fost căsătorit cu Constantia,

                                                                           (19)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f27.image
Constantia, sora zisului Constantin cel Mare, decedat în anul 330.; el a avut un fiu, pe nume Caius-Flavius-Licinius care-l urmă.

Gradul 53.

CAJUS – FLAVIUS - LICINIUS declarat Cezar de către tatăl său în anul 317. El a murit așa cum fusese strangulat și tatăl său, din ordinul împăratului Constantin cel Mare în anul 326. El a murit fără urmași; prin el s-a stins această ramură imperială a familiei Flavia.

A treilea ramură a familiei romane Flavia.

Gradul 51. (bis.)

FLAVIUS - EUTROPIUS, a fost al doilea fiu al consulului Flavius Libo și fratele mai mic al lui Flavius-Valerianus. Acesta trăia în anul 220 și istoria romană îl menționează ca făcând parte din familia regală și bunic al lui Constantin cel Mare. Istoricii contemporani împăraților casei Comnenilor, între care și Lascaris & Allatius, după cum se va vedea mai jos, susțin că Flavius - Eutropius a fost unul dintre strămoșii

B 2

                                            (20)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f28.image

strămoșii Comnenilor. El avu printre altele, doi fii, și anume:

I. ° Împăratul Constantin - Clor, care-l urmă.

II. ° Flavius ​​Valerius, care a continuat descendența familiei Flavia, fapt juric ce urmează a fi menționat în continuarea acestei lucrări.

Gradul 52.




F L A V I U S  - V A L E R I U S – C O N S T A N T I U S, cezar, născut pe 31 martie 250.; proclamat ÎMPĂRAT la 1 martie 292, cunoscut sub numele de Constanțiu Clor. El le-a succedat la data de 1 Mai. Împăraților: Valerius, Dioclețian și Herculius care i-au
cedat imperiul. A murit pe 25 iulie 306 [în orașul englez] Yorck.
El a fost căsătorit prima oară cu Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, și a doua oară cu  Teodora, care i-a născut trei fii și trei fiice. În total, el a fost tatăl a șapte copii, și anume:

I. ° (Din primul pat) Cajus-Flavius-Aurelius-
Claudius Constantinus
, ÎMPĂRAT, cunoscut sub numele de Constantin cel Mare, ce va fi menționat mai târziu.

II. ° (din al doilea pat) Flavius - Delmatius, consul în anul 333, care a fost tatăl, 1.° lui Delmatius -




                                                               (21)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f29.image

Cezar; 2.° lui Hannibalianus junior, nobilissimus puer.

III.° Julius Constantius, consul în anul 335. El a fost tatăl a doi băieți: 1. ° Gallus cezar. 2.° Flavius – ​​Claudius -  Julianus, născut pe 6 noiembre 331.; declarat cezar pe 6 noiembrie 355.; proclamat ÎMPĂRAT în [anul] 36o.; cunoscut sub numele de Î M P Ă R A T U L Iulian zis Apostatul. El și-a organizat confirmarea și s-a reproclamat Î M P Ă R A T la Constantinopol, pe 11 decembrie 361. & muri pe 27 iunie la 363. El s-a căsătorit în [anul] 356.; cu Julia - Elena, decedată în [anul] 36o. Ea era fiica Î M P Ă R A T U L U I Constantin cel Mare și al Faustei. N-au fost copii din această căsătorie.

IV.º Constantinus - Hannibalianus, nobilissimus puer.

V.º Constantia, care a fost căsătorită cu Î M P Ă R A T U L Cajus – Flavius - Valerianus – Licinius - Licinianus, ruda ei apropiată, cunoscut sub numele de Î M P Ă R A T U L Licinius menționat ceva mai departe.

VI.º Anastasia căsătorită cu Bassius - Cezar.

VIII.º Eutropia, căsătorită cu Flavius ​​- Popilius; ea a fost mama lui Flavius ​​– Popilius - Nepotianus, consul în anul 336. tiran, adică guvernator sau duce în anul 342. El a uzurpat Imperiul -

                                                           (22)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f30.image

pe 3 iunie 350. & a fost Î M P Ă R A T, timp de douăzeci și opt zile; aparținea, de asemenea, familiei Flavia.

Gradul 53.

CAJUS - FLAVIUS - AURELIUS - CLAUDIUS- C O N S T A N T I N U S desemnat cu numele de Î M P Ă R A T U L Constantin cel Mare, născut la 27 februarie 274. Este proclamat august pe 25 iulie 306. El transferă capitala Imperilui de la Roma la Constantinopol, spre sfârșitul lunii septembrie din anul 329 și a murit pe 22 mai 335.

A fost căsătorit prima oară cu Minervina, având din prima căsătorie un băiat, iar cu doua sa soție Fausta, fiica Î M P Ă R A T U L U I Herculius, trei băieți și două fete, cu toții, șase copii, și anume:

I. ° (Din primul pat:) Flavius ​​– Cryspus – Julius, cezar, condamnat la moarte de tatăl său în anul 326.

II.º (Din al doilea pat:) Flavius – ​​Claudius - Constantinus,
Î M P Ă R A T
, desemnate prin numele de Constantin al II-lea. spus “cel tânăr”, născut pe 1 martie 316.; proclamat Î M P Ă R A T pe 9 septembrie 337. moare fără urmași pe 9 aprilie 340.

III.º Flavius ​​- Julius - Valerius – Constantius, Î M P Ă R  A T, desemnat cu numele de Constantius al II-lea. care-l urmă.

IV.º Flavius ​​- Julius - Constans, Î M P Ă R A T, desemnat


                                               (23)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f31.image

cu numele de Constantiu, născut în anul 320. declarat cezar pe 21 decembrie 333. decedat la 27 februarie 350. El s-a căsătorit cu Olympia, de la care n-a avut copii.

V.° Constantina, căsătorită prima dată cu Hannibalius, și a doua oară cu Constantius - Gallus, provenit de asemenea din familie Flavia, dintr-o ramură colaterală.

VI.° Elena, căsătorită cu Î M P Ă R A T U L Flavius – Claudius - Julianus, desemnat cu numele de Iulian zis Apostatul, după cum am spus mai înainte.

Gradul 54.

F L A V I U S – J U L I U S – V A L E R I U S – C O N S T A N T I U S, desemnat sub numele de Î M P Ă R A T U L Constantius al II-lea. născut în anul 317. proclamat Î M P Ă R A T în [anul] 337. moare în [anul] 361.

El s-a căsătorit prima dată în anul 350. cu Flavia – Aurelia - Eusebia, moartă în anul 359. Ea a fost sora [fraților] Flavius ​​Eusebiu și- Flavius ​​Hypatius, ambii în funcțiile de consuli în decursul anului 359.


Î M P Ă R A T U L Constantius al II-lea. s-a căsătorit a doua oară cu Faustina.; din căsătorie rezultând Constantia, ce l-a urmat.


                                               (24)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f32.image

Gradul 55.


http://fabpedigree.com/s007/f020760.htm

Constantia, unica fiică a Î M P Ă R A T U L U I 

Constantius al II-lea. a fost căsătorită cu Î M P Ă R A T U L Gratian.


Astfel s-a stins ramura imperială a familiei Flavia,


 născută din Titus - Flavius - Sabinus, fratele Î M P Ă R A T U L U I 

Vespasian, deja menționat anterior.

A patra ramură a familiei Flavia.

Gradul 52. (bis.)

F L A V I U S – VA L E R I U S, al doilea fiu al lui Flavius ​​Eutropius, și fratele mezin al Î M P Ă R A T U L U I 

 Flavius – ​​Valerius – Constantinus - Cezar, desemnat prin numele de Constantiu Clor.
[http://fabpedigree.com/s040/f000008.htm]


El a fost tatăl lui Marcus – Flavius - ​​Claudius,
care-l urmă.

Gradul 53.



M A R C U S – F L A V I U S – ​​

C L A U D I U S, trăia în anul 250.; el a fost tatăl a doi băieți, și anume:


I.° Flavius – Jovianus - Claudius, Î M P Ă R A T,

 desemnat sub numele de Jovian, născut în anul 331. proclamat Î M P Ă R A T pe 27 iunie 363.; 
decedat în [anul] 364.

                                             (25)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f33.image

El s-a căsătorit cu Carito, având un fiu pe nume 


Varronianus, nobilissimus puer.

II.º Flavius – Varronianus, care-l urmă.
Gradul 54.

F L A V I U S – V A R R O N I A N U S, consul în anul 364. El a fost tatăl a trei baieți, și anume:
I.° Flavius - Manlius - ​​Theodorus, care-l urmă.

II.º Flavius – Procopius, patriciu roman, consul în anul 399. El a fost tatăl lui Flavius – Procopius - Anthemius, Î M P Ă R A T, desemnat sub numele de Procopius, proclamat Î M P Ă R A T în anul 467. & a fost tatăl a trei băieți și o fată și anume: 1.° Flavius - Marcianus, care s-a căsătorit cu Leontia fiica Î M P Ă R A T U L U I Flavius - Leon; 2.° Romulus; 3.° Procopius; 4.° Antonina, care s-a căsătorit cu Flavius - Ricimer, consul și general al armatei, menționat în istoria împăraților romani. El aparținea de asemenea, familiei Flavia.

III.º Flavius ​​- Anthemius, consul în [anul] 405, ce va fi menționat mai târziu, prezentat ca fondator al celei de-a 5-a ramuri a familiei Flavia.

Gradul 55.

F L A V I U S – M A N L I U S – T H E O D O R U S, desemnat consul

                                                 (26)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f34.image

în anul 399. El a fost tatăl Î M P Ă R A T U L U I
Flavius ​​- Leon care-l urmă.
(Notă.) Aproximativ de la această dată trăia un Flavius 
​​Constantinus din familia Flavia, fiind TIRAN în Orient. Avea să se declare Î M P Ă R A T, dar n-a ocupat tronul decât doar câteva zile în anul 408.

Gradul 56.

F L A V I U S – L E O N – A U G U S T U S
,
I M P E R A 
T O R, desemnat prin numele de Leon întâiul, născut în anul 413. proclamat Î M P Ă R A T în anul 457. a murit în luna ianuarie, anul 474. Copiii săi au fost:

I.º Flavius - Adarbure care-l urmă.



II.º Leontia căsătorită cu Flavius - Marcianus, fiul Î M P Ă R A T U L U I Flavius ​​- Procopius - Anthemius, ruda ei mai îndepărtată, așa cum s-a spus mai înainte.

III.º Adriana

Gradul 57.

F L A V I U S – A D A R B U R E. Î M P Ă R A T U L 
Léon, tatăl său, l-a ucis în anul 471. Prin el a s-a stins ramura imperială a familiei Flavia, născută din Flavius –​​Valerius, fratele ÎMPĂRATULUI Constantiu Clor, menționat anterior.

[
http://fabpedigree.com/s040/f000008.htm]

                                             (27)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f35.image

A cincea ramură a familiei Flavia.

Gradul 55. (bis.)

F L A V I U S – A N T H E M I U S, al treilea fiu al lui Flavius Varronianus, consul în [anul] 364. și fratele mai mic al CONSULULUI Flavius - ​​Manlius - Theodorus, tatăl Î M P Ă R A T U L U I Leon I. & al CONSULULUI Flavius - Procopius, tatăl Î M P Ă R A T U L U I Flavius - Procopius Anthemius, desemnat prin numele de Procopius.
Flavius - Anthemius, amintit aici, a fost numit CONSUL în anul 406. Copiii lui sunt:
I.° Flavius ​​– Anthemius - Isidorus, consul, care-l urmă.


II.° Flavius - ​​Anicius, care a fost tatăl lui Flavius – ​​Anicius - Olybrius, consul în [anul] 464, având să fie declarat Î M P Ă R A T în [anul] 472.; a domnit puțin timp, și a murit fără urmași.

Gradul 56.

F L A V I U S – A N T H E M I U S –
I S I D O R U S
numit CONSUL în anul 436. El a fost generalul al armatelor ÎMPĂRATULUI Flavius ​​- Leon, vărul său. El a fost în fruntea armatelor din est, când Î M P Ă R A T U L Leon din anul 471. i-a trimis

                                            (28)

solicitări de a-i veni în ajutor, cerute prin Flavius- ​​Anicius- Olybrius. Aceste ajutoare n-au ajuns niciodată la Flavius – Anthemius – Isidorus, fiindcă Flavius-Ricimer, CONSUL începând din anul 459. (despre care se crede deasemenea că făcea parte din familia Flavia, având și foarte multă influență), s-a răzvrătit împotriva Î M P Ă R A T U L U I Flavius - Leon, și încercă să-l atragă de partea sa pe generalul Olybrius, propunându-i investirea ca Î M P Ă R A T. Olybrius acceptă oferta și a fost proclamat Î M P Ă R A T în anul 472. așa cum s-a menționat anterior.

http://fabpedigree.com/s032/f364093.htm

Flavius – Anthemius - Isidorus,  amintit aici, 
a fost tatăl lui Flavius – Comanus - Maximusprimul [din familia sa] care adoptat supranumele de Comanus, nume ce a fost transmis descendenților săi. El fondează primul grad al familiei Flavia - Coman sau Comnendupă cum vom vedea în 
capitolul următor.

http://en.wikipedia.org/wiki/Anthemius_Isidorus



                                         (29)
C A P I T O L U L   I V.
CONTINUARE [a studiului] despre originea Casei Imperiale a C O M N E N I L O R, începând din [anul] 469 până-n anul 1057, moment când Comnenii urcă pe tronul Constantinopolului.

În anul 469 al erei creștine, una dintre principalele ramuri ale familiei romane Flavia a adoptat supranumele de Comanus sau Coman și ca urmare Comnen.

Acestă familie Flavia - Comnen, s-a ilustrat sub acest nume nou, dovedindu-se demnă de strămoșii [iluștri] de unde-și avea originea. Ea a ajuns - de asemenea - la puterea suverană, urcând pe tronul Cezarilor, atât în ​​Constantinopol cât și la Trapezunt, după cum vom vedea mai departe.



                                                                          (30)

http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f38.image

CONTINUARE a seriei cronologice și genealogice cu privire la originea Casei Imperial a Comnenilor.


Gradul 57. (bis.)

F L A V I U S – I S I D O R U S – 
C O M A N U S – M A X I M U Snăscut în jurul anului 437. & fiu al lui Flavius – Anthemius - 
Isidorus, CONSUL în [anul] 436. El a fost primul din familia Flaviace a adoptat supranumele de Comanus, ce se va pronunța mai târziu, Coman, Comen & în cele din urmă Comnen.

[
http://it.wikipedia.org/wiki/Publio_Cornelio_Scipione#/media/File:Sebastiano_Ricci_021.jpg]

Urmând exemplul lui Scipio - Africanul, lui Drusus – Germanicus [http://ro.wikipedia.org/wiki/Drususși a altora &. Numele de Comanus i-a fost decernat lui Flavius - Isidorus – Comanus – ​​Maximus –în memoria 
victoriilor răsunătoare câștigate de el împotriva poporului războinic al cumanilor, subjugți de el în anul 469, în timpul domniei Î M P Ă R A T U L U I Flavius - Leon, ruda sa mai îndepărtată și general al armatelor sale. Flavius ​​- Isidorus - Comanus - 
Maximus, s-a remarcat în profesia militară și a fost unul dintre cei mai mari căpitani ai secolului său. El a transmis urmașilor săi supranumele de Comene, care
                                              (31)
i-a fost acordat de tatăl său Flavius – Comanus, succedat [de Flavius ​​- Isidorus - Comanus - Maximus].
Gradul 58.

FLAVIUS - COMANUS, născut în jurul anului 478. a fost tatăl lui Flavius ​​- Anicius - Probus care-l urmă.
Gradul 59.

F L A V I U S – A N I C I U S – P R O B U S, a trăit în anul 534. El a fost tatăl lui Flavius ​​- Anicius - Comanus care-l urmă.
Gradul 60.

F L A V I U S – A N I C I U S – C O M A N U S, a fost tatăl a doi băieți, și anume:
I.° Flavius - Anthemius – Comanus, care-l urmă.
II.º Flavius - Claudius, care a continuat neamul Comnenilor, așa după cum se va face mențiunea mai încolo.
Gradul 61.

F L A V I U S – A N T H E M I U S – C O M A N U S, a avut doi copii, și anume:
I.º Ioan - Comanus care-l urmă.

II. ° N  ☼☼ Comanus al cărui nume nu este cunoscut.
Gradul 62.

I O A N – C O M A N U S
, a trăit în anul 639. El a fost tatăl lui Flavius - Basilicus care-l urmă.

                                                (32)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f40.image

Gradul 63.

F L A V I U S – B A S I L I C U S, a murit fără urmași, în anul 650. prin el s-a stins prima ramură a familiei Flavia- Comnen.
A doua ramură a familiei Flavia - Comnen.
Gradul 61. (bis.)
F L A V I U S – C L A U D I U S, fiul mezin al lui Flavius – ​​Anicius – Comanus, a trăit în anul 590. El a fost tatăl lui Flavius ​​Probus, care-l urmă.
Gradul 62.
F L A V I U S – ​​P R O B U S, a trăit în anul 640. & a fost tatăl lui Flavius ​​- Leon – Comanus, care-l urmă.
Gradul 63.
F L A V I U S – L E O N – C O M A N U S avea între alții, doi băieți și o fată. Unul singur, Flavius ​​Foca, succedându-l, a avut urmași.

Gradul 64.

F L A V I U S – F O C A – C O M A N U S
, a fost tatăl lui Flavius ​​- Isaacus – Comanus, care-l urmă.


                                           (33)
F L A V I U S – I S A A C U S – C O M A N U S, trăia în [anul] 750. și a fost tatăl lui Flavius - Petronius, care l-a urmat.
Gradul 66.
F L A V I U S – P E T R O N I U S, a fost tatăl lui Flavius ​​Comanus - Clycerus care-l urmă.
Gradul 67.
F L A V I U S – C O M A N U S – G L Y C E R U S, a avut trei copii, dintre care doar unul Flavius ​​- Pompei, sucedându-l, a și avut urmași.
Gradul 68.
F L A V I U S – P O M P E I, a trăit în anul 867. El a fost tatăl lui Flavius ​​Anastasius, care-l urmă.
Gradul 69.
F L A V I U S – A N A S T A S I U S – C O M A N U S, a avut doi copii, dintre care doar unul, Flavius – Nichifor - Comanus, l-a urmat având moștenitori.
Gradul 70.


F L A V I U S – N I C H I F O R – C O M A N U S, a trăit în anul 900. El a fost tatăl lui Flavius - 
Isaacus (numit* și) Manuel - Comanus, care-l 

urmă.

* [termenul latin “aliter” folosit de autor, 


înseamnă “altfel” și subînțelege expresia “alfel 

zis”]



                                           (34)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f42.image


Gradul 71.

F L A V I U S – I S A A C U S 
(aliter) M A N U E L – C OM A N U S, născut aproximativ în anul 930. a fost unul dintre cei mai mari căpitani  născuți în secolul său. S-a distins ca general al armatelor Î M P Ă R A T U L U I VASILE al II-lea, ruda sa mai îndepărtată. El a salvat orașul Niceea. El a fost prefect în Orient în [anul] 976. Această demnitate era rezervată familiilor celor mai ilustre.



El a fost tatăl lui Flavius ​​- Nichifor – Comnen, PRINȚ de ASTRACANIA, [și] de ARGYR în MEDIA; a devenit puternic atât prin întinderea statelor sale, cât și prin faptele sale militare, și i-a pregătit mijloacele necesare unuia dintre fiii 
săi, spre a accede la tronul ce va fi ​​ocupat de urmașii săi mai mult de 400 ani, după cum vom vedea în capitolele următoare.
                                                (35)
Dovezile istoricilor contemporani ÎMPĂRAȚILOR Casei Comnenilor, privind originea acestei familii imperiale.
Înainte de a da aici continuarea seriei cronologice și genealogice a Casei Imperiale a Comnenilor, cred că ar trebui să introduc în acest capitol mărturia a doi istorici: Ioan – Lascarius & Leon Allatius, contemporani  ultimilor Î M P Ă R A Ț I din neamul Comnenilor, privind originea acestei familii ilustre.


Tot ce a fost relatat în capitolele anterioare în
privința vechimii acestui neam imperial & a 
diverselor denominalizări ale familiilor care-l 
constitue, ca și  identitatea între familiile romane 
Flavia & cea [numită] Flavia - Comnen, este 
afirmat [în scris] de prințul grec Ioan Lascaris, ce 
a trăit [inclusiv] în [anul] 1460. &, fiind unul 
dintre cei mai mari savanți [în domeniul] istoriei 
din timpul său. Acest autor a scris istoria Casei

C 2 
                                               (36)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f44.image

Imperiale a Comnenilor & aceea a multor alte familii ilustre din Grecia. Lucrările sale - ce ne-au fost transmise - merită să fie consultate asupra acestui obiect. Voi prezenta aici un extract succint, ce mă va antrena – ce-i drept – într-o repetarea inevitabilă, dar considerată de mine ca necesară, asupra principalelor trăsături istorice deja menționate în cursul acestei scrieri.
Lascaris ne asigură în istoria sa, că familia Comnenilor în momentul urcării pe tronul Constantinopolului în [anul] 1057, se bucura deja de o înaltă reputație a vechimii și de puternic răsunet, întrucât născută din antichitatea cea mai revolută din sânge regal, această Casă a aparținut familiei romane Flavia, al cărui nume-l purta din timpuri imemoriale. Acest istoric a avut grijă să explice că familia romană Flavia, descindea chiar ea din familiile Julia & Silvia, ce se confundau împreună, ca fiind descendente din aceeași matrice, și neformând în ultimă analiză decât o singură familie [din punct de vedere biologic] ce se prezintă sub diferite denominații dobândite succesiv, [în anumite] ocazii, fără îndoială adăugate, de survenirea unui eveniment memorabil – așa  cum se întâmplă adesea, în cea mai mare parte dintre familiile ilustre.
[prințul grec Ioan Lascaris] a stabilit descendența [Casei Imperiale a Comnenilor] ca provenind din aceleași familii romane

                                                (37)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f45.image

Sylvia - Julia & Flavia  a familiei regale de suverani vechi de Troada, ce trăiau înainte de anul 2500, & de la crearea lumii, cunoscându-i o serie suficient de lungă de REGI; dintre care REGELE Latinilor, ENEA, prinț Troian, descendent din neamul REGILOR de Troada, a fost fondatorul dinastiei REGILOR Latini și de Alba, din care-au descins familiile romane Sylvia, Julia & Flavia, nefiind decât o singură familie [aflată] sub diferite denominații. Este probabil de asemenea, ca primele două dintre aceste familii, să-și fi luat numele lor, de la numele și prenumele REGELUI Silvius - Julius - Ascanius, strămoșul lor, ce era [și] fiul lui ENEA, REGELE Latinilor & de Alba.
[
http://fabpedigree.com/s002/f075510.htm     ]

Istoricul Lascaris a anunțat - în cele din urmă - că în anul 469 al Erei creștine, că una dintre principalele ramuri ale familiei romane Flavia, a adoptat prenumele de Coman, ce se va pronunța Comen & în cele din urmă Comnen; că destinatarul decernării acestui supranume, acordat pentru prima dată, a câștigat această distincție prin valoarea sa, cu ocazia victoriilor câștigate asupra poporului războinic al cumanilor.


Acest roman eminent, amintit aici, a fost desemnat prin numele de Flavius – Comanus - Maximus. E1 a fost general de armată, commandant al

                                                (38)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f46.image

trupelor ÎMPĂRATULUI 
Leon cu care se spune 
că era rudă. În cele din urmă, el a transmis 
descendenților săi, numele de Comnen, care a 
devenit distinct de numele familiei sale.
[http://fabpedigree.com/s080/f000016.htm]


Lascaris vorbește după aceea de Flavius – Nichifor - Comnen, născut cam prin anul 930.; tatăl lui Flavius - Isaac - Comnen, încoronat la Constantinopol & proclamat Î M P Ă R A T în anul 1057. [prințul grec Ioan Lascaris] ne asigură că acest suveran, scobora în linie directă și masculină, din Flavius Eutropius, strămoș al Î M P Ă R A T U L U I Caius - Flavius- Aurelius - Claudius – Constantinus, desemnat cu numele de Constantin cel Mare, cel ce-a transferat în anul 306 capitala Imperiului roman de la Roma la Constantinopol. El adaugă că Flavius - Eutropius, însuși descindea din Flavius - Sabinus, născut la aproximativ 34 de ani înainte de Era creștină; că acesta din urmă a fost tatăl a doi CONSULI Romani, din care unul Titus – Flavius -Vespasianus a fost Î M P Ă R A T în anul 69. & cunoscut sub numele de Vespasian, iar celălalt numit Titus - Flavius ​​- Sabinus, ca și tatăl său, a fost desemnat CONSUL în anul 82. & și a continuat linia ereditară așa cum putem vedea în sesia cronologică și genealogică inseartă în această carte.


Lascaris nu omite să afirme că Titus – Flavius - ​​Sabinus, tatăl Î M P Ă R A T U L U I Vespasian,
                                                 (39)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f47.image

a fost descendent al familiei romane Flavia, așa cum s-a zis mai înainte, era descendent al familiilor romane Julia & Sylvia, care nu formau [de facto] decât o singură familie sub denominațiile adoptate succesiv [de jure], în baza [tradiției, cutumei moștenite de la] strămoșul lor Sivius – Julius - Ascanius, REGELE Latinilor & de Alba, fiul REGELUI Enea, prinț troian născut din REGII Troadei, care-au domnit înainte de anul 2500 de la crearea lumii.
[
http://en.wikipedia.org/wiki/Latin_kings_of_Alba_Longa]

Se vede din acest citat că istoricul Ioan Lascaris ce a scris aproximativ în anul 1460. stabilea într-un mod pozitiv filiația directă dintre familia Flavia - Comnen  & familia romană Flavia, & între aceasta și familiile Julia & Sylvia descendente din REGII Troadei.


[Istoricul] Lascaris intră după aceea în detalii în 
privința  genealogiei Î M P Ă R A Ț I L O R Casei de Comnen, asupra căreia cred că este să inutil să mă întind, când în prezent, această materie este de altfel foarte cunoscută & putem în această privință să-i consultăm pe toți istoricii care-au scris fără nici un echivoc despre împărații din Orient. Regăsim în multe dintre numeroasele lor scrieri – cea mai mare parte dintre ele fiind 
imprimate – descendența familiei Imperiale a 
Comnenilor suficient [de bine] dovedită, până la 
prăbușirea totală a Imperiului grec, mai întâi a 

Constantinopolului, în anul 1453. în


                                                (40)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f48.image

persoana ÎMPĂRATULUI Constantin  Cantacuzino al XII-lea, zis Dragases; & câțiva ani după aceea la Trapezunt în anul 1462. în persoana Î M P Ă R A T U L U I David al II-lea Comnen.
Voi prezenta cu toate acestea în capitolul următor, seria cronologică & genealogică a ÎMPĂRAȚILOR Casei de Comnen, pentru a continua seria generală ce mi-am propus s-o prezint în cursul acestei lucrări, cu privire la originea acestei familii celebre.
[Istoricul] Lascaris trăind în momentul distrugerii Imperiului grec în Orient, asigură că, pe timpul său, mai erau încă mai multe ramuri ale Casei Imperiale a Comnenilor & în principal, dintre acelea provenind din Î M P Ă R A Ț I I de Trapezunt.
Părerea savantului istoric Leon Alltius ce trăia în secolul al paisprezecelea, autor al [lucrării] “Istora Greciei”, este în totală concordanță cu cea a [prințului] Ioan Lascaris, asupra originii Casei Imperiale a Comnenilor. Acesta confirmă de asemenea existența mai multor ramuri ale acestei vestite familii și, printre altele, a aceleia de descindeau din Î M P Ă R A Ț I I de Trapezunt.


Alți autori ale căror lucrări au fost mai mult sau
                                                                                                                                                  (41)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f49.image

mai puțin rare, există în cea mai mare parte a bibliotecilor publice, din care unele n-au fost încă imprimate, atestă momente diferite, aceleași aserțiuni privind familia Comnenilor.

CAPITOLUL VI.
CONTINUARE [a studiului] despre originea Casei Imperiale a Comnenilor din anul 1057 căderea totală a Imperiului grec în Orient, în anul 1463.


La momentul urcării familiei Flavia Comnen pe
tronul Cesarilor la Constantinopol, această casă se
afla deja în situația de a se bucura de cea mai 
mare stimă, atât pe seama vechimii sale cât și
datorită renumelui ei. Istoricii îi atribuiau de pe atunci o origine ce se pierdea în negura 
timpului, avându-și originea în sângele regal al familiilor romane Flavia - Julia - Sylvia, ne formând decât o singură familie prin interpunerea a diferite denominațiuni purtate succesiv în acest 
fel,
                                               (42)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f50.image

după cum a fost deja spus, ieșeau chiar ele din REGI latini, din REGI de Alba & încă și mai vechii REGI de Troada care-au domnit cu mai mult de 1500 de ani înainte nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
În cazul [apariției unor] critici prea severe, [inițiate cu scopul] respingerii mărturiilor istoricilor antici & moderni, fiindcă nu se sprijină pe probe suficiente, din  dorința - apreciată de mine – de repune în discuție, [de a arunca umbra îndoielii] asupra a ceea ce-a fost spus în capitolele anterioare relativ la legătura ce pare a exista între familii romane Flavia - Julia & Sylvia, ca și asupra urmașilor lor în directă & masculină, REGII latini & de Alba, & încă și mai străvechii REGI ai Troadei; [criticii foarte severi] nu vor putea nega faptul că familia Flavia -Comnen nu s-ar fi bucurat incontestabil începând cu anul 1000 al Erei creștine, de o înaltă reputație de vechime și de notorietate. Nu trebue decât să ne uităm în istoria împăraților din Orient pentru a ne convinge. Am vedea că Flavius ​​- Isaac - Comnen, proclamat Î M P Ă R A T la Constantinopol în anul 1057 a fost fiul unui mare prinț mare, ale cărui state foate întinse [ca suprafață] moștenite în parte de la strămoșii săi, îl așezau în rangul suveranilor; pe de altă parte, el a fost - de asemenea - un mare general al armatei & prin valoarea sa intrinsecă, prin puterea sa & prin prestigiul, strălucirea nașterii sale,

                                               (43)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f51.image

a pregătit făgașul drumului familiei sale, spre 

tronul cezarilor.Este - de asemenea – în afară de orice îndoială că din cele mai vechi timpuri, această familie glorioasă, se numea Flavia, [nume] căruia i s-a adăugat supranumele de Comnen, atribuit unuia dintre autorii ei, din anul 469. după cum s-a susținut în capitolele anterioare.
Este adevărat că adopția la romani, a putut ocaziona uneori confuzii în rândul familiilor. Mai este o părere asupra numelui de Flavia, care pare să nască îndoieli cu privire la dreptul tuturor persoanelor din istoria romană purtători ai numelui de Flavia, de a aparține în linie masculină, de această familie. Îl voi cita în această privință, pe celebrul anticar [Ludovico Antonio] Muratori. Acest autor modern [cel mai mare erudit italian de la începutul sec. al XVIII-lea], uluit de somitatea excepțională atinsă de această familie romană Flavia prin numărul mare de generali de armată, de consuli & de împărați, dintre care știm aproape 30. domnind înainte de 1000. al Erei noastre și aparținând familiei Flavia, sau cel puțin să-i poarte numele; acest autor – spun - a declarat că era îndeptățit să creadă că, începând cu Constantin cel Mare, în anul 306., ÎMPĂRAȚII romani au atribuit supranumele de Flavia, generalilor lor de armată, ca

                                               (44)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f52.image

pe un titlu de onoare, adăugat propriului lor nume.
Această opinie, ce poate fi considerată ca speculativă din partea lui Muratori, tinde cu toate acestea, să dovedească vechimea & celebritatea familiei Flavia

Despre Casa Imperială a Comnenilor,  totdeauna onorabilă, fie că aparținea familiei romane Flavia, că o considerăm ca formată din anul 469. de când a adoptat prima oară supranumele de Comnenimitându-i astfel pe Scipio - Africanul & pe Drusus - Germanicus, a reușit urmând exemplul strămoșilor săi iluștri, să urce pe tronul cezarilor oferind începând din anul 1000 - sau în jurul acestei date a Erei creștine – un număr considerabil de ÎMPĂRAȚI, de REGI, de PRINȚI SUVERANI, de mari demnitari & de generali de armată, care s-au perpetuat până în anul 1462, așa cum vom vedea în seria cronologică & genealogică ce va continua

                                             (45)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f53.image

CONTINUARE a seriei cronologice și genealogice, privind originea Casei Imperiale a Comnenilor.

Gradul 72. (bis.)

F L A V I U S – N I C H I F O R – C O M A N   I., prinț de Astracania, de Argyr în Media, venind pe lume în jurul anului 988. & a murit în anul 1060. El a fost fiul lui Flavius ​​– Isaac – Manuel - Comanus, născut în jurul anului 930. Prefect de Orient în [anul] 976. & se știa că această demnitate era rezervată familiilor celor mai ilustre.
Nichifor Comnen, asupra căruia ne-am oprit, a 
fost un om dăruit cu mare curaj & merit rar, specialist în arta războiului, știu ca prin faptele sale militare să-și mărească puterea & și reuși prin cumulul meritelor sale, să-i asigure unuia dintre fiii săi calea [liberă] la tron. ÎMPĂRATUL Constantin - Decimus, informat despre acțiunile sale eroice, a fost gelos, temându-se [de ascensiunea bruscă a lui Nichifor Comnen] a dispus să-l aresteze & să-l închidă, în anul 1027. Prințul Flavius – Roman - Argyrofil părintele său, după aceea a devenit Î M P Ă R A T sub numele de Flavius Roman al ​​III- lea. în anul 1028 i-a fost redată libertatea

 [http://fabpedigree.com/s092/f645071.htm]

                                             (46)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f54.image

lui Nichifor fiind ridicat la nivelul celor mai înalte demnități ale Imperiului. Î M P Ă R A T U L Constantin [al IX-lea] - Monomahul [11 iunie 1042 – 11 ianuarie 1055] știu de asemenea să aprecieze meritele lui Nichifor Comnen, & îl angajă în mod util, pe plan diplomatic, într-o ambasadă, acreditându-l pe lângă P A P A Leon al IX-lea.[1049 - 1054]
Prințul Flavius ​​Nichifor Comnen I., s-a căsătorit cu Placidia, nepoata Î M P Ă R A T U L U I Leon al IV-lea, [14 septembrie 775 – 8 septembrie 780] având împreună cinci copii, și anume:
I.° Flavius – Isaac - Comnen, fiind primul ajuns pe tronul Cezarilor. El s-a luptat cu Mihail [al VI-lea “Războinicul” 31 august 1056 – 30 august 1057] Stratiotikos - pe atunci Î M P Ă R A T - iar după victoria asupra adversarului său, [de la muntele Sofon (actualmente Sabandja dagh – în Turcia)] el a intrat victorios în Constantinopol, fiind proclamat Î M P Ă R A T [pe 8 iunie] anul 1057. Prin înțelepciunea sa a determinat înflorirea statului [bizantin] & prin vitejia sa, el s-a făcut temut de dușmanii săi & de vecini. Istoricii contemporani lui, i-au lăudat curajul, talentul său [militar] și virtuțile sale, omagiindu-i și nașterea strălucită & stabilindu-i descendența din familia romană Flavia. El s-a căsătorit cu Caterina, fiica lui Samuel, REGELE bulgarilor; dar a murit fără urmași. Fratele său Ioan Comnen, căruia a vrut să-i transmită tronul [Imperiului bizantin], l-a refuzat, după cum vom vedea mai târziu:


Istoricii contemporani momentului, susțin că Isaac s-a simțit jignit de fratele său, că împăratul mai avea și alte rude; dar n-a vrut
                                                (47)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f55.image

să-i cheme să-i succeadă pe tron, urcându-l în schimb pe Andronic Ducas.

II.° Ioan - Comnen C U R O P A L A T care a asigurat urmași acestei familii, după cum vom vedea mai târziu.
III.° Leon - Comnen C U R O P A L A T.
IV.° & V.° Maria & Elena Comnen.
Gradul 73.
Ioan Comnen I. a fost C U R O P A L A T în jurul anului 1058. Isaac fratele său, neavând urmași, a vrut ca înainte să moară, să-l ridice pe scaunul de domnie al Constantinopolului; dar Ioan Comnen a refuzat această ofertă, dându-i un exemplu rar de indiferență aspirațiilor obișnuite de măreție umană. Ioan s-a căsătorit cu Irina din distinsa Casă Dalassena, având împreună doi fii, și anume:
I.° Isaac Comnen S E B A S T O C R A T O R, l-a ajutat la urcarea pe tron a fratelui său mai mic Alexis, căruia-i cedă drepturile. Alexis din recunoștință, creă în favoarea lui Isaac demnitatea de S E B A S T O C R A T O R, asigurându-i astfel primul rang în nobilime imediat după cel de Î M P Ă R A T.

II.° Î M P Ă R A T U L Alexis Comnen I. care-l urmă;

Gradul 74.

A L E X I S    C O M N E N    I
. prin valoarea sa

                                                (48)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f56.image

& prin calitățile sale excepționale, și-a câștigat titlul de “cel Mare”. La douăzeci de ani, el a comandat armate, a câștigat victorii & salvă Imperiul. În anul 1081, el a mărșăluit drept spre Constantinopol, în fruntea trupelor sale, a luat cu asalt orașul pe 11 aprilie același an, proclamându-se Î M P Ă R A T pe 19 ale aceleiași luni, & murit în [anul] 1118.
Alexis a fost tatăl a trei copii, și anume:
I.° Î M P Ă R A T U L Ioan – Comnen al II-lea, care-l urmă;
II.° Isaac Comnen al III-lea, S E B A S T O C R A T O R,   asigurând succesiunea liniei Î M P Ă R A Ț I L O R de Trapezunt, menționați mai încolo.
II.° Ana - Comnena, căsătorită cu Nichifor de Bryennus. Ea a vrut să atenteze la viața fratelui ei Ioan, pentru ca rămânînd postul de împărat vacant, să preia coroana imperial și s-o așeze pe capul soțului ei. Avea toate pregătirile făcute & conspiratorii nu-l mai așteptau decât pe Nichifor de Bryennus să apară în fruntea lor; dar fiindcă nu s-a grăbit, a ratat momentul convenit. Ana în deznădejdea ei, a proferat injurii lui de Bryennus, spunându-i: “Natura creându-ne, a dat din greșeală femeii sufletul destinat unui bărbat”.

                                              (49)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f57.image

Gradul 75.

I O A N – C O M N E N   A L   I I – L E A. supranumit Calo - Ioan, sau Ioan cel Frumos. El a fost încoronat Î M P Ă R A T la Constantinopol, pe 18 septembrie 1118 și a murit în [anul] 1143. El a fost tatăl a cinci copii, și anume:
I.° Isaac – Comnen fiind tatăl unui alt Alexis - Comnen, S E B A S T O C R A T O R. Isaac - despre care este aici vorba - a fost frustrat de a urca pe tron din voința tatălui său; împăratul dorind să-l cheme pe fiul său cel mai tânăr, Manuel, părându-i-se mult mai potrivit să îndeplinească îndatoririle & sarcinile suveranității.
II.° Î M P Ă R A T U L Manuel - Comnen I. care-l urmă.
III.°, IV.° & V.° Iudita, Elena & Maria C O M N E N.
Gradul 76.

M A N U E L – C O M N E N   I. a fost proclamat & încoronat Î M P Ă R A T de Constantinopol, în luna aprilie [din anul] 1143. Calitățile sale mari, curajul dovedit și talentele sale militare l-au clasificat în rândul celor mai renumiți războinici: a murit în [anul] 1180.
El a avut un singur fiu, numit Alexis Comnen al II-lea., care deveni Î M P Ă R A T, după cum urmează:

                                                (50)
Gradul 77.

A L E X I S   C O M N E N   A L   I I – L E A., [născut pe 10 septembrie 1169 – decedat la vârsta de 14 ani prin strangulare, la data de 24 septembrie 1183] a fost proclamat & și încoronat Î M P Ă R A T în anul 1181. Acesta s-a căsătorit cu Maria - Agnes a Franței, fiica REGELUI Ludovic al VII-lea.
Andronic Comnen – ruda sa, fiul lui Isaac al III-lea., a dispus uciderea acestui împărat, și-i uzurpă tronul. Alexis al II-lea. n-a lăsat urmași, și prin el s-a stins prima ramură imperială a Comnenilor.


A DOUA ramură a familiei imperiale a Comnenilor.

Gradul 75. (bis.)

I S A A C – C O M N E N   A L   I I I – L E A., fiul lui Alexis - Comnen I. Î M P Ă R A T în anul 1081, & frate mai mic al Î M P Ă R A T U L U I Ioan -  Comnen al II-lea., supranumit Calo – Ioan [sau Caloian { a nu se confunda cu împăratul Imperiului Asăneștilor - Ioniță Caloian (1197-1207)}].



Isaac Comnen a fost 
S E B A S T O C R A T O R. Din el descinde linia regală a 

Î M P Ă R A Ț I L O R de Trapezunt. El a fost 
generos, neînfricat și un mare căpitan; el a avut printre alți copii, pe: Andronic Comnen,                 Î M P Ă R A T de Constantinopol, despre care vom discuta mai încolo.
                                             (51)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f59.image

Gradul 76.
[
http://fabpedigree.com/s018/f004387.htm]
Andronic - Comnen uzurpă tronul vărului său împăratul Alexis - Comnen al II – lea., executat. Devorat de ambiție & chinuit de dorința de domnie, a îndrăznit deja un atentat la viața împăratului Manuel - Comnen I., tatăl [viitorului împărat Alexis - Comnen al II – lea]. El a fost proclamat împărat și încoronat în anul 1183. Domnia sa a fost furtunoasă, & Imperiul trecu în suveranitatea familiei Angelo - Comnen, familie ce nu provenea din același neam, ajunsă să moștenească acest nume [de Comnen], doar prin alianțe.
Una dintre ramurile Casei Anglo - Comnen, după distrugerea Imperiului grecilor din Orientul, se refugie în Franța, în Ducatul de Nivernois.
Î M P Ă R A T U L Andronic – Comnen, a avut mai mulți copii, cel mai mare fiind Manuel – Comnen al II-lea, care-l urmă.
Gradul 77.
Manuel – Comnen al II-lea., a fost SEBASTOCRATOR. A murit la o vârstă foarte înaintată, lăsând mai mulți copii, între alții:
I.° Alexis - Comnen al III-lea., ÎMPĂRAT de Trapezunt, care-l urmă. »


D 2
                                                (52)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f60.image

II.° David – Comnen I., REGELE Paflagoniei


apoi  Î M P Ă R A T de Heracleea a Pontului din [anul] 1204.

Gradul 78.

A L E X I S  –  C O M N E N   A L   III –           L E A., a fost primul Î M P Ă R A T de Trapezunt. A murit în [anul] 1203. El a avut doi copii, și anume:

I.° Î M P Ă R A T U L Alexis – Comnen al IV-lea, care-l urmă.

II.° Elena - Comnen.

Gradul 79.


A L E X I S – C O M N E N   A L   I V – L E A., [a fost] al doilea Î M P Ă R A T de Trapezunt, în [anul] 1255. El a fost tatăl Î M P Ă R A T U L U I Ioan Comnen al III-lea, care-l urmă.

Gradul 80.

I O A N – C O M N E N   A L   I I I – L E A., [a fost] al treilea Î M P Ă R A T de Trapezunt .. El este restauratorul Ordinului Cavalerilor Constantinieni. El a avut trei copii, și anume:

I.° Î M P Ă R A T U L Alexis – Comnen al V-lea., care-l urmă.

II.° Constantin - Comnen.



III.° Mihail Comnen, ridicat în rang de tatăl său, în

 demnitatea de D E S P O T de Eneo, ca 

recompensă
                                               (53)

pentru meritul și serviciile sale. El este autorul unei ramuri ale Casei Comnen, care mai târziu trecu în Italia. [Din această ramură mai] exista un urmaș la Milano în anul 1780. Acest urmaș n-avea succesori în linie masculină, este înaintat în vârstă și pare a fi ultimul din neamul lui.

Gradul 81.

Alexis - Comnen al V-lea, al patrulea                    Î M P Ă R A T de Trapezunt. El a fost tatăl           Î M P Ă R A T U L U I Vasile - Comnen I., care-l urmă.

Gradul. 82

V A S I L E -  C O M N E N  I., al cincilea           Î M P Ă R A T de Trapezunt în anul 1320. Era tatăl Î M P Ă R A T U L U I Ioan - Comnen al IV-lea, care-l urmă.  

Gradul. 83

I O A N  -  C O M N E N  A L  I V – L E A, al VI-lea Î M P Ă R A T de Trapezunt. El a fost tatăl Î M P Ă R A T U L U I Vasile – Comnen al II-lea, care-l urmă.

Gradul. 84



V A S I L E  –  C O M N E N  A L  I I – L E A, [a fost] al șaptelea 


                                                (54)
Î M P Ă RAT de Trapezunt, el a fost tatăl              Î M P Ă R A T U L U I Alexis – Comnen al VI-lea, care-l urmă.

Gradul. 85
 http://fr.wikipedia.org/wiki/Alexis_IV_de_Tr%C3%A9bizonde 
A L E X I S  –  C O M N E N  A L  V I – L E A, [a fost] al optulea Î M P Ă R A T de Trapezunt, a avut patru copii, și anume:

I.° Ioan - Comnen al V-lea, devenit al nouălea      Î M P Ă R A T de Trapezunt, decedat fără urmași.

II.° Alexandru – Comnen, a fost al zecelea             Î M P Ă R A T de Trapezunt, fără urmași la momentul decesului.

III.° David – Comnen al II-lea, a fost al unsprăzecelea Î M P Ă R A T de Trapezunt, & ultimul, așa cum se va raporta în articolul următor.

IV.° Sara* [Khatun] - Comnen,  căsătorită cu       R E G E L E Persiei, a fost mama lui Ussum Cassan [bin Ali bin Qara Yoluq Osman]**,          R E G E L E Persiei, [succesor] după tatăl său [**căsătorit cu Despina (era titlul ei – prințesă) Teodora Comnen*** decedată după anul 1478]

Gradul. 86

D A V I D  –  C O M N E N   A L   I I – L E A, a

 fost al unsprăzecelea & ultimul Î M P Ă R A T de

 Trapezunt. În [anul] 1463, el și-a pierdut dintr-o 

dată atât tronul cât ​​& viața. El se căsătorise cu 

Irina - Cantacuzino, devenind tatăl mai multor

 copii care, cu excepția unuia singur, au fost cu 

toții uciși datorită



                                                (55)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f63.image

politicii barbare a lui M A H O M E D   A L   I I


 – L E A, împărat otoman.

Nichior – Comnen este numele fiului                      Î M P Ă R A T U L U I David – Comnen al II-lea. El continuă linia urmașilor Comnenilor, făcând obiectul studiului prin menționare, în capitolele următoare.
Catastrofa care-l lipsi pe Î M P Ă R A T U L
 David – Comnen al II-lea, de tron și de viață, 
este un eveniment memorabil, foarte important pentru istoria Casei Imperiale a Comnenilor, pentru a nu se face o mențiune specială. Voi prezenta - în consecință - [în mod] succint linia [actele juridice, faptele juridice, traseul istoric urmat] istorică în capitolul următor. Acest fapt juridic va face cunoscută într-o formă pozitivă, legătura existentă între Comnenii aflați pe tron, până la momentul distrugerii totale a Imperiului [Roman] grecilor deRăsărit, și Comnenii, ce s-au perpetuat până astăzi; la început ca demnitari în Republica manioților, după aceea ca lideri privilegiați ai coloniei grecești din Corsica, sub protecția Guvernului genovez; fie - în cele din urmă - ca simpli particulari în Italia și Franța, unde mai sunt și în acest moment & unde putem și acum găsi câteva ramuri colaterale.


                                               (56)



http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f64.image
                                 CAPITOLUL VII.

CĂDEREA Imperiului [Roman de Răsărit, al] grecilor în est, în [anul] 1453 la Constantinopol și în [anul] 1463 la Trapezunt.

Al nouălea împărat al otomanilor, Mahomed al II-lea, în fruntea a trei sute de mii de oameni & a unei flote de patru sute de galere turcești pornește asediul împotriva Constantinopolului, atât pe mare, cât și pe uscart. După 54 zile de asediu deschis, el ia orașul cu asalt, pe 29 mai 1453.
Î M P Ă R A T U L Constantin - Cantacuzino, zis Dragases al XII-lea, domnea din anul 1448 la Constantinopol. În această catastrofă, el și-a pierdut atât tronul [cât și] ​​& viața, și a murit cu armele în mâini, apărându-se cu curaj împotriva unui dușman superior ca forță și favorizat de noroc.
Printre demnitarii greci remarcați în timpul 
asediului Constantinopolului, s-a distins un 
Comnen, menționat de istorici, adăugând că era 
descendent din ultimii Î M P Ă R A Ț I greci ce 
purtau numele lui.
                                               (57)

 Astfel luă sfârșit la Constantinopol Imperiul grecilor pe care Î M P Ă R A T U L Constantin cel Mare, l-a transferat în est [ul Imperiului Roman] începând cu anul 329, dăinuind timp de o mie o sută două zeci și patru de ani.
Imperiul de Trapezunt le rămânea în continuare grecilor. Casa Imperială a Comnenilor era stabilită de multă vreme [la Trapezunt]. Ea asigurase deja tronului [Imperiului Roman de Răsărit] ​​unsprezece Î M P Ă R A Ț I, & David Comnen al II-lea, domnea atunci [când împăratul Mahomed al II-lea. dorea să-și consolideze tronul din Constantinopol].
Împăratul Mahomed al II-lea. dorea să-și consolideze tronul din Constantinopol, atacând principatele aflate încă  sub dominația grecilor. A fost decis asediul Trapezunt-ului. Acest oraș a fost luat cu asalt, & Î M P Ă R A T U L David - Comnen al II-lea fiind forțat să capituleze în [anul] 1462, a fost dus ca prizonier la Constantinopol.
Anul următor, cuceritorul musulman nemulțumit de victoriile sale, a crezut că sângele Comnenilor era necesar  întăririi scaunului său de domnie. El l-a ucis pe Î M P Ă R A T U L David - Comnen al II-lea și pe toți copiii lui, cu excepția celui mai tânăr, care a fost tăiat împrejur și închis în serai.

Acest mezin al Î M P Ă R A T U L U I David se 

numea Nichifor. Devenit suficient de matur 

pentru a înțelege pericolul situației sale, s-a văzut 


amenințat neîncetat de efectele politicii crude ale călăului familiei sale. Reușind în cele din urmă să evadeze, sub pseudonimul de George, & se refugie mai întâi în Persia, pe lângă mătușa sa, Sara Comnen [de fapt era Teodora Comnen, respectiv Despina Hatun], sora tatălui său. Această principesă se căsătorise cu suveranul a acelei țări [Statul Agqoyunlu cuprinzând: Anatolia, Armenia, Azerbaijn, nordul Irakului și vestul Iranului], iar ea a fost mama lui Ussum Cassan, care la acel moment a fost R E G E al Persiei.[și străbunică a șahului Ismail I fondatorul dinastiei Safevizilor ce a donit 235 de ani, între anii 1501 - 1736].
Îngrijorat - chiar și în sânul unei familii suverane - unde creditul & puterea lui Mahomed al II-lea putea să-l ajungă, Nichifor Comnen părăsi Persia & încearcă să se sustragă cercetărilor persecutorului său.

Districtul manioților în Laconia, nesupus niciodată pe deplin de turci, i se păru lui Nichifor, cel mai sigur azil. Această țară odinioară leagănul Republicii Sparta sau Lacedemonia în Peloponez, astăzi Moreea, și-a păstrat din vechime primul loc în Grecia. Natura pare să-l fi consolidat, & munții înalți de care este apărat, inpiră independența mândrilor locuitorilori ai săi. Încă mai putem regăsi la ei, cutumele, obiceiurile & curajul spartanilor antici, strămoșii lor. Acest popor generos, l-a primit cu onoruri pe acest proscris renumit, persecutat
                                                (59)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f67.image

de musulmani, priviți de toți ca dușmanii lor cei mai răi.
Manuel Cantacuzino [1326 - 1349], rudă apropiată a mamei lui Nichifor - Comnen, a domnit țara [cu titlul de despot de Moreea între anii 1349 - 1380] că Numele lui mai era încă venerat. Fiul celebrului George Cantacuzino [de fapt împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino, 1347 - 1354] supranumit Sachetai, a fost fratele prințesei Irina, soția            Î M P Ă R A T U L David - Comnen al II-lea, & mama lui Nichifor, & el s-a căsătorit cu prințesa Maria, fiica lui Isaac Comnen, unchiul lui Nichifor - Comnen.
Când Dimitrie & Toma - Paleologu, având principatele lor în Moreea, s-au aliat cu Mahomed [este vorba despre sultanul otoman Murat I 1359 - 1389], manioții punseră în fruntea lor pe același Manuel Cantacuzino care, înfruntă furia turcilor & arătă Paleologilor că ar fi făcut mult mai bine să apeleze la ajutorul unui popor războinic, decât să se bazeze pe mângâierile și pe favoarea unui împărat otoman.
Manuel s-a întors după aceea în Albania, al cărei rege a fost, după cum fusese tatăl său și bunicul lui.
Influența acestui prinț al Casei de Cantacuzino 
câștigată în fața manioților, a contribuit mult la 
câștigarea de către ruda sa apropiată, Nichifor - 
Comnen, a întregii 
                                                (60)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f68.image
prețuiri la cuvenite din partea acestor greci curajoși, simțindu-se onorați de a-l avea printre ei, pe unul dintre cei mai apropiați moștenitori la tronul de Trapezunt & fiul unui împărat privit de ei ca un martir al credinței.
Peste mai mulți prinți greci refugiați atunci la manioți, Nichifor a obținut cu ușurință preferințele și a fost declarat de către toți Protogeros, de toți geronzii de Mania, mai precis, prim senator. Această demnitate a devenit ereditară în familia lui, conservându-se timp de peste 200 ani.
Se amintește că Protogeronzii în Laconia, proveneau dintr-o veche instituție a legiuitorului Licurg. El a stabilit cândva în Lacedemonia un Senat compus din douăzeci și opt de geronzi sau senatori, & din doi R E G I sau Protogeros.

Nichifor - Comnen stabilindu-se la manioți, găsi

siguranța & fericirea lipsind cel mai adesea 

acelora situați pe locurile cele mai importante [în 

funcțiile cele mai importante]. El s-a căsătorit cu 

fiica unuia dintre geronzii cei mai bogațin & cel 

mai puternic din acel Guvern & prin virtuțile și 

talentele sale militare; s-a făcut util la înnoirea 

patriei; El a apărat-o ori de câte ori a fost

                                                (61)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f69.image

atacată, & conduându-și concetățenii la luptă împotriva mahomedanilor, a căror mândrie a fost rușinată în mai multe rânduri. Acest prinț și-a sfârșit zilele în liniște, copleșit de onoruri și de manifestări ale respectului din partea unui popor liber care, de la distrugerea Imperiului [Roman] de Orient, a știut să reziste [turcilor] otomani, arătându-se deschis ca protector al prinților greci, celor mai mulți dintre aceștia acordându-le refugiu.
Nichifor a fost tatăl mai multor copii, continuatori ai neamului Comnenilor, urmând să-i cunoaștem 

filiația în capitolele următoare.

                                               (62)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f70.image

                             C A P I T O L U L   V I I I.

CONTINUARE [a studiului] despre originea Casei Imperiale a Comnenilor, de la prăbușirea totală a Imperiului grec în Orient în [anul] 1463. până-n anul 1676. - moment al trecerii Comnenilor în Italia. 

Atunci când familia unui conducător demis intră în clasa obișnuită, detaliile privind paternitatea acestei familii, încetează să fie de competența istoriei imperiilor. Este ceea ce sa-ntâmplat cu urmașii împăratului David Comnen. Acest suveran după ce și-a pierdut tronul, n-a mai lăsat decât un fiu care, pentru a scăpa de ostracizarea lui Mahomed al II-lea, a fost mai întâi un rătăcitor & fugar & pe urmă veni în sfârșit să se refugieze la manioți în Laconia, așa după cum s-a spus deja. Acest fiu nefericit, ocupă ce-i drept la Mania, una dintre primele demnități ale acestui  mic guvernământ, și ea [demnitatea] a devenit ereditară în familia lui timp de peste 200 ani; dar vom vedea că descendenții săi trecând în Italia, văzură dispărând această umbră  
                                               (63)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f71.image

de putere, și după ce s-au bucurat ceva timp, sub guvernul Genovei de titluri de lideri privilegiați ai coloniei grecești  stabilită în Corsica, familia Comnenilor este redusă astăzi doar la statutul de amintire a strălucirii sale & puterii, de care dispunea cândva.


CONTINUARE a seriei cronologice și genealogice, privind originea Casei Imperiale a   C O M N E N I L O R.

Gradul 87. (bis).

N I C H I F O R – C O M N E N este numele acestui prinț fugar fiul lui David - Comnen al II-lea, ultimul Î M P Ă R A T de Trapezunt, & singurul scăpat de cruda politică a împăratului otoman.


Am văzut în capitolul anterior că Nichifor – 

Comnen ieșind din Constantinopol sub 

pseudonumele de George, s-a refugiat mai întâi în 

Persia, în apropierea mătușii sale, R E G I N A 

Sara Comnen [a statului Agqoyunlu și prima 

femeia diplomat a statului Azerbaijan], mama lui 

Ussum Cassan, pe atunci R E G E L E

                                                (64)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f72.image

Persiei. Viața tânărului Comnen ne fiind în siguranță din cauza puterii împăratului Mahomed; el a părăsit acest azil, și la sfatul mătușii sale, se refugie printre manioții din Laconia. El s-a căsătorit pe 4 ianuarie 1473 cu Elena, fiica unuia dintre cei mai puternici geronzi din Mania, bucurându-se de înalta apreciere dobândită prin virtuțile și bogățiile sale. A lăsat mai mulți copii & printre alții [și pe] Alexis – Comnen al VII-lea, care-l urmă.

Trebuie să avertizez aici că Nichifor – Comnen semnalat aici este desemnat în memoriile speciale ale acestei familii, ca al doilea cu acest nume, din cauza lui FlaviusNichifor – Comnen I prinț de Astracania, de Argyre &c. & c. tatăl lui Isaac I Împărat al Constantinopolului în [anul] 1057.
În ceea ce-i privește pe ceilalți Comneni de după Nichifor al II-lea. numărul lor se referă mai degrabă la numărul celor purtători ai același nume mai degrabă decât la o semnalare a celor ce-ar fi domnit sub aceeași denominalizare.

Gradul 88. 

A L E X I S  –  C O M N E N   A L   V I I –        L E A, născut pe 1 iulie 1474. Acesta l-a succedat pe tatăl său în demnitatea de 
Protogeorond. Acest prinț era curajos și preocupat de vaste proiecte. Ardea de dorința de a răzbuna
                                               (65)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f73.image


nenorocirile Casei sale [imperiale], și n-a putut să-și împlinească aspirațiile, datorită lipsei mijloacelor necesare. Cu toate acestea, el s-a distins în profesia armelor. S-a aflat de mai multe ori în fruntea manioților, i-a respins în mod constant pe turcii agresori, veniți să atace libertatea țării sale.

În anul 1520 Alexis porni într-o expediție maritimă împotriva turcilor ce asediau insula Rhodos. A angajat mai multe încleștări cu inamicul, ucise un număr apreciabil de musulmani și reveni în patria sa încărcat cu pradă și sătul de-un sânge detestat. Aceasta a fost ultima sa expediție.

Alexis – Comnen se căsători pe 12 iulie 1512 & a fost tatăl a trei băieți ce i-a căsătorit trei fiice ale celor mai distinși demnitari din Mania și ai căror părinți au beneficiat de cea mai mare încredere; acești trei băieți au fost:

I.° Ștefan – Comnen I, îmbrăcat la investire chiar de tatăl său, cu demnitatea de Protogeronde. Și el i-a comandat – de asemenea - pe manioți în diferite atacuri ale turcilor, el a triumfat în mod constant în toate bătăliile, și a murit în [anul] 1545.

II.° Constantin – Comnen I. care-l urmă.

III.° Polimène - Comnen, devenit de asemenea, Protogeronde. Asemeni fraților săi, s-a distins în profesia armelor, și i-a comandat în caltate de demnitar pe manioți


E
                                               (66)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f74.image

în mai multe atacuri susținute de acest popor, împotriva otomanilor.

Gradul 89.

C O N S T A N T I N  –  S T E F A N O P O L Y  -  C O M N E N   I., P R O T O G E R O N D de Mania, născut la data de 23 octombrie 1515. El a fost primul de Casa lui, care-a adăugat numelui Comnen pe acela de Stefanopulos sau Stefanopoli, nume ce a fost perpetuat prin descendenții lui; acest nume, îi desemna - de asemenea - pe cei mai fideli susținători ai Casei Comnen stabiliți la Mania. Numele de Protogeriani, de asemenea îi distingea.

Constantin se căsători pe 6 februarie 1541, și a fost tatăl lui Thédore Comnen I., care-l urmă. A murit în [anul] 1553.
Gradul 90.

T H É O D O R  –  S T E F A N O P O L Y  -  C O M N E N   I., P R O T O G E R O N D de Mania în [anul] 1570, născut pe 4 iunie 1542; a avut - de asemenea - mai multe ocazii de a se distinge în războiul împotriva turcilor. El s-a căsătorit pe 12 februarie 1563. & a fost tatăl lui Ștefan Comnen al II-lea, care-l urmă.


Gradul. 91


Ș T E F A N  –  S T E F A N O P O L Y  -  C O M N E N   I.,    A L   I I – L E A., născut pe 6 decembrie 1565. P R O T O G E R O N D 


                                               (67)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f75.image

de Mania. El s-a căsătorit pe 2 ianuarie 1581. Infirmitățile sale îl induseră să demisioneze din timpul vieții sale, de demnitatea de Protogeronde, în favoarea fiului său Constantin - Comnen al II-lea., care-l urmă.

Gradul. 92

C O N S T A N T I N  -  S T E F A N O P O L Y  –  C O M N E N   A L   I I – L E A., P R O T O G E R O N D, născut pe 15 mai 1582. El s-a arătat a fi vrednic de strămoșii săi, în războaiele susținute de manioți împotriva turcilor. Acest prinț grec a încorporat valorii sale, o forță extraordinară a corpului său. S-a distins cu precădere când turcii au încercat un asalt împotriva orașului Vitulo. Cu acest prilej, el i-a tăiat în bucăți pe cei mai mulți dintre otomani, a făcut mulți prizonieri, și i-a pus pe fugă pe ceilalți. Prizonierii n-au fost eliberați, decât după plata unei răscumpărări considerabile.
Am cita cu interes detaliile diferitelor victorii câștigate de Constantin asupra turcilor. Regret să nu prezint pe larg acțiunile militare; mă văd obligat la a mă  limita doar la materia ce face obiectul acestei cărți.

Constantin Comnen al II-lea, s-a căsătorit pe 18 august 1599, și a fost tatăl lui Teodor Comnen al II-lea. care-l urmă.
E 2

                                              (68)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f76.image

Gradul. 93.

T H É O D O R – S T E F A N O P O L Y  -  C O M N E N   A L   I I – L E A. P R O T O G E R O N D în [anul] 1583, născut la 3 mai 1600; căsătorit pe 4 februarie 1616. El a fost tatăl lui Constantin Comnen al III-lea., care-l urmă.

Gradul 94.

C O N S T A N T I N  –  S T E F A N O P O L Y  -  C O M N E N   A L   I I I – L E A. P R O T O G E R O N D,  născut pe 9 septembrie 1617., căsătorit pe 10 decembrie 1630. El a fost tatăl lui Théodor - Comnen al III-lea, care-l va urma. Constantin împărți autoritatea și demnitatea de Protogerond cu fiul său.

În timpul vieții acestor doi prinți greci, țara manioților a fost agitată de tulburări și războaie civile, determinate de facțiunile invidioase pe încrederea și autoritate dobândită de partidul aderenților numiți Stefanopoliani sau al Comnenilor. Aceste tulburări au fost cu atât mai periculoase, cu cât turcii au știut să-i atragă în mod inteligent pe dușmanii Comnenilor de partea lor. Moartea lui Constantin - Comnen al III-lea și aceea a fiului său, survenite aproape simultan, au mărit gradul de destabilizare politică. Totuși turcii nu s-au putut bucura de ea, până la punctul de a putea supune acest guvern mic; însă diferitele
                                                (69)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f77.image

partide generatoare ale mișcărilor sociale în rândul manioților, precumpăneau ca forță, în comparație cu cel al Comnenilor, determinând o mare neplăcere, așa cum vom vedea în următoarele articole.

Gradul 95.

T H É O D O R  -  S T E F A N O P O L Y  -    C O M N E N   A L   I I I  -  L E A, născut pe 5 august 1632,  căsătorit pe 15 iunie 1647. El a murit tânăr și aproximativ în același timp cu tatăl său, căruia a reușit să-i succeadă în demnitatea de P R O T O G E R O N D. În aceste circumstanțele periculoase erau manioții - după cum am spus deja – în iureșul unui război civil, cu atât mai teribil, cu cât rebelii erau susținuți de către turcii chemați în ajutorul lor, în speranța zdrobirii partidului Comnenilor. Trădătorii nu se gândiseră că puteau evita să li se pună cătușele și lanțurile din partea pretinșilor lor protectori. Musulmanii reușiseră să copleșească cu jugul lor, o țară a cărei libertate a fost întotdeauna intactă sub guvernarea Comnenilor.


Théodor [- Comnen] al III-leaamintit în acest articol, a fost tatăl lui Constantin – Comnen al IV-lea., care-l urmă.

                                               (70)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f78.image

Gradul 96.

C O N S T A N T I N  –  S T E F A N O P O L Y  –  C O M N E N   A L   I V – L E A, P R O T O G E R O N D. de Mania în [anul] 1672, născut pe 3 aprilie 1648. El a fost tatăl lui Théodor - Comnen al IV-lea, menționat în capitolul următor, unde va forma al 97-lea grad.

Constantin a avut întotdeauna de luptat împotriva unui partid ce devenea progresiv tot mai puternic, datorită contactelor [diplomatice] cu guvernul otoman. Copleșit de numărul din ce în ce mai mare al dușmanilor declarați ai familiei sale, expus expedițiilor militare turcești, ce declanșau adesea atacuri în câmp deschis împotriva manioților, cu toate forțele reunite. Temându-se - în cele din urmă – să fie asasinat în orice moment de către emisarii secreți ai partidului adversar, el puse bazele unui plan de emigrare în Italia, cu părinții săi și cu familiile grecilor fideli cauzei sale. Pentru atingerea acestui obiectiv, el efectuă o primă deplasare la Zanta, pentru deschiderea unor tratative cu venețienii, sau pentru a obține ajutor - dacă ar fi fost posibil – în vederea supunerii rebelilor vinovați de declanșarea războiului civil în patria sa ce continuau acțiunile de subminare a propriei puteri de stat, sau - în cele din urmă – să-și asigure la nevoie, un refugiu onorabil în Italia pentru el și tot grupul reprezentat de el.

După toate aparențele, circumstanțele l-au determinat pe Constantin - Comnen să renunțe la a mai trăi la Mania. Într-adevăr, el n-a revenit în
                                               (71)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f79.image

țara sa, decât pentru a se ocupa de plecarea sa finală. El a reușit să dispună de șase nave mici, înarmate pentru război. Acestea au fost gândite să-i transporte rudele sale și pe toți adepții săi, din care a putut să reunească aproximativ patru mii, cărora doar numele de turc le făcea scârbă. Aceștia și-au încredințat destinul cu toată încrederea lui Constantin Comnen, jurându-i supunere.
Acest prinț curajos dar nefericit, se îmbarcă cu hotărârea de neclintit ca mai curând să piară cu armele-n mână, decât să se predea puterii turcești, cei mai aprigi dușmani ai săi de moarte. El a profitat de primul vânt favorabil și după ce a [ridicat ancora] a desfăcut pânzele în golful Vitulo în 16 octombrie 1675, încercă să treacă prin flota otmană.

Cu toate acestea, rămăseseră la Mania & Vitulo mai multe persoane din familia Stefanopoly - Comnen, indecise să-și abandoneze părinții, casele și bunurile, pentru a se expune riscurilor unei călătorii dificile, al cărei punct terminus era  o țară ce le era necunoscută.

Dintre cele șase vase formând această mică flotilă comandată de Constantin Comnen, una căzând din păcate în mâinile turcilor, i-au ucis fără nici o excepție, pe


                                               (72)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f80.image

toți membrii echipajului. O a doua ambarcațiune a fost scufundată, în lupta disperată [a grecilor] împotriva forțelor de nivel superior [angajată cu navale turcești]. O a treia a fost capturată de pirați barbari [pirați algerieni conduși de Ismail Pașa 1659-1686], care i-a luat echipajul în sclavie ducându-l în Africa. Celelalte trei alte nave, după ce-au trecut printr-o mie de pericole, au abordat - în cele din urmă - în Sicilia cu prințul Constantine Comnen. Acest eveniment din istoria modernă a Casei Comnenilor, a avut loc în anul 1675. Voi continuă relatarea în capitolul următor.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu