PREZENTAREA
CELOR 6 GENERAȚII DIN TRANSILVANIA, DESCENDENTE
DIN CONTESA CLAUDINE DE CHIȘ RHEDE, ACEASTA FIIND ȘI RAMURA CEA MAI VÂRSTNICĂ, STUDIU
REALIZAT PE O RAMURĂ SELECTATĂ; PARTEA A II-A CU FOTOGRAFII DE FAMILIE INEDITE
Printre personalitățile istorice contemporane mai
ales secolului XIX ce au cercetat familia contesei Claudine Susane Rhédey de
Chiș-Rhéde respectiv pe primul ei nepot născut la data de 29 ianuarie 1857 în
comuna Băbeni județul Sălaj, contele RAUS G. NICOLAE, s-a numărat și Ion
cavaler de Pușcariu, autorul lucrării “Date
istorice privitoare la familiile nobile române”, lucrare publicată în anul
1892 la Sibiu, sub auspiciile Asociației transilvane pentru literatura română
și cultura poporului român. Un alt aspect ce reprezintă o aplicație a
principiului relativității actelor juridice civile este și acela că între contele
RAUSZ și contele RAUS ca nume de familie din familia nobilă din comuna Băbeni județul
Sălaj și prenumele de MICLOȘ, NICOLAE și NICOLAUS atribuite la diferite momente
istorice aceleiași persoane, există o identitate de persoană și aici mă refer
la primul nepot al contesei Claudine Susane Rhédey de Chiș-Rhéde!
Ioan cavaler de Puşcariu
Meritele marelui istoric român Ioan cavaler de Puşcariu, în ceea ce
privește studierea cu deontologie profesională a familiilor Raus, Chiș și Chifor, rezultă
din profesionalismul cercetărilor întreprinse, de natură a clarifica fără echivoc
dacă la momentul anului 1892 (anul editării lucrării “Date istorice privitoare la familiile nobile române”), contele RAUS
G. NICOLAE mai era sau nu nobil:
Primul nepot al contesei Claudine Susane Rhédey de
Chiș-Rhéde este contele RAUS G. NICOLAE născut la data de 29 ianuarie 1857 în comuna
Băbeni județul Sălaj. Fără a-i indica în mod nominal identitatea, contele RAUS G. NICOLAE este descris de istoricul și scriitorul Ioan cavaler de
Pușcariu (1824- 1911) astfel: «Raus de
Băbeni Aranyniezö [Băbeni, SJ], în comuna Băbeni Aranymezö.
Mivhaelu Apati, 1669 - 6 patrifamilie
» de istoricul loan cavaler de Puşcariu în lucrarea
“DATE ISTORICE PRIVITOARE LA FAMILIILE NOBILE ROMÂNE Colecţia - GENEALOGICĂ nr. 3 volumul I şi II EDITURA SOCIETĂȚII CULTURALE PRO MARAMUREŞ « DRAGOȘ VODĂ » CLUJ-NAPOCA, 2003.”. După cum se poate lesne constata, istoricul Ioan cavaler de Puşcariu utilizează în perioada când încă opera dreptul nobiliar în Transilvania, particula de înnobilare “de” spre a putea descrie în mod corespunzător identitatea exactă a persoanei analizate, precizând și domeniul nobiliar (dominium nobilem) al persoanei respective, deci comuna Băbeni, județul Sălaj.
https://upload.wikimedia.org/wikibooks/hu/2/26/Rh%C3%A9dei_J%C3%A1nos_1768.jpg
blazonul lui
Următoarea generație este reprezentată de contesa RAUS N. CAROLINA născută în comuna Băbeni județul Sălaj la data de 16 mai 1889 din părinții: contele RAUS G. NICOLAE și soția RAUS RAVECA.
“DATE ISTORICE PRIVITOARE LA FAMILIILE NOBILE ROMÂNE Colecţia - GENEALOGICĂ nr. 3 volumul I şi II EDITURA SOCIETĂȚII CULTURALE PRO MARAMUREŞ « DRAGOȘ VODĂ » CLUJ-NAPOCA, 2003.”. După cum se poate lesne constata, istoricul Ioan cavaler de Puşcariu utilizează în perioada când încă opera dreptul nobiliar în Transilvania, particula de înnobilare “de” spre a putea descrie în mod corespunzător identitatea exactă a persoanei analizate, precizând și domeniul nobiliar (dominium nobilem) al persoanei respective, deci comuna Băbeni, județul Sălaj.
https://upload.wikimedia.org/wikibooks/hu/2/26/Rh%C3%A9dei_J%C3%A1nos_1768.jpg
blazonul lui János 1768 Rhédey de Chiș-Rhéde
Următoarea generație este reprezentată de contesa RAUS N. CAROLINA născută în comuna Băbeni județul Sălaj la data de 16 mai 1889 din părinții: contele RAUS G. NICOLAE și soția RAUS RAVECA.
Familia nobilă din care va face parte contesa RAUS
N. CAROLINA, este descrisă astfel: “Kifor
de Nagy-Buni (Boiu Mare), în comuna
Nagy- și Kis-Buny. Mihailu Apafi 1663. -26 patrifamilie-
Aceste
două familii având aceleași arme semnele le au tot acelea:
«Scutum celestini coloris tiangulare in
campo eques armatus, in manu dextra sclopetum vulgo Tersényi in sinistra
habenas tenens, supra scutum galea militaris quam cotegit diadema regium»”
traducerea în română: « Scut
din trei laturi de culoarea cerului având un călăreț înarmat ținând în mâna
dreaptă o pușcă obișnuită, iar în stânga
frâiele, deasupra scutului coif militar încununat cu coroană regală.»
pagina 28 Ioan cavaler de Puşcariu DATE
ISTORICE PRIVITOARE LA FAMILIILE NOBILE ROMÂNE Colecţia - GENEALOGICĂ nr. 3
volumul I şi II EDITURA SOCIETĂȚII CULTURALE PRO MARAMUREŞ « DRAGOȘ VODĂ » CLUJ-NAPOCA, 2003.”.”
Comisia de Heraldică
din Austro-Ungaria recunoștea așadar descendența regală (mai exact imperială) a
moștenitorilor blazonului familiei CHIFOR din comuna Boiu Mare județul
Maramureș.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Nic%C3%A9phore
http://fr.wikipedia.org/wiki/Nic%C3%A9phore
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:52-manasses-chronicle.jpg
cronica lui Manase ilustrând bătălia dintre Nichifor I și hanul Krum al Bulgariei
cronica lui Manase ilustrând bătălia dintre Nichifor I și hanul Krum al Bulgariei
Primul argument al
Comisiei amintite să analizeze cu atenție genealogia acestei familii, a pornit
de la etimologia acestui nume: Nichifor, în greacă Νικηφόρος (Nichiforos «Victorios»,
de la nikê «victorie» și forein «purtător») este un prenume grec.
Comisia amintită a ajuns la concluzia că exista de jure o identitate de nume între Nichifor și nobilul Chifor chiar
dacă de facto acest nume era
prescurtat...
Echivalentele în latină
ale prenumelui Nichifor sunt acelea de Victor și de Vincențiu.
Împărații bizantini ce
au purtat acest nume, sunt:
Nichifor
I (760-811), împărat bizantin între anii 802-811.
Nichifor
al II-lea Focas (912-969); împărat bizantin între anii 963-969.
Nichifor
al III-lea Botaniates (1001-1081), împărat bizantin între anii 1078-1081.
Despoți ai Epirului:
Nichifor
I Duca (1240-1297) despot al Epirului din 1267 sau 1268 până la 1297;
Nichifor
al II-lea Orsini, despot al Epirului între anii 1335-1337 și 1356=1359.
O recunoaștere a unui alt blazon al acestei familii survine între secolele XII-XIV când scuturile se împărțeau în 4 câmpuri. Astfel prezint pe ultimul rând penultimul blazon din dreapta, ca aparținând familiei din Boiu Mare județul Maramureș CHIFOR. Cel mai adesea în Evul mediu, descendența dintr-o fanmilie regală se afișa cu ajutorul reprezentării unui leu. Când leul era încoronat aceasta era dovada apartenenței destinatarului blazonului din înalta nobilime.
O recunoaștere a unui alt blazon al acestei familii survine între secolele XII-XIV când scuturile se împărțeau în 4 câmpuri. Astfel prezint pe ultimul rând penultimul blazon din dreapta, ca aparținând familiei din Boiu Mare județul Maramureș CHIFOR. Cel mai adesea în Evul mediu, descendența dintr-o fanmilie regală se afișa cu ajutorul reprezentării unui leu. Când leul era încoronat aceasta era dovada apartenenței destinatarului blazonului din înalta nobilime.
La momentul editării
lucrării “ DATE
ISTORICE PRIVITOARE LA FAMILIILE NOBILE ROMÂNE”
în anul 1892, trăiau cei ce urmau să devină socrii contesei Carolinei Raus,
respectiv CHIFOR IOAN și CHIFOR NASTASIA, purtătorii blazonului anterior
amintit.
Căsătoria dintre
contesa RAUS N. CAROLINA născută în comuna Băbeni județul Sălaj la data de 16
mai 1889 și contele CHIFOR I. ALEXANDRU, născut în comuna Boiu Mare județul
Maramureș la data de 31 august 1882 are loc în anul 1908 iar primul lor copil
se va numi contele CHIFOR A VICTOR, născut la data de 13 februarie 1909.
Contele CHIFOR A VICTOR.
se stabilește în orașul Râșnov județul Brașov, unde se căsătorește cu BUTNAR V.
ILEANA, provenită dintr-o modestă familie: tata-socru fiind BUTNAR VASILE iar mama
MĂRCOȘAN BUCURA.
Fotografia livretullui militar al contelui CHIFOR A. VICTOR
Contele CHIFOR A VICTOR participă la al II-lea
război mondial, sergentul conte CHIFOR A. VICTOR este încorporat la data de 24
03 1939 luptă prin Ucraina, Rusia, România, Ungaria, Cehia și Slovacia, este
făcut prizonier în Slovacia și trimis în lagăr la Kuibîșev de unde revine în
România la Rîșnov pe 27 11 1945.
contele CHIFOR A. VICTOR
în anul 1979
contesa CHIFOR V. ILEANA în anul 1979
Această familie BUTNAR
din Rîșnov s-a refugiat în primul război mondial la Bușteni. Printre puținele
familii din orașul Rîșnov ce au un erou căzut pe frontul din Moldova în primul
război mondial, se numără și aceasta, eroul numindu-se VASILE BUTNAR (junior).
Soții CHIFOR VICTOR (conte) și ILEANA au avut doar un singur copil, contesa
CHIFOR V. MARGARETA. Contesa Margareta urmează Școala Medie Tehnică de la Bod.
După căsătorie se stabilește în București, lucrând în proiectare.
biserica protestantă din BodPentru persoanele ce pot privi cu o anumită doză de reținere aceste detalii biografice, au ocazia să compare fotografia acestei descendente aflate la a IV-a generație ca descendență din contesa Claudine Susane Rhédey de Chiș-Rhéde, comparând o probă directă survenită din anul 1958 (o fotografie) cu reprezentarea în tabou a contesei amintite.
http://en.wikipedia.org/wiki/File:Rh%C3%A9dey_Klaudia_Hohenstein_1812_1841.jpg
contesa Claudine Susane Rhédey de Chiș-Rhéde
Contesa CHIFOR V.
MARGARETA se căsătorește în Rîșnov la data de 27 august 1958 cu locotenentul de
artilerie DENDIU GH. MIHAIL născut în municipiul București la data de 14 august
1932, numindu-se după căsătorie DENDIU V. MARGARETA. Nașii de cununie au fost
soții Miloiu Gheorghe și Aurica, din Râșnov.
Deoarece mama locotenentului
de artilerie DENDIU G. MIHAIL s-a numit FLORESCU ECATERINA, de profesie
contabilă în București, vom face o incursiune în istoricul familiilor nobile
FLORESCU:
Genealogie extrasă din
lucrarea “Familiile boierești române”
de Octav George Lecca.
290
FLORESCU
(VALAHIA)
Veche familie,
originară din judeţul Prahova şi cunoscută din secolul al XVI-lea.
Un strămoş poate al acestei familii, a cărui legătură însă cu cei posteriori nu e cunoscută, ne apare în secolul al XV-lea, în persoana lui
Un strămoş poate al acestei familii, a cărui legătură însă cu cei posteriori nu e cunoscută, ne apare în secolul al XV-lea, în persoana lui
Vlad Vodă Ţepeş
JUPAN VINTILĂ FLORESCU, în anul 1483; pe care-1 găsim ca martor printre boierii lui Vlad Vodă Ţepeş, într-un document de confirmare al boierilor Mihai şi Manea pentru satul Toper. (5 iunie). - E curios faptul că e citat chiar în act: “Jupan Vintilă Florescu”, ceea ce e un caz aproape unic pe acele timpuri, deoarece boierii Valahiei nu iau numele de familie decât tocmai în secolul al XVII-lea, mai ales după localităţi. (Arch. Haşdeu; 1866 tom. I).
JUPAN VINTILĂ FLORESCU, în anul 1483; pe care-1 găsim ca martor printre boierii lui Vlad Vodă Ţepeş, într-un document de confirmare al boierilor Mihai şi Manea pentru satul Toper. (5 iunie). - E curios faptul că e citat chiar în act: “Jupan Vintilă Florescu”, ceea ce e un caz aproape unic pe acele timpuri, deoarece boierii Valahiei nu iau numele de familie decât tocmai în secolul al XVII-lea, mai ales după localităţi. (Arch. Haşdeu; 1866 tom. I).
De altfel numele de
Vintilă se mai repetă în această familie.
După documente,
genealogia sigură începe un secol mai târziu, prin
DRĂGHICI VORNICUL DE
MĂRGINENI, în anul 1585, cunoscut din numeroasele documente ale timpului, pe la
jumătatea secolului al XVI-lea. Boier mare, înrudit cu Basarabii, stăpânea
moşia Mărginenii cu părţile ei, din judeţul Prahova. El e trunchiul comun al
Filipeştilor şi Floreştilor, numiţi astfel după două moşii alăturate şi aproape
de Mărgineni, situate pe apa Prahovei.
Copiii acestui
Drăghici, au fost: MARIA cea BĂTRÂNĂ, care ţinea pe Radu vel Logofătul pentru
anul 1592, şi
291
291
despre care vorbesc
multe documente anterioare anului 1600. Ea avu de fiu pe RADU COMISUL, zis
FLORESCU, a cărui ramură se stinse chiar în secolul al XVII-lea. Acesta a fost
mare clucer şi mare comis. Fu ucis în anul 1664 în satul Nămăeşti, de
răufăcători, coborâţi de la munte, înmormântat la mitropolie.
Din UDRIŞTE vistierul, fiul lui Drăghici, descinde familia Filipescu. (v. Aceasta).
Din UDRIŞTE vistierul, fiul lui Drăghici, descinde familia Filipescu. (v. Aceasta).
Sora lui Udrişte şi
fiica lui Drăghici: ELINA a fost măritată cu însemnatul boier Ivaşco, Vornicul
din Goleşti.
DRĂGHICI al II-lea
VORNICUL ot Cornăţeni şi Mărgineni, fiul primului Drăghici, continuă filiaţia
Floreştilor. De la soţia sa Vlădaia avu trei copii: Nicolae, Socol şi Kera
Cornăţeni.
Cornăţeni.
Al doilea fiu al lui
Drăghici al II-lea, Vornicul din Cornăţeni era faimosul boier SOCOL
CORNĂŢEANUL, care se numi astfel ca şi tatăl său după moşia părintească. El avu
de soţie pe frumoasa Marula, fiica lui Mihai Voievod Viteazul şi a Tudorei de
la Târgşor. Matei Basarab rezidind vechea biserică din Câmpulung, ispravnic al
lucrărilor a fost Socol clucerul Comăţeanu, cum atestă inscripţia din iunie
1635. (v. Xenop. II, 21). În răscoala seimenilor de la 1654, el fu ucis de
mercenarii răsculaţi: ,“...şi aşa, fără
ruşine, într-acea turburare a lor întâmplându-se lui Socol vel clucer
Cornăţeanu a fi bolnav în casa lui, ca nişte hoţi şi pre el 1-au ucis, şi i-au
jefuit casele, luându-i tot ce a avut” (Cronica anonimă IV, 328; Şincai
lII, 81).
Peste un an de la
omorul acestui mare boier, pieri ucis şi fiul său, CĂRSTEA din CORNĂTENI.
Seimenii serbi, pentru faptele lor, fură concediaţi de Constantin Şerban Vodă
(1655); dar ei în unire cu dorobanţii se revoltară, comiţând o mulţime de
nelegiuiri, descrise de cronicari, (Mag. istoric. IV, 338) şi ucizând mulţi
boieri de
Dendiu Mihail copil în cartierul natal bucureștean Crîngași cu bunicii paterni
292
Dendiu Mihail copil în cartierul natal bucureștean Crîngași cu bunicii paterni
292
frunte, între care: Georma Banu, Papa
Brâncoveanu, Cârstea fiul lui Socol
Cornăţeanu, Preda Beca de la Maia, Udrea Doicescu, Dumitraşco etc... El avu o
fiică: Ilina, care ţinu pe Mihalcea sin Dragu din Cizlău.
Socol mai avu şi alţi
feciori, fraţi cu Cârste: Postelnicul VINTILĂ Florescu, care ţinu pe sora lui
Papa postelnic; IANACHE sluger, care avu soţie pe Ancuţa a lui Bunea
Grădişteanu; şi încă trei fete, care ţinură câte un boier: Brătăşanu, Băleanu
şi Rudeanu.
Ramura Cornăţenllor se
stinse prin fiul lui Vintiăl, anume Socol.
Fiul mai mare al lui Drăghici al II-lea, vornicul de la Cornăţeni era:
NICOLA PAHARNICUL, 1627, 33, fost vistier şi paharnic de Cornăţeni, 1626. - Probabil, - deoarece nici un document nu afirmă precis - că a fost fiul său:
NICOLA PAHARNICUL, 1627, 33, fost vistier şi paharnic de Cornăţeni, 1626. - Probabil, - deoarece nici un document nu afirmă precis - că a fost fiul său:
STOIAN COMISUL din
Floreşti, biv-vel comis în anul 1660. Avdu e la soţia sa Anuţa, precum şi un
fiu Istrate. (Documentele ne arată ca alt fiu al lui Nicolae, pe DUMITRAŞCO
postelnicul, în anul 1642).
ISTRATE FLORESCU, de la
care se stabileşte defi¬nitiv numele familiei, citat în anul 1703 ca fiu al lui
Stoian. Soţia sa era jupâneasa Voichiţa, de la care se născu:
ANTONACHI FLORESCU, în
anul 1717, boier în Bucureşti (v. Hurmuz. VI. 199), tatăl Smarandei
Kretzuleasca şi al lui
CONSTANTIN FLORESCU,
mare Vistier pe la sfârşitul secolului trecut. Avu de soţie o Merişancă, de la
care doi fii, din care; Manolache, avu copii pe Alexandru Florescu †, şi pe
soţia lui Petrache Obedeanu, măritată întâi cu Berendei.
ION FLORESCU, întâiul fiu al lui Constantin, ţinu în căsătorie pe Anica Ghica, fata marelui Ban Dumitrache. Ion Florescu muri în anul 1846, lăsând trei copii: Iordache, Manole şi Alecu, din care se trag trei branşe actuale ale Floreştilor:
ION FLORESCU, întâiul fiu al lui Constantin, ţinu în căsătorie pe Anica Ghica, fata marelui Ban Dumitrache. Ion Florescu muri în anul 1846, lăsând trei copii: Iordache, Manole şi Alecu, din care se trag trei branşe actuale ale Floreştilor:
293
Marele Vornic IORDACHE FLORESCU, căsătorit la Braşov, cu Anica fiica lui Beizadea Grigori Şutzu. Fost mare logofăt în anul 1812 şi mare vornic al ţării, avu zece copii, băieţi şi fete, dintre care:
1. † GRIGORE FLORESCU,
căsătorit cu Zoe Assan, e avu fiu pe TEODOR FLORESCU, al cărui fiu e Paul.
2. IANCU FLORESCU, fost
vice-prezident al consili¬ului de stat, însurat cu Frosa Filittis, a avut cinci
copii, adică: Ion †, Elisa căsătorită cu C. Boerescu, Elena, GEORGE şi
ALEXANDRU FLORESCU ofiţer de cavalerie.
3. COSTACHE FLORESCU
n-avu copii, în anul 1853 fu închis împreună cu alţii la Nijni-Novgorod în
Rusia, unde a şi murit.
4. DUMITRACHE FLORESCU †, însurat cu Alexandrina Mihăilescu, având cinci copii: DUMITRU FLORESCU, căsătorit cu Constanţa Butculescu (copii: Demetru, George, Zoe); Ion, decedat; - Maria N. Cesiano; ALEXANDRU, însurat cu Natalia Filodor (copii: Radu şi Elisa); - şi TEODOR căsătorit cu Ana Berendei.
6. 7. Frosa şi ELISA Florescu, măritată cu Ghiţă Cantacuzino.
Din vornicul MANOLACHE
FLORESCU, † 1854, al doilea fiu al vornicului Ion Florescu şi fratele lui
lordache, se desparte, prin copiii săi, o altă ramură. El fu însurat cu Tinca
Facă, având următorii copii:
1. GENERALUL ION EM.
FLORESCU, însemnat om politic şi militar, n. În anul 1819, † 1893, pe 22 mai,
la Paris. După ce a studiat la colegiul Sf. Sava, făcu şcoala de statmajor în
Paris. Întors, principele Bibescu îl însărcina cu organizarea armatei. În anul
1854 face campania Crimeei în funcţia de
294
colonel, ataşat pe lângă armata rusă. După Unirea principatelor (în anul 1859) este ministru de război. Mai este apoi în perioada 1862-63 tot ministru de război. Între anii 1865-66 este ministru de interne şi al lucrărilor publice; iar din anul 1871 până în anul 1876, este iarăşi ministru de război, reorganizând admirabil armata ţării. În anul 1876 deveni prezident al consiliului pentru scurt timp, după care venind un guvern liberal, i se refuză participarea la războiul pentru independenţă, decizându-se şi darea în judecată a fostului guvern. În anul 1890, Florescu este ales prezident al senatului, iar peste un an prezida un cabinet conservator, care ţine câteva luni. Retras în străinătate în anul 1891, muri acolo peste doi ani. Generalul de divizie Ion Florescu a publicat şi mai multe uvragii militare, etc.
Prinţesa C. Bibescu
El a fost căsătorit: 1. cu Prinţesa C. Bibescu şi 2. cu Alina Ştirbei †, având următorii copii:
1 Iorgu † tânăr în anul 1872; Zoe (1850-63); Maria, căsătorită cu Baron de Szent-Keresty; † Elisa căsătorită cu Emanuel Băleanu; şi Ecaterina căsătorită cu Emil Ghica.
2. † ALEXANDRU EM. FLORESCU, n. la Braşov în anul 1822. A studiat la Bucureşti şi Paris; după anul 1848 fu prefect de judeţ şi apoi al poliţiei Capitalei. Membru în divanul ad-hoc şi ministru de control în anul 1862, apoi ministru de lucrări publice în acelaşi an, senator şi deputat etc. Căsătorit cu Elena Manu a avut: un fiu George ofiţer, decedat şi trei fiice: Ana Florescu căsătorită cu C. Odobescu; Caterina căsătorită cu Al. Polizu; şi † Maria cu Șt. Şutzu.
1 Iorgu † tânăr în anul 1872; Zoe (1850-63); Maria, căsătorită cu Baron de Szent-Keresty; † Elisa căsătorită cu Emanuel Băleanu; şi Ecaterina căsătorită cu Emil Ghica.
2. † ALEXANDRU EM. FLORESCU, n. la Braşov în anul 1822. A studiat la Bucureşti şi Paris; după anul 1848 fu prefect de judeţ şi apoi al poliţiei Capitalei. Membru în divanul ad-hoc şi ministru de control în anul 1862, apoi ministru de lucrări publice în acelaşi an, senator şi deputat etc. Căsătorit cu Elena Manu a avut: un fiu George ofiţer, decedat şi trei fiice: Ana Florescu căsătorită cu C. Odobescu; Caterina căsătorită cu Al. Polizu; şi † Maria cu Șt. Şutzu.
3. Maria, căsătorită
Baroană de Bock Wölfingen.
4. Elena Florescu,
măritată cu Jean Linche.
5. Zoe, măritată cu
Generalul Krujenstern †.
6. Paulina lancu
Kretzulescu.
7. Anica Bibescu, cea
mai mare dintre copii.
Al treilea fiu al lui Ion Florescu, din care derivă a treia branşă era:
Al treilea fiu al lui Ion Florescu, din care derivă a treia branşă era:
ALECU FLORESCU, zis
“Avidică”, având de la soţia sa Elena Cârlova cinci copii, dintre care o
fată, Constanţa, căsătorită cu Teodor
Balş şi patru fii:
Fotografie reprezentând-o pe
FLORESCU
ECATERINA (viitoare DENDIU)
îmbrăcată
în port popular, la fântână
FLORESCU
ECATERINA (viitoare DENDIU)
îmbrăcată
în port popular, la fântână
295
1. IOAN FLORESCU, †
18... căsătorit cu Zoe n.
Linche, având trei fii; - Ion Florescu, ofiţer, însurat cu Ana G. Manu, RADU şi PAUL FLORESCU (şi o fată Elena †).
Linche, având trei fii; - Ion Florescu, ofiţer, însurat cu Ana G. Manu, RADU şi PAUL FLORESCU (şi o fată Elena †).
2. EMANUEL FLORESCU, însurat cu Alexandrina
Ghica, are o singură fiică: Constanţa.
3. GEORGE FLORESCU,
colonel de
cavalerie, căsătorit cu Zoe Brăiloiu, având de
fiu pe: ALEXANDRU FLORESCU, fost
secretar de legaţiune, Directorul ziarului
“Roumanie”, însurat cu Alexandrina Petrovici-
Armis. [De son premier mariage avec Olga
Costesco Comăneanu il a une fille, Yvonne;
n.M.C.]*
cavalerie, căsătorit cu Zoe Brăiloiu, având de
fiu pe: ALEXANDRU FLORESCU, fost
secretar de legaţiune, Directorul ziarului
“Roumanie”, însurat cu Alexandrina Petrovici-
Armis. [De son premier mariage avec Olga
Costesco Comăneanu il a une fille, Yvonne;
n.M.C.]*
* Din prima căsătorie
cu Olga Costesco Comăneanu are o fată, Yvonne (în fr. în orig.; n. ed.).
4. ALEXANDRU FLORESCU,
fiul mai mic al lui Alecu, căpitan de cavalerie, † în anul 1894 la Ploieşti.
Vechea familie a Floreştilor pare a fi strâns înrudită cu Basarabii, încă de pe la începutul secolului al XVI-lea, lucru care se vede cert prin documente înainte de anul 1600, când marele Vornic Drăghici de la Mărgineni era numit de către domni ruda lor.
Găsim chiar în anul
1543, că mănăstirea Găisenii din judeţul Dâmboviţa a fost fondată de marele Ban
STROE, fiul marelui Vornic Dobre, care aparţineau acestei familii, după cum
spune col. Papazoglu în Ist. Bucureştilor, (pag. 218). Aceasta ar fi o probă
mai mult pentru vechimea acestui neam, din care o ramură secundară a
Cornăţenilor a jucat de asemenea un rol marcat în istoria noastră, printre
ceilalţi numeroşi urmaşi ai marelui boier Drăghici de la Mărgineni, (v. Gion în
viitoarea Istorie a Bucureştilor).
Armele familiei, astfel cum sunt astăzi, cuprind: scutul tăiat orizontal în două (coupé), deasupra pe câmp de argint un leu ridicat, ţinând în labe un trandafir cu ramuri; iar jos, pe fundal azur un vultur cu aripele întinse, col. natural, cu o cruce în cioc.
Armele familiei, astfel cum sunt astăzi, cuprind: scutul tăiat orizontal în două (coupé), deasupra pe câmp de argint un leu ridicat, ţinând în labe un trandafir cu ramuri; iar jos, pe fundal azur un vultur cu aripele întinse, col. natural, cu o cruce în cioc.
296
FORESCU (Mogâlde)
Numele vechi al
familiei Forescu e Mogâlde, cu care o găsim menţionată în cronici şi hrisoave
din timpuri depărtate.
Încă în vremea lui
Ştefan Vodă (1457-1504), un MOGÂLDE era printre sfetnicii domneşti, alături cu
Hatmanul Boldur, Pulcel, Movilă ş.a.
Un MOGÂLDE era prin anul 1596, pârcălab al cetăţii Hotin, după cum dovedesc documentele, (v. Uricar - Codrescu, tom. 18).
Un MOGÂLDE era prin anul 1596, pârcălab al cetăţii Hotin, după cum dovedesc documentele, (v. Uricar - Codrescu, tom. 18).
În anul 1653, letopiseţul Moldovei, cu ocazia luptelor dintre principii Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan, vorbeşte de boierul Mogâldea, unchi al marelui logofăt Gheorghe Ştefan, apoi Domn al Moldovei. El fu prins de inamici şi dus legat la Hotin. De acolo înfrânse, cu trupele nepotului său, o ceată de nemţi. El avea titlul de mare PAHARNIC şi comanda cu alţi boieri de vază armatele lui Gheorghe Ştefan, (v. Letop. Mold. t. I. p. 325, 28, 38).
SERDARUL MOGÂLDE se
afla la anul 1711 printre cei 24 boieri care au întovărăşit pe Principele
Dimitrie Cantemir la Harcov în Rusia, cum ne spune vornicul Neculce în cronica
sa. (Letop. II, 332).
Spre sfârşitul veacului
al XVII-lea, pe la 1670-80, s-a dovedit că un MOGÂLDE era în capul răzvrătiţilor
contra unui Domn grec (poate Duca), care aduse în demnităţi o mulţime de greci.
Acest boier, fiu al lui IONIŢĂ MOGÂLDE, din ordinul lui Vodă fu prins şi adus
la Curte. Era ziua de Bobotează: Vodă porunci marelui cămăraş ca
297
să lege pe Mogâlde la poarta Curţii şi să-i dea
cinci lovituri în piept cu buzduganul de fier, cu care se loveau osândiţii
pentru trădare către Domnitor.
Puţin după execuţia
suferită, boierul muri. Soţia sa era o bucovineancă care avea moşie la Groniţa.
Ea împreună cu fiul ei şi al lui Mogâldea, fugiră la moşie lângă hotarul Poloniei.
De atunci el îşi schimbă numele vechi al neamului prin cel de “Botezatu” la
început, apoi BOTEZ, după cum era poreclit tatăl său, în amintirea zilei de
bobotează.
Acest BOTEZ
însurându-se, a avut un fiu SOLOMON,
care la rândul său avu doi băieţi. Cel dintâi, Ioniţă e trunchiul actualei
familii; iar al doilea ENACHI, se însura cu fata lui Baiş, având un singur fiu
ENACHI, însurat întâi cu fata lui Adam şi al doilea cu Smaranda sora lui N.
Negri.
IONIŢĂ BOTEZ, fiul lui
Solomon, se căsători cu Safta fiica lui Cantacuzino (Kanta), în secolul trecut,
şi avu fii pe:
CONSTANTIN FORESCU, care luă acest nume după moşia Foreştii, moştenită de la mama sa Safta Cantacuzino, schimbând pe cel de Botez, pe care acum îl luau toţi ovreii botezaţi. - El s-a însurat cu fata lui Iordachi Catargiu şi a avut trei fii:
CONSTANTIN FORESCU, care luă acest nume după moşia Foreştii, moştenită de la mama sa Safta Cantacuzino, schimbând pe cel de Botez, pe care acum îl luau toţi ovreii botezaţi. - El s-a însurat cu fata lui Iordachi Catargiu şi a avut trei fii:
ŞTEFAN FLORESCU, agă; -
COSTACHI, - şi
ALECO FORESCU VORNICUL,
fost ispravnic la Roman şi Suceava timp
de 23 de ani, de la 1834-1858.
Era prezident al
Comitetului Unirii pentru jud. Suceava; apoi deputat, de la anul 1859 la 1865
etc. - Din căsătoria sa cu Raluca fiica Iui Andrieş Başotă mare vornic, a avut
doi fii şi patru fete: - Safta soţia lui Alexandru Millo, Aglae -Nicolae
Soffary, Aglae căsătorită cu Dr. C. Duşescu († 78), şi Natalia căsătorită cu
căpitanul Iorgu Vârnav; - iar fiii
VASILE FORESCO fost
deputat în multe rânduri, membru la Curte, prezident de tribunal, prefect de Suceava, senator etc. - şi
CONSTANTIN FORESCO, fratele său.
Fotografie executată în timpul căsătoriei
dintre DENDIU GHEORGHE și
FLORESCU ECATERINA
dintre DENDIU GHEORGHE și
FLORESCU ECATERINA
A VI-a generație
descendentă din contesa Claudine Susane Rhédey de Chiș-Rhéde este reprezentată
de autorul prezentului blog, contele Raus G. M. Legătura dintre autorul
prezentului blog, contesa și descendența
din familia Comnenilor, se dovedește nu doar prin genealogia afișată, actele și
faptele juridice prezentate ci și prin genetică, asemănarea fizionomiei cu cel
mai reprezentativ dintre împărații Comneni- Napoleon I.
#mediaviewer/Fi%C8%99ier:Solidus-Nicephorus_I_and_Staraucius-sb1604.jpg){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu