HIEROFANIILE ANULUI 1989 PREZIDENȚIALELE ANULUI 2014 PARTEA A III-A

HIEROFANIILE ANULUI 1989 PREZIDENȚIALELE ANULUI 2014 PARTEA A III-A

CELE DOUĂ CHEI DECRIPTATOARE ALE MESAJULUI PREZIDENȚIAL CÂȘTIGĂTOR ÎN ANUL 2014  

https://www.google.ro/searchq=steaua+lui+solomon+foto&biw=683&bih=429&tbm=isch&imgil=H9N1cBc7qp9zM%253A%253BCezAeR9JmbpOZM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fsearchnewsglobal.wordpress.com%25252F2013%25252F12%25252F28%25252Fsimbolul-steaua-lui-david-reprezinta-numarul-bestiei666siafostalesderothschild%25252F&source=iu&pf=m&fir=H9N1cBc7qp9zM%253A%252CCezAeR9JmbpOZM%252C_&usg=__Rb8wNGS2__a1nDO_PBhzER_nAtQ%3D&ved=0CDgQyjc&ei=PayEVKKiB4r6ywOFmYCQDw#facrc=_&imgdii=_&imgrc=H9N1cBc7qp9zM%253A%3BCezAeR9JmbpOZM%3Bhttp%253A%252F%252Fsearchnewsglobal.files.wordpress.com%252F2013%252F12%252Fsattalis.gif%3Bhttp%253A%252F%252Fsearchnewsglobal.wordpress.com%252F2013%252F12%252F28%252Fsimbolul-steaua-lui-david-reprezinta-numarul-bestiei-666-si-a-fost-ales-de-rothschild%252F%3B400%3B210

steaua lui Solomon

Arătasem deja în primul articol că Iohannis a câștigat alegerile prezidențiale cu sloganul R1 O M2 Â N3 I A L4 U C5 R6 U L7 U I B8 I N9 E F10 Ă C11 U T12. Intenționat am numerotat doar consoanele din slogan pentru a atrage atenția că ne găsim în fața unei teme ce are la bază o cabbală ce privește toate cele 12 triburi ale lui Israel: R O1 M Â2 N I3 A4 L U5 C R U6 L U7 I8 B I9 N E10 F Ă11 C U12 T. După cum vedem, în a II-a variantă am subliniat doar vocalele din sloganul candidatului la prezidențiale, ajuns câștigător. 
https://www.google.ro/searchq=carol+i+foto&biw=683&bih=429&tbm=isch&imgil=MZJTx7uydzKv1M%253A%253BNnZvimkIxLP1RM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fwww.paideia.ro%25252Fcarolialromaniei18661881&source=iu&pf=m&fir=MZJTx7uydzKv1M%253A%252CNnZvimkIxLP1RM%252C_&usg=__IPfCyzBI2BgbkYam4vWgRurgZA%3D&ved=0CD4Qyjc&ei=bK2EVNiHL8T5yQP6zYLoAQ#facrc=_&imgdii=MZJTx7uydzKv1M%3A%3B2j4STJbdCqlVBM%3BMZJTx7uydzKv1M%3A&imgrc=MZJTx7uydzKv1M%253A%3BNnZvimkIxLP1RM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.paideia.ro%252Fimage%252Fdata%252FProduse%252F160%252520Carol%252520I%252520al%252520Romaniei.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.paideia.ro%252Fcarol-i-al-romaniei-1866-1881%3B300%3B500
regele Carol I 

Deja există opinii că domnul Iohannis Klaus ar fi cel de-al V-lea german ce conduce România. Se are astfel în vedere cazul regilor Carol I, Ferdinand și Mihai I. Mesajul hierofaniei anului 1989 este mai subtil, mai amplu, mai pătrunzător decât atât! Departe de a se limita doar la personalități ale secolelor XIX, XX și XXI, el aduce în prim plan o personalitate germană ce a jucat un rol trecut sub tăcere de către istoricii români cu ocazia retragerii Aureliene din Dacia. Exemplificativ prezentăm câteva articole ce fixează punctul de vedere al istoriografiei române contemporane la începutul secolului XXI asupra acestui subiect:
http://razboipace.blogspot.ro/2011/11/izvoarele-scrise-despre-retragerea.html

RETRAGEREA ARMATEI ROMANE DIN PROVINCIA DACIA

Dacia romană - ro.wikipedia.org

Retragerea romană din Dacia a fost o temă controversată în istoriografie, punându-se în discuţie dacă o dată cu retragerea armatei şi administraţiei a avut loc şi o evacuare a populaţiei civile.

Aurelianus (214-275) - liviudanila.blogspot.com

Istoriografia noastră tradiţională plasa evenimentul retragerii armatei şi administraţiei în anul 271, în timpul domniei împăratului Lucius Domitius Aurelianus (270-275) (P.P. Panaitescu,Istoria românilor, Manual pentru clasa VIII secundară, 1942, p.35).

E. Cizek - http://scorilos.wordpress.com

În anii '80, o interesantă analiză a izvoarelor literare latine privind momentul retragerii a fost făcută de prof. dr. E. Cizek (1932-2008), de la Facultatea de limbi şi literaturi străine a Universităţii Bucureşti, în contextul mai larg al sintezei daco-romane(*).

Orosius 1582 - www.biblio.com

Au existat şase autori antici care au abordat tema retragerii: istoricul hispanic creştin Paulus Orosius (375-418), autor al Historiarum adversum paganos libri VII ; politicianul şi istoricul roman Aurelius Victor (320-390), autor al Historiei Romana (360); Eutropius (sec.IV) autor al unui Breviarium ab Urbe condita; politicianul şi istoricul roman Festus (sec.IV) autor al unui Rezumat al realizărilor poporului roman; istoricul got romanizat Iordanes (sec.VI) autor al lucrăriiRomana (551); Flavius Vopiscus autorul biografiei lui Aurelianus din lucrarea colectivă Historia Augusta(sec. IV).

Gallienus (218-268) - www.istoria.ge

Eutropius - helios.fltr.ucl.ac.be

Unitate romană - www.lovendal.net

Dintre cei şase, cinci plasează retragerea în vremea împăratului Publius liciniu Egantius Gallienus (253-268), epocă marcată de numeroase atacuri ale popoarelor migratoare şi revolte militare provinciale: Aurelius Victor, Orosius, Eutropius, Festus şi Iordanes. Doi dintre cei cinci, Aurelius Victor şi Orosius, vorbesc despre o retragere exclusiv în timpul lui Gallienus. Patru dintre ei susţin o retragere în epoca aureliană, despre care furnizează mai multe informaţii decât retragerea din timpul lui Gallienus: Vopiscus, Eutropius, Festus şi Iordanes. Doar autorul Historiei Augustaafirmă că a existat o retragere în timpul lui Aurelianus, fără a menţiona vreuna în timpul predecesorului său. Ca urmare trei autori, şi anume Eutropiu, Festus şi Iordanes, vorbesc de o retragere în două etape: prima în domnia lui Gallienus şi a doua în domnia lui Aurelianus.

Deşi bilanţul este favorabil lui Gallienus, cu 5 surse la 4, Cizek înclină spre varianta Aurelianus motivând că textele literare dau mai multe amănunte despre retragerea aureliană şi că analiza surselor acestor texte e convergentă cu această direcţie. Cele şase izvoare scrise au fost redactate între anii 360-551, deci la aproape un secol de la evenimentul retragerii din Dacia. Dar autorii aceste izvoare s-au bazat pe surse din secolul III, deci contemporane cu evenimentul. Astfel Vopiscus menţionează pe un Achiolus, funcţionar al împăratului Valerian (253-259), care a scris biografii ale împăraţilor, printre care şi cea a lui Aurelianus. Apoi Palfurius Sura a fost biograful lui Gallienus şi sursa pentru Aurelius Victor.În fine, Eutropius s-a inspirat dintr-o serie de biografii imperiale din sec II-IV, publicată pe la 360 şi reconstituită de istoricul german Enman, fiind cunoscută ca Istoria imperială a lui Enman sau EKG.

După ce analizează critic relaţiile dintre toate aceste izvoare, prof. Cizek le prezintă astfel: Acholius a fost o sursă pentru EKG care la rândul său a fost sursă pentru Vopiscus şi Eutropius. Aceştia au fost surse pentru Symachus şi respectiv Festus, care la rândul lor au fost sursele lui Iordanes. De asemenea, Aurelius Victor a fost sursa lui Eutropius şi a lui Orosius. O analiză detaliată poate fi găsită în articolul lui E. C., Les textes relatifs a la evacuation de la Dacie et leurs sources (’’Latomus’’, 1986, p.147-159).

H. Daicoiviciu - www.comune.ro

Claudius II - www.roman-empire.net

Monedă Claudius II - ro.wikipedia.org

În ceea ce priveşte evenimentul propriu-zis, Cizek subscrie la teza arheologului Hadrian Daicoviciu (1932-1984) (Gallieno e la Dacia, Roma, 1979) şi anume că Dacia a fost părăsită în două etape. Mai întâi în timpul lui Gallienus fie prin ocuparea ei de către goţi, fie mai probabil printr-o secesiune a forţelor armate romane din provincie. Acest separaţie ar fi avut loc după 259, probabil 267-268. Apoi a avut loc o recuperare a provinciei în timpul lui Aurelianus sau mai probabil al lui Claudius II Goticul (268-270), despre care se ştie că i-a zdrobit pe invadatorii goţi la Naissus (Niş, Serbia) în 269. Izvoarele arheologice vin să confirme această recuperare, tezaurul de la Viişoara (Dolj) conţinând peste 176 de monede emise în timpul lui Claudius II, mai multe decât cele emise în timpul lui Gallienus. De asemenea, tezaurul conţine şi mai multe monede emise în domnia lui Aurelianus, dar care nu au fost bătute la Roma. Deoarece atelierul monetar din Roma este redeschis în 274, concluzia care se poate trage este că o a nouă părăsire a Daciei a avut loc în 273, an în care Aurelianus terminase procesul de reunificare a imperiului şi putea face demersuri de restructurare a apărării întinsului său teritoriu.

C. Petolescu - www.unibuc.ro

Regalianus - www.roman-emperors.org

O opinie contrară lui Daicoviciu şi Cizek, adică evacuarea Daciei în timpul lui Gallienus, poate fi găsită în studiul lui C. Petolescu, Părăsirea Daciei în lumina izvoarelor literare, (’’Traco-Dacica’’, 5, 1984, pp.188-192). Este posibil ca această separare să fi fost legată de revolta din 260 a lui Regalianus, care s-a bazat pe armata din Dacia.

Sursele nu vorbesc de o evacuare totală a populaţiei civile, relevantă fiind mărturia lui Iordanes, care fiind originar din Dobrogea era un martor ocular al continuităţii daco-romanilor în fosta provincie. Cizek observă, din punct de vedere arheologic, că migratorii nu s-au infiltrat în Dacia romană decât la mijlocul sec. IV, ceea ce lasă să se întrevadă că fosta provincie a fost până atunci un teritoriu tampon între imperiu şi 

Barbar - www.descopera.ro

’’barbaricum’’ (lumea barbară). Iar faptul că unii autori antici nu pomenesc despre o părăsire a Daciei nici sub Gallienus, nici sub Aurelianus, la care se adaugă faptul că Aurelianus a înfiinţat două provincii Dacia la sud de Dunăre, trimit la ideea că romanii nu vedeau părăsirea Daciei ca fiind definitivă.

(*) Eugen Cizek, Sinteza daco-romană, în E. Cizek(coord.), Romano-Dacica I. Izvoare antice ale istoriei României, ed. II, Universitatea Bucureşti, 1992, pp. 11-58.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Retragerea_roman%C4%83
Retragerea romană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dacia în timpul luiBurebista

Retragerea romană din Dacia^[1] se referă la retragerea armatei și administrației romane din Dacia care după unii istorici ar fi început în anul 256 în timpul împăratului Gallienus. Totuși, este clar că în timpul lui Aurelian, care a decis scurtarea frontului de luptă (contact) cu populațiile barbare migratare la Dunărea de Jos, au fost retrase pe linia Dunării legiunile romane din Dacia (271-275)^[2]. Există și o controversă istorică dacă s-a realizat și evacuarea populației civile și în ce proporție.

Cuprins

  [ascunde] 

• 1 Note
• 2 Bibliografie
• 3 Vezi și
• 4 Legături externe

Note[modificare | modificare sursă]

1. ^ Izvoarele scrise despre retragerea romană din Dacia

2. ^ Eugen Cizek, Sinteza daco-romană, în E. Cizek (coord.), Romano-Dacica I Izvoare antice ale istoriei României, Ed. II, București, 1992, pp. 11-58.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

·         Bărbulescu M., Deletant D, Hitchins K., Istoria României, editura Corint, București, 2004

·         Bejean, A., Organizarea administrativă a Daciei Romane

·         Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, 1975

·         Liviu Mărghitan, Civilizația geto-dacilor, 1981

·         Radu Florescu, Magazin istoric nr.2, februarie 1990, De la Burebista la regatul lui Decebal,

·         A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană

·         M. Macrea, Viața în Dacia romană, București, 1969

·         Ruscu, Dan, Provincia Dacia în istoriografia antică, editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2003

·         Russu, I.I., Dacia si Pannonia Inferior în lumina diplomei militare din anul 123, editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973

Vezi și[modificare | modificare sursă]

·         Dacia

·         Etnogeneza românească (secolele V - X)

·         Listă de așezări daco-romane din România

·         Limes - fortificații de la granițele Daciei și ale Imperiului Roman

·         Listă de castre romane din România

·         Listă de cetăți dacice

·         Listă de regi daci

·         Listă de triburi dacice

·         Regatele dacice

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Portal România

·         Enciclopedia dacica

·         Statuile a 8 tarabostes daci decorează Arcul lui Constantin

·         Harta Tabula Peutingeriana din timpul Imperiului Roman Târziu

·         Columna lui Traian

[ascunde] v • d • m Dacia Regatele dacice Antichitate · Regatul lui Burebista ·Regatul lui Decebal Triburi dacice Apuli · Arsieți · Biesi · Buri · Carpi ·Carpodaci · Costoboci · Crobizi · Peli ·Piengeți · Saboci · Saldensi · Singi ·Suci · Tyrageți Conducători Burebista · Charnabon · Comosicus ·Cotiso · Coson · Dacus · Dapyx ·Decebal · Dromihete · Dicomes · Duras ·Scorilo · Zyraxes Imperiul Roman Cucerirea romană · Dacia romană ·Retragerea romană Dacia romană Dacia Traiană · Dacia Aureliană ·Dacia Ripensis · Dacia Mediterranea ·Castre romane Cultură și civilizație Limba geto-dacă · Listă de cuvinte ·Teoria getizării Peninsulei Italice ·Economia · Armata (Falx Dacica ·Draco) · Cetăți (Sarmizegetusa) Religia dacilor Zeii dacilor: · Bendis · Deceneu ·Derzelas · Dionysos · Gebeleizis ·Kogaionon · Kotys · Pleistoros ·Sabazios · Semele · Seirenes · Silenus ·Zalmoxis

http://ro.metapedia.org/wiki/Retragerea_Aurelian%C4%83

Retragerea Aureliană
http://de.wikipedia.org/wiki/Gallienus#mediaviewer/File:Gallienus_bust.jpg

   împăratul Gallienus 253 268

Retragerea Aureliană este un eveniment care se referă la evacuarea armatei şi administraţiei din Dacia Romană. Trebuie precizat că Dacia Romană a reprezentat doar o parte a Regatului Daciei preromane, fiind formată din Transilvania cu Banatul, Oltenia “şi fâşia din Muntenia aflată la vest de linia Flămânda-Rucăr”[1].

https://www.google.ro/searchq=traian+imparatul+romanilor&biw=683&bih=429&tbm=isch&imgil=q5bP0SFwFAdQMM%253A%253BTd8P62PZjg2u4M%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fwww.libertatea.ro%25252Fdetalii%25252Farticol%25252Facum1958aninasteaimparattraian355231.html&source=iu&pf=m&fir=q5bP0SFwFAdQMM%253A%252CTd8P62PZjg2u4M%252C_&usg=__89tkD_PTfUKnSIhbCAsD0cQ6vDo%3D&ved=0CC4Qyjc&ei=U56FVNLkEcvEygOjsoKwDw#facrc=_&imgdii=_&imgrc=q5bP0SFwFAdQMM%253A%3BTd8P62PZjg2u4M%3Bhttp%253A%252F%252Fstatic2.libertatea.ro%252Ftypo3temp%252Fpics%252Fimparat_traian_ec5ff76bc5.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.libertatea.ro%252Fdetalii%252Farticol%252Facum-1958-ani-nastea-imparat-traian-355231.html%3B592%3B1000
   împăratul Traian 98 - 117

După moartea împăratului Traian din 11 august 117 încep năvălirile diferitelor popoare migratoare în Dacia Romană. De asemenea, atacuri au fost întreprinse şi de triburile dacilor liberi ale costobocilor şi carpilor. Din cauza acestor numeroase atacuri şi din cauza poziţiei geografice a Daciei Romane care o făcea expusă, împăratul Aurelian a fost nevoit să ia măsuri pentru reducerea frontului de apărare, asta însemnând părăsirea Daciei[2].

http://en.wikipedia.org/wiki/Hadrian#mediaviewer/File:Bust_Hadrian_Musei_Capitolini_MC817.jpg
    împăratul Hadrian 117 - 138

Retragerea armatei şi administraţiei romane s-a produs în două etape. În prima etapă au fost retrase legiunile din nordul Transilvaniei, acţiune petrecută cam la sfârşitul anului 271 sau începutul lui 272. În a doua etapă (primăvara lui 275) au fost retrase şi trupele din Banat şi Oltenia, menţinându-se totuşi puncte întărite pe malul stâng al Dunării, la Dierna, Drobeta, Sucidava, etc. Potrivit unei teorii mai recente bazată pe anumite cercetări se pare chiar, şi nu fără temei că întreaga evacuare din Dacia s-ar fi întâmplat în primăvara anului 275[3].

http://it.wikipedia.org/wiki/Aureliano#mediaviewer/File:5305BresciaSGiuliaRitratto_di_Claudio_II_Gotico_o_Aureliano-scontornata_png.png


  împăratul Aurelian 270 - 275

Retragerea din Dacia Romană nu s-a făcut la întâmplare şi nici nu a fost lăsată pradă năvălitorilor care să distrugă totul. Venit la Dunăre pentru a lupta cu goţii, împăratul Aurelian chiar a şi obţinut o victorie împotriva lor, însă şi-a dat seama că nu va mai putea menţine pentru mult timp controlul provinciei, astfel încât a luat legătura cu goţii şi le-a cedat Dacia ca “federaţi”. Asta însemna că goţii deveneau aliaţi ai Imperiului Roman fiind astfel obligaţi ca să nu-l mai atace, ba chiar să-i dea ajutor împotriva altor năvălitori[4].

Pentru ca împăratul Aurelian să evite acuzațiile celor de la Roma că a pierdut teritorii din imperiu, el a organizat la sud de Dunăre o nouă provincie pe care a denumit-o Dacia Aureliană.
http://bg.wikipedia.org/wiki/%D0%94%D0%B0%D0%BA%D0%B8%D1%8F_%D0%90%D0%B2%D1%80%D0%B5%D0%BB%D0%B8%D0%B0%D0%BD%D0%B0#mediaviewer/File:RomanEmpire_117.svg
  Imperiul roman la sfârșitul domniei împăratului Traian

Iorga despre retragere

Retragerea Aureliană este explicată şi de Radu Mihai Crişan în cartea “Totul pentru Hristos! Testamentul politic al lui Nicolae Iorga” la paginile 11-17, folosind însăşi cuvintele marelui istoric român:

„Una din chestiunile care, din motive politice, au fost cel mai mult exploatate împotriva românilor, pentru a le tăgădui existenţa, în evul mediu timpuriu, - ei apărând, chipurile, printr-un fel de generaţie spontanee, mai târziu, de-a dreptul pe teritoriul pe care-l ocupă şi-l stăpânesc acum pe malul stâng al Dunării –, este cea a părăsirii Daciei Traiane de către Aurelian, care ar fi pus să fie transportaţi în noua sa Dacie de pe malul drept înşişi provincialii, lăsând în seama barbarilor, goţilor, teritoriul evacuat, ca şi cum ar fi fost vreodată pe acest teritoriu o Goţie asemenea Franciei francilor, ori Lombardiei longobarzilor. Încă de multă vreme, chiar fără a ţine seama de reprezentanţii şcolii ardelene din secolul XVIII[5], au fost înfăţişate argumente împotriva unei aserţiuni care se bizuie, în afara unui rezumat târziu al lui Eutropiu[6], care prin el însuşi valorează aşa de puţin[7], pe un singur text, cel al istoriografului lui Aurelian, Flavius Vopiscus”[8].

http://pt.wikipedia.org/wiki/D%C3%A1cia_Aureliana#mediaviewer/File:Dacia_Aureliana_-_1849.jpg
  Dacia Aureliană

„În ciuda pretenţiei de a fi cercetat arhive, de a fi cules informaţii în familia lui Aurelian chiar, cu toate scrisorile pe care le intercalează şi care au fost dovedite ca neautentice, Flavius Vopiscus nu este decât un compilator din epoca lui Constantin. Acesta din urmă, vrând să apară ca un nou Augustus, socotise că prestigiul Imperiului suferă din pricina obscurităţii în care era cufundată viaţa Cezarilor din secolul III şi porunci aşadar să li se redacteze biografiile, oricare ar fi fost starea surselor şi calitatea însăşi a istoricilor. Aceştia trebuiau să pună în relief importanţa noii domnii care-şi propusese, între altele, de a recâştiga, de la goţi şi sarmaţi, vechea frontieră a Dunării şi, cu cât părăsirea decretată de Aurelian ar fi apărut mai completă, cu atât mai mare trebuia să reiasă figura împăratului revanşei, care ar fi înfipt din nou vulturii pe ţărmul barbar al Dunării.

http://it.wikipedia.org/wiki/Augusto#mediaviewer/File:Statue-Augustus.jpg

  împăratul Augustus 27 î. Hr. - 14 d. Hr.

Dar pasajul însuşi care povesteşte evacuarea totală nu se află la locul său, acolo unde este vorba de acţiunile militare ale lui Aurelian, ci este amestecat cu alte evenimente şi situaţii. Trebuie dar să admitem că e vorba numai de o notă marginală oarecare pe care un copist de mai târziu a introdus-o în text. Fără doar şi poate, numai ea nu e de ajuns pentru a admite acest fapt cu totul aparte, precum că Imperiul ar fi transportat dincolo de un mare râu o întreagă populaţie.
http://en.wikipedia.org/wiki/Dacia_Aureliana#mediaviewer/File:Balkans_6th_century.svg
   Dacia Aureliană

Există cauze economice, care, dealtfel, au fost adeseori invocate pentru că ele se impun oricui are simţul realităţilor omeneşti, ale unei vieţi permanente a societăţilor, pentru a nu admite posibilitatea acestei mutări în masă. O populaţie nu părăseşte niciodată, chiar şi în faţa celor mai mari restrişti istorice, chiar şi în faţa celei mai înverşunate împotriviri a forţelor înseşi ale firii, pământul în care şi-a înfipt adânci rădăcini: să ne gândim la Neapolul trăind sub un vulcan, la Messina refăcută pe ruinele lăsate de cutremur, la Lisabona reînviată, la insulele japoneze. Ea revine la amintirile sale, la urmele sale, la lucrarea sa, care a sfârşit prin a o domina. Dacă aceasta se petrece în mod obişnuit cu locuitorii oraşelor, lucrul este cu atât mai adevărat în cazul ţăranului, legat de brazda sa, de terenul pe care l-a creat prin truda lui, şi la toţi aceia care, în centrele urbane mărunte ale Daciei, trăiau de pe urma ţăranului şi nu puteau trăi altfel. Cei care, printre români, mai păstrează încă obiceiul de a vorbi de o retragere în munţi în faţa barbarilor năvălitori, prefăcând cu atâta uşurinţă în păstori pe scoborâtorii mai multor generaţii de agricultori, nu-şi dau seama de faptul că schimbarea ocupaţiilor tradiţionale în faţa unui şoc oarecare al istoriei este o imposibilitate, iar a face dintr-un plugar un cioban nu e mai uşor decât a preface un meseriaş într-un marinar.  
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_Daco-Romane#mediaviewer/File:007_Conrad_Cichorius,_Die_Reliefs_der_Traianss%C3%A4ule,_Tafel_VII.jpg   Retragerea din Dacia Romană

Trecerea dincolo de Dunăre nu poate fi de asemenea admisă pentru un alt motiv, care se impune la fel de firesc oricărui spirit liber care vrea să cerceteze problema. Dacă e vorba de păstori – şi într-aceste regiuni erau(;) din epoca preistorică –, ei nu puteau să-şi afle pe un alt teritoriu obiceiurile lor de neocolit, drumul lor, cele două sălaşuri ale lor, de vară şi de iarnă. Dacă e vorba de agricultori, unde li s-ar fi dat lor în Moesia câmpurile de care aveau nevoie, câmpuri ocupate de o populaţie mai demult romanizată, căci nu se putea proceda, pentru a-i reaşeza, la o împărţire a pământurilor, aşa cum au impus-o dealtfel aiurea căpeteniile barbare, ajunse stăpânii ţării.
https://www.google.ro/searchq=galerie+foto+podul+lui+traian+drobeta&biw=683&bih=429&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=QE2IVIDAFMHnasTWgfgD&ved=0CB4QsAQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=eJGJp75HdpA44M%253A%3B8LaGVQB_JNdTSM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.novanews.ro%252Fuploaded%252Ffiles%252F6091-podul-lui-traian.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.novanews.ro%252Fstire%252Fpodul-lui-traian-va-fi-refacut%3B800%3B267
  podul lui Traian

Aceasta presupunând, ceea ce este absurd, că Imperiul ar fi avut în secolul al III-lea mijloacele de care dispune în epoca noastră un stat modern pentru a da de veste la mii de oameni că trebuie să-şi părăsească aşezările, pentru a se instala la o dată anume, urmând o rută indicată cu precizie, în altă parte, unde aveau să-şi afle locuinţe gata pregătite. S-a văzut în zilele noastre câte sacrificii impune o evacuare, întotdeauna foarte incompletă. Şi încă admiţând că aceşti provinciali, în cea mai mare parte a lor daci romanizaţi, ar fi fost atât de necesari acestui Imperiu, încât el ar fi luat cele mai amănunţite precauţii să nu rămână urmă de ei măcar în provincia pe care socotea că n-o mai poate apăra... A ne gândi la scrupule de onoare şi de prestigiu numai din cauza acelui nume, de «Dacia lui Aurelian», dat vechii Moesii, înseamnă a nu înţelege tot ce era aspră realitate, lipsită de orice sentimentalism, în gândirea romană dintotdeauna: prefăcătoria ipocrită a celui care a dat înapoi, cu laşitate, în faţa presiunii barbarilor, nu reuşeşte să se impună judecăţii noastre.
http://istoriesinumismatica.files.wordpress.com/2013/01/stindardul-4.jpg
  steag dacic

Din punct de vedere militar, obiecţiile care se prezintă sunt la fel de puternice. În privinţa romanilor, de obicei, ne înşelăm în chip straniu asupra concepţiilor lor asupra frontierei. Tourneur-Aumont – şi nu e singurul care o spune – a arătat că nu e vorba de o simplă linie, ca în epoca noastră, ci de un întreg ansamblu, în care trebuiau să intre fortificaţii de cel mai divers caracter, pământuri nelocuite, păduri, mlaştini, acele păduri şi mlaştini care mărginesc şi astăzi malul stâng al Dunării. Această operă de apărare nu era, cu siguranţă, aceeaşi, de la un capăt la altul, din Banat până-n fundul câmpiei muntene, acolo unde ea atinge Sciţia Mică, ce prezenta alte posibilităţi. Rezultă de aici că această frontieră, care nu era decât un front, un front mereu în mişcare, a oscilat după împrejurări, cedând azi într-un punct, pentru a reveni la primii zori de nădejde. Retragerea legiunilor trebuie să fi fost hotărâtă de mai multe ori, la date deosebite. A crede într-un ordin general înseamnă a te încăpăţâna să rămâi într-o gravă greşeală. Dealtfel, dacă s-a ajuns la concluzii, ele înseşi nesigure, prin întreruperea monedei, nu s-a reuşit pe de altă parte să se dea o cronologie sigură părăsirii Daciei.
http://istoriesinumismatica.files.wordpress.com/2013/01/podul-lui-traian-columna-1.jpg
  podul de la Drobeta, reprezentat pe Columna lui Traian

Imperiul n-a putut să cedeze în chip formal Dacia lui Traian unor barbari a căror stabilire ar fi considerat-o ca fiind în afara graniţelor sale de drept şi prezentând din punct de vedere militar o primejdie permanentă. Noţiunea însăşi a statului, aşa cum au avut-o romanii, s-ar fi împotrivit la aceasta în felul cel mai absolut. A rectifica frontiera dinspre regele Persiei (de fapt un împărat, ba încă cel mai vechi), era cu totul altceva decât această cesiune în favoarea unor barbari, oricare ar fi fost aceştia şi cărora niciodată nu s-a gândit nimeni să le acorde paritatea, ca un stat altui stat. 
https://www.google.ro/searchq=galerie+foto+podul+lui+traian+drobeta+basorelief&biw=683&bih=429&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=vE6IVPGCAYzdarigLAI&ved=0CEcQsAQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=OcsYWNlHOVPAhM%253A%3BpSWJ2Fw8p_jWOM%3Bhttp%253A%252F%252F2.bp.blogspot.com%252FDbhdhFIomHo%252FTeGCMro2PrI%252FAAAAAAAAAIM%252FQiPCIFIFU6g%252Fs1600%252FDacia.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Ftemplulsecretelor.blogspot.com%252F2011_05_01_archive.html%3B1536%3B1213
  harta Daciei

Aceşti goţi cunoscuţi de multă vreme şi cu care, totuşi, din timp în timp, se avuseseră relaţii paşnice, puteau fi folosiţi pentru apărarea însăşi a hotarului în sensul pe care l-am indicat. Împăraţii foloseau de zeci de ani pentru flancurile legiunilor contingente de cavalerie barbară, aşa cum au aşezat în Gallia numeroşi coloni germani, pe care proprietarii din ţinuturile învecinate cu frontiera îi căutau pentru vigoarea lor fizică. Sistemul de federaţii, cărora li se plătea serviciul, – pe care numai concepţia modernă a prestigiului a putut să-l facă a fi socotit ca un tribut, iar tributul ca o umilinţă –, era mai comod decât costisitoarea întreţinere a legiunilor; aceştia erau lăsaţi să trăiască, pe lângă subsidiile şi darurile asupra cărora se ajunsese la o înţelegere, pe seama locuitorului, căruia în schimb nu i se mai cerea contribuţia datorată statului, ceea ce, în fond, era acelaşi lucru[9].

http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_roman%C4%83#mediaviewer/File:Dacia_125.png

  Dacia romană în anul 125

Note

↑ Adrian Bejan, ”Istoria Daciei romane”, p.28-29

↑ Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.131 şi 134

↑ Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.134-135

↑ Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.134

↑ „şcoală «latinistă» a românilor din Transilvania, care admitea numai supravieţuirea femeilor unui masacru în masă, femei menite să fie măritate cu legionarii romani în retragere”., Nicolae Iorga, "Colonizarea Daciei şi sinteza de la Dunărea de Jos, în [L.R.I.U.]", pag. 31
https://www.google.ro/searchq=foto+%C3%AEmp%C4%83ratul+Aurelian+basorelief&biw=819&bih=514&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=PFiIVIWtB83naoqagsAI&ved=0CCEQsAQ#facrc=_&imgdii=_&imgrc=tAKsbUUfHd5BrM%253A%3BIvwUun1ZZFYuSM%3Bhttp%253A%252F%252F3.bp.blogspot.com%252F_KugpuHRwBo0%252FTRoDQEIWiNI%252FAAAAAAAAAQ4%252FGPypk5m7MZA%252Fs1600%252F35f3rff.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fenciclopediagetodacilor.blogspot.com%252F2011_01_01_archive.html%3B1024%3B640
  romanii părăsind Dacia

↑ „Un retor, probabil lipsit de pregătire politică şi militară, căci nu există nici o dovadă că ar fi fost aceeaşi persoană cu cutare guvernator de provincie. El scrie în secolul al IV-lea, în a doua jumătate, şi adresează Breviarum-ul său, într-o vreme în care, cum se vede, se obişnuia cu predilecţie evocarea amintirilor, Mansuetudinii Sale Împăratului Valens, «dominus Valens, gothicus maximus, perpetuus Augustus», care l-a invitat să facă această muncă, de simplă compilaţie, după Vieţile Împăraţilor. El nu are altă sursă”.,
Nicolae Iorga, "Problema părăsirii Daciei de către Împăratul Aurelian", Comunicare ţinută la Academie des Inscriptions din Paris, publicată în limba franceză în Revue Historique du Sud-Est Européen, Bucureşti, I, 1924, 1-3, p.37-58, în 
http://www.google.fr/imgresimgurl=http%3A%2F%2Fwww.monnaieromaine.com%2Fempereurs%2Fimages%2Faurelien_01.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.monnaieromaine.com%2Fempereurs%2Faurelien.php&h=188&w=400&tbnid=u5doIxyiyPQG4M%3A&zoom=1&docid=0iBLYBk4b7_uxM&ei=MVqIVLrEDYGvPI6VgegC&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=1041&page=1&start=0&ndsp=11&ved=0CCUQrQMwAQ
  Împăratul Aurelian - dinar

Nicolae Iorga, "Studii asupra Evului Mediu românesc", Ediţie îngrijită de Şerban Papacostea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pag. 18, [S.E.M.R.] „Relatarea sa ajunge, încă de la capitolul consacrat lui Traian, la pretinsa abandonare a Daciei”., ibidem

↑ „Într-adevăr, autorul afirmă că cuceritorul a supus această provincie prin victoria sa asupra lui Decebal, dând astfel Romei un teritoriu de «zece ori o sută de mii de paşi», «pe care îl deţin (habent) acum taifalii, victofalii şi tervingii».
http://www.google.fr/imgresimgurl=http%3A%2F%2Fwww.cosmovisions.com%2FAurelien.gif&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.cosmovisions.com%2FAurelien.htm&h=146&w=276&tbnid=NPPzAqirWNhyM%3A&zoom=1&docid=ulRYNwYOZy6CQM&ei=MVqIVLrEDYGvPI6VgegC&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=2969&page=1&start=0&ndsp=11&ved=0CCgQrQMwAg   Împăratul Aurelian - dinar

 Aşadar nu e vorba de un stat care a înlocuit un altul. Nu e acea «Gothia» pe care, potrivit unei mărturii a lui Orosiu, Ataulf s-ar fi gândit, doar el, să o fondeze, dar pe care a sfârşit prin a o considera imposibilă. Nu sunt decât «agri», «câmpuri cultivate», aceste teritorii de cultură pe care le cereau de obicei barbarii, în mâinile unor popoare de sânge gotic: «taifalii», «victofalii», «tervingii». A spune că ei controlează acest teritoriu nu înseamnă că reprezintă o ordine politică care ar fi opusă celei a imperiului. Nu există decât federaţi instalaţi pe malul stâng al Dunării”., ibidem „Şi referitor la Aurelian, Eutropiu începe prin a enumera victorii. El spune explicit că vechile frontiere au fost restabilite. Abia când găseşte în izvorul său, care e povestirea lui Vopiscus, fraza «Văzând Illyricul devastat, iar Moesia pierdută, şi nemaiputând spera să mai poată păstra Dacia transdunăreană, provincia întemeiată de Traian, el a părăsit-o şi a retras armata şi pe provinciali; Populaţiile pe care le-a scos dintr-însa le-a aşezat în Moesia şi a numit-o Dacia sa, provincia care acum separă cele două Moesii», intră în contradicţie cu ceea ce afirmase anterior, asigurând că pentru a repopula Illyricum şi Moesia, împăratul victorios a fost silit să retragă de pe malul stâng, «din oraşe şi de pe ogoare», pe toţi «romanii»”., ibidem, pag. 19, 16
http://fr.wikipedia.org/wiki/Aur%C3%A9lien_%28empereur_romain%29#mediaviewer/File:AURELIANUS_RIC_V_80-878241.jpg    Împăratul Aurelian și soția sa Severina

↑ Nicolae Iorga, "Le problème de l’abandon de la Dacie par l’empereur Aurelian în Revue Historique du Sud-Est Européen", Bucureşti, I, 1924, 1-3, p.37-58, în Nicolae Iorga, "Studii asupra Evului Mediu românesc", Textul se regăseşte în culegerea [L.R.I.U.], pag. 45
http://en.wikipedia.org/wiki/Aurelian#mediaviewer/File:Antoninianus-Aurelianus-Palmyra-s3262.jpg
   Împăratul Aurelian personificat în numismatică sub forma zeului soare

↑ „Dacă această imagine ni se pare prea deosebită de cele acceptate în mod obişnuit, n-avem decât să ne gândim la ceea ce s-a petrecut într-această epocă bizantină, de imuabilă tradiţie romană, în cursul căreia cutare neam barbar primea un teritoriu, pe această Dunăre de Jos chiar, ca să împiedice înaintarea altor năvălitori înspre hotare, năvălitori cu care nu se ajunsese la o înţelegere încă, făcându-i să intre şi ei, într-un fel sau altul, într-acest sistem imperial, a cărui elasticitate numai a făcut ca statul roman să supravieţuiască atâtor primejdii deosebite” (ibidem, pag. 47 şi ibidem, pag.45-47).
http://de.wikipedia.org/wiki/Aurelian#mediaviewer/File:Map_of_Ancient_Rome_271_AD.svg     limitele Imperiului roman, după retragerea aureliană în anul 272

Cercetând aceste surse istorice, vedem o atitudine specifică istoricilor români de a nu menționa numele conducătorilor ce exercitau suveranitatea în spațiul Daciei, deși este evident pentru oricine că retragerea romană însemna încetarea exercitării suzeranității peste acel teritoriu. Persoana ce o avem în vedere ca fiind rege în spațiul Daciei, este de fapt o conducere bicefală având ca rege pe Raus și vicerege pe Raptus.
http://en.wikipedia.org/wiki/Vandals