Nap Bonaparte genealogie inedita partea a III-a

* http://fr.wikipedia.org/wiki/Julio-Claudiens

Iulio - Claudienii formează prima dinastie romană domnitoare peste Imperiul Roman.

Cuprins

1 Istoric

1.1 Durata domniilor

1.2 Ajungerea la putere

1.3 Moartea

1.4 Frisă cronologică

1.5 Arbore genealogic

Istoric

Dinastia Iulio - Claudiană este prima dinastie 

domnitoare peste Imperiul Roman. Termenul de 
dinastie ar trebui să să fie potrivit, în ciuda aparențelor de Republică instituită de Augustus noului său regim, deoarece împărații acestei dinastii sunt toți născuți din aceeași familie, deși, uneori, ca rude mai îndepărtate.

Inițial Iulio - Claudienii proveneau din două 
familii patriciene: oamenii din Iulia și oamenii din 
Claudia. Filiației din prima, îi aparțineau 
împărații Augustus, Tiberius și Caligula și celei de-a II-a, împărații Claudius și Nero. Mort fără urmași, Nero, a provocat dispariția acestei dinastii. Puterea a trecut apoi familiei Flavienilor.

Împărații Iulio – Claudieni, sunt:

1. (Cezar)

2. Augustus (27 î.Hr. -. 14 d.Hr.).

3. Tiberius (14-37)

4. Caligula (37-41)

5. Claudius I (41-54)

6. Nero (54-68)

Iulius Cezar poate fi considerat ca fiind primul din dinastia Iulio - Claudienilor, deși el n-a fost niciodată împărat ca dictator pentru o perioadă nedeterminată, a fost doar tatăl adoptive al lui Augustus.

Durata domniilor

Prima dinastie, instalată după războiul civil, 

dinastia Iulio – Claudienilor, se bucură de o 

situație politică stabilizată și pacificată, atât în ​​

politica internă cât și în cea externă, ceea ce 

premise degajarea unui număr suficient de mare 

de forțe militare, în ciuda reducerii efectivelor (de 

la șaizeci de legiuni la sfârșitul războiului civil, n-

au mai rămas decât treizeci) pentru a încerca 

cucerirea Germaniei, sub conducerea lui 

Augustus, cu scopul de a pacifica țara și de a 

muta granițele Imperiului până la Elba - campanie ce a fost, de asemenea, un eșec (vezi celebra Bătălie de la Pădurea Teutoburg, sau cea din actuala regiune franceză Bretagne, realizată de Claudius și de succesorii săi).

Această situație politică stabilizată, explică 

situația politică justifică longevitatea acestei dinastii (95 de ani în total), precum și longevitatea împăraților înșiși, domnind după cum urmează:

41 de ani pentru Augustus;

23 de ani pentru Tiberius;

4 de ani pentru Caligula, fiind un caz 

particular

14 de ani pentru Claudius;

14 de ani pentru Nero.

Sosirea la putere

O altă caracteristică a acestei dinastii o reprezintă 

faptul că toți împărații vin la putere în același fel: 

prin transmitere dinastică a conducerii, ca într-o 

monarhie. 

Unii, cum ar fi Tiberius și Caligula sunt în mod oficial preferați de predecesorul lor - Tiberius este astfel asociat cu Augustus fiind investit cu o parte a prerogativelor de  prinț. Claudius, deși membru al familiei și succesorul legitim al defunctului Caligula, a fost ridicat la tron ​​de către pretorieni - aclamare ratificată ulterior de către Senat. Nero a venit la putere în virtutea înrudirii sale cu Claudius și Augustus (el era descendent din Augustus și din Marcus Antoniu, fapt juridic destul de paradoxal), dar pierde puterea – de asemenea -  pentru că mama sa Agripina, îl îndepărtează pe Britannicus, fiul legitim al Claudius.

Decesul

Cu toate acestea, spre deosebire de domnia lor 

destul de multe ori pașnică, intrigile de palat, 

numeroase, dar și natura lor (inclusiv Caligula și 

Nero) au indus domniei lor tulburări.

Doi împărați mor în mod natural: Augustus și 

Tiberius (teza uciderii lui Tiberius nu este admisă 

în unanimitate).

Doi împărați au fost asasinați: Caligula - folosind

teroarea, și-a făcut repede prea mulți dușmani - și 

Claudius, care a blocat drumul lui Nero, fiind 

astfel otrăvit de Agrippina.

Un împărat s-a sinucis: Nero.

Frisă cronologică

http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:JulioClaudian.png

                                                    

http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f136.image

http://fabpedigree.com/s020/f000004.htm

Constantine `the Great' of ROME

     aka Flavius Valerius Aurelius Constantinus; EMPEROR of ROMAN EMPIRE; Saint; eponym of CONSTANTINOPLE, etc.

  Most Influential Persons

     Born:  abt. 268    Died:  337

"It is indeed a desirable thing to be well descended, but the glory belongs to our ancestors."

---

 Wives/Partners:       Flavia Maxima Fausta   ;   (1st) Minervina 
 Children:       Flavius JULIUS Constantius II of ROME   ;   Flavia Constantia Augusta   ;   Constantia of ROME   ;   Constans I Augustus (EMPEROR) of ROME   ;   Emperor Flavius Claudius Constantinus II   ;   Flavia Helena   ;   (by Minervina) Flavius Iulius Crispus Caesar

---

 Possible Child:       Constance

---

________	________	________	________	_______	_______	_______	_______	______	_____	_____
				/	-- Publius Flavius Sabinus   +							====> [ 3]
			/	-- Titus Flavius Sabinus
		/	-- prob.  Titus Flavius
		|	\	| or: Claudius Julius of the Forum IULII
		/	\	-- Julia Sabine   +								====> [ 96 ,,y]
	/	-- Flavius Eutropious of the GORDIANI  (220? - ?)
	|	\	| OR: poss. Eutropius [alt ped]   +									====> [ 177 ,,qdY,&]
	|	\	-- Antonia Gordiana   +									====> [ 178 ,,qdY,&]
	/			| or: poss. a same-named daughter of this Antonia
/	-- Flavius Valerius Constantius I `Chlorus' of ROME
|	\	/	-- Marcus Aurelius Flavius Claudius Gothicus   +									====> [ 104 ,,y]
|	\	-- Claudia Crispina
|		\	| OR: Claudia Crispina [alt ped]   +									====> [ 175 ,,qd,&]
/		\	-- Aurelia Pompeiana   +									====> [ 177 ,,qdY,&]
- Constantine `the Great' of ROME
\		/	-- Marius   +									====> [ 225 ,,q,&]
|	/	-- Coilus II (Coel Cole) of GLOUCESTER  (by 232 - 305?)
|	/		| OR: prob. not Coilus II of GLOUCESTER [alt ped]   +									====> [ 224 ,,q,&]
\	-- poss.  Helena (Augusta) (Saint) of the CROSS
	\	| or: prob. Flavia Iulia Helena of BITHNIYA
	|	/	-- Cadvan of CAMBRIA   +									====> [ 223 ,,q,&]
	\	-- Strada `the Fair' of COMBRIA
		\	/	-- Lleurig (Lucius) MAWR (King) of EWYAS   +								====> [ 220 ,,qD,&]
		\	-- Gladys `the Younger' of BRITAIN  (190? - ?)
			\	-- Gladys (Gwladys) verch EURGEN of SILURIA   +								====> [ 221 ,,q,&]

http://fr.wikipedia.org/wiki/Julien_(empereur_romain)#/media/File:Solidus_Julian-transparent.png
  solidus de aur al lui Iulian Apostatul 361-363

                                            (128)

această multiplicitate de nume, ar putea evoca diferitele alianțe considerabile, ce ar fi putut să aibă loc chiar în familia acestor personaje. Vedem exemple despre [teza]  înaintată de mine, în cazul familiilor nobile din Europa, & în practica utilizării armoriilor în număr nedefinit, spre a prezenta armele caselor cărora li s-au aliat, având, de asemenea, același scop.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Constance_Chlore#/media/File:Argenteus-Constantius_I-antioch_RIC_033a.jpg
  argint turnat în Antiohia de Constanțiu Clor pentru serbarea victoriei împotriva sarmaților

Cu toate acestea, mai mulți împărați & alte personaje părând a fi din rasa Flavienilor, și-au adăugat numelor lor, pe acela de Claudius, cum ar fi Î M P Ă R A T U L Flavius ​​– Claudius - Iulianus, zis Iulian Apostatul*, vărul german al lui Constantin – cel - Mare & nepot al împăratului Constanțiu Clor; al Î M P Ă R A T U L U I Flavius ​​– Claudius - Constantinus al II-lea, fiul lui Constantin – cel - Mare: al lui Marcus – Flavius – Claudius, tatăl lui Flavius – Claudius – Iovianus, zis Iovian împărat în anul 363, & contemporan cu Flavius –Comanus - Maximus & cu mai mulți alții. Cercetările întreprinse de mine, n-au făcut decât să frunzărească [să spicuiască] acest subiect, permițându-mi realizarea unei infinități de apropieri [de paralele] foarte interesante, pentru subiectul tratat de mine aici.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odora_(femme_de_Constance_Chlore)#/media/File:Bronze-Flavia_Maximiana_Theodora-trier_RIC_65.jpg

  Flavia Maximiana Theodora (340)

 moneda de bronz o are reprezentată pe avers pe 

zeița Pietas, o zeiță locală, romană  

(f) ... I se știu doi băieți și o fată. Unul dintre băieți, Flavius ​​– Focas - Comanus, moștenindu-l, i-a continuat posteritatea. Este de remarcat că a fost contemporan cu împăratul din Orient Focas, ce a domnit [inclusiv] în [anul] 610. A mai fost încă un alt împărat al Orientului

http://www.google.fr/imgresimgurl=https%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fru%2Fthumb%2F9%2F91%2FDalmacy_star.jpg%2F200pxDalmacy_star.jpg&imgrefurl=https%3A%2F%2Fru.wikipedia.org%2Fwiki%2F%25D0%2594%25D0%25B0%25D0%25BB%25D0%25BC%25D0%25B0%25D1%2586%25D0%25B8%25D0%25B9_%25D0%25A1%25D1%2582%25D0%25B0%25D1%2580%25D1%2588%25D0%25B8%25D0%25B9&h=264&w=200&tbnid=fnkMsLRA3poZEM%3A&zoom=1&docid=dVg3bh6wxO-ZaM&ei=g0MqVfqICMbbaobLgZAG&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=553&page=11&start=111&ndsp=8&ved=0CCcQrQMwCzhk
  Flavius Dalmatius consul și cenzor roman (333 - 334)

* http://fr.wikipedia.org/wiki/Constantiniens

C O N S T A N T I N I E N I I

http://en.wikipedia.org/wiki/Constantinian_dynasty

arbore genealogic

Theodora

Constantius Chlorus 250-305-306

Helena of Constantinople 250–330

Julius Constantius d. 337

Licinius 250-308-324-325

Constantia 293–330

Fausta 289–326

Constantine I 272-313-337

Minervina

Julian 331-360-363

Helena d. 360

Constantine II 316-337-340

Constantius II 317-337-361

Constans 320-337-350

Crispus d. 326

Jovian 331-363-364

Constantia 361–383

Gratian 359-367-383

Dinastia Constantinană este numită așa după 

Constantin I, deși nu este primul care să fi 

domnit. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Dalmatius#/media/File:143_Dalmatius.jpg
  Flavius Dalmatius caesar (locțiitor de împărat)

 între anii 335 și 337

Dinastia Constantinană a pretins că ar avea descendența din secolul al III-lea, din împăratul Claudius Gotul [septembrie 268 – august 270] și succedând tetrarhiei**, ea a condus Imperiul Roman în prima jumătate a secolului al IV-lea.
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/15/Hannibalianus_-_Follis_s3935.jpg
  Flavius Hannibalianus

Primul împărat al dinastiei, Constanțiu Clor, se 

numea Flavius – ​​Valerius – Constanțiu. Numele 

său de familie – sau gentilic - Flavius explică de 

ce membrii dinastiei Constantiniene erau uneori 

numiți ca succesori ai Flavienilor.

Cuprins

http://de.wikipedia.org/wiki/Julius_Constantius#/media/File:136_Constantin_I.jpg
 Flavius Iulius Constanțiu

1 Membrii dinastiei Constantiniene

2 Originea dinastiei Constantiniene

3 Note și referințe

4 Articole pe aceeași temă

Membrii dinastiei Constantiniene

http://fr.wikipedia.org/wiki/Constantius_Gallus#/media/File:Solidus-Constantius_Gallus-thessalonica_RIC_149.jpg
 solidus de aur reprezentându-l pe Flavius Claudius Constanțiu Gallus 

Împăratul Constanțiu I zis Constanțiu Clor,
descendent din Flavia Maximiana Theodora***

Flavius Dalmatius [consul în anul 333 † 337] cenzor și nepot al Cesarsului Flavius Dalmatius [19 septembrie 335 - 337], Flavius Hannibalianus [335 - 337]
http://fr.wikipedia.org/wiki/Flavia_Julia_Constantia#/media/File:Flavia_Julia_Constantia.jpg
Flavia Iulia Constanția  

Flavius Iulius Constanțiu [≈ 294 – 300; † 337] tatăl lui Flavius Claudius Iulianus [≈ 331 – 332; † 26 iunie 363] și și al lui Flavius Claudius Constanțiu Gallus [≈ 325 – 326; † 354]

Flavia Iulia Constanția [≈  293; † 330]
http://it.wikipedia.org/wiki/Nepoziano#/media/File:Nepotianus_Coin_2.jpg
  Flavius Popilius Virius Nepotianus argint

Eutropia soră cu Constantin I cel Mare, bunica lui 

Flavius Popilius Virius Nepotianus [domnie 

3iunie 350 – 30 iunie 350 [23 de zile]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Helena#/media/File:Follis-Helena-trier_RIC_465.jpg
  Elena; follis, 19 mm, 3,45 

g; Colonia Augusta Trevorum (Trier), 325-

326 d.Hr., avers: circular: FL HELENA 

AVGVSTA^[1] bust drapat spre dreapta, 

diademă; revers: circular: SECVRITAS 

REIPVBLICE, Securitas spre stânga, 

ține o ramură în mâna dreaptă; în 

exergă: STR^[2], semilună

Din căsătoria cu Elena [≈ 247 – 250 † 329 - 

330]****

Împăratul Constantin I (Gaius Flavius Valerius Aurelis Constantinus) [27 februarie 272 † 22 mai 337 ]
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_cel_Mare#/media/File:As-Constantine-XR_RIC_vII_019.jpg
  Follis emis sub Constantin cel 

Mare, la monetăria din Constantinopol, în 

anul 337: avers: CONSTANTI-NVS MAX 

AVG, cap laureat spre dreapta; revers: SPES 

PVBLICA, labarum imperial, cu trei 

medalioane, surmontat de Monograma lui 

Iisus Hristos, înfipt în șarpe. În 

exergă: CONS^[12]. (2,97 grame)

Flavius Iulius Crispus Cezar [≈ 299 - 305 † 326 prin executare ] din căsătoria cu Minervina
http://fr.wikipedia.org/wiki/Crispus#/media/File:Solidus-Crispus-sirmium_RIC_-.jpg
solidus emis de Crispus   

Împăratul Flavius Claudius Constantius - Constantin al II-lea [314 - † 340] din căsătoria cu Fausta
https://en.wikipedia.org/wiki/Constantius_II#/media/File:Roman_Imperial_Follis_Caesar_Constantius_II_325.jpg

  Constantin al II-lea - folis din bronz
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fausta_(fiica_lui_Maximian)#/media/File:Follis-Fausta-constantinople_RIC_012.jpg
  Follis cu Fausta; avers, 

circular: FLAV MAX FAVSTA AVG; bust spre 

dreapta; părul aranjat într-un conci; revers, 

circular: SALVS REIPVBLICAE, Fausta, 

ca Salus, îi ține în brațe pe Constantin al II-

lea și pe Constanțiu al II-lea, doi dintre fiii săi 

și ai lui Constantin cel Mare, A; în exergă: 

CONS, marcă a monetăriei de la 

Constantinopol. (326)^[1]

Împăratul Flavius Iulius Constantius – Constanțiu al II-lea [317 - † 361] din căsătoria cu Fausta    http://www.google.fr/imgresimgurl=http%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fcommons%2Fe%2Fe5%2FConstantius_II_-_solidus__antioch_RIC_viii_025.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fen.wikipedia.org%2Fwiki%2FConstantius_II&h=240&w=500&tbnid=WVI6oBAqXLcubM%3A&zoom=1&docid=17YrXtmxwWLlOM&ei=zUIqVYaE8TVavKOgNgH&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=824&page=8&start=78&ndsp=12&ved=0CJ0CEK0DMFI

  solidus emis de Constanțiu al II-lea

Împăratul Flavius Iulius Constant [320 - † 350] din căsătoria cu Fausta
http://fr.wikipedia.org/wiki/Constant_Ier#/media/File:Emperor_Constans_Louvre_Ma1021.jpg
  Împăratul Flavius Iulius Constant

Elena [≈ 325 – 326 † 360] soția lui Iulian.

http://de.wikipedia.org/wiki/Helena_(Tochter_Konstantins_des_Gro%C3%9Fen)#/media/File:Helena.jpg
  Elena împărăteasa - soția lui Iulian

Constantin al II-lea, Constanțiu al II-lea și Constant și-au împărțit imperiul și a decis să domnească în comun. Dar Constancțiu, după moartea fraților săi, recuperă domeniile lor.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Constantin_II_(empereur_romain)#/media/File:Impero_Romano_da_maggio_a_settembre_337.png
  împărțirea Imperiului Roman 

între cezarii numiți de împăratul Constantin I: din


Vest pre Est, teritoriile lui Constantin al II-

lea, Constant I, Flavius 

Dalmatius (Cezar) și Constanțiu al II-lea.

Am putea să-l includem în dinastie pe Procopiu, vărul lui Iulian, ce susținea, în plus, o legătură cu Constanțiu (el o luase sub protecția sa, pe ultima sa soție și pe fiica împăratului), și a încercat o uzurpare împotriva lui Valens.

Originea dinastiei Constantiniene

http://fr.wikipedia.org/wiki/Claude_II_le_Gothique#/media/File:104_Claudius_II_Gothicus.jpg

Constanțiu Clor a fost prezentat de unii ca părintele împăratului Claudiu al II -lea^1,2.  Cu toate acestea, această înrudire de prestigiu este citat abia din anul 310 de propaganda lui Constantin, și nu din perioada lui Constanțiu Clor. Pentru a rezolva incompatibilitatea dintre neamuri - Claudius al II-lea a fost un timp Aurelius în timp ce Constanțiu Clor și Constantin, au fost Flavii - înrudirea a trebuit să se facă printr-o femeie, nepoata de Claudiu al II-lea³.

http://pt.wikipedia.org/wiki/Dalm%C3%A1cio_(c%C3%A9sar)#/media/File:Impero_Romano_da_maggio_a_settembre_337.png

** Tetrarhia (de la grecescul tetra, patru și arhos, șef) este un sistem de guvernare și de administrare a Imperiului, conceput de Dioclețian, în anul 293. Imperiul a fost condus de doi auguști (Dioclețian la Nicomedia, azi Izmit, Turcia, și Maximian la Milano) și doi cezari (Galerius la Sirmium, în Panonia, și Constanțiu Clor, la Treviso). Însă, între ei, exista o ierarhie. Dioclețian îi domina pe colegii săi, și fiecare cezar trebuia să fie succesorul augustului său. Dioclețian credea că rezolvă astfel dificultățile administrative și judiciare, pe care le crea un Imperiu devenit prea mare pentru un singur împărat și o singură administrație: tetrarhia îi părea că trebuie să asigure permanența, eficiența și unitatea puterii imperiale. Dar sistemul nu a supraviețuit creatorului său: după abdicarea lui Dioclețian, în 

anul 305, el s-a deteriorat rapid, ducând la anarhie 

și la războaie civile, care nu vor înceta decât în 

anul 312, o dată cu victoria lui Constantin asupra 

rivalilor săi.

http://fr.wikipedia.org/wiki/Th%C3%A9odora_(femme_de_Constance_Chlore)

*** Flavia Maximiana Theodora. 

Titlu împărăteasă romană

Biografie

Numele de naștere Flavia Maximiana Theodora

Tatăl                      Flavius ​​Afranius Hannibalianus consul, prefect al pretoriului

Mama Eutropia

Soțul                      împăratul roman Constanțiu Clor

Copii                      Flavius Dalmatius

                               Flavius Iulius Constanțiu

                               Hannibalianus

                               Anastasia

                               Flavia Iulia Constanția

                               Eutropia

Flavia Maximiana Theodora (sau Theodora) este fiica vitregă a împăratului roman Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (cca. 250 - iulie 310). Ea este fiica lui Flavius ​​Afranius Hannibalianus****  și al soției sale, Eutropia [de origine siriană, ] care divorțează înainte de anul 283, căsătorindu-se cu Maximian. Tatăl Theodorei este consul în anul 292 și prefect pretorian sub Dioclețian. În anul 293, Teodora se căsătorește cu Flavius ​​Valerius Iulius Constantius (viitorul împărat Constanțiu Clor) după ce acesta a divorțat de prima sa soție, Elena, pentru a-și consolida poziția politică.

Cuplul a avut șase copii:

Flavius Dalmatius, tatăl cezarilor Flavius ​​Dalmacius și Flavius Hannibalianus, ucis în anul 337, cu ocazia epurărilor.

Flavius Iulius Constanțiu, tatăl cezarului Gallus  și al împăratul Iulian; (El a fost asasinat în timpul 

epurărilor din anul 337 în timp ce cei doi fii ai săi 

sunt feriți, probabil din cauza vârstei lor foarte tinere).

Hannibalianus (care a mutit înainte de 

epurările imperiale ale anului 337, deoarece 

aceasta nu este listat printre victime);

Anastasia;

Flavia Iulia Constanția, soția împăratului Licinius;

Eutropia mama de Nepotian.

**** Afranio Hannibalianus (în limba latină:. Afranius Hannibalianus,  286 - 298; ... - ...) a fost un politician și un general al Imperiului Roman, înrudit cu dinastia lui Constantin.

Biografie

Căsătorit cu Eutropia, de care mai târziu a divorțat, pentru a se căsători cu împăratul Maximian, căsătorie din care a rezultat Teodora, mama lui Constanțiu Clor; printre urmașii săi, doi au avut numele său, propriul fiu Hannibalianus Constanțiu rezultat din căsătoria cu Teodora și nepotul lor, Hannibalianus.

Hannibalianus a început o carieră militară în calitate de comandant al armatei sub împăratul Probus. A devenit prefect pretorian în anul 286, menținându-se în această funcție până cel puțin în anul 292, când a devenit consul, împreună cu prefectul praetorian Iulius Asclepiodotus. În jurul anilor 287/288 a fost victorios împotriva barbarilor, după cum reiese dintr-un panegiric compus cu ocazia căsătoriei lui Maximilian cu Eutropia. Între anii 297/298 a fost numit praefect de Roma (praefectus urbi).

·         Referințe:  Chastagnol, Andre, Les Fastes de la Prefecture de Rome au Bas-Empire (1962)

·         Martindale, J. R.; Jones, A. H. M, The Prosopography of the Later Roman Empire, Vol. I AD 260-395, Cambridge University Press (1971)

• (EN) Arnold Hugh Martin Jones, John Robert Martindale; John Morris, The Prosopography of the Later Roman Empire, Cambridge University Press, 1992, pp. 407-408, ISBN 0-521-07233-6.
• Nixon, C. E. V.; Barbara Saylor Rodgers. In Praise of Later Roman Emperors: The Panegyric Latini. [S.l.: s.n.], 1995.

Predecesor: Gaio Iunius Tiberianus al II-lea, 

conform lui Cassius Dio. 

Funcții deținute:  Consul roman în anul 292 cu Iulius Asclepiodotus 

Succedat de: împăratul Cezar Augustus, Gaius 
Valerius Aurelius Dioclețian al V-lea,
împăratul Augustus Cezar Marcus Aurelius 

Valerius Maximus al IV-lea

**** http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)

http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)#/media/File:Francesco_Morandini_-_Saint_Helena_-_Walters_371096.jpg
  icoana Sfintei Elena (mama lui Constantin)

Elena

 Nașterea spre anii 247 – 250 în Depranum Bitinia

Deces spre anii       329 - 330

Sărbătorită la 18 august și 21mai,
http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)#/media/File:Brosen_icon_constantine_helena.jpg

    Constantin și mama sa Elena, 

(icoană ortodoxă bulgară)
http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)#/media/File:0_Statue_de_Sainte_H%C3%A9l%C3%A8ne_par_Andrea_Bolgi_-_Basilique_St-Pierre_-_Vatican.JPG

   Statuia Sf. Elena în bazilica Sf. Petru din Roma
http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)#/media/File:CaputSHelenae_0578a.jpg

     Raclă conținând moaște ale Sfintei Elena în cripta catedralei din Treves

Elena sau Sfânta Elena (circa 247/250 spre - 329/330), împărăteasă romană, soția lui mama Constanțiu Clor și mama lui Constantin.

Cuprins

1 Istorie și tradiție

2 Iconografie

3 Protectoare

4 Note și referințe

5 Surse și Bibliografie

6 Legături externe

http://br.wikipedia.org/wiki/Flavia_Iulia_Helena#/media/File:Flavia_Iulia_Helena_-_Musei_Capitolini_-_antmoose.jpg
  Sfinta Elena statuie

Istorie și tradiție

Conform istoricului Procopius (secolul al VI-lea), ea s-a născut la Depranum în provincia Bitinia din Asia Mică (actualmente în provincia Yalova în Turcia), cetate al cărui nume a fost schimbat după moartea ei, de fiul ei Constantin în Helenopolis. Potrivit episcopului și istoricul Eusebiu de Cezareea, ea ar fi fost de aproximativ 80 de ani, când s-a întors din Palestina în jurul anului 327, fiind probabil născută între anii 248 și 250. Știm foarte puțin despre începutul vieții ei, dar conform lui Eusebiu, ea a fost de origine foarte umilă, și după Sfântul Ambrozie, ea fost “hangiță” (stabularia). Nu știm sigur unde s-a întâlnit Constanțiu Clor, dar a fost, probabil, în Asia Mică, când Constanțiu, ofițer al împăratului Aurelian, a participat la campania împotriva reginei Zenobia (271-273). Unele surse o menționează ca soție a lui, altele drept concubină a lui. Ea l-a născut pe Constantin spre anul 272 la Naissus în Moesia (Niș, Serbia), oraș militar pe Dunăre. La momentul instituirii tetrarhiei, în anul 293, Constanțiu Clor, devenind Cezar a trebuit să se căsătorească cu Theodora, fiica Augustului Maximian. Elena nu s-a mai căsătorit - sau recăsătorit - și a trăit apoi în umbră, rămânând aproape de fiul ei Constantin. El a avut o mare afecțiune pentru mama lui.
http://ca.wikipedia.org/wiki/Helena_de_Constantinoble#/media/File:Villa-fiori_092.jpg
  mauzoleu antic la Roma, dedicat  

                          Sfintei Elena

După încoronarea lui Constantin, Elena a găsit o viață publică la curte și a primit titlul de Augustă în anul 325. Ea a murit în anul 330 cu fiul ei, alăturea.
http://ca.wikipedia.org/wiki/Helena_de_Constantinoble#/media/File:20050527-010-sant-elena.jpg
  biserica Sfânta Elena - Veneția

În mod tradițional cunoscută pentru organizarea primei restaurări a locurilor sfinte creștine din Ierusalim, de fapt fiul ei, împăratul Constantin, a ordonat această restaurare. Ea a mers în pelerinaj la Ierusalim în anul 325 și a descoperit - în conformitate cu Sfânta Tradiție - sfintele relicve ale Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, generând un impuls semnificativ pelerinajelor în Țara Sfântă și pregătirii spațiilor de cazare.
http://ca.wikipedia.org/wiki/Helena_de_Constantinoble#/media/File:St_Helena%27s_altar_in_Santa-Maria-in-Aracoeli.jpg
  altar al Sfintei Elena la Roma

Cea mai importantă descoperire a Sfintei Helena, este Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pe situl Sfântului Mormânt, locul unde împăratul Hadrian a construit un templu pentru Venus, dărâmat de Elena. S-au găsit, de asemenea - conform Sfintei Tradiții - cuiele de răstignire a Domnului nostru Iisus Hristos. Helena a transportat la Roma, în anul 326, Sfânta Scară. A plecat din Ierusalim în anul 327.
http://ca.wikipedia.org/wiki/Helena_de_Constantinoble#/media/File:Santa_Croce_in_Gerusalemme_Innenraum_2009.jpg
  naosul bisericii Sfânta Cruce edificată pe locul descoperirii de către Sfânta Elena a Crucii Domnului nostru Iisus Hristos

Canonizată ea este privit ca Sfântă de bisericile catolică și ortodoxă, ziua ei fiind celebrată pe 18 august, pentru catolici și la 21 mai pentru ortodocși, care sărbătoresc în aceeași zi hramul “Sărbătorii Sfinților Împărați Constantin și Elena, egali cu Apostolii”.
http://de.wikipedia.org/wiki/Helena_(Mutter_Konstantins_des_Gro%C3%9Fen)#/media/File:Griechische_Kapelle_Wiesbaden-Helena_von_Konstantinopel.jpg
 basorelief reprezentând-o pe Sfânta Elena, biserica ortodoxă Wiesbaden

Orașul Elne, fost în antichitate Illiberis, actualmente în Franța în apropierea munților Pirinei, a fost redenumit după împărăteasa Elena, în secolul al III-lea, în Castrum Helenae de către împăratul Constantin. Orașul Castrum Helenae, deveni Helna, apoi Elna și în cele din urmă Elne în limba franceză.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Elne#/media/File:Blason_Elne.svg
  blazonul orașului Elne

Capul Sfintei Elena a fost adăpostit, până la Revoluție [1789], în capela castelului de Genech¹.

http://de.wikipedia.org/wiki/Helena_(Mutter_Konstantins_des_Gro%C3%9Fen)#/media/File:139_Helena.jpg
  monedă Ae reprezentând-o pe Sfânta Elena

Moaște ale Sfintei Elena, sunt de asemenea prezente în biserica Saint – Leu – Saint – Gilles, strada Saint - Denis la Paris. 

http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)#/media/File:0_Sarcofago_di_Helena_-_Museo_Pio-Clementino_-_Vatican_(2b).JPG

  Sarcofagul Sfintei Elena, Muzeul Vaticanului

În jurul anului 329, corpul Sfintei Elena este adus  la Roma, fiind așezat într-un frumos sarcofag de piatră roșie în mausoleul lui Tor Pignatera. 
http://fr.wikipedia.org/wiki/Abbaye_Saint-Pierre_d%27Hautvillers#/media/File:Vestiges-Abbaye-Hautvillers.JPG
  Abația benedictină din Hautviller

La începutul secolului, un călugăr pe nume Theutgise, a ascuns o parte a corpului, ducându-le la Abația benedictină din Hautviller în Dioceza de Reims, plasând moaștele în apropierea altarului. 
http://de.wikipedia.org/wiki/Helena_(Mutter_Konstantins_des_Gro%C3%9Fen)#/media/File:Elena_Colosseo_Rome_Italy.jpg
  Sfânta Elena, statuie

La Hautvillers la început, s-a pus la îndoială faptul că un călugăr atât de simplu [neînsemnat], a putut să pună mâna pe o astfel de comoară, corpul unei împărătese adevărate și sfântă. 
http://de.wikipedia.org/wiki/Helena_(Mutter_Konstantins_des_Gro%C3%9Fen)#/media/File:Helena001_V.jpg
   folis emis cu împărăteasa Elena

Călugării făcură mai multe expertize, au făcut o analiză istorică spre a se asigura că Sfânta Elena a fost mutată în Roma. 
http://el.wikipedia.org/wiki/%CE%91%CE%B3%CE%AF%CE%B1_%CE%95%CE%BB%CE%AD%CE%BD%CE%B7#/media/File:Satue_of_Saint_Helen.jpg
   Sfânta Elena, statuie

Apoi au trimis o comisie competentă la Roma pentru a vedea dispariția relicvelor. 
http://fr.wikipedia.org/wiki/Hincmar_de_Reims#/media/File:Reims_(51)_Saint-R%C3%A9mi_Baie_208-2.jpg
  episcopul de Reims, Hincmar

În cele din urmă, Teutgisa fost supus unui test , folosit în situații excepționale pentru a testa dacă martorul spune adevărul. 
http://fr.wikipedia.org/wiki/Hincmar_de_Reims#/media/File:Tombeau_d%27hincmar_d%C3%A9truit_en_1793_l%27Eglise_investi_l%27evek_couronnmt_%C3%A0_droite.jpg
   mormântul episcopului de Reims, Hincmar, distrus în anul 1793 de masoni

În prezența episcopului de Reims, celebrul Hincmar, al regelui Carol cel Pleșuv și a curții sale, Teutgis a fot trecut prin apă fierbinte. 
https://www.google.com/searchq=Imagini+pentru+sf%C3%A2ntul+ciprian&espv=2&biw=1024&bih=643&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=e5QrVcGIISvabm3gbAJ&ved=0CDwQ7Ak#tbm=isch&q=Imagini+pentru+sf%C3%A2ntul+ciprian+%C3%AEn+c%C4%83ldarea+cu+ap%C4%83+clocotit%C4%83&imgrc=eV6ywXzmfT_LRM%253A%3BXRTyOc2bbr0NCM%3Bhttps%253A%252F%252Fsfintisiicoane.files.wordpress.com%252F2014%252F03%252Fsfmccodratdincorintsiceicudansulcipriandionisiepavelanectonc59ficrescentgrecia11.jpg%3Bhttps%253A%252F%252Fsfintisiicoane.wordpress.com%252F2014%252F03%252F%3B2126%3B1433
  Teutgis în apă fierbinte

Crezând cu tărie că Sfânta Elena îl va elibera, el a rămas nevătămat. 
http://it.wikipedia.org/wiki/Papa_Niccol%C3%B2_I#/media/File:Nicholas_I.jpg

  papa Nicolae I

La rugăciunea lui Hinomar, Arhiepiscop de Reims, papa a fost dispus să reglementeze transferul. 
http://el.wikipedia.org/wiki/%CE%91%CE%B3%CE%AF%CE%B1_%CE%95%CE%BB%CE%AD%CE%BD%CE%B7#/media/File:Helena_of_Constantinople_(Cima_da_Conegliano).jpg
   Sfânta Elena cu Sfânta Cruce

Îmbogățită cu mai multe moaște, Mănăstira o onorează de mai multe secole pe Sfânta Elena. 
http://en.wikipedia.org/wiki/Helena_(empress)#/media/File:Lucas_Cranach_the_Elder_-_Saint_Helena_with_the_Cross_-_Google_Art_Project.jpg
Sfânta Elena cu Sfânta Cruce  

Cu precătere de hramul ei împărătesc, la moartea ei pe 18 august, precum și la sărbătoarea Sfintei Cruci, cu o masă solemnă, urmată de o procesiune mare cu mulți pelerini veniți din toată Franța, implorând-o pe Sfânta Elena să-i vindece de bolile lor trupești sau bolile lor spirituale.
http://en.wikipedia.org/wiki/Helena_(empress)#/media/File:St_Helena_finding_the_true_cross.jpg
  Sfânta Elena descoperind adevărata Cruce


În timpul Revoluției din anul 1789, ultimul stareț al Mănăstirii, dom Jean - Baptiste Grossard, salvă moaștele prin transmiterea acestora la data de 29 noiembrie 1820 reprezentanților Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt.
http://www.maisons-champagne.com/encyclopedie/vignes_au_plaisir/dom_perignon.htm
starețul Jean - 
Baptiste Grossard   

Moaștele au fost transferate în biserica Saint – Leu – Saint - Gilles prin reprezentanții Ordinului Sfântului Mormânt. 
http://es.wikipedia.org/wiki/Helena_de_Constantinopla#/media/File:Jan_van_Eyck_094.jpg
   Sfânta Elena descoperind adevărata Cruce

În anul 1875, după Comuna din Paris, altarul a fost deschis pentru a întocmi un certificat medical descriind din punct de vedere anatomic, moaștele Sfintei Elena. 
http://fr.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois-Marie-Benjamin_Richard#/media/File:Cardinal_Richard.jpg
   Monseniorul Francois - Marie - Benjamin - Richard

Bazându-se pe acest certificat, Monseniorul Francois - Marie - Benjamin - Richard, Arhiepiscop de Paris, a constatat că “racla conține aproape întregul trunchi al corpului Sfintei Elena; fără cap și cu membrele extrem de comprimate și de aplatizate în direcții bilaterale și că starea corpului păstrat în racla bisericii Saint – Leu – Saint – Gilles, corespunde descrierilor cunoscute, înregistrate de experții specialiști ai secolului al XVIII-lea.” 
http://es.wikipedia.org/wiki/Helena_de_Constantinopla#/media/File:Sazonov._Elena_and_Konstantin.jpg
   Sfânta Elena și împăratul 

Constantin ținând adevărata Cruce

Racla a fost apoi plasată la vedere, în cel mai proeminent loc, deasupra și în spatele altarului, la baza marelui crucifix, suspendată între cei doi piloni ai absidei. 
http://fr.wikipedia.org/wiki/Louis-Ernest_Dubois#/media/File:Louis-Ernest_Dubois-1920.jpg
  Cardinalul Louis - Ernest - Dubois

Cu ocazia centenarului transferării moaștelor Sfintei Elena, pe 16 octombrie 1928, Cardinalul Louis - Ernest - Dubois, Arhiepiscop de Paris a sărbătorit în biserica Sfântul Leu ceremonia solemnă a “reintegrării Cavalerilor Sfântului Mormânt” fixând începând cu această dată, ca biserica Saint – Leu – Saint - Gilles să devină biserica - mănăstire a Ordinului Sfântului Mormânt al bisericii Saint – Leu – Saint - Gilles.<sup>2

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e5/%C3%89glise_Saint-Leu-Saint-Gilles%2C_Paris_26_May_2012.jpg</sup>

   biserica - mănăstire Saint – Leu – Saint - Gilles

La data de 17 martie 2000, corpul de Sfintei Elena a fost transferat la cripta Cavalerilor Ordinului Sfântului Mormânt al bisericii Saint – Leu – Saint - Gilles, loc mult mai accesibil pentru închinare.
 https://fr.wikipedia.org/wiki/%C3%89glise_Saint-Leu-Saint-Gilles_de_Paris#/media/File:%C3%89glise_Saint-Leu-Saint-Gilles_(Paris)_2.jpg

  biserica - mănăstire Saint – Leu – Saint - Gilles

Cândva racla a fost suspendată deasupra altarului principal al bisericii. Prima liturghie ortodoxă în fața moaștelor Sfintei Elena, a fost oficiată la data de 22 februarie 2003. 
https://sv.wikipedia.org/wiki/Saint-Leu-Saint-Gilles#/media/File:Paris-Saint-Leu-Saint-Gilles725.JPG

   adorarea magilor - vitraliu - biserica - mănăstire Saint – Leu – Saint - Gilles

Pastorul bisericii Saint – Leu – Saint - Gilles, starețul Georges Morand, și-a exprimat deosebita plăcere de a reuni un număr atât de mare de ortodocși pentru prima dată în parohia sa și a observat una dintre căile benefice de comunicare între catolici și ortodocși, ar putea fi cinstirea în comun a sfinților comuni. Sfânta Elena este podul dintre Est și Vest.³

^{http://www.biserici.org/index.php?menu=BIBV&code=13439&criteria=&quick=&order=P.TOWN,C.NAME,P.NAME}

  biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena Parohia nr. 4 Ortodoxă Râșnov

Iconografie
http://fr.wikipedia.org/wiki/Georges_Morand_(pr%C3%AAtre)#/media/File:Georges_Morand.jpg
  starețul Georges Morand

Vedere din interior a Bisericii Ortodoxe Copte a împărătesei Elena, în apropierea Sfântului Mormânt din Ierusalim. O reprezentare a Sfintei Elena din Constantinopol, împodobește perdeaua roșie din fundal.
http://www.saintleuparis.catholique.fr/spip.php?article60

   Sfânta Elena ținând adevărata Cruce biserica - mănăstire Saint – Leu – Saint - Gilles

Elena este reprezentată deja în vârstă, 

în costum 

de împărăteasă, ținând o cruce sau cuiele 

Crucificării. Ea este uneori asociată fiului ei 

Constantin. Uneori este reprezentată, ținând în 

mână o machetă de biserică.

http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9l%C3%A8ne_(m%C3%A8re_de_Constantin)#/media/File:Christian_Quarter_IMG_9603.JPG
   Vedere din interior a Bisericii Ortodoxe Copte

Altar executat în secolul al Xl-lea - Capela Sfânta Elena -  Catedrala Sfânta - Maria și Sfântul - Iulian din Cuenca.
http://es.wikipedia.org/wiki/Catedral_de_Santa_Mar%C3%ADa_y_San_Juli%C3%A1n_de_Cuenca#/media/File:CastillaLaMancha_Cuenca_Catedral1_tango7174.jpg
  Capela Sfânta Elena -  Catedrala Sfânta - Maria și Sfântul - Iulian din Cuenca  altarul

http://fr.wikipedia.org/wiki/Cima_da_Conegliano#/media/File:Cima_da_Conegliano,_Sant%27Elena_e_Costantino_ai_lati_della_Croce,_1501-1503.jpg

Cima da Conegliano: Sfânta Elena (v.1495), Galeria Națională de Artă, Washington.
  Sfânta Elena și Constantin, alături de cruce

Miguel Jimenez: Sfânta Elena și Heraclius aducând Adevarata Cruce din Ierusalim (v.1485-1487) Muzeul Zaragoza.
http://www.gettyimages.co.uk/detail/illustration/st-helena-and-emperor-heraclitus-with-holy-cross-at-stock-graphic/149322824
  Sfânta Elena și Heraclius aducând Adevarata

Cruce din Ierusalim

Veronese: Viziunea Sfintei Elena, (v.1560-1565), Galeria Națională, Londra.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.journaldespeintres.com%2Fwp-content%2Fuploads%2F2013%2F10%2FPaolo-Caliari-dit-V%2525C3%2525A9ron%2525C3%2525A8se-La-Vision-de-sainte-H%2525C3%2525A9l%2525C3%2525A8ne-vers-1570-1575.-Huile-sur-toile-1975-x-1156-cm.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.journaldespeintres.com%2Fla-renaissance-et-le-reve-bosch-veronese-le-greco%2Fpaolo-caliari-dit-veroneselavisiondesaintehelenevers15701575huilesurtoile1975x1156cm%2F&h=945&w=554&tbnid=66hnEEHS1RQZfM%3A&zoom=1&docid=L_Tku0PmuCQxjM&ei=9corVarFBIL0aNa1gIAD&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=457&page=1&start=0&ndsp=9&ved=0CCAQrQMwAA           

   Viziunea Sfintei Elena

Note și referințe

1.↑ Site officiel de la ville de Genech : www.genech.fr

2.↑ http://saintleuparis.catholique.fr/spip.php?article77

3.↑ http://saintleuparis.catholique.fr/spip.php?article59
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.herodote.net%2FImages%2FNapoleonSteuben.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.herodote.net%2F5_mai_1821-evenement-18210505.php&h=438&w=528&tbnid=vLJ_e-gTKKQCfM%3A&zoom=1&docid=gJAUV0TW55Y2hM&ei=lswrVcqnBYbwaJ2RgaAP&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=416&page=1&start=0&ndsp=8&ved=0CCIQrQMwAA
  moartea în insula Sfânta Elena a împăratului Napoleon I, pe 5 mai 1821

Surse și bibliografie

·        J. Maurice, Sainte Hélène, 1930.

·        H. H. Lauer, Kaiserin Helena, Leben und Legende, 1967.

·        Jacques de Voragine, la Légende Dorée, chapitre 64

·        Edgarda Ferri, Imperatrix, Elena, Costantino e la Croce, Mondadori, 2010.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.napoleon.org%2Ffr%2Fimg%2Fzooms%2Fobject%2F437167_1.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.napoleon.org%2Ffr%2Fgalerie%2Ficonographie%2Ffiles%2FNapoleon_sur_son_lit1.asp&h=311&w=446&tbnid=-wyW3-WW3_xWuM%3A&zoom=1&docid=WS1KjESPcCwmAM&ei=lswrVcqnBYbwaJ2RgaAP&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=2048&page=1&start=0&ndsp=8&ved=0CDQQrQMwBg
  Napoleon I pe patul de moarte    

·        A. M. Rouillon (Ord.Praem.), Sainte Hélène, Paris, 1908.

·        J. W. Drijvers, Helena Augusta. The Mother of Constantine the Great and the Legend of her Finding of the True Cross, Leyde, Brill, 1991.
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.histoire-image.org%2Fphoto%2Fzoom%2Fjan7_anonyme_001f.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.histoire-image.org%2Fsite%2Foeuvre%2Fanalyse.php%3Fi%3D559&h=1038&w=1400&tbnid=9jMAHLWF77utEM%3A&zoom=1&docid=dEScWozRMlZXmM&ei=sc4rVfeEAtDYaommgaAE&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=648&page=11&start=100&ndsp=13&ved=0CBsQrQMwBzhk

   convoiul funerar ducându-l pe Napoleon pe insula Sfânta Elena

·        Hélène Yvert-Jalu, L'impératrice sainte Hélène : À la croisée de l'Orient et de l'Occident, Paris, éditions Pierre Téqui,‎ 2013, 270 p. (ISBN 9782740318003)
http://www.google.fr/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fwww.akg-images.fr%2FDocs%2FAKG%2FMedia%2FTR3_WATERMARKED%2F6%2F7%2Fc%2F5%2FAKG345968.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.akg-images.fr%2Farchive%2FNapol%25C3%25A9on-sur-son-lit-de-mort%2C-une-heure-avant-son-ensevelis-2UMDHUNCDAOM.html&h=728&w=933&tbnid=XYsErHxyAikmfM%3A&zoom=1&docid=V335dmeQos5qVM&ei=eM8rVanLCZDSaKiEgMAP&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=640&page=11&start=100&ndsp=13&ved=0CCQQrQMwCjhk
  Napoleon I decedat

Legături externe

·         La découverte de la Vraie Croix par sainte Hélène

·         L'Invention de la Vraie Croix d'après La Légende dorée

·         Histoire du pèlerinage de Jérusalem