Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 89
-89-
Papp, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 24 patrifamilie.
Mezei, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 7 pairifamilie.
Tamás, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România.
Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii papale,
sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a convertit
la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost distrus de
soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a fost, de
asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația maghiară în
scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă, deoarece
biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În 1754,
însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai fost
nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre asta:
“Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale, urechea nu
mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până la răsăritul
soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația maghiară s-a redus
la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit o mică biserică
reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul Szolnok -Doboka a
aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din cei 744 de locuitori
ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.].
— — — 3 patrifamilie.
Mik, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale, urechea
nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până la
răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația maghiară
s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit o mică
biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul Szolnok
-Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din cei 744 de
locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 15 patrifamilie.
Rakoltza, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 2 patrifamilie.
Mátyé, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În 1754,
însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai fost
nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre asta:
“Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale, urechea nu
mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până la răsăritul
soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația maghiară s-a redus
la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit o mică biserică
reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul Szolnok -Doboka a
aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din cei 744 de locuitori
ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.].
— — — 9 patrifamilie.
Román, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 10 patrifamilie.
Vajda, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 8 patrifamilie.
Kardos, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 10 patrifamilie.
Pásk, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 3 patrifamilie.
Onáts, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 3 patrifamilie.
Fántye, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 3 patrifamilie.
Péter, in
comun’a Krisztur [Cristur-Șieu,
mai demult Șieu-Cristur, Cristurul Șieului (în dialectul săsesc Eberscht-Kreiz,
în germană Kreuz, Oberkreuz, în maghiară Bethlenkeresztúr, Sajókeresztúr) este
un sat în comuna Șieu-Odorhei din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania,
România. Istoric: - Este menționat pentru prima dată în 1332 în lista zecimii
papale, sub numele de Sancta Cruce. În timpul Reformei, populația satului s-a
convertit la religia unitariană și apoi la religia reformată. Satul a fost
distrus de soldații generalului Giorgio Basta în 1603, iar biserica de piatră a
fost, de asemenea, distrusă. După aceea, românii s-au așezat lângă populația
maghiară în scădere, dar nici populația maghiară nu a fost complet distrusă,
deoarece biserica a fost refăcută grație donațiilor locuitorilor maghiari. În
1754, însă, a început din nou să se deterioreze și de data aceasta nu a mai
fost nimeni care să o reconstruiască. În 1837, Károly Hodor scria deja despre
asta: “Aici era doar o biserică reformată, între ale cărei ziduri goale,
urechea nu mai aude astăzi decât tăcere, în afară de ciripitul păsărilor până
la răsăritul soarelui”. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația
maghiară s-a redus la patru familii, în ciuda acestui fapt, ei și-au construit
o mică biserică reformată în 1848. Până la Tratatul de la Trianon, județul
Szolnok -Doboka a aparținut districtului Bethleni. Populație: - În 1910, din
cei 744 de locuitori ai săi, 683 erau români, 58 maghiari și 3 germani.]. — — — 2 patrifamilie.
Szilasi, in
comun’a Kettis (Kettö -mezö) [Doi – orașul
Doia din insula Pancheea, descrisă de Nicolae Densușianu în Dacia preistorică –
subcapitolul “Evhemer despre Columna de aur dedicată lui Uran”.]. — — — 2 patrifamilie.
Papp, in
comun’a Rákis (Rákos) [Racoș (în
ucraineană Ракош, transliterat: Rakoș, în ucraineană Rákos) este un sat în
așezarea urbană Vășcova din raionul Hust, regiunea Transcarpatia, Ucraina. Istoric:
- Până la Tratatul de la Trianon, Rákos a aparținut districtului Huszti din
județul Máramaros al Regatului Ungariei și apoi Cehoslovaciei. Din 1945 a devenit
parte a Uniunii Sovietice, iar în cele din urmă din 1991 aparține Ucrainei. La
17 iunie 2020, în timpul reformei administrative din Ucraina, a devenit membru
al municipalității Visk. În anul 1963, în localitate a fost deschisă o școală
primară de clasa a opta, în prezent este clasele I și II. funcționează ca
școală primară care oferă pregătire universitară. Există o tabără de vacanță
pentru copii de 120 de persoane numită Sajan la hotarul satului. În centrul
satului există o bibliotecă și un centru cultural.].
— — — 7 patrifamilie.
Mikle, in
comun’a Rákis (Rákos) [Racoș (în
ucraineană Ракош, transliterat: Rakoș, în ucraineană Rákos) este un sat în
așezarea urbană Vășcova din raionul Hust, regiunea Transcarpatia, Ucraina.
Istoric: - Până la Tratatul de la Trianon, Rákos a aparținut districtului
Huszti din județul Máramaros al Regatului Ungariei și apoi Cehoslovaciei. Din
1945 a devenit parte a Uniunii Sovietice, iar în cele din urmă din 1991
aparține Ucrainei. La 17 iunie 2020, în timpul reformei administrative din
Ucraina, a devenit membru al municipalității Visk. În anul 1963, în localitate
a fost deschisă o școală primară de clasa a opta, în prezent este clasele I și
II. funcționează ca școală primară care oferă pregătire universitară. Există o
tabără de vacanță pentru copii de 120 de persoane numită Sajan la hotarul
satului. În centrul satului există o bibliotecă și un centru cultural.]. — — — 7 patrifamilie.
Vajda, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 9 patrifamilie.
Rád, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 6 patrifamilie.
Török, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 19 patrifamilie.
Papp, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 12
patrifamilie.
Tamás, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 4 patrifamilie.
Trifán, in comun’a Szótelek [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul
Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima
dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 6 patrifamilie.
Dászkál, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Csákigorbó
din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de locuitori,
840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea 383 de
locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 3 patrifamilie.
Orosz, in comun’a Szótelek [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul
Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima
dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 2 patrifamilie.
Tripon, in
comun’a Szótelek [Sărata (în
maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj,
Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată
ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului
Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka. Populație: - În 1910, din cei 906 de
locuitori, 840 erau români, 45 țigani, 20 germani și 1 maghiar. În 2002, avea
383 de locuitori, dintre care 264 români, 116 țigani, 2 maghiari și 1 german.]. — — — 3 patrifamilie.
Muntyán de Füzes, in comun’a Vajdaháza [Originea numelui său: - Conform monografiei lui József
Kádár, probabil că și-a luat numele de la un iobag de la castelul Doboka pe
nume Vojvoda. Istoric: - Numele de
Vajdaháza a fost menționat pentru prima dată în 1320 în documente ca
Woiuadahaza. În 1511 a fost scrisă ca Waydahaza, iar în 1830 ca Vajdaháza. Cunoaștem
primul său proprietar cunoscut pe nume din 1320: el a fost László Csonka dintr-o
ramură a familiei Zsombor. Regele Róbert Károly a luat moșia de la fiii lui László
Csonka, László și Domokos, din cauza neloialității și a donat-o lui Dezsó
Elefánti, dar ulterior iertându-i, Vajdaháza a revenit în mâinile vechilor săi
proprietari, Iklódia, și a rămas a lor până la începuturile anilor 1500. Pál
Nagy din Vajdaházi a locuit în așezare în 1437, - fost un purtător de stindard
în armata lui Antal Nagy din Buda. În 1440, fiii lui Beke Iklódi erau
proprietarii lui Vajdaháza, care și-au dat proprietatea aici ca gaj lui Maueni
Govanni, camera de sare déj, iar în 1455, a fost dată ca gaj și Odvaruta,
camera de sare dési. În 1546, Vajdaháza a fost cumpărată de familia Lupsai, în
1554 János Lupsai a gajat un sfert din moșie lui Ferenc Károlyi. În 1577 de
Sándoré Kendy, în 1583 de Mihály Maróthy Nagy. În 1599, a devenit proprietatea
familiei Sibrik, care a primit moșia infidelului Sándor Kendy de la Zsigmond
Báthory. În 1694, a aparținut lui Mihály Teleki și a aparținut lui Teleki chiar
și în 1898. În 1837 avea 678 de locuitori, dintre care 676 români și 2 evrei.
Numărul de case a fost de 93. În 1891, din 909 locuitori, 1 era romano -catolic,
896 greco -catolici, 8 reformați, 3 israelieni. Vajdaháza a aparținut
districtului Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka înainte de Tratatul de pace
de la Trianon. Costume populare, obiceiuri populare: La sfârșitul anilor 1800,
despre Vajdaháza au fost înregistrate următoarele: Clădirile lor sunt din lemn,
în mare parte acoperite cu paie. Apartamentul lor are o cameră și un atrium. Îmbrăcămintea
bărbătească este lenjerie de casă, cu cămașă cusută, încălzitoare late pentru
picioare, cizme, mănuși albastre și pălărie de filare, sacou cusut din
condraposto ușor (la comandă); iarna, pantaloni condraposto, corset din piele
brodata cu matase, sapca neagra din piele de oaie. Femeile poartă o fustă de
carton, cizme roșii, un corset, mâneci albastre și o haină albă.]. — — — 3 patrifamilie.
Sztaniste, in
comun’a Baica [Baica este un sat în comuna
Hida din județul Sălaj, Transilvania, România. Istoric: - Numele Bányika a fost
menționat pentru prima dată în 1336 în documente ca Bayka. Așezarea aparținea
conacului Gorbó, iar proprietarii săi erau membri ai familiei Hont -Pázmány.
Conform documentelor din 1350, în hotarele Bányika era și o biserică
pustnicească. În 1396, familiile Sombori și Drági i-au dat în judecată pe
posesorii conacului Gorbó. Probabil conacului Gorbó a fost distrus în timpul
erei turcești, deoarece existau informații despre el doar mai târziu în 1600.
În 1600, prințul András Báthory a donat localitatea Bányika familiei Bocskaya.
În 1645, biserica de lemn a comunității de rit est grecesc (ortodox) era deja
în picioare. În 1888, Bányika (Bajka) aparținea Districtului Almási din județul
Cluj. În 1910, așezarea avea 379 de locuitori. Înainte de Tratatul de pace de
la Trianon, Bányika aparținea districtului Hidalmás din județul Cluj.]. 1772 lun’a lui Febr. Împărăteasa
consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă
consortă de Burgundia, Stiria, Carintia, Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza
și Guastalla, Limburg, Lothier,
Luxembourg, de Hertog van Brabant,
marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației
și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;
Armaliata. 4
patrifamilie.
Juga, in
comun’a Baica [Baica este un sat în comuna
Hida din județul Sălaj, Transilvania, România. Istoric: - Numele Bányika a fost
menționat pentru prima dată în 1336 în documente ca Bayka. Așezarea aparținea
conacului Gorbó, iar proprietarii săi erau membri ai familiei Hont -Pázmány.
Conform documentelor din 1350, în hotarele Bányika era și o biserică
pustnicească. În 1396, familiile Sombori și Drági i-au dat în judecată pe
posesorii conacului Gorbó. Probabil conacului Gorbó a fost distrus în timpul
erei turcești, deoarece existau informații despre el doar mai târziu în 1600.
În 1600, prințul András Báthory a donat localitatea Bányika familiei Bocskaya.
În 1645, biserica de lemn a comunității de rit est grecesc (ortodox) era deja
în picioare. În 1888, Bányika (Bajka) aparținea Districtului Almási din județul
Cluj. În 1910, așezarea avea 379 de locuitori. Înainte de Tratatul de pace de
la Trianon, Bányika aparținea districtului Hidalmás din județul Cluj.]. 1769 lun’a lui Iuliu. Împărăteasa
consoartă a Sfântului Imperiu Roman, Maria Terezia a Austriei de Habsburg- Lorena, contesă de Flandra, Hainaut și Namur, arhiducesa Austriei, ducesă
consortă de Burgundia, Stiria, Carintia, Lorraina și Bar, de Milano, Parma, Piacenza
și Guastalla, Limburg, Lothier,
Luxembourg, de Hertog van Brabant,
marea ducesă a Transilvaniei, regina Germaniei, Ungariei, Slavoniei, Croației
și Boemiei, Lodomeriei și Galiției, suverană a Țărilor de Jos;
Armaliata. 4
patrifamilie.
Hidalmás, 1862 év Julius 8-án
Sigismundu Hatfaludi,
jude procesualu.
XVII. Comitatulu
Doboc’a-Szolnok.
1.
Tractulu Gherlei
Triff de Kiss -Buny, in comun’a A. –Gyekenyes (Alsógyékényes község) [Jichișu de Jos (în maghiară Alsógyékényes, în germană
Unterrohrbach) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată
din satele Codor, Jichișu de Jos (reședința), Jichișu de Sus, Șigău și Tărpiu.]. — Principele
Transilvaniei, regele Ungariei, prinț romano -german, ducele
de Opole, Gabriel
Bethlen de Iktár,
1616, 12 Apriliu. Semnele nobilitare, precum si armalele se afla la némuri in
Kis -Bun. 12
patrifamilie.
Papp de Malinfalva, in comun’a
A. –Gyekenyes (Alsógyékényes község) [Jichișu de Jos (în maghiară Alsógyékényes, în germană Unterrohrbach) este
o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Codor,
Jichișu de Jos (reședința), Jichișu de Sus, Șigău și Tărpiu.]. — Comitele
secuilor, principele
Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu
[Nușeni, Bistrița-Năsăud], 1680, 4 Maiu. Scutu militare, in a càruia aria se arata
o mâna taiata din umeru, care tiene radicala in susu o sulitia etc. 8
patrifamilie. 
(blazon)
Vajda de Alsó -Gyekenyes, in comun’a
A. –Gyekenyes (Alsógyékényes község) [Jichișu de Jos (în maghiară Alsógyékényes, în germană Unterrohrbach) este
o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Codor,
Jichișu de Jos (reședința), Jichișu de Sus, Șigău și Tărpiu.]. — Principele
Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I de Felsővadász
et Rákócz, 1631, 28 Iuniu. Scutu in a càruia aria se vede o cununa
de auru, din care se ridica o mâna taiata dela umeru, ce tiene o sabia, unu
manunchiu de grâu si unu struguru coptu etc. 10 patrifamilie. (blazon)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu