duminică, 20 aprilie 2014

CALUL DE LEMN, PARTEA A X-A


subtitlul
2014 ANUL ASCENSIUNII URSULUI IMPERIAL SECȚIUNEA TRĂDAREA
Ajunși în decada a III-a  lunii aprilie 2014, trebuie să clarificăm nu doar semnele timpului ci și modul de înțelegere al lor. Bunăoară, ursul căruia Dumnezeu îi poruncește: “Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: «Scoală-te! Mănâncă multă carne»!” (Dan. 7: 5) este descris prin evoluția dinastiei Romanov:
Acest urs nu era treaz ci se afla în hibernare. Ursul apăruse în istorie mai întâi sub numele de Mihail I Fiodorovici Romanov; n. 12 iulie 1596 – d. 13 iulie 1645) a fost primul țar rus din dinastia Romanov
Ursul a avut următoarele alte identități în decursul istoriei:
Alexei Mihailovici  (9 martie 1629 (stil vechi)– 29 ianuarie 1676 (stil vechi) a fost Țar al Rusiei în perioada 1645 – 1676. În ajunul morții sale, Țaratul Rusiei avea aproximativ 2.000.000.000 acri (8.100.000 km2).
Feodor al III-lea Alexeevici al Rusiei9 iunie1661 – 7 mai 1682) a fost Țar al Rusiei în perioada 1676 - 1682.
Petru I (Petru cel Mare) (n.9 iunie [S.V. 30 mai1672 – d. 8 februarie [S.V. 28 ianuarie1725) a condus Rusia din 7 mai (27 aprilie)1682 până la moartea sa.
Fișier:Peter der-Grosse 1838.jpg
Ecaterina I  (născută Marta Helena Skowrońska (letonă Marta Elena Skavronska), mai târziu Marta Samuilovna Skavronskaya) (n. 15 aprilie [S.V. 5 aprilie1684 – d. 17 mai[S.V. 6 mai1727) a fost a doua soție a lui Petru cel Mare, împărăteasă a Rusiei din 1725 până la moartea sa.
Piotr (Petru) al II-lea Alekseievici (23 octombrie/12 octombrie 1715 - 30 ianuarie/19 ianuarie 1730) a fost împărat al Rusiei din 1727 până la moartea sa. A fost singurul fiu al Țareviciului Alexei Petrovici (fiu al țarului Petru I al Rusiei și al primei lui soții, Eudoxia Lopukhina) și al Prințesei Charlotte (fiica Ducelui Louis Rudolph de Brunswick-Lüneburg și cumnată a lui Carol Quintul). De asemenea, a fost singurul nepot pe linie masculină a lui Petru cel Mare.
Ana Ivanovna (7 februarie [S.V. 28 ianuarie1693 – 28 octombrie [S.V. 17 octombrie1740) a domnit ca Ducesă de Courland din 1711 până în 1730 și ca Împărăteasă a Rusiei din 1730 până în 1740.
Ana a fost fiica lui Ivan al V-lea al Rusiei și nepoată de frate a țarului Petru cel Mare. S-a căsătorit cu Frederick Wilhelm, Duce de Courland în noiembrie 1710 însă în ianuarie 1711, în urma unui atac celebral, soțul ei a murit.
Ivan al VI-lea al Rusiei (Ivan Antonovici) (născut la St. Petersburg, 23 august / (12 august pe stil vechi) /1740-decedat pe (16 iulie /5 iulie stil vechi) /1764), proclamat țar al Rusiei în anul 1740. Nepot al lui Ivan al V-lea. Tatăl lui a fost Principele Anthony Ulrich de Brunswick-Wolfenbüttel și mama sa Prințesa Anna, Ducesă de Mecklenburg-Schwerin Leopoldovna. Țarul moare asasinat la data de 16 iulie 1764 la vârsta de 23 de ani.
Elisabeta Petrovna (29 decembrie [S.V. 18 decembrie] 17095 ianuarie 1762 [S.V. 25 decembrie 1761]), cunoscută și ca Elisabeta, a fost o împărăteasă a Rusiei (1741 – 1762) care a implicat țara în Războiul Austriac de Succesiune (1740 – 1748) și în Războiul de 7 ani (1756 – 1763). Este cunoscută pentru dorința de expansiune teritorială a Rusiei. Politica sa internă a permis nobilimii să obțină o poziție dominantă în cadrul guvernului local, dar cu puteri limitate. Ea a încurajat înființarea de către Lomonosov a Universității din Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Șuvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în special în Peterhof și Țarskoe Selo. Palatul de Iarnă și Catedrala Smolnîi rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg. În general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a permis germanilor să ocupe posturi în guvern și nicio persoană nu a fost executată în timpul domniei sale.
Petru al III-lea (21 februarie 1728 – 17 iulie 1762) a fost împărat al Rusiei pentru șase luni în anul 1762. Potrivit celor mai mulți istorici era imatur mental și foarte pro-prusac, ceea ce l-a făcut un lider nepopular. Se presupune că a fost asasinat ca rezultat al conspirației condusă de soția sa, care i-a succedat la tron, Ecaterina a II-a.
Ecaterina a II-a de asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (în germană Katharina die Große) (2 mai [ S.V. 21 aprilie] 1729Stettin (Szczecin), Polonia— 6 noiembrie 1796Sankt-PetersburgRusia) născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou) după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei, până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).
Pavel (1 octombrie (S.V 20 septembrie1754 – 23 martie (S.V 11 martie1801) a fost împărat al Rusiei în perioada 1796 - 1801.
File:Mf por botton 1770.jpg
Maria Feodorovna (înainte de căsătorie s-a numit Sofia Dorotheea Augusta Luiza, Prințesă de Württemberg (născută la 25 octombrie 1759 în Stettin .. † pe 24 octombrie / 05 noiembrie 1828 în Pavlovsk) a fost începând din anul 1776, a doua soție a împăratului rus Paul I (a domnit între anii 1796-1801). Doi dintre copiii ei, Alexandru I și Nicolae I, au fost, de asemenea, împărați: mama Țarilor Alexandru I și Nicolae I al Rusiei.
Fișier:02 Maria Feodorovna 1777 by Roslin.jpg
Alexandru I Pavlovici Romanov (n. 23 decembrie 1777 – d. 1 decembrie1825), a fost țarul Rusiei între 23 martie 1801 – 1 decembrie 1825, regele Poloniei între 1815 – 1825, precum și Mare Duce al Finlandei.
Alexandru s-a născut în 1777 la Sankt Petersburg, fiu al Marelui Duce Pavel Petrovici, mai târziu Pavel I al Rusiei, și al Mariei Feodorovna, fiica Ducelui de Württemberg. Alexandru a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia în perioada războaielor napoleoniene. În prima parte a domniei a încercat să introducă reforme liberale, pe când în cea de-a doua a abordat o conducere arbitrară iar o parte din vechile reforme au fost abolite. În ceea ce privește politica externă, Alexandru a obținut un succes recunoscut, câștigând numeroase campanii. În particular, sub domnia sa Rusia a obținut Finlanda și o parte din Polonia. Contradicțiile misterioase ale personalității sale îl fac pe Alexandru unul din cei mai interesanți țari. Pe deasupra, moartea sa este învăluită în mister, iar locul unde se află rămășițele sale rămâne necunoscut.
Nicolae I al Rusiei (6 iulie (stil nou)/25 iunie (stil vechi), 17962 martie (stil nou)/18 februarie, (stil vechi), 1855), a fost Împărat al Rusiei din 1825 până în 1855, și rege al Poloniei din 1825 până în 1831.
S-a născut la reședința imperială de la Gatcina, fiind fiul împăratului Paul I și al soției sale Sophie Marie Dorothea de Württemberg, rebotezată în Rusia ca Maria Fiodorovna. Era fratele mai mic al viitorului țar Alexandru I și al Marelui Duce Constantin Pavlovici.
Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul (ÎmpăratulRusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei.
Alexandru al III-lea al Rusiei (n. 10 martie 1845 - d. 1 noiembrie 1894) a fost împărat al Rusiei din 14 martie1881 până la decesul său în 1894.
Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar cu el) de influența ocidentală subversivă.
Cel mai important sfătuitor al țarului a fost Constantin Petrovici Pobedonosțev, profesor particular al lui Alexandru al III-lea și al fiului acestuia, Nicolae al II-lea, și conducătorul Sfântului Sinod din 1880 până în 1895. El îi învățase pe elevii lui imperiali să se teamă de libertatea cuvântului și de presă și să urască democrația, constituția și sistemul parlamentar. În timpul lui Pobedonosțev, revoluționarii au fost persecutați, iar politica de rusificare a căpătat o dezvoltare copleșitoare în tot imperiul. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, s-a consfințit alianța cu Franța republicană, Rusia bucurându-se de credite importante din această țară pentru dezvoltarea industriei naționale.
Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sauNikolai Alexandrovici Romanov n. 6 mai 1868 (S.N. 18 mai) - d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui LeninCanonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse.
Fișier:GeorgiLvov--fallofromanoffsh00londrich.jpg
Perioada de hibernare a început din momentul ascensiunii (Prințului) Gheorghi Evgenievici Lvov, (2 noiembrie 1861 – 7 martie 1925) a fost un om de stat rus și cel dintâi prim-ministru al Rusiei post-imperiale din 23 martie până la 21 iulie 1917.
Prințul Lvov a obținut o diplomă în științe juridice la absolvirea Universității din Moscova după care a lucrat în admninistrația de stat până în 1893. În1905 a devenit membru al Partidului Constituțional Democratic (de orientare liberală) și un an mai târziu a câștigat alegerile pentru prima Dumă. A devenit președintele al Uniunii Zemstvelor din Toată Rusia în 1914.
După Revoluția din Februarie, Lvov a devenit primul șef al Guvernului Provizoriu, dar a demisonat după scurt timp datorită anarhiei crescânde din țară. După ce bolșevicii au cucerit puterea, a fost arestat, dar a reușit să scape și să fugă la Paris, unde și-a petrecut restul vieții.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Vladimir_Putin_-_2006.jpg
Fișier:Vladimir Putin - 2006.jpg
Vom trece peste toți cei care s-au succedat în Rusia în tot acest interval de timp, pentru a concluziona că revirimentul ce generează deșteptarea ursului imperial în anul de grație 2014 se numește V3 L2 A D I1 M I1 R     V3 L2 A D I1 M I2 R O V3 I4 C I5  P U T I6 N. Constatăm în anul 2014 că hierofania hunedoreană îl semnala pe acest politician, corespunzând ca și litere, ambelor fețe ale picturii nefăcută de mână omenească în decembrie 1989, sub forma dimbolurilor litere ce încep cu cifra arabă 4, continuând cu majusculele ILV, pe ambele fețe, deci de doă ori!
Restul de litere simbol ce exced hierofaniei amintite, respectiv I1 I2 R O V3 I4 C I5 I6 corespund unui total de 10 ani dacă adunăm I+I+V+I+I+I. Hierofania din 1989 decembrie n-ar fi putut fi văzută fără ca acel buștean de lemn să se fi rotit cu 90°. Având acum două fațete, rezultă că fiecare fusese rotiră cu 90°, de unde rezultă un total de 180°. Tot așa și noi, rotind rezultatul concluziilor numerice descoperite prin hierofania hunedoreană tot cu 180°, obținem următoarea soluție inversată: I+I+I+V+I+I. Conform acestei soluții, avem un VIII (sau 8 arab), ani ce corespund celor 8 ani de mandat prezidențial ai lui Vladimir Putin:
El a devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia, iar apoi el a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000. În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.   
Din cauza limitei prevăzute de Constituție, Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv. După victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri Medvedev, în alegerile prezidențiale din 2008, Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție începând din 8 mai 2008 și va ocupa această funcție până la data de 4 martie 2012, când va deveni pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma modificării Constituției).
Ceilalți doi ani simbolizați de hierofania hunedoreană din decembrie 2014 corespund anilor de președinte în al III-lea mandat: În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de Președinte al Federației Ruse. A îndeplinit funcția de prim-ministru în perioada 8 mai 2008 - 4 martie2012. Cu o precizie de ceasornic, hierofania amintită localizează momentul ISTORIC al trezirii URSULUI IMPERIAL pentru luna aprilie 2014!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Lenin_CL_Colour.jpg
Fișier:Lenin CL Colour.jpg
Hierofania hunedoreană din decembrie 1989 localizează inclusiv locul nașterii lui Putin: Vladimir Vladimirovici Putin (în rusăВлади́мир Влади́мирович Пу́тин, n. 7 octombrie 1952Leningrad, URSS, astăzi Sankt Petersburg,Rusia) este un om politic rus. Un neavizat, citind numele de Leningrad, va ridica din umeri și mă va acuza că m-am înșelat. Dar numele personalității politice avut în vedere este acela de Vladimir Ilici Lenin. Așadar, preluând cele trei inițiale, obținem toate literele din hierofania amintită: VIL. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Ilici_Lenin
Împrejurarea că citirea acestor litere conform dispoziței lor în hierofania amintită, se va face de jos în sus, ne determină să ne reamintim că și proorocul Daniel pentru a-i citi și explica o altă hierofanie regelui babilonian Baltazar, citire ce implica o succesiune în ambele sensuri pe pla verical. Pomenind de regele Baltazar, în actualul context ne întoarcem de fapt la versetul 1: “În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, şi vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară. Atunci el a scris visul şi a povestit ceea ce era mai de seamă dintre fapte” (Dan. 7: 1).
File:Rembrandt - Belshazzar's Feast - WGA19123.jpg
Una dintre metodele de mărire a hotarelor Imperiului rus, s-a făcut prin trădare:
Fișier:Alexander I by Stepan Shchukin.jpg
Popoarele balcanice erau în căutarea unui eliberator și ele nu-l vedeau decât în persoana lui Alexandru I. Napoleon (pentru care Constantinopolul era «imperiul lumii» și voia să și-l rezerve) previne pe sultanul Selim* de pericolul ce-l amenință și-i cere schimbarea celor doi domnitori din Principatele românești, Alexandru Moruzi și Constantin Ipsilanti, socotiți prea filoruși, și înlocuirea lor cu doi filofrancezi: Alexandru Șuțu și Scarlat Calimachi. În acest timp, Napoleon trimite la Constantinopol pe generalul Sebastiani pentru a-l ajuta pe sultan să organizeze apărarea strâmtorilor contra unui eventual atac din partea flotei engleze”.
* Este o confuzie, fiind vorba despre 

Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman

Fișier:David napoleon.jpg
Napoleon Bonaparte de Gheorghe Eminescu, ediția a II-a, Editura Academiei R. S. R. București 1986pagina 193.
DUMITRU MORUZI, al doilea fiu al lui Constantin Vodă, născut în anul 1768, mare dragoman în anul 1808. Ca trimis al Porții, el semnează în anul 1812 tratatul de ceziune al Basarabiei, cu toate că, cu câteva zile înainte de încheierea păcii, Napoleon trimisese dragomanului o ștafetă prin care îndemna pe turci la rezistență, deoarece declarase și el război rușilor. Moruzi însă, devotat rușilor, ascunde scrisoarea și tratatul fu iscălit la București. Sultanul aflând de acest fapt, ordonă să fie decapitat, pe când venea la Țarigrad, la Șumla” Familiile boierești române de Octav George Lecca Editura Libra București pagina 645 dar în realitate 663 darorată erorii de numerotare a filelor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Sultan_Mahmud_II.jpg
Fișier:Sultan Mahmud II.jpg
Numele de Calimachi și de Moruzi conțin termenul de cal și rădăcina numelui de Moartea, amintind prin acestea următorul verset biblic: “Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ” (Ap. 6: 8). Totalul acestor numere 6+8= 14 deci inversul numerelor 4 și I roman, după cum începea numărătoarea în hierofania hunedoreană din decembrie 1989.
Un ultim aspect relativ la soluția decriptată pentru elementele ce pun în valoare personalitatea zilei, respectiv I1 I2 R O V3 I4 I5 I6 este aceea că se are în vedere un eveniment ce a stagnat C (o sută de ani în numărătoarea romană) situat între 14 și 15 deci între anii 2014 și 2015, eveniment ce va fi prezis din RO, respectiv din România. Detaliile legate de decriptator sunt cele evidențiate de proorocul Daniel:
3.  “Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare peste famenii săi, să aducă dintre fiii lui Israel, din neam regesc şi din cei din viţă aleasă,
4.   Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători a toată ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească in palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba Caldeilor.
5.   Şi să-i înveţe pe ei vreme de trei ani, după trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele le-a rânduit să li se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui şi vin din vinul lui.
6.   Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel, Anania, Misael şi Azaria” (Dan. 1: 3-6).
Din perspectiva biblică a dreptului întâiului născut și aici mă refer la bunicul meu matern Chifor Victor, întâiul născut dintre cei 4 copii la părinți, aceasta este o tardivă recunoaștere. Atributul acordat așadar decriptatorului, este acela de «VIŢĂ ALEASĂ», relevând nu doar însușirea sa ci și contextul de 10 litere dezbătute în acest articol.

  








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu