ANTIHRIST ISTORIC, PREZENT ȘI VIITOR DIN PRIMUL AN AL EREI MESIANICE

Conscriptiunile familieloru nobile romàne din a. 1862. PAGINA 84

-84-

Popp dela Kápolna -Monostor, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 4 patrifamilie.

Serbán dela Csernesci, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 5 patrifamilie.

Sztaniste dela Csokmány, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 3 patrifamilie.

Revnik, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 4 patrifamilie.

Kerebetz dela Boiu, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 4 patrifamilie.

! Kardos (Cardosiu) dela Finyes, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 2 patrifamilie. (vezi Cardosiu dela Finyes)

! Cardosiu dela Finyes, in comun’a Kecskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — — — 2 patrifamilie. (vezi Kardos dela Finyes)

Bránkcovits de Alvintz et Borberek, in comun’a Pánczél- Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], 28 Decembris, 1674. — 2 patrifamilie.

Somlyó de Kabalapatak, in comun’a Pánczél -Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — Armatele in Marmati’a la familie. 12 patrifamilie.

Popp dela Siasa, [Șasa este un sat în comuna Ileanda din județul Sălaj, Transilvania, România. Istoric: -Numele de Sasfalu a fost menționat pentru prima dată în 1553 sub numele de Sachay și Saczay. În 1567 a fost scris ca Sasa Wyfalu, iar în 1609 ca Saza. În 1639 era în proprietatea lui György Sásza I. Rákóczi. În 1850, avea 234 de locuitori greco -catolici. La recensământul din 1910, Sasfalu avea 296 de locuitori, dintre care 4 maghiari, 288 români, dintre care 280 greco -catolici și 12 greco -ortodocși răsăriteni. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Nagyilondai din județul Szolnok -Doboka.], in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 19 patrifamilie.

Török, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 18 patrifamilie.

Orosz dela Biseric’a -alba, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 16 patrifamilie.

! Mosulz (Mosiuliu) de Berencze (Berintia), in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 9 patrifamilie. (vezi Mosiuliu de Berencze (Berintia))

! Mosiuliu de Berencze (Berintia), in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 9 patrifamilie. (vezi Mosulz de Berencze (Berintia))

! Mik (Micu) de Nagy -Somkut, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 8 patrifamilie. (vezi Micu de Nagy -Somkut)

! Micu de Nagy -Somkut, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 8 patrifamilie. (vezi Mik de Nagy -Somkut)

Dénes de Hosszuszó, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 2 patrifamilie.

Haragos de Disznópatak, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 4 patrifamilie.

Rákoltza de Rákoltzfalva, in comun’a Pánczél –Cseh [Panticeu (în maghiară Páncélcseh) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătălina, Cubleșu Someșan, Dârja, Panticeu (reședința) și Sărata. Istoric: - Popularea teritoriului satelor Panticeu, Cătălina, Sărata, Dârja și Cubleșu Someșan încă din antichitate este dovedită de sporadicele vestigii arheologice identificate până în prezent. Continuitatea locuirii este demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din Transilvania s-a încheiat la 10 martie 1851, când au fost realizate totalurile finale. La strângerea informațiilor au participat o autoritate civilă (primarul satului și 2 consilieri) și una militară (un ofițer și un grefier). În 1850, Panticeul, Dârja, Cubeșul și Sărata au fost înregistrate ca sate, iar Cătălina era cătun. Cel mai populat dintre cele patru sate era Panticeul, care avea ca populație de drept de 1050 de persoane, urmat de Cubleșu Someșan, cu 911, Dârja cu 676 și Sărata cu 560 locuitori. Cătunul Cătălina avea, la mijlocul secolului al XIX-lea, doar 203 locuitori. Al doilea recensământ general al autorităților austriece, realizat începând cu 31 octombrie 1857 și definitivat anul următor, indică o creștere nesemnificativă a numărului de locuitori în satele Cubleșu Someșan (cu 36 mai mult decât în 1850) și Sărata, cu 10 în plus. Cea mai semnificativă creștere a numărului populației se înregistrează la Dârja, care are, în 1857, 738 locuitori, cu 62 locuitori mai mult decât în 1850. În Sărata, populația este în scădere de la 203 locuitori, în 1850, la 181, în 1857. Analizând comparativ rezultatele recensămintelor din 1850 și 1857, se constată un trend ascendent al populației în cazul satelor Cubleș, Sărata și Dârja și unul descendent în cazul Panticeului și al Cătălinei. Totalizând populația celor cinci localități se constată o creștere a numărului de locuitori de la 3400 la 3472. La următorul recensământ, desfășurat în baza legii LII din 18 iunie 1880 a împăratului Imperiului dualist Austro-Ungar, Franz Iosif, în perioada 1-10 ianuarie 1881, se înregistrează 1010 locuitori la Panticeu, 1025 la Cubleș, 680 la Sărata, 716 la Dârja și 231 la Cătălina. Deși la nivel general se păstrează trendul crescător, ajungându-se la 3662 locuitori, în satul Panticeu populația continuă să scadă, fiind, în 1880, sub nivelul înregistrat la recensământul din 1850. Și satul Dârja cunoaște o descreștere a numărului de locuitori, care este, în 1880, sub nivelul anului 1857, dar superioară celui din 1850. Sunt singurele excepții, pentru că toate celelalte sate populația crește numeric, într-un ritm mai alert la Cubleșu Someșan și la Sărata și oarecum mai modest la Cătălina. Realizând o ierarhizare a celor cinci sate după numărul de locuitori se contată că pe primul loc se află Culeșu Someșan, urmat de Panticeu, cu o populație care depășește în ambele cazuri 1000 de locuitori. Urmează Dârja, Sărata și Cătălina, care continuă să fie cea mai mică așezare din ceea ce astăzi numim comuna Panticeu. Recensământul organizat de autoritățile Imperiului dualist între 31 decembrie 1900 și 1 ianuarie 1901 prezintă o situație statistică a populației semnificativ diferită. După 20 de ani de la precedentul recensământ, populația crește numeric în toate cele cinci sate. Astfel, la Panticeu se înregistrează 1379 de locuitori, localitatea redevenind cea mai populată din zona analizată, Cubleșul Someșan are 1095 locuitori, Dârja 936, Sărata 871, iar Cătălina 321, rămânând cea mai mică dintre comunitățile care compun astăzi unitatea administrativă comunală Panticeu. Cea mai semnificativă creștere a populației se înregistrează în satul reședință comunală, cu 369 de locuitori mai mult în 1900, față de 1880. Creștere semnificativă se înregistrează și la Sărata, cu 191 locuitori mai mult, și la Dârja, cu 220. Și populația satului Cătălina crește cu 90 de locuitori față de anul 1880, cel mai mic spor demografic înregistrându-se la Cubleș, 70 locuitori. Recensământul din 1910 stabilește existența a 1381 locuitori la Panticeu, 1166 la Cubleșu Someșan, 922 la Dârja, 906 la Sărata și 376 la Cătălina. Satul Panticeu își menține statutul de lider, deși înregistrează un spor demografic față de 1900 de doar 2 locuitori, urmat de Cubeș, care înregistrează o creștere demografică cu similară cu cea din 1880, 71 de locuitori în plus față de 1900. Și populația satelor Sărata și Cătălina cunoaște o ușoară creștere față de debutul secolului XX, cu 35 de locuitori și respectiv 55. Singurul sat care intră în regresie demografică în acest deceniu este Dârja, care are cu 14 locuitori mai puțin. În ansamblu se menține trendul ascendent al populării zonei în preajma primului război mondial. Recensământul populației și așezărilor din 1920 înregistrează, cum era de așteptat un regres demografic la nivelul unității administrative analizate, 4523 locuitori față de 4751 câți existau un deceniu mai devreme. Situația pe sate se prezintă astfel: Panticeu – 1262 locuitori, Cubleș – 1009, Dârja – 902, Sărata – 861 și Cătălina – 399. Acest din urmă sat este singurul care cunoaște un spor demografic nesemnificativ. Scăderea numărului de locuitori în celelalte patru sate este o consecință a desfășurării primului război mondial. Remarcabil este că scăderea este mai accentuată la Panticeu (119 locuitori) și Cubleș (157) și mai redusă la Sărata (45) și Dârja (20). După un deceniu, în 1930, se reia creșterea demografică.]. — — — 8 patrifamilie.

! Juga alias Vlád de Szeliste, in comun’a Kocskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — Mathiæ Regis Hungarie (Regele Cehiei, Ungariei și Croației, arhiducele Austriei, Mathi’a Corvinulu de Hunedoara) litteræ statutoriæ [scrisoare statutară], 1448, 20 Noem. Pozsonii [Comitatul Pojon, cunoscut și ca Varmeghia Pojonului (în maghiară Pozsony vármegye, în germană Komitat Preßburg, în latină Comitatus Posoniensis, în slovacă Prešpurská župa), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul al IX-lea și până în 1920. În anul 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul acestui comitat a fost împărțit între Slovacia și Ungaria. Teritoriul său se află actualmente în vestul Slovaciei și în nord-vestul Ungariei. Capitala comitatului a fost orașul Pojon (în maghiară Pozsony, în germană Pressburg, anterior Preßburg, în slovacă Prešporok), azi Bratislava.]. — 10 patrifamilie. (vezi Vlád de Szeliste)

! Vlád de Szeliste, in comun’a Kocskeháta [Căprioara (în maghiară Kecskeháta) este un sat în comuna Recea-Cristur din județul Cluj, Transilvania, România.]. — Mathiæ Regis Hungarie (Regele Cehiei, Ungariei și Croației, arhiducele Austriei, Mathi’a Corvinulu de Hunedoara) litteræ statutoriæ [scrisoare statutară], 1448, 20 Noem. Pozsonii [Comitatul Pojon, cunoscut și ca Varmeghia Pojonului (în maghiară Pozsony vármegye, în germană Komitat Preßburg, în latină Comitatus Posoniensis, în slovacă Prešpurská župa), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul al IX-lea și până în 1920. În anul 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul acestui comitat a fost împărțit între Slovacia și Ungaria. Teritoriul său se află actualmente în vestul Slovaciei și în nord-vestul Ungariei. Capitala comitatului a fost orașul Pojon (în maghiară Pozsony, în germană Pressburg, anterior Preßburg, în slovacă Prešporok), azi Bratislava.]. — 10 patrifamilie. (vezi Juga de Szeliste)

! Vajda de Tekerespatak alias Strimbu, in comun’a Szótelke [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka.]. — Căpitanul castelului Szendrő, căpitan al castelului Eger, comandant al Ordinului Cavalerilor, guvernatorul, magnatul, principele Transilvaniei, baronul Rákóczi Sigismund in Civitate Kolosvár [în orașul Kolosvár - Cluj-Napoca, numit doar Cluj până în 1974 și în limbajul cotidian, (în maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în idiș קלויזנבורג Cloizânburg) este municipiul de reședință al județului Cluj, Transilvania, România. Având 324.576 de locuitori la recensământul din 2011, este al doilea oraș ca populație din țară. Cu o istorie de peste două milenii, orașul este supranumit Inima Transilvaniei sau Orașul comoară. Istoria Clujului începe cu popularea teritoriului orașului modern de triburi de daci și celți, care se presupune că au dat zonei denumirea de Napoca, și cucerirea acestuia de către Imperiul Roman. Promovat la rang de colonia, castrul roman Napoca este pentru o perioadă capitala provinciei Dacia Porolissensis. După retragerea romană și secole de invazii ale popoarelor migratoare, Clujul a fost repopulat cu coloniști sași în secolul XIII, aceștia constituind majoritatea populației până în secolul al XV-lea, orașul devenind ulterior majoritar maghiar. Clujul a găzduit mai multe sesiuni ale Dietei Transilvaniei și a fost capitala administrativă a Principatului Transilvaniei în secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea (alternativ cu Sibiul). În secolul al XX-lea Clujul a devenit parte din România, iar populația orașului s-a schimbat treptat din majoritar maghiară în română.]. 10 Iunii 1608. — 29 patrifamilie. (vezi Strimbu de Tekerespatak)

! Strimbu, in comun’a Szótelke [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka.]. — Căpitanul castelului Szendrő, căpitan al castelului Eger, comandant al Ordinului Cavalerilor, guvernatorul, magnatul, principele Transilvaniei, baronul Rákóczi Sigismund in Civitate Kolosvár [în orașul Kolosvár - Cluj-Napoca, numit doar Cluj până în 1974 și în limbajul cotidian, (în maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în idiș קלויזנבורג Cloizânburg) este municipiul de reședință al județului Cluj, Transilvania, România. Având 324.576 de locuitori la recensământul din 2011, este al doilea oraș ca populație din țară. Cu o istorie de peste două milenii, orașul este supranumit Inima Transilvaniei sau Orașul comoară. Istoria Clujului începe cu popularea teritoriului orașului modern de triburi de daci și celți, care se presupune că au dat zonei denumirea de Napoca, și cucerirea acestuia de către Imperiul Roman. Promovat la rang de colonia, castrul roman Napoca este pentru o perioadă capitala provinciei Dacia Porolissensis. După retragerea romană și secole de invazii ale popoarelor migratoare, Clujul a fost repopulat cu coloniști sași în secolul XIII, aceștia constituind majoritatea populației până în secolul al XV-lea, orașul devenind ulterior majoritar maghiar. Clujul a găzduit mai multe sesiuni ale Dietei Transilvaniei și a fost capitala administrativă a Principatului Transilvaniei în secolul al XVIII-lea și secolul al XIX-lea (alternativ cu Sibiul). În secolul al XX-lea Clujul a devenit parte din România, iar populația orașului s-a schimbat treptat din majoritar maghiară în română.]. 10 Iunii 1608. — 29 patrifamilie. (vezi Vajda de Tekerespatak)

Pop de Lemény in comun’a Szótelke [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka.]. — — — 7 patrifamilie.

Török de Szent- Miklos, in comun’a Szótelke [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka.]. — Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1608. — 53 patrifamilie.

Tamás de Alsó Kosály, in comun’a Szótelke [Sărata (în maghiară Szótelke) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Istoric: - În 1320, a fost menționat pentru prima dată ca Zoltheleke. Până la Tratatul de la Trianon, a aparținut districtului Csákigorbó din județul Szolnok -Doboka.]. — Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 9 Iunii 1609 et Principele Transilvaniei, regent al Ungariei, Gheorghe Rákóczi al II-lea de Felsővadász, 15 Februariu 1649. Scutum militare erectum rubei coloris, cujus fundum trijugis monticulus ocupat, super cujus eminentia luppus naturali colore depictus ore agnum tenens conspicitur etc. [Scut militar ridicat de culoare roșie, al cărei bază este ocupată de un deal cu trei ulcioare, pe a cărui eminență se vede un lup ținând în gură un miel, pictat în culoare naturală etc.]. 2 patrifamilie.

Trifán de Keménye (Cremenea), in comun’a Szent -Katolna (Catalina) [Szentkatolnadorna (Cătălina) - (în maghiară Szentkatolna) este un sat în comuna Panticeu din județul Cluj, Transilvania, România. Situată la aproximativ 45 -50 de km de Cluj -Napoca, Cătălina este străbătută de șoseaua județeană DJ109 care face legătura între Cluj -Napoca, Chinteni -Deusu -Băbuțiu -Vultureni -Panticeu.]. — — — 10 patrifamilie.

Bene de Torda, in comun’a Recze –Krisztur [Recea-Cristur (în maghiară Récekeresztúr) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Căprioara, Ciubanca, Ciubăncuța, Elciu, Escu, Jurca, Osoi, Pustuța și Recea-Cristur (reședința). Istoric: - Localitatea Recea -Cristur a fost menționată pentru prima dată în 1320 și a fost locuit inițial de unguri. Până în 1700 românii trebuie să fi ieșit în prim -plan numeric; în 1706, Biserica Reformată Maghiară, a fost preluată de români.]. — Comitele secuilor, principele Transilvaniei, Michaelu Apafi I, de Apanagyfalu [Nușeni, Bistrița-Năsăud], in Alb’a -Iulia 4 Martiu, 1670. Scutum militare coelestini coloris, in cuius campo brachium quodam humanum gladium evaginatum tenere, super qua Luna dimidia stelis micantibus circumdata visitur. [Scut militar de culoare cerească, în câmpul căruia un braț ține o sabie desenată de om, pe care se vede jumătate de lună înconjurată de stele strălucitoare.]. 5 patrifamilie. Totu camu preoti au fost pâna la têmpulu de facia, din acésta familia.

Florian de Preluka, in comun’a Kalocsa [Istoric: - Bélkalocsa, așezarea din epoca Kalocsa Árpád. Numele lui era deja în 1214 v. Certificat menționat ca și Colosa. A fost scrisă ca toponim Kalacha în 1314, Kalocha în 1515, Kalochya în 1552, Kaloczia în 1587, Kalácsa în 1808 și Bélkalocsa în 1913. Numele așezării era deja menționat sub forma Kalocsa în 1344, ca moșie a episcopului de Várad. Episcopul János de Várad a datat de aici una dintre scrisorile sale din 1386. A aparținut de la început moșiei episcopale. La începutul anilor 1300, era deja menționată ca proprietate a Váraskeszi Lépesek. În 1851, Elek Fényes scria despre aşezare: „În judeţul Bihar, într-un loc de deal, cu 718 bătrâni credincioşi şi o biserică -mamă. Granița sa este de 3.183 de acri, ... Birja aparține episcopului diacon de Várad și a moșiei sale." În 1910, din 911 locuitori, 866 erau români și 39 maghiari. Dintre aceștia, 781 erau greco-ortodocși de est, 15 reformați și 14 romano -catolici. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Béli din județul Bihar.]. — Armalele la familie in Cetatea de Pétra. — — 2 patrifamilie.

Tite de Szaplontza, in comun’a Kalocsa, Fuzes, M. -Koblos [Fizeșu Gherlii (în maghiară Ördöngösfüzes) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Bonț, Fizeșu Gherlii (reședința), Lunca Bonțului, Nicula și Săcălaia. Istoric: - Pe teritoriul comunei a fost descoperit un depozit de bronzuri (sec. IX î.C.), ce cuprinde fragmente de căldărușe, cupe hemisferice, brățări, fibule, vârfuri de suliță etc. Satul este atestat documentar, prima dată, în anul 1230. Un amănunt interesant este faptul că înainte de 1877 a fost descoperită o seceră din bronz, unealtă care certifică vechimea ocupației de plugar în această așezare.]. Armalele si donationalele in Szaplontza la familie in Marmati’a. — 26 patrifamilie.

Biró de Sombor, in comun’a Kalocsa [Istoric: - Bélkalocsa, așezarea din epoca Kalocsa Árpád. Numele lui era deja în 1214 v. Certificat menționat ca și Colosa. A fost scrisă ca toponim Kalacha în 1314, Kalocha în 1515, Kalochya în 1552, Kaloczia în 1587, Kalácsa în 1808 și Bélkalocsa în 1913. Numele așezării era deja menționat sub forma Kalocsa în 1344, ca moșie a episcopului de Várad. Episcopul János de Várad a datat de aici una dintre scrisorile sale din 1386. A aparținut de la început moșiei episcopale. La începutul anilor 1300, era deja menționată ca proprietate a Váraskeszi Lépesek. În 1851, Elek Fényes scria despre aşezare: „În judeţul Bihar, într-un loc de deal, cu 718 bătrâni credincioşi şi o biserică -mamă. Granița sa este de 3.183 de acri, ... Birja aparține episcopului diacon de Várad și a moșiei sale." În 1910, din 911 locuitori, 866 erau români și 39 maghiari. Dintre aceștia, 781 erau greco-ortodocși de est, 15 reformați și 14 romano -catolici. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Béli din județul Bihar.]. — — — 2 patrifamilie.

Revnik dela Zsulesti (Giulești) in Marmatia, in comun’a Kalocsa [Istoric: - Bélkalocsa, așezarea din epoca Kalocsa Árpád. Numele lui era deja în 1214 v. Certificat menționat ca și Colosa. A fost scrisă ca toponim Kalacha în 1314, Kalocha în 1515, Kalochya în 1552, Kaloczia în 1587, Kalácsa în 1808 și Bélkalocsa în 1913. Numele așezării era deja menționat sub forma Kalocsa în 1344, ca moșie a episcopului de Várad. Episcopul János de Várad a datat de aici una dintre scrisorile sale din 1386. A aparținut de la început moșiei episcopale. La începutul anilor 1300, era deja menționată ca proprietate a Váraskeszi Lépesek. În 1851, Elek Fényes scria despre aşezare: „În judeţul Bihar, într-un loc de deal, cu 718 bătrâni credincioşi şi o biserică -mamă. Granița sa este de 3.183 de acri, ... Birja aparține episcopului diacon de Várad și a moșiei sale." În 1910, din 911 locuitori, 866 erau români și 39 maghiari. Dintre aceștia, 781 erau greco-ortodocși de est, 15 reformați și 14 romano -catolici. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Béli din județul Bihar.]. — — — 12 patrifamilie.

Rákoczi de Rákoczifalva, in comun’a Kalocsa [Istoric: - Bélkalocsa, așezarea din epoca Kalocsa Árpád. Numele lui era deja în 1214 v. Certificat menționat ca și Colosa. A fost scrisă ca toponim Kalacha în 1314, Kalocha în 1515, Kalochya în 1552, Kaloczia în 1587, Kalácsa în 1808 și Bélkalocsa în 1913. Numele așezării era deja menționat sub forma Kalocsa în 1344, ca moșie a episcopului de Várad. Episcopul János de Várad a datat de aici una dintre scrisorile sale din 1386. A aparținut de la început moșiei episcopale. La începutul anilor 1300, era deja menționată ca proprietate a Váraskeszi Lépesek. În 1851, Elek Fényes scria despre aşezare: „În judeţul Bihar, într-un loc de deal, cu 718 bătrâni credincioşi şi o biserică -mamă. Granița sa este de 3.183 de acri, ... Birja aparține episcopului diacon de Várad și a moșiei sale." În 1910, din 911 locuitori, 866 erau români și 39 maghiari. Dintre aceștia, 781 erau greco-ortodocși de est, 15 reformați și 14 romano -catolici. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Béli din județul Bihar.]. Maximilianus Secundus Romanorun Imperator (Marele maestru, lord al Frisiei, margrav al Sfântului Imperiu Roman, Enns și Burgau, conte de Tirol, de Burgundia, de Habsburg și Hennegau, de Flandra, de Tirol, de Gorizia, de Artois, de Olanda, de Zeeland, de Ferreti, de Kyburga, de Namur și Zutphen, duce de Burgundia, de Luxemburg, de Lorena, de Brabant, de Styria, de Carintia, de Carniola, de Limburg, de Luxemburg, de Guelders, de Landgrave, de Alsacia, de Suabia, Arhiduce de Austria; rege al Romanilor, al Germaniei, al Ungariei, al Dalmației, al Croației, împărat al Sfântului Imperiu Roman;). — — 8 patrifamilie.

Török de Szent -Miklos, in comun’a Kalocsa [Istoric: - Bélkalocsa, așezarea din epoca Kalocsa Árpád. Numele lui era deja în 1214 v. Certificat menționat ca și Colosa. A fost scrisă ca toponim Kalacha în 1314, Kalocha în 1515, Kalochya în 1552, Kaloczia în 1587, Kalácsa în 1808 și Bélkalocsa în 1913. Numele așezării era deja menționat sub forma Kalocsa în 1344, ca moșie a episcopului de Várad. Episcopul János de Várad a datat de aici una dintre scrisorile sale din 1386. A aparținut de la început moșiei episcopale. La începutul anilor 1300, era deja menționată ca proprietate a Váraskeszi Lépesek. În 1851, Elek Fényes scria despre aşezare: „În judeţul Bihar, într-un loc de deal, cu 718 bătrâni credincioşi şi o biserică -mamă. Granița sa este de 3.183 de acri, ... Birja aparține episcopului diacon de Várad și a moșiei sale." În 1910, din 911 locuitori, 866 erau români și 39 maghiari. Dintre aceștia, 781 erau greco-ortodocși de est, 15 reformați și 14 romano -catolici. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Béli din județul Bihar.]. — Principele Transilvaniei, domnitorul Țării Românești timp de un an, Gabriel Báthory de Pelsőc, de Somlyó, 1608. — 18 patrifamilie.

Hoszu dela Mestécan, in comun’a Kalocsa [Istoric: - Bélkalocsa, așezarea din epoca Kalocsa Árpád. Numele lui era deja în 1214 v. Certificat menționat ca și Colosa. A fost scrisă ca toponim Kalacha în 1314, Kalocha în 1515, Kalochya în 1552, Kaloczia în 1587, Kalácsa în 1808 și Bélkalocsa în 1913. Numele așezării era deja menționat sub forma Kalocsa în 1344, ca moșie a episcopului de Várad. Episcopul János de Várad a datat de aici una dintre scrisorile sale din 1386. A aparținut de la început moșiei episcopale. La începutul anilor 1300, era deja menționată ca proprietate a Váraskeszi Lépesek. În 1851, Elek Fényes scria despre aşezare: „În judeţul Bihar, într-un loc de deal, cu 718 bătrâni credincioşi şi o biserică -mamă. Granița sa este de 3.183 de acri, ... Birja aparține episcopului diacon de Várad și a moșiei sale." În 1910, din 911 locuitori, 866 erau români și 39 maghiari. Dintre aceștia, 781 erau greco-ortodocși de est, 15 reformați și 14 romano -catolici. Înainte de Tratatul de pace de la Trianon, a aparținut districtului Béli din județul Bihar.]. Cartile la familie departe. — 8 patrifamilie.

ANTIHRIST ISTORIC, PREZENT ȘI VIITOR DIN PRIMUL AN AL EREI MESIANICE - ANUL 2017

duminică, 22 ianuarie 2023

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu