subtitlul
2014 ANUL ASCENSIUNII URSULUI IMPERIAL SECȚIUNEA
TRĂDAREA
Ajunși în decada a III-a lunii aprilie 2014, trebuie să clarificăm nu
doar semnele timpului ci și modul de înțelegere al lor. Bunăoară, ursul căruia
Dumnezeu îi poruncește: “Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de
urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a
poruncit: «Scoală-te! Mănâncă multă carne»!”
(Dan. 7: 5) este descris prin evoluția dinastiei Romanov:
Acest urs nu era treaz ci se afla în hibernare.
Ursul apăruse în istorie mai întâi sub numele de Mihail I Fiodorovici
Romanov; n. 12 iulie 1596 – d. 13 iulie 1645) a fost primul țar rus din
dinastia Romanov.
Ursul a avut următoarele alte identități în decursul
istoriei:
Alexei Mihailovici
(9
martie 1629 (stil
vechi)– 29 ianuarie 1676 (stil
vechi) a fost Țar al Rusiei în perioada 1645 – 1676. În ajunul morții sale,
Țaratul Rusiei avea aproximativ 2.000.000.000 acri (8.100.000 km2).
Feodor al III-lea Alexeevici al Rusiei; 9
iunie1661 – 7 mai 1682)
a fost Țar al Rusiei în perioada 1676 - 1682.
Petru I (Petru
cel Mare) (n.9 iunie [S.V. 30
mai] 1672 –
d. 8 februarie [S.V. 28
ianuarie] 1725)
a condus Rusia din 7 mai (27
aprilie)1682 până
la moartea sa.
Ecaterina I
(născută Marta Helena Skowrońska (letonă Marta
Elena Skavronska), mai târziu Marta Samuilovna Skavronskaya)
(n. 15 aprilie [S.V. 5
aprilie] 1684 –
d. 17
mai[S.V. 6 mai] 1727)
a fost a doua soție a lui Petru
cel Mare, împărăteasă a Rusiei din 1725 până la moartea sa.
Piotr (Petru) al II-lea Alekseievici
(23
octombrie/12
octombrie 1715 - 30
ianuarie/19
ianuarie 1730)
a fost împărat al Rusiei din 1727 până la moartea sa. A fost singurul fiu al
Țareviciului Alexei Petrovici (fiu al țarului Petru
I al Rusiei și al primei lui soții, Eudoxia Lopukhina)
și al Prințesei
Charlotte (fiica Ducelui
Louis Rudolph de Brunswick-Lüneburg și cumnată a lui Carol
Quintul). De asemenea, a fost singurul nepot pe linie
masculină a lui Petru cel Mare.
Ana Ivanovna
(7
februarie [S.V. 28
ianuarie] 1693 – 28
octombrie [S.V. 17
octombrie] 1740)
a domnit ca Ducesă de Courland din 1711 până în 1730 și ca Împărăteasă a Rusiei
din 1730 până în 1740.
Ana a fost fiica lui Ivan al V-lea al
Rusiei și nepoată de frate a țarului Petru
cel Mare. S-a căsătorit cu Frederick
Wilhelm, Duce de Courland în noiembrie 1710 însă în ianuarie
1711, în urma unui atac celebral, soțul ei a murit.
Ivan
al VI-lea al Rusiei (Ivan Antonovici) (născut la St.
Petersburg, 23 august / (12 august pe stil vechi) /1740-decedat pe (16 iulie /5
iulie stil vechi) /1764), proclamat țar al Rusiei în anul 1740. Nepot al lui
Ivan al V-lea. Tatăl lui a fost Principele Anthony Ulrich de
Brunswick-Wolfenbüttel și mama sa Prințesa Anna, Ducesă de Mecklenburg-Schwerin
Leopoldovna. Țarul moare asasinat la data de 16 iulie 1764 la vârsta de 23 de
ani.
Elisabeta Petrovna
(29
decembrie [S.V. 18
decembrie] 1709
— 5
ianuarie 1762
[S.V. 25 decembrie 1761]),
cunoscută și ca Elisabeta, a fost o împărăteasă a Rusiei (1741 – 1762)
care a implicat țara în Războiul Austriac de Succesiune (1740 – 1748) și în
Războiul de 7 ani (1756 – 1763). Este cunoscută pentru dorința
de expansiune teritorială a Rusiei. Politica sa internă a permis
nobilimii să obțină o poziție dominantă în cadrul guvernului local, dar cu
puteri limitate. Ea a încurajat înființarea de către Lomonosov a Universității
din Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de
către Șuvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele
grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în
special în Peterhof și Țarskoe Selo. Palatul de Iarnă și Catedrala Smolnîi
rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg. În
general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a
permis germanilor să ocupe posturi în guvern și nicio persoană nu a fost
executată în timpul domniei sale.
Petru al III-lea (21
februarie 1728 – 17
iulie 1762)
a fost împărat al Rusiei pentru șase luni
în anul 1762. Potrivit celor mai mulți istorici era imatur mental și foarte
pro-prusac, ceea ce l-a făcut un lider nepopular. Se presupune că a fost
asasinat ca rezultat al conspirației condusă de soția sa, care i-a succedat la
tron, Ecaterina a II-a.
Ecaterina a II-a de
asemenea cunoscută și ca Ecaterina cea Mare (în germană
Katharina die Große) (2
mai [ S.V. 21
aprilie] 1729, Stettin (Szczecin), Polonia— 6
noiembrie 1796, Sankt-Petersburg, Rusia)
născută Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, a fost împărăteasă
a Rusiei de la 9 iulie 1762 (stil nou)
după asasinarea soțului ei, Petru al III-lea al Rusiei,
până la moartea ei, la 17 noiembrie 1796 (stil nou).
Pavel (1
octombrie (S.V 20
septembrie) 1754 – 23
martie (S.V 11
martie) 1801)
a fost împărat al Rusiei în perioada 1796 - 1801.
Maria Feodorovna (înainte
de căsătorie s-a numit Sofia Dorotheea Augusta Luiza, Prințesă de Württemberg
(născută la 25 octombrie 1759 în Stettin .. † pe 24 octombrie / 05 noiembrie 1828
în Pavlovsk) a fost începând din anul 1776, a doua soție a împăratului rus Paul
I (a domnit între anii 1796-1801). Doi dintre copiii ei, Alexandru I și Nicolae
I, au fost, de asemenea, împărați: mama Țarilor Alexandru I și Nicolae I al Rusiei.
Alexandru I Pavlovici Romanov
(n. 23 decembrie 1777 –
d. 1 decembrie1825),
a fost țarul Rusiei între 23
martie 1801 – 1
decembrie 1825,
regele Poloniei între 1815 – 1825,
precum și Mare Duce al Finlandei.
Alexandru s-a născut în 1777 la Sankt
Petersburg, fiu al Marelui Duce Pavel
Petrovici, mai târziu Pavel
I al Rusiei, și al Mariei
Feodorovna, fiica Ducelui de Württemberg.
Alexandru a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat și a condus Rusia
în perioada războaielor napoleoniene.
În prima parte a domniei a încercat să introducă reforme liberale, pe când în
cea de-a doua a abordat o conducere arbitrară iar o parte din vechile reforme
au fost abolite. În ceea ce privește politica externă, Alexandru a obținut un
succes recunoscut, câștigând numeroase campanii. În particular, sub domnia sa
Rusia a obținut Finlanda și o parte din Polonia. Contradicțiile misterioase ale
personalității sale îl fac pe Alexandru unul din cei mai interesanți țari. Pe
deasupra, moartea sa este învăluită în mister, iar locul unde se află
rămășițele sale rămâne necunoscut.
Nicolae I al Rusiei
(6
iulie (stil
nou)/25
iunie (stil
vechi), 1796–2
martie (stil
nou)/18
februarie, (stil
vechi), 1855),
a fost Împărat al Rusiei din 1825 până
în 1855,
și rege al Poloniei din 1825
până în 1831.
S-a născut la reședința imperială de la Gatcina,
fiind fiul împăratului Paul
I și
al soției sale Sophie Marie Dorothea de
Württemberg, rebotezată în Rusia ca Maria Fiodorovna.
Era fratele mai mic al viitorului țar Alexandru I și
al Marelui Duce Constantin
Pavlovici.
Alexandru (Aleksandr) al II-lea
Nicolaevici (n. 29 aprilie 1818, Moscova –
d. 13 martie 1881, Sankt
Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei,
a fost Țarul (Împăratul) Rusiei de
la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare
Duce al Finlandei și
a revendicat titlul de rege
al Poloniei.
Alexandru al III-lea al Rusiei (n. 10
martie 1845 -
d. 1 noiembrie 1894)
a fost împărat al Rusiei din 14
martie1881 până
la decesul său în 1894.
Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a
fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe
culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I.
Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia
poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar
cu el) de influența ocidentală subversivă.
Cel mai important sfătuitor al țarului a fost
Constantin Petrovici Pobedonosțev, profesor particular al lui Alexandru al
III-lea și al fiului acestuia, Nicolae
al II-lea, și conducătorul Sfântului Sinod din 1880 până în
1895. El îi învățase pe elevii lui imperiali să se teamă de libertatea
cuvântului și de presă și să urască democrația,
constituția și sistemul
parlamentar. În timpul lui Pobedonosțev,
revoluționarii au fost persecutați, iar politica de
rusificare a căpătat o dezvoltare copleșitoare în tot imperiul. În
timpul domniei lui Alexandru al III-lea, s-a consfințit alianța cu Franța republicană,
Rusia bucurându-se de credite importante din această țară pentru dezvoltarea
industriei naționale.
Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sauNikolai
Alexandrovici Romanov n. 6 mai 1868 (S.N. 18
mai)
- d. 17 iulie 1918)
a fost ultimul împărat
al Rusiei.
A domnit din 1894 până
la abdicarea sa
din 15 martie 1917 la
sfârșitul revoluției din februarie.
A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la
ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse.
Perioada
de hibernare a început din momentul ascensiunii (Prințului) Gheorghi Evgenievici Lvov, (2 noiembrie 1861 – 7 martie 1925) a fost un om de stat rus și cel dintâi prim-ministru al Rusiei post-imperiale din 23 martie până la 21 iulie 1917.
Prințul Lvov a obținut
o diplomă în științe juridice la absolvirea Universității
din Moscova după care a lucrat în admninistrația de stat până în 1893. În1905 a devenit membru
al Partidului
Constituțional Democratic (de orientare liberală) și un an mai târziu a
câștigat alegerile pentru prima Dumă. A devenit
președintele al Uniunii Zemstvelor din Toată Rusia în 1914.
După Revoluția
din Februarie, Lvov a devenit primul șef al Guvernului Provizoriu, dar a demisonat după scurt timp datorită anarhiei
crescânde din țară. După ce bolșevicii au cucerit puterea, a fost arestat, dar a reușit să scape
și să fugă la Paris, unde și-a petrecut
restul vieții.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Vladimir_Putin_-_2006.jpg
Vom trece peste toți
cei care s-au succedat în Rusia în tot acest interval de timp, pentru a
concluziona că revirimentul ce generează deșteptarea ursului imperial în anul
de grație 2014 se numește V3 L2 A D I1 M I1 R V3 L2 A D I1 M I2 R O V3 I4 C I5 P U T I6 N. Constatăm în anul 2014 că hierofania hunedoreană îl semnala pe acest
politician, corespunzând ca și litere, ambelor fețe ale picturii nefăcută de
mână omenească în decembrie 1989, sub forma dimbolurilor litere ce încep cu
cifra arabă 4, continuând cu majusculele ILV, pe ambele fețe, deci de doă ori!
Restul de litere simbol ce exced hierofaniei amintite, respectiv I1 I2 R O V3 I4 C I5 I6 corespund unui total de 10
ani dacă adunăm I+I+V+I+I+I. Hierofania din 1989 decembrie n-ar fi putut fi
văzută fără ca acel buștean de lemn să se fi rotit cu 90°. Având acum două
fațete, rezultă că fiecare fusese rotiră cu 90°, de unde rezultă un total de
180°. Tot așa și noi, rotind rezultatul concluziilor numerice descoperite prin
hierofania hunedoreană tot cu 180°, obținem următoarea soluție inversată: I+I+I+V+I+I. Conform acestei soluții,
avem un VIII (sau 8 arab), ani ce corespund celor 8 ani de mandat prezidențial
ai lui Vladimir Putin:
El
a devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999, după ce
președintele Boris Elțîn își
dăduse demisia, iar apoi el a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000.
În 2004, el a fost reales pentru un al doilea mandat, care a durat până în 7 mai 2008.
Din cauza limitei prevăzute de Constituție,
Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial
consecutiv. După victoria succesorului sprijinit de el, Dmitri
Medvedev, în alegerile prezidențiale din 2008, Putin a fost
numit de acesta prim-ministru al Rusiei. Putin a ocupat această funcție
începând din 8
mai 2008 și
va ocupa această funcție până la data de 4
martie 2012,
când va deveni pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse (în urma
modificării Constituției).
Ceilalți doi ani simbolizați de hierofania
hunedoreană din decembrie 2014 corespund anilor de președinte în al III-lea
mandat: În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de Președinte al Federației Ruse.
A îndeplinit funcția de prim-ministru în perioada 8 mai 2008 - 4
martie2012. Cu
o precizie de ceasornic, hierofania amintită localizează momentul ISTORIC al
trezirii URSULUI IMPERIAL pentru luna aprilie 2014!
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Lenin_CL_Colour.jpg
Hierofania hunedoreană din decembrie 1989
localizează inclusiv locul nașterii lui Putin: Vladimir Vladimirovici Putin (în
rusă: Влади́мир
Влади́мирович Пу́тин, n. 7
octombrie 1952, Leningrad,
URSS,
astăzi Sankt Petersburg,Rusia)
este un om politic rus. Un
neavizat, citind numele de Leningrad, va ridica din umeri și mă va acuza că
m-am înșelat. Dar numele personalității politice avut în vedere este acela de
Vladimir Ilici Lenin. Așadar, preluând cele trei inițiale, obținem toate
literele din hierofania amintită: VIL.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vladimir_Ilici_Lenin
Împrejurarea că citirea acestor litere
conform dispoziței lor în hierofania amintită, se va face de jos în sus, ne
determină să ne reamintim că și proorocul Daniel pentru a-i citi și explica o
altă hierofanie regelui babilonian Baltazar, citire ce implica o succesiune în
ambele sensuri pe pla verical. Pomenind de regele Baltazar, în actualul context
ne întoarcem de fapt la versetul 1: “În anul dintâi al lui Belşaţar, regele Babilonului, Daniel a visat un vis, şi
vedeniile pe care le-a avut când era culcat în patul lui îl înfricoşară. Atunci
el a scris visul şi a povestit ceea ce era mai de seamă dintre fapte”
(Dan. 7: 1).
Una dintre metodele de mărire a hotarelor Imperiului
rus, s-a făcut prin trădare:
“Popoarele
balcanice erau în căutarea unui eliberator și ele nu-l vedeau decât în persoana
lui Alexandru I. Napoleon (pentru care Constantinopolul era «imperiul lumii» și
voia să și-l rezerve) previne pe sultanul Selim* de pericolul ce-l amenință și-i
cere schimbarea celor doi domnitori din Principatele românești, Alexandru Moruzi și Constantin Ipsilanti, socotiți prea
filoruși, și înlocuirea lor cu doi filofrancezi: Alexandru Șuțu și Scarlat Calimachi. În acest timp, Napoleon trimite la
Constantinopol pe generalul Sebastiani pentru a-l ajuta pe sultan să organizeze
apărarea strâmtorilor contra unui eventual atac din partea flotei engleze”.
* Este o confuzie, fiind vorba despre
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman
Napoleon Bonaparte de Gheorghe Eminescu, ediția a
II-a, Editura Academiei R. S. R. București 1986pagina 193.
“DUMITRU
MORUZI, al doilea fiu al lui Constantin Vodă, născut în anul 1768, mare
dragoman în anul 1808. Ca trimis al Porții, el semnează în anul 1812 tratatul
de ceziune al Basarabiei, cu toate că, cu câteva zile înainte de încheierea
păcii, Napoleon trimisese dragomanului o ștafetă prin care îndemna pe turci la
rezistență, deoarece declarase și el război rușilor. Moruzi
însă, devotat rușilor, ascunde scrisoarea și tratatul fu iscălit la București.
Sultanul aflând de acest fapt, ordonă
să fie decapitat, pe când venea la Țarigrad, la Șumla” Familiile boierești
române de Octav George Lecca Editura Libra București pagina 645 dar în
realitate 663 darorată erorii de numerotare a filelor.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Sultan_Mahmud_II.jpg
Numele de Calimachi și de Moruzi conțin termenul de
cal și rădăcina numelui de Moartea, amintind prin acestea următorul verset
biblic: “Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt
şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi
iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a
pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de
pe pământ” (Ap. 6: 8). Totalul acestor numere 6+8= 14 deci inversul
numerelor 4 și I roman, după cum începea numărătoarea în hierofania hunedoreană
din decembrie 1989.
Un ultim aspect relativ la
soluția decriptată pentru elementele ce pun în valoare personalitatea zilei,
respectiv I1 I2 R O V3 I4 C I5
I6 este aceea că se are în vedere un eveniment ce a stagnat
C (o sută de ani în numărătoarea romană) situat între 14 și 15 deci între anii
2014 și 2015, eveniment ce va fi prezis din RO, respectiv din România.
Detaliile legate de decriptator sunt cele evidențiate de proorocul Daniel:
3. “Şi a zis regele către Aşpenaz, cel mai mare
peste famenii săi, să aducă dintre fiii lui Israel, din neam regesc şi din cei
din viţă aleasă,
4. Patru tineri fără nici un cusur trupesc,
frumoşi la chip şi iscusiţi în toată înţelepciunea, cunoscători a toată
ştiinţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plini de râvnă, ca să slujească in
palatul regelui, ca să-i înveţe pe ei scrisul şi limba Caldeilor.
5. Şi să-i înveţe pe ei vreme de trei ani, după
trecerea cărora să intre în slujba regelui. Pentru aceasta, regele le-a rânduit
să li se dea în fiecare zi bucate din bucatele lui şi vin din vinul lui.
6. Printre ei se aflau din fiii lui Iuda: Daniel,
Anania, Misael şi Azaria” (Dan. 1: 3-6).
Din perspectiva
biblică a dreptului întâiului născut și aici mă refer la bunicul meu matern
Chifor Victor, întâiul născut dintre cei 4 copii la părinți, aceasta este o
tardivă recunoaștere. Atributul acordat așadar decriptatorului, este acela de «VIŢĂ ALEASĂ», relevând nu
doar însușirea sa ci și contextul de 10 litere dezbătute în acest articol.
Blogul meu este: http://vonwurttemberg.blogspot.co.at/
