(117)
în Europa & în Asia. Am numărat după aceea,
până-n anul 1463, optsprezece Î M P Ă R A Ț I de Orient, având numele de familie de Comnen, și anume: șase la Constantinopol,
zece la Trapezunt & doi la Heracleea Pontului. Pe lângă cei
optsprezece Î M P Ă R A Ț I de Orient
déjà nominalizați, au mai fost, de asemenea, douăzeci și șase de R E G I ai aceleiași rase a Comnenilor, și anume, optsprezece R E G I ai Colchidei*, opt ai națiunii lazilor**, fără
a mai socoti un număr mare de prinți
din aceeași familie, exercitând autoritatea suverană, cunoscuți sub nume
renumite de: Cezar, Augustus, de Despoți, de Sebastocratori & c. & c. Și - în cele din urmă - de un
număr mare de demnitari din prima clasă, așa cum ar fi: Patriarhii, Cardinalii, Arhiepiscopii, Episcopii, și Curopalații***, a înalților demnitari ai
curții împăraților bizantini [Protovestiar], Marii Maeștri ai casei împăraților
& c. & c.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Colchida#/media/File:Georgian_States_Colchis_and_Iberia_(600-150BC)-en.svg
http://ro.wikipedia.org/wiki/Colchida#/media/File:Georgian_States_Colchis_and_Iberia_(600-150BC)-en.svg
Comnenii contractară cele mai elevate alianțe, nu
numai cu prinții din Est, ci și cu casele domnitoare din Europa, cum ar fi:
Împărații Germaniei, regii Franței, regii Spaniei & cei ai Boemiei &
Ungariei & c. & c.
Filiația Casei Imperiale a Comnenilor aparține așadar istoriei imperiilor. O mulțime de scriitori
ne-au transmis detaliile într-o formă precisă, & am găsit-o în multele lor scrieri,
descendența acestei
* Colchida
http://ro.wikipedia.org/wiki/Colchida#/media/File:Georgian_States_Colchis_and_Iberia_(600-150BC)-en.svg
Colchida
კოლხეთი, k'olkhéti |
||
Localizarea
Colchida şi Iberia
|
||
Limbă/limbi
|
||||||||||||
Epoca istorică
|
||||||||||||
- Evenimentul care a
precedat proclamarea statului
|
||||||||||||
- Evenimentul care a
dus la proclamarea statului
|
secolul al XIII-lea î.Hr.
|
|||||||||||
- Evenimentul care a
dus la încetarea existenței statului
|
||||||||||||
- Evenimentul care a
urmat după încetarea existenței statului
|
||||||||||||
tetri colchidian
|
||||||||||||
|
||||||||||||
În prezent
parte din
|
||||||||||||
În geografia antică, Colchida, Colchis sau Kolchis (în
georgiană și în lază : კოლხეთი,k'olkhéti ; în greaca veche Κολχίς, Kolchis, fără îndoială legat de khalkos care desemneză cuprul), era un
stat vechi, regat apoi o regiune georgiană, care a
jucat un rol important în formarea culturii etnice a poporului georgian și a subgrupelor sale. Regatul Colchidei a
contribuit la dezvoltarea statului georgian medieval, în urma unificării sale
cu regatul
Iberiei, sau Karthili. Termenul
„Colchida” este folosit pentru desemnarea ansamblului vechilor triburi ce
viețuiau pe coasta orientală a Mării
Negre. Puterea sa și aceste structuri statale, deja spre mileniul al II-lea î.Hr., au jucat
un rol activ în Asia
Mică.
Potrivit mitologiei grecești, Colchida este
regatul lui Eete și al Medeei și destinația argonauților, sau chiar
și țara amazoanelor. Regiunea
corespunde astăzi mai multor provincii georgiene, între care: Svanetia, Racea și Abhazia, Imerenthia, Guria, Adjaria mai la nord-est deTurcia actuală și provinciile Trabzon și Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai
vechi triburi din Georgia, colchizii erau stabiliți în regiune încă din epoca
bronzului.
Cuprins
Geografie
antică
Potrivit mai multor autori clasici, Colchida era o regiune înconjurată de Pont, Marea
Neagră, râul Corax (probabil actualul râu Bzybi, în Abhazia, Georgia, lanțul
munților Caucazul
Mare (cuprins între Colchida și regatul sarmaților, Iberia,
munții Moschici (astăzi munții Caucazul
Mic) și Armenia. Totodată,
frontiera de sud a Colchidei, varia potrivit autorilor clasici astfel: potrivit
lui Strabon Colchida începea la Trabzon / Trapezunda, în timp
ce potrivit lui Ptolemeu, pe altă parte, Pontul se întindea până la râul Fase (actualul Rioni). Astăzi
se știe că Pițunda se afla în spatele cetății colchice, situată în nordul țării.
În această regiune s-au născut legendele lui Iason și ale argonauților, care s-au
dus acolo pentru a căuta Lâna
de aur a
vrăjitoarei Medeea. Numele de
„Colchida” apare pentru prima oară în operele lui Eschil și Pindar. Autorii
mai vechi vorbeau despre această regiune sub numele de Eea (reședința regelui mitic Eete și a surorii sale Circe). Arrian a întocmit o listă a râurilor din
Colchida care, potrivit lui, nu erau decât simple torente de munte: Șarieis, Șobus
(sau Cobus), Singama, Tarsaruras, Hippus, Astelfus și Șrysorrhoas. Principalele
cetăți ale Colchidei erau Dioscurias (denumită Sebastopole de către romani, astăzi Suhumi), pe
malurile Pontului
Euxin, Sarapana (actualul Șorapan), Fati (actualul Poti), Pityus (actualul Pițunda), Apsaros
(astăzi Gonio), Surium (astăzi Vani), Archeopolis
(astăzi Nokalakevi), Macheiresis și
Cyta, numită și Cutatisium (actualul Kutaisi), locul
tradițional al nașterii Medeei.
Istorie
Origini
Regiunea orientală a Mării Negre adăpostea în Antichitate o cultură foarte dezvoltată, „cultura
colchică”, vecină culturii kobane, care s-a dezvoltat spre epoca
de mijloc a bronzului. Cel puțin în câteva părți ale Colchidei,
procesul de urbanizare pare să fi avansat încă de la sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr., cu secole
înainte de stabilirea grecilor. Epoca bronzului colchidic târziu (din secolul
al XV-lea î.Hr. până în secolul al VIII-lea î.Hr.) a trăit dezvoltarea competențelor de topire și
turnare a metalelor. Unelte agricole sofisticate erau fabricate și multe
terenuri erau foarte fertile, îndeosebi mulțumită climatului „perfect”.
Colchida era locuită de mai multe triburi apropiate,
dar distincte, stabilite mai ales pe malurile Mării Negre. Principalele triburi
erau: macheloniții, heniochiții, zydreții, lazii, tibareniții, mossynecii, abascii, svanii, sanigeții, gelonienii și melanchlaeniții. Aceste triburi
difereau complet în limbaj și în aparența popoarelor care le înconjurau. Acest
lucru i-a determinat pe antici să dezvolte teorii despre originea lor. Astfel Herodot afirmă că colchizii, cu egiptenii și
etiopienii erau primii care au practicat circumciziunea, o tradiție care ar fi
fost importată de armatele faraonului Sesostris al III-lea (1878 î.Hr. – 1842 î.Hr.) când acesta a
încercat în zadar să invadeze țara. Alții au făcut din triburile colchide
descendenți ai colonilor egipteni. Apollonius din Rodos declară că „egiptenii” din Colchida
păstraseră drept moștenire unele tablete
de lemn reprezentând mările
și drumurile cu o exactitate considerabilă.
La sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr., în Asia anterioară, la est de
Pontul Euxin și la sud-vest de Transcaucazia, se dezvoltă două regate: cel al lui Diadochi Daiae și cel al lui Kolkha (în greaca
veche Κολχίς / Kolkhis) sau Colchida, potrivit grecilor. Acest
prim regat al Colchidei, pare să fi fost răsturnat de cimerieni și sciți spre anul 720 î.Hr., apoi integrat Imperiul Persan Ahemenid la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr.
De la colonizarea
greacă la integrarea în Iberia
Grecii din Milet au fondat aici colonii în secolul al VIII-lea î.Hr.,
principala colonie fiind Diascurias, numită mai târziu Sebastopolis, iar astăzi Suhumi.
Al doilea regat al Colchidei (secolul al VI-lea î.Hr. – secolul I î.Hr.)
este privit ca fiind primul stat georgian, iar
termenul „colchic” era deja folosit pentru desemnarea triburilor care trăiau pe
malurile orientale ale Mării Negre. Potrivit profesorului și specialistului
în istoria Caucazului, Kiril Tumanov / Cyrille Toumanoff:
„Colchida
apare ca primul stat din Caucaz care a încheiat coalescența noilor sosiți. Ea
poate fi pe drept privită nu ca un proto-georgian, ci ca primul regat
georgian.”
Spre anul 330
î.Hr., acest regat este eliberat de perși de către Alexandru cel Mare (336 î.Hr. – 323 î.Hr.) și, cu nașterea
dinastiei Farnabazizilor (care a durat până în [anul] 99 î.Hr.), el este
vasalizat, apoi anexat de regatul Iberiei.
Argonauții
Puterea și strălucirea culturală a Colchidei, a luat loc în mitul lui Iason și al argonauților. Potrivit
acestui mit, Iason cu eroii Greciei antice, au venit în Colchida pentru a lua Lâna
de aur a regelui
colchid Eete. Lâna de aur este
se pare inspirată din tehnica extragerii aurului pe care o practicau și o practică svanii, o populație care utilizează dintotdeauna o blană de
oaie așezată în râuri. Prin acest mijloc, paietele de aur se agață de lână,
dându-i un aspect auriu.
Suveranii
din Colchida
Articol
principal: Lista suveranilor din Colchida.
Lista conducătorilor Colchidei incluzându-i și pe
conducătorii legendari și istorici ai Colchidei.
conducătorii legendari și istorici ai Colchidei.
Cuprins
1 regii legendari
2 Primii conducători ai Colchidei
3 Legături interne
4 Bibliografie
Regii legendari
http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9lios#/media/File:Helios_with_chlamys_Louvre_AO7530.jpg
http://fr.wikipedia.org/wiki/H%C3%A9lios#/media/File:Helios_with_chlamys_Louvre_AO7530.jpg
Deținătorul soarelui Helios
http://es.wikipedia.org/wiki/Eetes#/media/File:Jason_taming_the_bulls_of_Ae%C3%ABtes.jpeg
http://es.wikipedia.org/wiki/Eetes#/media/File:Jason_taming_the_bulls_of_Ae%C3%ABtes.jpeg
Etes secolul al XVII-lea î. Hr., fiul precedentului.
Acesta-i găzduiește pe argonauți în țara sa;
Acesta-i găzduiește pe argonauți în țara sa;
Absyrtus, fiul precedentului. El a fost asasinat de
Iason;
http://ka.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9B%E1%83%94%E1%83%93%E1%83%94%E1%83%90_(%E1%83%9B%E1%83%98%E1%83%97%E1%83%9D%E1%83%9A%E1%83%9D%E1%83%92%E1%83%98%E1%83%90)#/media/File:Eug%C3%A8ne_Ferdinand_Victor_Delacroix_031.jpg
Aegialeus ucis de sora sa Medea, în dreptul orașului Tomis (azi Constanța)
http://ka.wikipedia.org/wiki/%E1%83%9B%E1%83%94%E1%83%93%E1%83%94%E1%83%90_(%E1%83%9B%E1%83%98%E1%83%97%E1%83%9D%E1%83%9A%E1%83%9D%E1%83%92%E1%83%98%E1%83%90)#/media/File:Eug%C3%A8ne_Ferdinand_Victor_Delacroix_031.jpg
Aegialeus ucis de sora sa Medea, în dreptul orașului Tomis (azi Constanța)
Egialeus, fiul precedentului. El a fost ucis de Medea;
http://it.wikipedia.org/wiki/Medea#/media/File:De_Morgan_Medea.jpg
http://it.wikipedia.org/wiki/Medea#/media/File:De_Morgan_Medea.jpg
Medea, fiica lui Etes, ar fi succedat nepotului ei,
potrivit unor surse;
potrivit unor surse;
Perseus, fratele lui Etes. El ar fi uzurpat tronul
când era rege fratele său;
Medos fiul Medeei. Potrivit abatele Banier, este
strămoșul mezilor.
strămoșul mezilor.
Primii conducători ai Colchidei:
Akes rege al Colchidei. Atestat de monezi datând de
la sfârșitul secolului IV î.Hr.;
302-237 î.Hr. Kudji, Eristavi de Colchida și
cumnat al regelui Farnavaz I de Iberia;
cumnat al regelui Farnavaz I de Iberia;
...
Saulace rege al Colchidei în secolul II î.Hr.;
Mithridate, guvernator al Colchidei, în anul
83 î.Hr.. Fiu al lui Mitridate al
VI-lea ucis de tatăl său
Machares Bridge, rege al Bosforului, 79-65 î.Hr.;
Olthas, prinț local de Colchida, spre anii 60 î.Hr. este nominalizat
printre regii învinși cu ocazia triumfului lui Pompei la Roma;
65-63 î.Hr.: Aristarh rege numit de Pompei;
63-47 î.Hr.: Farnaciu al II-lea, fiul lui Mithridates
al VI-lea, rege al Bosforului și rege al Pontului;
47-45 î.Hr.: Mithridates de
Pergam, anti-rege al Bosforului;
44-16 î.Hr.: Asandru de Bosfor arhonte, apoi regele
Bosforului;
16-14 î.Hr.: Dynamis de Pont regina Bosforului;
14 av. î.Hr. -8 d.Hr.: Polemon I, regele Pontului și al Bosforului;
8-37 / 38 d.Hr.: Tiberius Iulius Aspurgus de Bosfor, rege al Bosforului;
38-41: Polemon al II-lea, regele Pontului și al Bosforului;
41-45: Claudius Mithridates al II-lea, regele Bosforului;
45-62: Tiberius Iulius Cotys I, regele Bosforului;
Anexarea de către Roma.
Bibliografie
·
Cyril Toumanoff, Dinastiile
din Caucazul creștin, din antichitate până în secolul al XIX-lea: tabele
genealogice și cronologice, Roma, 1990 = 528 - 529.
Economia
Colchida era considerată de către greci ca fiind o țară de o bogăție fabuloasă.
Locuitorii Colchidei trăiau din extragerea și tratarea aurului, fierului și a cuprului. Ei erau
meșteri în fabricarea obiectelor de bronz. S-au
găsit în Georgia occidentală, la Mekvena, cercei, catarame
de centuri din bronz și topoare de bronz de la începutul secolului al X-lea î.Hr., ornate cu
capete de lup.
**Regatul Lazului
http://fr.wikipedia.org/wiki/Royaume_de_Lazique#/media/File:Lazica_in_Late_Antiquity-fr.svg http://fr.wikipedia.org/wiki/Royaume_de_Lazique#/media/File:Lazica_in_Late_Antiquity-fr.svg
http://fr.wikipedia.org/wiki/Royaume_de_Lazique#/media/File:Lazica_in_Late_Antiquity-fr.svg http://fr.wikipedia.org/wiki/Royaume_de_Lazique#/media/File:Lazica_in_Late_Antiquity-fr.svg
Regatul Lazic de multe ori simplificat ca Laz, sau
Egrisi este un regat antic situat în partea de vest a Georgiei între primul
secol î.Hr. și în secolul al VII-lea d.Hr..
Acesta este situat pe o mare parte din vechiul regat Colchida, fiind adesea
desemnat ca succesor după integrarea sa în Imperiul
Roman. O mare parte a existenței sale, Lazic-ul a fost un protectorat al
Imperiului Bizantin.
Cuprins
1 Istoric
2 Suveranii
3 Note și referințe
4 Anexe
4.1 Bibliografie
4. 2 Articole conexe
Istoria
Articol conex: Colchida.
Articol conex: Colchida.
Colchida cedă numele în favoarea denumirii “Laz-
ului”.
Perioada romano-bizantină a fost marcată de
elenizarea populației coastiere, ca limbaj,
economie și cultură. De exemplu, de la începutul
secolului al III-lea, Academia filosofică greco-
latină din Fasis - astăzi Poti - este cunoscută în
întregul Imperiu Roman. Populațiile din interiorul
munților, în schimb, și-au păstrat limba lor laza.
ului”.
Perioada romano-bizantină a fost marcată de
elenizarea populației coastiere, ca limbaj,
economie și cultură. De exemplu, de la începutul
secolului al III-lea, Academia filosofică greco-
latină din Fasis - astăzi Poti - este cunoscută în
întregul Imperiu Roman. Populațiile din interiorul
munților, în schimb, și-au păstrat limba lor laza.
La începutul secolului al III-lea, Lazicum-ul
roman primește un anumit grad de autonomie,
care, la sfârșitul secolului duce la independența
deplină, cu formarea unui nou regat de Laz,
acoperind regiunile actuale: Mingrelia, Adjara,
Guria și Abhazia, separat de micile principate,
cum ar fi: Zanes, Svan, Apsyles și Sanygues.
roman primește un anumit grad de autonomie,
care, la sfârșitul secolului duce la independența
deplină, cu formarea unui nou regat de Laz,
acoperind regiunile actuale: Mingrelia, Adjara,
Guria și Abhazia, separat de micile principate,
cum ar fi: Zanes, Svan, Apsyles și Sanygues.
La mijlocul secolului al IV-lea, Lazic-ul adoptă
creștinismul ca religie oficială. Acest
eveniment a fost precedat de sosirea Apostolului Simon Canaanitul, sau Kananaios în greacă, predicând pretutindeni în limba lază și murind la Suaniri (Lazic-ul occidental).
Prima conversie importantă la creștinism i se datorează lui Tzath, rege al lazilor, în Colchida, în [anul] 520.
eveniment a fost precedat de sosirea Apostolului Simon Canaanitul, sau Kananaios în greacă, predicând pretutindeni în limba lază și murind la Suaniri (Lazic-ul occidental).
Prima conversie importantă la creștinism i se datorează lui Tzath, rege al lazilor, în Colchida, în [anul] 520.
În Evul Mediu timpuriu (secolul al VI-lea),
regatul Lazic din această regiune a Mării Negre
de pe actuala graniță turco-georgiană, joacă un rol
important de tampon sau perete în conflictele
dintre Imperiul Roman de Orient (bizantin), de
acum de religie creștină, și Persia sasanidă.
Regele persan Cosroes Anoushirvan (531-579) a invadat Lazul în [anul] 541, cucerind fortăreața Petra [recent construită]. Regatul Lazica mai
supraviețuiește încă peste 25 de ani, până în
[anul] 562, când este absorbit de Imperiul Bizantin.
Următoarea etapă constă în reîncorporarea Laz-ului, cu regatul Abhaziei în Imperiul Bizantin, etapă urmată de 150 de ani de stabilitate relativă, încetând la începutul secolului al VII-lea, când arabii apar în zonă ca o nouă putere regională.
regatul Lazic din această regiune a Mării Negre
de pe actuala graniță turco-georgiană, joacă un rol
important de tampon sau perete în conflictele
dintre Imperiul Roman de Orient (bizantin), de
acum de religie creștină, și Persia sasanidă.
Regele persan Cosroes Anoushirvan (531-579) a invadat Lazul în [anul] 541, cucerind fortăreața Petra [recent construită]. Regatul Lazica mai
supraviețuiește încă peste 25 de ani, până în
[anul] 562, când este absorbit de Imperiul Bizantin.
Următoarea etapă constă în reîncorporarea Laz-ului, cu regatul Abhaziei în Imperiul Bizantin, etapă urmată de 150 de ani de stabilitate relativă, încetând la începutul secolului al VII-lea, când arabii apar în zonă ca o nouă putere regională.
Suverani
către anul 131:
Malassas este așezat pe tron de
Antoninus cel Pios;
Antoninus cel Pios;
...
456-466: Gubazès sau Gubaz I;
466-522: Damnazes;
522-540: Tzath sau Tsaté I;
540-554: Gubazès sau Gubaz
al II-lea, fiul precedentului. Ucis de strategi bizantini;
554-561: Tzath sau
Tsaté al II-lea, fratele prcedentului. A renunțat la titlul de rege de Lazica pentru
cel de rege de Egrissie / Egrissi / Egris;
561-562: Barouk (sau Bakur?)
de asemenea, prinț de Abhazia.
Genealogia regilor Lazicului1
| Gubazès Ier Roi de Lazique (v. 456 - après 466) abdique en 456, restauré en 466 | |||||||||||||||||||||||||||||||
| ? co-roi avec son père (v. 456) puis Roi de Lazique (après 456 - 466) | <= ? => | Damnazès Roi de Lazique (après 466 - 522) | |||||||||||||||||||||||||||||
| Valeriana fille de Nomus/Oninus patricien et curopalate | Tzath Ier Roi de Lazique (v. 522 – après 527) | Opsites Prince d'Abkhazie (de l'est) (après 541 - 550) | Theodora | ||||||||||||||||||||||||||||
| Gubazès II Roi de Lazique (v. 541 - 555) | Tzath II Roi de Lazique (555 - après 561) | Tzath Prince de Suanie (v. 564) | |||||||||||||||||||||||||||||
http://fr.wikipedia.org/wiki/Curopalate#/media/File:Solidus-Justin_II-sb0391.jpg
***Demnitatea de curopalat (în limba latină: curopalates sau curopalata, cu sens literar de “îngrijitor al palatului”; în greacă:
κουροπαλάτης) a fost mai întâi o funcție a curții imperiale bizantine, înainte
de a deveni unul dintre cele mai prestigioase titluri ale secolelor VI- XII.
Rezervat membrilor familiei imperiale și diverșilor regi și prinți din Caucaz,
sfârșește prin a se deprecia; în cele din urmă, ajunge să fie retrogradată la
sfârșitul listelor de preczență înainte de a cădea în desuetudine sub
Paleologi. Soția unui curopalat purta
titlul de curopalatisă.
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/16/Solidus-Justin_II-sb0391.jpg
Cuprins
1 Istoria demnității
2 Atributele demnității
3 Principalii titulari bizantini
4 Note și referințe
4.1 Note
4. 2 Referințe
5 Bibliografie
Istoricul demnității 
solidus emis de Iustin al II-lea 15 noiembrie 565 - 5 octombrie 578
Demnitatea de curopalat a câștigat o nouă importanță, atunci când Iustinian I a conferit-o vărului și succesorului său, Iustin al II-lea, prezentat aici pe un solidus de aur. Funcția apare pentru prima dată sub forma de “curapalati” în secolul al cincilea. Ea desemnează la acel moment un funcționar subordonat cu rang de vir spectabilis, uneori de illlustris, plasat sub autoritatea unui castrensis palatii, administrator al palatului imperial1. Există toate motivele să credem că în secolul al cincilea, s-a creat o nouă funcție de curopalat independentă de cea de castrensis palatii, a cărei funcție principală este cea de a proteja palatul. Șeful Gărzii Palatine, noul curopalat, este sub ordinele maestrului de ceremonii2. Deja sub Iustinian I (născut în jurul anului 450, împărat din. 518, decedat în anul 527), un curopalat cu gradul de patriciu, o căsătorește pe nepoata sa cu regele Lazului, fapt ce sugerează că era un personaj de o oarecare importanță2. Acest lucru este confirmat atunci când succesorul lui Iustin I, Iustinian I (născut în jurul anului 482, împărat din. 527, decedat în anul 565), conferă titlul nepotului și moștenitorului său Iustin al II-lea (împărat. 565, decedat 578)3. Acesta este deja un titlu, mai degrabă decât o funcție, deoarece dacă împărații acelei perioade îi folosesc frecvent pe membrii familiei lor în funcții de generali, ei evită totuși, să le confere demnități însoțite de o autoritate, putând să reprezinte un pericol. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat sub Heraclius când puterea este șubredă la începutul domniei acestuia, determinându-l să-și folosească rudele apropiate pentru a-și stabiliza propria autoritate.
Astfel ajunge să-i confere titlul de curopalat fratelui său, Teodor, comandant al armatelor angajate împotriva perșilor și arabilor4. Leon al III-lea se folosește de această funcție, pentru a ajunge la tron, aliindu-se strategului temei armenice, Artabasdus, căruia-i promite mâna fiicei sale și titlul de curopalat5.
Demnitatea de curopalat a câștigat o nouă importanță, atunci când Iustinian I a conferit-o vărului și succesorului său, Iustin al II-lea, prezentat aici pe un solidus de aur. Funcția apare pentru prima dată sub forma de “curapalati” în secolul al cincilea. Ea desemnează la acel moment un funcționar subordonat cu rang de vir spectabilis, uneori de illlustris, plasat sub autoritatea unui castrensis palatii, administrator al palatului imperial1. Există toate motivele să credem că în secolul al cincilea, s-a creat o nouă funcție de curopalat independentă de cea de castrensis palatii, a cărei funcție principală este cea de a proteja palatul. Șeful Gărzii Palatine, noul curopalat, este sub ordinele maestrului de ceremonii2. Deja sub Iustinian I (născut în jurul anului 450, împărat din. 518, decedat în anul 527), un curopalat cu gradul de patriciu, o căsătorește pe nepoata sa cu regele Lazului, fapt ce sugerează că era un personaj de o oarecare importanță2. Acest lucru este confirmat atunci când succesorul lui Iustin I, Iustinian I (născut în jurul anului 482, împărat din. 527, decedat în anul 565), conferă titlul nepotului și moștenitorului său Iustin al II-lea (împărat. 565, decedat 578)3. Acesta este deja un titlu, mai degrabă decât o funcție, deoarece dacă împărații acelei perioade îi folosesc frecvent pe membrii familiei lor în funcții de generali, ei evită totuși, să le confere demnități însoțite de o autoritate, putând să reprezinte un pericol. Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat sub Heraclius când puterea este șubredă la începutul domniei acestuia, determinându-l să-și folosească rudele apropiate pentru a-și stabiliza propria autoritate.
Astfel ajunge să-i confere titlul de curopalat fratelui său, Teodor, comandant al armatelor angajate împotriva perșilor și arabilor4. Leon al III-lea se folosește de această funcție, pentru a ajunge la tron, aliindu-se strategului temei armenice, Artabasdus, căruia-i promite mâna fiicei sale și titlul de curopalat5.
În curând, această demnitate este rezervată membrilor
familiei imperiale. O găsim menționată în Kletorologion de Filotheos, [protospătar sub
împăratul Leon al
VI-lea (886–912)]
(catalog al demnităților și a atribuțiilor [prerogativelor] de la curte, datând
din [anul] 899), imediat după cele ale cezarului
și nobilissimus-ului
ambele titluri rezervate membrilor familiei imperiale6,7.
Această politică este menținută de dinastiile următoare. Nichifor Focas - de
exemplu - își copleși rudele cu onoruri: pentru Bardas
Focas - tatăl său - a fost creată funcția de cezar,
în timp ce Leon - fratele său - deveni curopalat și logofăt8.
Începând din secolul al VI-lea, funcția aceasta este
- de asemenea - acordată membrilor altor familii regale, cu precădere din Caucaz. Astfel în intervalul anilor 580-1060,
șaisprezece prinți și regi din Caucaz sunt astfel onorați, privilegiu ce este
extins începând din anul 635, diferiților prinți armeni9,10.
Sub ultimii împărați macedoneni,
și mai ales sub Duca, relaxarea birocrației bizantine,
duce la o deteriorare a titlurilor bizantine, datorită concesiunilor masive sub
regimul nobleței funcționarilor. Ea a încetat să fie o funcție, sarcinile care-o
însoțau, fiind treptat transferate protovestiar-ului
ale cărui funcții, au evoluat - de asemenea - începând din secolul al IX-lea,
spre domeniul militarilor (conduita armatelor, anchete asupra conspirațiilor,
etc.)11,12. Alexis Comnen (născut cam prin 1057, împărat.
1081, decedat 1118), reformează sistemul în profunzime. Doar trei dintre cele
mai înalte funcții (cezar, nobilissimus și curopalat) supraviețuiesc
acestei reforme, pierzând din importanța lor. Alexis a creat - în sfârșit -
noul titlu de sebastocrator pentru
fratele său Isaac, prevalând asupra aceluia de cezar. Demnitatea de curopalat este din acel moment acordă cu
titlul onorific, generalilor chiar și din afara familiei imperiale6. Procesele- verbale ale sinodului ținut la
Palatul Blacherna în [anul] 1166 sub Manuel Comnen, îi menționează pe curopalates și protocuropalates la terminarea listei13.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că în secolul al XI-lea, acest titlu a
fost refuzat de către Robert Guiscard în numele
fiului său, Bohemond, și de Roussel de Bailleul
pe care împăratul încercase să-l determine să nu invadeze teritoriile Italiei
de Sud7. Dacă titlul se menține sub Paleologi, este rareori utilizat6.
Atribuțiile
demnitarului
Importanța acordată acestei demnități, la fel ca
și majorității acelora din Bizanț, a evoluat
considerabil de-a lungul secolelor. De aceea, este necesar să se facă o
distincția între “funcție” și “titlu” acestea din urmă nefiind de multe ori
decât funcții vechi, ajunse să-și piardă semnificația lor primordială. Cu toate
acestea, numirea titularului se făcea în mod diferit. Funcțiile se acordau prin
eliberarea unui act de numire (διά λόγου), în timp ce titlurile erau conferite
prin acordarea de insigne (διά βραβειών - primul sens al cuvântului “brevet”).14.
Potrivit lucrării Kletorologion al lui Filothee ce clasifică titlurile pe
optsprezece grade de prerogative, însemnele unui curopalat erau: o tunică, o
manta și o centură roșie. Ele erau acordate titularului, în același timp cu
brevetul său, direct din mâinile basileului15.
Principalii
titulari bizantini
Iustin al II-lea,
sub unchiul său împăratul Iustinian I16.
Baduarius sub tatăl său vitreg, împăratul Iustin al II-lea 17.
Petru, fratele împăratului Mauriciu
(împărat. 582-602) 16.
Domențiolus, nepotul împăratului Foca (împărat.
602-610) 16.
Teodor, fratele împăratului Heraclie
(împărat. 610-641) 16,4.
Artabasdus sub împăratul Leon
al III-lea (împărat. 717-741) 16.
Mihail I Rangabe, nepotul
împăratului Nichifor I (împărat. 802-811) 16.
Bardas, unchi și regent pentru împăratul Mihail al III-lea (împărat. 842-867) 16.
Leo Foca, general și
frate al împăratului Nichifor al II-lea,
șambelan de Occident (împărat. 963-969) 16,18.
Referințe
2. a b Bréhier 1970,p. 86.
3.↑ Kazhdan 1991,p. 1082 « Justin II », t.2.
4. a b Bréhier 1970,p. 37.
5.↑ Ostrogorsky (1983), p. 184[réf. incomplète].
6. a b c Kazhdan 1991, p. 1157, « Kouropalates », t.2.
9.↑ Toumanoff
1963,p. 202 et 388.
11.
↑ Kazhdan 1991,p. 1749, t. 3.
12.
↑ Ostrogorsky (1983), p. 388.
13.
↑ Bréhier 1970,p. 120.
14.
↑ Ostrogorsky (1983), p. 275.
15.
↑ Bury 1911, p. 22,Bréhier
1970,p. 105-106.
17.
↑ Martindale
1992,p. 164.
18.
↑ Ostrogorsky (1983), p. 311.
Bibliografie
·
Louis Bréhier, Les institutions de l’empire byzantin, Paris, Albin Michel,coll. « L’évolution de
l’humanité », 1949(réimpr. 1970).
·
(en) John B. Bury, The Imperial Administrative System of
the Ninth Century: With a Revised Text of the Kletorologion of Philotheos, Londres, Oxford University Press, 1911.
·
(en) Catherine Holmes, Basil II and the Governance of Empire
(976–1025), Oxford, Oxford
University Press, 2005(ISBN 978-0-19-927968-5).
·
(en) Alexander Petrovich Kazhdan (dir.), The Oxford Dictionary of Byzantium, Oxford et New York, Oxford University Press, 1991(ISBN 978-0-19-504652-6).
·
(en) John Robert Martindale (dir.), Arnold Hugh Martin Jones (dir.)
et J. Morris (dir.), The Prosopography of the Later Roman
Empire. III: A.D. 527–641.,
Cambridge, Cambridge University Press, 1992 (ISBN 978-0-521-20160-5).
·
(en) Stephen H. Rapp, Studies In Medieval Georgian
Historiography: Early Texts And Eurasian Contexts., Louvain, Éditions Peeters, 2003 (ISBN 90-429-1318-5).
·
(en) John H. Rosser, The A to Z of Byzantium, Lanham Maryland, The Scarecrow Press, coll. « The A to Z Guide Series » (no 16), 2006 (ISBN 978-0-8108-5591-5).
·
(en) Cyril Toumanoff, Studies in Christian Caucasian History, Washington, Georgetown University Press, 1963.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Lazes
(118)
strălucite rase suficient de mult dovedită în timp,
până la căderea Imperiului grec în Est, la vremea anului 1463.
Dacă am vrea să negăm că există o legătură dovedită,
între familia Flavia - Comnen & familia
romană Flavia, & între aceasta & familiile Iulia și Sylvia, ieșind
mult mai târziu încă din rasa suverană a R E G I L O R latini & de Alba
& a R E G I L O R de Troada;
n-ar fi mai puțin dovedit că familia Comnenilor s-a remarcat istoriei în anul
469 al erei creștine, & că, în anul 1057, ea a urcat pe scaunul de domnie
al cezarilor din Constantinopol. Este de asemenea adevărat, că istoricii
contemporani împăraților Casei Comnenilor
afirmă că această familie, pe cât de vârstnică, pe-atât de celebră, era
descendentă din familia romană Flavia.
Mai mult decât atât, cunoscătorii istoriei împăraților din Orient, s-au putut
convinge asupra gradului înalt de glorie și de notorietate, atins de Casa
Imperială a Comnenilor, oferind prin
ordine de succesiune & în linie masculină, din anul 1000 al erei creștine,
până în anul 1463, o serie considerabilă de împărați, regi, prinți suverani
& mari demnitari.
Trebuie remarcat, de asemenea, că această familie imperială,
deși detronată,
(119)
s-a menținut cu demnitate, din tată-n fiu, din anul
1470 până în prezent, & că și-a dovedit descendența într-o manieră
autentică Guvernului francez, prin prezentarea controlului riguros al genealogistului
Ordinelor din Franța, a titlurilor de familie & a pieselor originale prevăzute
prin lege. Iată concluziile formulate de domnul Cherin, genealog al Ordinelor
regelui, [Ludovic al XVI-lea] în urma finalizării observațiilor sale cu privire
la aceste titluri & a pieselor originale ale familiei Comnenilor, supuse examinării sale:
“Nu poate fi nici o îndoială că domnul de Comnen*
n-ar fi succesor în linie directă din David,
ultimul Î M P Ă R A T de
Trapezunt, ucis din ordinal lui Mahomed
al II-lea. în anul 1463, & prin urmare, susceptibil tuturor
distincțiilor datorate originii sale.”
Să-mi fie permis să apreciez în întregul ei ansamblu,
seriate cronologică & genealogică, prezentată în această carte despre
originea familiei imperiale a Comnenilor,
& spre a susține că acest neam dintotdeauna notoriu, chiar înainte de Era creștină,
părea în toate vremurile să fie chemat în vederea conferirii celor mai mari
destincții; Niciodată vreo familie exercitând puterea supremă, n-a avut în lume
o origine cunoscută atât de antică; incomparabilă cu a oricărui suveran domnind
în acest moment,
Démétrius
Stefanopoli de Comnène
Dimitrie Stephanopoli de Comnen
Naștere 1749 Paomia
(Corsica)
Deces 8 august 1821 Paris
Legat de Regatul Franței
Armata prinților
Drapelul Regatului Franței
Grad Mareșal de câmp
schimba Consultați documentația modelului
Dimitrie Stefanopoli Comnenilor sau Demetrio, născut
în Paomia (actualmente Cargèse) în Corsica
în [anul] 1749 și a murit pe 8 august 1821 în Paris.
Este un corsican remarcabil, de origine greacă, recunoscut prin scrisorile patentate ale regelui Ludovic al XVI-lea al
Franței ca descendent și moștenitor al împăratului
David de Trapezunt în [anul] 1782. De
asemenea, este un general în serviciul regelui Franței.
Cuprins
1 Familia
2 Biografia
3 A se vedea, de asemenea
3.1 Lucrări
3.2 Bibliografie
4 Surse
5 Referințe
Familia
Dimitrie Stephanopoli de Comnen
ar fi un descendent la a treisprezecea generație, din împăratul David al II-lea de Trapezunt.
Fiul lui Constantin Stephanopoli (d. 1779), șef
ereditar al coloniei grecești din Paomia (Corsica) și frate cu Panoria Comnen, el este de asemenea, unchiul
matern al Laurei Junot, ducesă
de Abrantès [6 noiembrie 1784 – 7 iunie1838].
Necăsătorit și fără copii, moștenitorii săi sunt, fratele
său mai mic, Georges Stefanopoli de Comnen și apoi nepotul său, Adolfe - Constant
de Geouffre.
Biografie
Fiul șefului ereditar al coloniei grecești Paomia,
Dimitrie a fost numit căpitan de cavalerie de regele Ludovic
al XVI-lea al Franței în [anul] 1779.
Câțiva ani mai târziu, în [anul] 1782, este
recunoscut de către puterea regală franceză ca un descendent și moștenitor al împăratului
David al II-lea de Trapezund1, ceea
ce-i permite să adauge numelui său pe acela de Comnen.
La Revoluția Franceză,
el s-a alăturat armatei lui Condé. El a fost
promovat la gradul de mareșal de câmp de Ludovic al
XVIII-lea1.
Lucrări
Dimitrie Stefanopoli de Comnen, Note arheologice, Ajaccio, 1841
Dimitrie Stephanopoli de Comnen, Rezumat istoric al
Casei de Comnen, Paris
“SUPPLÉMENT a la cinquième edition du DICTIONNAIRE DES GRANS HOMMES I Paris – Imprimerie de Casimir, rue de la Vieille – monnaie nr. 12.” Paginile 173 - 174.
http://books.googleusercontent.com/books/content?req=AKW5Qad1zZHsyzJ6ujBw17IWrXlsi9BhfYsvwP2_mClRFb_ChuRmIK3xEErdZw_wC1tGyAuXzNstf2yz0MWt-9f-GstnKNl53sH5bI_LFtAZE2k5RkzqtFt9YbSUNSOSj68gyuxZMLc01gtidD4BLHpwCbbfXfATvnVOpinqXgca4WR4n7kwBm9GYHGqFNvVBwFZ-0JBQec3UEvcAqzox71u_79nMlq9aq7OOQJ99cQePJCQo-ZzWv2YUOeVWPsqoU2s5FAC0KYOY-oUqiWWZRfYRD1vT9ok4A22Z5fBjfWUiJGt5kiOsII
“SUPPLÉMENT a la cinquième edition du DICTIONNAIRE DES GRANS HOMMES I Paris – Imprimerie de Casimir, rue de la Vieille – monnaie nr. 12.” Paginile 173 - 174.
http://books.googleusercontent.com/books/content?req=AKW5Qad1zZHsyzJ6ujBw17IWrXlsi9BhfYsvwP2_mClRFb_ChuRmIK3xEErdZw_wC1tGyAuXzNstf2yz0MWt-9f-GstnKNl53sH5bI_LFtAZE2k5RkzqtFt9YbSUNSOSj68gyuxZMLc01gtidD4BLHpwCbbfXfATvnVOpinqXgca4WR4n7kwBm9GYHGqFNvVBwFZ-0JBQec3UEvcAqzox71u_79nMlq9aq7OOQJ99cQePJCQo-ZzWv2YUOeVWPsqoU2s5FAC0KYOY-oUqiWWZRfYRD1vT9ok4A22Z5fBjfWUiJGt5kiOsII
Referințe
(Fr) Marie – Anne - Comnène,
Cargèse: o colonie greacă în Corsica, Les Belles Lettres, 1959 (a se citi
on-line)
(Fr) Prințul George Comnèn Despre Grecia, Imprimeria Firmin Didot Frères, Paris, octombrie
1831 (a se citi on-line)
Surse
(Fr) Hervé Rousseau, Ducesa de Abrantes, Napoleon și Comnenii (Info-Grecia)
Biografie
universală, veche și modernă ...: Carte redactată de mai mult de 300 de
colaboratori, 1847
Referințe
1.
↑ a și b George de Comnèn, op. cit.,
p. 41.
(120)
n-ar putea merge atât de departe înapoi în antichitate,
pentru a găsi o extracție atât de strălucitoare, & să obțină din istoria
scrisă, atât de mulți garanți ai adevărului faptelor, pe care se bazează
filiația unei serii atât de uimitoare de împărați, de regi, de prinți suverani,
a căror origine este ascunsă în negura timpurilor, & succedându-se, prin
înfruntarea secolelor, s-au perpetuat timp de mai mult de 33oo de ani.
C
A P I T O L U L X I I I
&
U L T
I M U L .
TABEL genealogic în linie directă și masculină a
familiei F L A V I A C O M
N E N, din anul 469 până în ziua de azi.
Ar fi – probabil - o carte interesantă, să oferi o
istorie mai extinsă - dar exactă - a tuturor faptelor indicate în cadrul
acestei lucrări scrise, despre originea Casei de Comnen. Îi putem adăuga un tabel cronologic și genealogic, elaborat în formele obișnuite, astfel încât să putem
(121)
vedea dintr-o dată, seria tuturor numelor ce
alcătuiesc diferitele ramuri ale acestei rase celebre, de la originea ei, până
astăzi. O astfel de întreprindere ar necesita un proces îndelungat, căruia nu
m-aș putea momentan dedica. Am restrâns sfera la un plan mai puțin extins, &
l-am trasat în fugă, scriind în cea mai mare parte din memorie, o sinteză sau
mai degrabă un scenariu al unei opere mult mai vaste, ce s-ar putea s-o
întreprind, după aceea. M-am hotărât – în cele din urmă - să public această
lucrare [intitulată] “Scurtă
privire istorică și genealogică asupra originii Casei Imperiale a C O M N E N I L O R”,
care a fost tipărită
într-un număr limitat de exemplare, pentru a-i aduce un omagiu unuia
dintre ultimii moștenitori ai acestui neam ilustru, prințul Dimitrie - Comnen, având onoarea de a-l cunoaște personal,
& fiindu-i îndatorat pentru însușirea unei mari părți a noțiunilor pe care
le-am reunit asupra Casei sale. Fie ca această mărturie a stimei mele speciale
să-i fie pe plac. Regret nespus de mult că, aflându-mă departe de el, nu i-am
putut prezenta geniului său, prezenta încercare, înainte de a o înainta
zețarilor spre imprimare. Sunt - de asemenea - convins că omisiunile, sau chiar
erorile, în cazul în care-aș fi putut cădea, nu pot – cred - că vor avea consecințe
negative pentru o lucrare elaborată cu unica intenție de a conserva pentru
(122)
mine, planul unei cărți mult mai importante, despre
originea Casei Imperiale a Comnenilor.
Voi încheia prin prezentarea aici, a unui tabel genealogic
prescurtat,
[arbori genealogici selectivi] menit să ne ajute la înțelegerea mai ușoară a descendenței în linie directă și masculină a familiei Flavia - Comnen, începând cu epoca adoptării de către această
ramură, pentru prima dată a numelui de Comanus,
din anul 469 al Erei creștine, până în prezent.
Ca urmare a introducerii acestui tabel genealogic, vom găsi la pagina 126, note și observații
interesante, cu privire la originea Casei Comnenilor.
Aceste note vor permite în plus, aflarea identității unora dintre personajele
principale colaterale ale acestei familii, ce nu pot fi plasate în linie
directă.
(123)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f131.image
T
A B E L G E N E A L O G I C
A
L F A M I L I E I
F
L A V I A - C O M N E N.
P
R I M A R A M U R Ă
Gradele. Paginile.
I.
C O M A N U S – M A X I M U S (a) ……………………………………………………... 30
II.
F L A V I U S …………………………………………………………............................... ..31
III.
ANICIUS ...........................................................................................................................ibid.
IV.
ANICIUS (b) .....................................................................................................................
ibid.
V.
ANTHEMIUS (c)
..............................................................................................................
ibid.
VI.
IOAN
.................................................................................................................................
ibid.
VII.
BASILICUS [VASILE] (d) ...............................................................................................
32
A D O U A
R A M U R Ă
Gradele.
Paginile.
V.
(repetare) CLAUDIUS (e) .................................................................................................
ibid.
VI.
PROBUS ...........................................................................................................................
ibid.
VII.
LEON (f)
.........................................................................................................................
ibid.
VIII.
FOCA (g) .......................................................................................................................
ibid.
IX.
ISAACUS
.............................................................................................................................
33
X.
PETRONIUS ......................................................................................................................
ibid.
XI.
GLYCERIUS ....................................................................................................................
ibid.
XII.
POMPEI ..........................................................................................................................
ibid.
XIII.
ANASTASIUS (h) .........................................................................................................
ibid.
(124)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f132.image
D E T R A P E Z U N T.
Gradele.
Paginile.
XIV.
NICHIFOR (i) ……………….PROTOSPĂTHARIUS………………………... ……...33
XV.
ISAACUS (k)…………………
PREFECT DE ORIENT………………………………34
XVI.
NICHIFOR (l) ……………….PRINȚ DE ARGYRA………………………………….35
XVII.
IOAN I. (m) …………………CUROPALAT ...............................................................
47
XVIII.
ALEXIS I. (n) ………………ÎMPĂRAT ………………………………………….
ibid.
XIX.
IOAN AL II-LEA (o) …………ÎMPĂRAT ....................................................................
49
XX.
MANUEL I. ……………………ÎMPĂRAT
................................................................. ibid.
XXI.
ALEXIS AL II-LEA. (p) ……..ÎMPĂRAT.....................................................................
50
R
A M U R A A I I I - A A
Î M P
Ă R A Ț I L O R
D E T R A P E Z U N T.
Grade. Pagini.
XIX. (bis) ISAAC AL III-LEA. (q) ……… SEBASTOCRATOR ………………………….. ibid.
XX. ANDRONIC (r) ……………………..
ÎMPĂRAT………………………………………... 51
XXI. MANUEL AL II-LEA. (s) ………….
SEBASTOCRATOR ………………………….. ibid.
XXII. ALEXIS AL III-LEA. (t)
…………. ÎMPĂRAT …………………………………….. ibid.
XXIII. ALEXIS AL IV-LEA…………….. ÎMPĂRAT …………………...………………....
ibid.
XXIV. IOAN AL III-LEA. (u) …………...
ÎMPĂRAT …………………………………….. ibid.
XXV ALEXIS AL V-LEA……………….. ÎMPĂRAT ……………………………………….
53
XXVI. I. BASILE………………………… ÎMPĂRAT …………………………………….. ibid.
XXVII. IOAN AL IV-LEA……………….. ÎMPĂRAT …………………………………..... ibid.
XXVIII. BASILE AL II-LEA…………….. ÎMPĂRAT ……………………………………..
ibid.
XXIX. ALEXIS AL VI-LEA. (v) …………
ÎMPĂRAT …………………………………….... 54
XXX. DAVID AL II-LEA. (x) ……………
ÎMPĂRAT ……………………………………. ibid.
XXXI. NICHIFOR AL II-LEA. (y)
……….PROTOGEROND ………………………………. 63
XXXII. ALEXIS AL VI-LEA……. ............ PROTOGEROND ……………………………….
64
XXXIII. CONSTANTIN I. (z) …………….
PROTOGEROND………………………………. 66
XXXIV.TEODOR I ………………………. PROTOGEROND ……………………………. ibid.
XXXV. ȘTEFAN AL II-LEA. (&
c.)……... PROTOGEROND…………………………….
ibid.
XXXVI. CONSTANTIN AL II-LEA……. . PROTOGEROND……………………………….
67
(125)
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k135154t/f133.image
Leon I (împărat)
Solidus de aur emis de Leon I 462-473 d. Hr.
împărat bizantin Leon I
Note și referințe
Bibliografie
Note și referințe
aka Tiberius Claudius Nero Germanicus; aka Tiberius Nero DRUSUS
poss. Wives/Partners: Aemilia LEPIDA ; Valeria Messalina ; (NN), mistress ; Plautia Urgulanilla ; Julia `the Younger' AGRIPPINA
Children: Genuissa (Venessa Julia) Claudia of ROME ; Boadicea (Boudicca) [alt ped]
Possible Children: Marcus Aurelius Crispina ; Boionia Procilla Servilia
aka Aurelius Valerius CONSTANTIUS (I); EMPEROR of ROMAN EMPIRE; `Chlorus' means `Pale' (`den Bleke')
poss. Wives/Partners: Helena (Augusta) (Saint) of the CROSS ; Flavia Maximiana Theodora ; Flavia Iulia Helena of BITHNIYA ; Helena of the Cross
Children: Constantine `the Great' of ROME ; Constantina ; Flavius Valerius Constantin ; Constantina of ROME ; Flavius Julius Constantius ; Flavius Dalmatius ; Eutropia ; poss. Hannibalianus
Possible Child: Anastasia
XXXVII.
TEODOR AL II-LEA. ………... PROTOGEROND .............................................
68
XXXVIII.
CONSTANTIN AL III-LEA ….PROTOGEROND ………………………….. ibid.
XXXIX.
THEODOR AL III- LEA.……….PROTOGEROND ……………………………. 69
XL.
CONSTANTIN AL IV-LEA. (aa) …. PROTOGEROND ……………………………..
70
XLI.
THEODOR AL IV-LEA. (bb) …….. ȘEF PRIVILEGIAT …………………………..
78
XLII.
IOAN AL VI-LEA. (cc) ………….... ȘEF PRIVILEGIAT ………………………….
80
XLIII.
CONSTANTIN AL V-LEA (dd) . ȘEF PRIVILEGIAT
…………………………. 82
XLIV.
DEMETRIUS (ee) ………………... PROTOGERIAN ……………………………....86
(126)
N
O T E A S U P R A
T A B E L U L U I G E N
E A L O G I C
(a)
...Generalul armatelor
Î M P Ă R A T U L U I Flavius – Leon* –ruda sa. El a fost primul din familia sa onorat [la nivel imperial] prin atribuirea numelui de Comanus, în memoria victoriilor câștigate împotriva națiunii războinice a cumanilor, în anul 469** al Erei creștine. Tatăl său se numea Flavius – Anthemius –Isidorus, menționat la al 56-lea grad, pagina 27. Ca și fiul său, el era rudă și contemporan cu împăratul Flavius –Procopius - Anthemius***, care a domnit în anul 467, și care este menționat la al 54.-lea grad, pagina 25.
(b) ... El a avut doi copii; unul Flavius –
Î M P Ă R A T U L U I Flavius – Leon* –ruda sa. El a fost primul din familia sa onorat [la nivel imperial] prin atribuirea numelui de Comanus, în memoria victoriilor câștigate împotriva națiunii războinice a cumanilor, în anul 469** al Erei creștine. Tatăl său se numea Flavius – Anthemius –Isidorus, menționat la al 56-lea grad, pagina 27. Ca și fiul său, el era rudă și contemporan cu împăratul Flavius –Procopius - Anthemius***, care a domnit în anul 467, și care este menționat la al 54.-lea grad, pagina 25.
(b) ... El a avut doi copii; unul Flavius –
Anthemius - Comanus,
urmând la al cincilea grad, & celălalt, Flavius
- Claudius, șef al celei de-a II-a
ramuri, continuând posteritatea la cel de-al cincilea grad (bis).
(c) ... El a purtat numele
de Anthemius, asemeni mai multor
strămoși și rude apropiate ale sale & între alții Î M P Ă R A T U L Anthemius – Flavius - Procopius,
menționat în prima notă. I se știu doi copii, nominalizați la pagina 31 din această carte.
(d) ... A murit fără
urmași. Prin el a murit prima ramură a familiei Flavia Comnen.
(e) ... Fiul lui Flavius - Anthemius - Comanus
menționat
menționat
Leon I (împărat)
http://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_I_(%C3%AEmp%C4%83rat)#/media/File:Solidus-Leo_I-RIC_0605.7.jpg
Solidus de aur emis de Leon I 462-473 d. Hr.
Flavius Valerius Leon
Perioada Dinastia tracă
Precedat de Marcian
Urmat de Leon al II-lea și Zenon
http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_I_the_Thracian#/media/File:Leo_I_Louvre_Ma1012_n2.jpg
Precedat de Marcian
Urmat de Leon al II-lea și Zenon
http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_I_the_Thracian#/media/File:Leo_I_Louvre_Ma1012_n2.jpg
împărat bizantin Leon I
Biografie
Numele de naștere Flavius Valerius Leo
Nașterea spre anul 411
Decesul 18 ianuarie 474 (≈ 63 ani)
Soția Verina
Descendenți Aelia Ariadna, Leontia soția fiului lui Antemius
Numele de naștere Flavius Valerius Leo
Nașterea spre anul 411
Decesul 18 ianuarie 474 (≈ 63 ani)
Soția Verina
Descendenți Aelia Ariadna, Leontia soția fiului lui Antemius
El a fost
ultimul împărat bizantin înscăunat de conducătorul alan Aspar.
Flavius
Valerius Leon (401 – ianuarie 474), cunoscut sub numele de
Leon I Tracul, a fost împărat bizantin
între 7 februarie 457 și 18 ianuarie 474 și întemeietorul dinastiei leonide/trace.
http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_I_the_Thracian#/media/File:Roman_Empire_460_AD.png
Imperiul roman de Apus și de Răsărit în anul 460
http://en.wikipedia.org/wiki/Leo_I_the_Thracian#/media/File:Roman_Empire_460_AD.png
Imperiul roman de Apus și de Răsărit în anul 460
Născut în Dacia
Aureliana, este de origine tracă, provenind dintr-o familie modestă, începe o carieră militară și devine tribun militar al patriciului
Aspar, unul dintre generalii cei mai
puternici sub domnia lui Teodosiu al II-lea și Marcian. Aspar fiind alan de origine, nu putea pretinde să fie împărat,
îl ridică pe tron pe Leon I, încoronându-l pe 7 februarie 457, la moartea lui Marcian. El a făcut o alianță cu isaurii și a fost destul de
abil să îl elimine pe Aspar. Alianța cu Isauria s-a făcut prin căsătoria fiicei
lui Leon cu Tarascodissa, conducătorul isaurilor, care va deveni împărat sub
numele de Zenon.
Rezumat
1 Domnia
2 Vezi de asemenea
2.1 Articole conexe
3 Note și referințe
4 Bibliografie
Domnia
1 Domnia
2 Vezi de asemenea
2.1 Articole conexe
3 Note și referințe
4 Bibliografie
Domnia
În timpul lui
Leon, balcanii au fost pustiiți de goți și de huni. Domnia sa este dominată de intervenții
adesea nefericite, în afacerile Imperiului Roman de
Răsărit, al cărui suveran se proclamă în anul 461.
Leon l-a numit pe Anthemius în anul 467 ca împărat roman în vest dar acesta va fi ucis în
anul 472 de Ricimer.
În anul 468, a condus o expediție împotriva vandalilor lui Genzeric
din Africa lăsându-l la
conducere pe Flavius Basilicus, fratele
soției sale Verina, expediția sfârșindu-se dezastruos. În Balcani Imperiul este răscolit de incursiunile ostrogoților eliberați de tutela hunilor la moartea lui Attila
și stabiliți teoretic sub suzeranitate romană în Panonia
începând din anul 453.În anul 467, Leon îl trimite-n Dacia pe generalul Antemius
pentru a respinge invazia hunilor. Simțindu-se amenințat de ostrogoți, el va
susține între anii 468/469 coaliția anti-ostrogoților formată de regele suev Hunimund.
În plus, Leon
I se confruntă cu o luptă pentru putere între Aspar
– reprezentând în ochii romanilor o tutelă germanică din ce în ce mai
inacceptabilă și partidul isaurian condus de
ginerele său, din anul 468, viitorul împărat
Zenon. Acesta din urmă scapă unui atentat
sponsorizat de Aspar în timpul unei campanii în Tracia.
Tot în timpul lui Leon, a fost adus la Constantinopol moștenitorul tronului ostrogot, Theodoric, care va fi eliberat în timpul lui Zenon.
Zenon este
trimis înapoi în Orient, dar revine foarte repede și se mută la Calcedon. Acesta este probabil, promotorul revoltei
religioase anti-ariene în timpul căreia Aspar
a fost ucis, probabil cu complicitatea cel puțin pasivă a lui Leon I. Leon al II-lea fiul lui Zenon și al Ariadnei,
fiica lui Leon I devine împărat pe 18 ianuarie 474 la moartea naturală a lui Leon I1 mort de dizenterie la vârsta de
73 de ani, pe 18 ianuarie 474.
Note și referințe
1.↑ Venance Grumel Traité
d'études byzantines I
La Chronologie Presses universitaires de
France« Emprereurs Romains: Empereurs
dʼOrient »p. 356
La Chronologie Presses universitaires de
France« Emprereurs Romains: Empereurs
dʼOrient »p. 356
Bibliografie
·
Louis Bréhier, Vie et mort de Byzance, Albin
Michel, coll. L'évolution de l'humanité, Paris, 1946, (ISBN 2-226-05719-6)
·
François Zosso & Christian Zingg Les empereurs romains (27 av. J.-C.
- 476 ap. J.-C.) éditions
Errance, Paris 1995, (ISBN 2877720837) « Leon I dit Leon le
Thrace »p. 196--197
Predecesor:
Marcian |
Succesor: Leon II |
Vom prezenta aici doar conflictul armat al
evenimentului.
http://es.wikipedia.org/wiki/Dacia_ripensis#/media/File:Balkans_6th_century.svg
Dacia Ripensis
În timpul iernii dintre anii 466/467, Hormidac – succesor al lui Attila1 dar avându-și originea în Persia de mijloc2 - șeful armatei hunilor ce părăseau Dacia nord dunăreană, traversă Dunărea înghețată și invadă Imperiul Roman de Răsărit, cu multe trupe, “ca un roi de lăcuste mistuitoare, s-au abătut asupra Daciei Ripuare (Dacia Ripensis) , jefuind totul și îngrămădind prada în căruțele lor.” Împăratul Leon l-a trimis să lupte împotriva hunilor pe generalul Anthemius. În elogiul său adus lui Anthemius, scriitorul galo-roman Sidonius-Apollinarius a scris despre invazia lui Hormidac următoarele:
http://es.wikipedia.org/wiki/Dacia_ripensis#/media/File:Balkans_6th_century.svg
Dacia RipensisÎn timpul iernii dintre anii 466/467, Hormidac – succesor al lui Attila1 dar avându-și originea în Persia de mijloc2 - șeful armatei hunilor ce părăseau Dacia nord dunăreană, traversă Dunărea înghețată și invadă Imperiul Roman de Răsărit, cu multe trupe, “ca un roi de lăcuste mistuitoare, s-au abătut asupra Daciei Ripuare (Dacia Ripensis) , jefuind totul și îngrămădind prada în căruțele lor.” Împăratul Leon l-a trimis să lupte împotriva hunilor pe generalul Anthemius. În elogiul său adus lui Anthemius, scriitorul galo-roman Sidonius-Apollinarius a scris despre invazia lui Hormidac următoarele:
«De-ndată ce provincia a văzut vulturii tăi, ea
încetă să tremure în fața dragonilor inamici; barbarii copleșiți și nemaiputând
să-și urmeze jaful, nu încetară a deveni prada ta: Dar să-i lăsăm deoparte pe
acești devastatori, și să vorbim mai degrabă despre cele mai importante fapte
ale acestui război. Acolo n-ai avut de luptat cu o mână de oameni, sau cu
gladiatori proști, scăpați din lanțurile lor, cum ar fi cei înarmați cândva de Spartacus, ci de hoarde rătăcitoare venite din
părțile Sciției, o mulțime nenumărată de
războinici cruzi, feroce, însetați de sânge și de jaf, și mult mai sălbatici
decât barbarii ce locuiesc în țările lor; Liderul lor Hormidac (dux Hormidac) provenea din aceeași țară
și avea aceeași origine. »
- Sidonius Apollinarius,
Elogiul lui Anthemius, Carmina, II.
Anthemius reuși printr-o stratagemă să-l atragă pe
Hormidac în zona montană din Sardica
(acum Sofia, Bulgaria.)
unde cavaleria sa devenea, departe de câmpie, în mare măsură inutilă; presat de
trupele romane, liderul hun nu are altă alternativă decât să meargă cu oamenii
săi să se-nchidă în Sardica, curând
asediată de generalul roman. Amenințați de foamete, Hormidac decide să facă o
ieșire după negocieri secrete cu șeful cavaleriei romane, probabil un mercenar hun
ce trebuia să-l trădeze pe Anthemius în timpul luptei. Când cele două armate așezate
în linie, au început să se amestece, cavaleria romană, crezând că trebuie să
efectueze o manevră, se mută la semnalul trădătorului, dar când îl văzu pe
aceasta alăturându-se trupelor lui Hormidac, suspectară o dezertare, și s-au
întors, reluîndu-și poziția printre legiunile lui Anthemius. Lupta reîncepu apoi
cu o nouă vigoare, Hormidac a fost respins brutal în Sardica. A doua zi, el a cerut să se predea și să negocieze retragerea
din Dacia. Prețul păcii, îi răspunse Anthemius, este capul trădătorului, care i-a
fost dat fără nici o ezitare. Hormidac și oamenii lui în număr foarte mic, reveniră
apoi la Dunăre, fără bagaje și fără cai3.
Note și referințe
Thierry, p. 254.
Arnold Hugh Martin Jones, John Robert Martindale, The
prosopography of the later Roman Empire. 2. A. D. 395 - 527, Cambridge University Press, 1971, p. 571.
Thierry, p. 257.
·
Amédée
Thierry, Histoire
d'Attila et de ses successeurs jusqu'à l'établissement des Hongrois en Europe,
suivie des Légendes et traditions, Volume 1, Didier et Cie
Libraires-Éditeurs, Paris, 1865.
***
Anthemius
Anthemius Împărat Roman de Răsărit
Secțiune imagine ilustrativă Anthemius
http://fr.wikipedia.org/wiki/Anth%C3%A9mius#/media/File:Anthemius.jpg
Anthemius
http://fr.wikipedia.org/wiki/Anth%C3%A9mius#/media/File:Anthemius.jpg
Anthemius
Anthemius efigie.
Domnie 12 aprilie 467 - 11 iulie 472 (~ 5 ani)
Perioada
«Ultimii împărați»
Precedat
de Libius Severus
interregn
(2 ani)
urmat
de Anicius Olybrius
Biografie
Numele
de naștere Procopius Anthemius
Nașterea aproximativ în anul 420 la Constantinopol
Deces
11 iulie, 472 (~ 52 ani) la Roma
Tatăl* Procopius, Magister militium al Imperiului Roman de Răsărit 422-424
Mama Lucina**
Tatăl* Procopius, Magister militium al Imperiului Roman de Răsărit 422-424
Mama Lucina**
Soția
Marcia Euphemia
Descendenți
(1) Alypia
(2) Anthemiolus
(3) Marcian
(4) Procopius Anthemius
(5) Romulus
http://it.wikipedia.org/wiki/Antemio#/media/File:Solidus_Anthemius.jpg
solidus emis de Anthemius, circa 468. Pe partea din spate, sunt reprezentați doi împărați, Leon și Anthemius, ținând un glob crucifer cu o stea dedesubt, simbol al unității imperiului universal creștin.
http://it.wikipedia.org/wiki/Antemio#/media/File:Solidus_Anthemius.jpg
solidus emis de Anthemius, circa 468. Pe partea din spate, sunt reprezentați doi împărați, Leon și Anthemius, ținând un glob crucifer cu o stea dedesubt, simbol al unității imperiului universal creștin.
Procopius
Anthemius (spre 420 - 11 iulie
472) a fost un împărat roman de
Răsărit din 12 aprilie 467 până la 11 iulie 472.
Acesta este unul dintre «împărații din umbră» ai secolului
al V-lea, el a fost cu siguranță ultimul având capacitatea necesară
acestui post. Anthemius încercă să rezolve două provocări militare principale
cu care se confruntă rămășițele Imperiului Roman
de Răsărit: expansiunea vizigoților lui Euric,
al cărui domeniu se întindea la ambele părți ale Pirineilor;
și vandalii lui Genseric,
stăpâni pe Africa de Nord.
Biografie
https://it.wikipedia.org/wiki/Antemio#/media/File:Anthemius.jpg
semisă cu efigia lui Antemius
https://it.wikipedia.org/wiki/Antemio#/media/File:Anthemius.jpg
semisă cu efigia lui Antemius
Anthemius aparține unei familie strălucitoare: este
descendent din Procopie (efemer împărat
păgân al Orientului în anul 365, și, de
asemenea, văr al împăratului Iulian). Cel mai
probabil, bunicul său a fost prefect pretorian între anii 408 și 414 și
tatăl său, general sub Teodosie al II-lea și
Anthemius. Merge în Alexandria pentru a studia în școala neoplatonică a filosofului
Proclu. S-a căsătorit în anul 453 cu Aelia
Marcia Euphemia, fiica împăratului Marcian din
Imperiul Roman de Răsărit.
În anul 454,
Marcian îi acordă distincții înalte, numindu-l patriciu,
făcându-l consul în anul 455 și oferindu-i fiica sa în căsătorie. Sub împăratul
Imperiului Roman de Răsărit Leon I devine general și conduce campanii între
anii 466 -467
împotriva ostrogoților din Panonia și împotriva hunilor,
conduși de Hormidac ce invadaseră Dacia și se retrăseseră în Sardica (467 ). La acea vreme, locul împăratului în Imperiului
Roman de Apus, era vacant, și Italia condusă de patriciul Ricimer, lupta
împotriva vandalilor. Leon I a profitat de
circumstanțe, pentru a încerca să recupereze Italia acordându-i titlul de Cezar lui Anthemius, aflat în fruntea armatei sale,
spre Italia. La trecerea sa, guvernatorul Dalmației
Marcellinus, devenit cvasi-independent de Ravenna,
a făcul legământ de supunere. La sosirea în Italia, Anthemius este aclamat
împărat de trupele sale, la 12 aprilie 467 și se aliază cu Ricimer oferindu-i
propria fiică, pe Alypia, în căsătorie.
Anthemius a primit, de asemenea, sprijin în Galia de
la Riothamus și de la armata sa de bretoni,
într-o alianță împotriva lui Euric. Cu toate acestea, Euric putu învinge nu
doar armata lui Riothamus și forțele romane în Berry, ci, de asemenea, să
anexeze orașele galeze rămase romane.
În anul 468, o campanie împotriva vandalilor lui Genseric este pornită, fiind susținută cu o flotă
venită din Răsărit, condusă de Basilicus și
cu trupe occidentale. Campania împotriva lui Genseric se încheie în fiasco
(vezi Genseric pentru detalii privind acest
război), generalul Marcellinus a fost ucis în Sicilia.
În anul 470, după toate aceste nenorociri, Anthemius
a căzut grav bolnav. Acestor eșecuri, li se adaugă conflictele de temperament
între colericul Anthemius, numit «grec jegos» și ambițiosul Ricimer, numit «Get
îmbrăcat cu blană» și lipsa de popularitate a lui Anthemius, datorată
cercurilor catolice, irritate de păgânismul lui ostentativ: Anthemius a favorizat
într-adevăr revenirea la ceremonii păgâne, invocându-l pe Pan și sărbătoarea Dioscurilor
[Castor și Pollux apăreau ca
salvatori în situații disperate fiind și protectorii marinarilor], și a
făcut tot posibilul pentru a-i încuraja pe susținătorii vechii religii (cum ar
fi: patriciul Marcellinus și consulul din anul 470, Sever Messus Phoebus [discipol al filozofului platonic Proclo ]).
În secolul VI în lucrarea sa “Viața lui Isidor,” filozoful Damascius, rector
prestigios al Universității din Atena, va fi atât de neclintit cu privire la
păgânismul lui Anthemius.
Din anul 471 în Galia, evenimente s-au precipitat. Anthemius a
încercat să intervină pentru a-i stăpâni pe vizigoți,
prin trimiterea unei armate puternice. Fiul său Anthemiolus
s-a aflat în fruntea acesteia, însoțit fiind de trei generali: Thorisarius, Everdingus
și Hermianus. S-au întâlnit cu trupele lui Euric lângă Arles
unde armata romană a fost zdrobită și toți cei patru uciși.
Dar în Italia, pentru toate aceste motive evocate,
șeful armatei, Ricimer, un creștin convins, și-a pierdut răbdarea, a adunat
6000 de oameni ce fuseseră înscriși la participare în războiul împotriva
vandalilor, și a început o opoziție armată din Milano împotriva lui Anthemius
aflat în Roma. Ricimer proclama un împărat concurent Olybrius.
Acest conflict s-a încheiat cinci luni mai târziu, prin cucerirea Romei de
către Ricimer în iulie 472, după două luni de asediu și după captarerea lui Anthemius
pe 11 iulie 472 deghizat în cerșetor, ascuns în biserica Sf. Ioan Hrisogone,
apoi prin executarea sa.
http://it.wikipedia.org/wiki/Antemio#/media/File:Affresco_dell%27aspetto_antico_della_basilica_costantiniana_di_san_pietro_nel_IV_secolo.jpg
biserica Sf. Ioan Hrisogone
Informațiile despre viața lui Anthemius, sunt mult mai bogate decât a celor mai multe împărați occidentali ai secolului al V-lea, în parte din cauza originii sale din Constantinopol, unde tradiția istoricilor de curte a fost ținută vie, și în parte din cauza detaliilor putând fi extrase din elogiul făcut la 1 ianuarie 468 de poetul galo-roman Sidonius Apollinariu ajuns până la noi.
http://it.wikipedia.org/wiki/Antemio#/media/File:Affresco_dell%27aspetto_antico_della_basilica_costantiniana_di_san_pietro_nel_IV_secolo.jpg
biserica Sf. Ioan HrisogoneInformațiile despre viața lui Anthemius, sunt mult mai bogate decât a celor mai multe împărați occidentali ai secolului al V-lea, în parte din cauza originii sale din Constantinopol, unde tradiția istoricilor de curte a fost ținută vie, și în parte din cauza detaliilor putând fi extrase din elogiul făcut la 1 ianuarie 468 de poetul galo-roman Sidonius Apollinariu ajuns până la noi.
Surse
·
Roger
Remondon, La crise
de l’Empire romain, PUF,
collection Nouvelle Clio – l’histoire et ses problèmes, Paris, 1964, 2eédition
1970
·
François Zosso et Christian Zingg, Les Empereurs romains, édition
Errance, 1995,(ISBN 2877722260)
·
Gregorio di Tours, Historia Francorum
·
Sidonio
Apollinare, Epistulae
·
John Morris, Arnold Hugh Martin
Jones e John
Robert Martindale, The
Prosopography of the Later Roman Empire, Cambridge University
Press, 1992, p. 697,ISBN 0-521-07233-6.
*Procopius, Magister militium de Orient 422 - 424, descendent
din acel Procopius, văr de mamă cu Iulian Apostatul,
nepot al împăratului Constantin I și un
uzurpator împotriva împăratului Valens în
Est (365-366).
** Lucina născută în anul 400, este fiica influentului Flavius Anthemius, prefect pretorian de Est (404 - 415) și consul în 405.
** Lucina născută în anul 400, este fiica influentului Flavius Anthemius, prefect pretorian de Est (404 - 415) și consul în 405.
(127)
Claudius I (EMPEROR) of ROME
aka Tiberius Claudius Nero Germanicus; aka Tiberius Nero DRUSUS
Born: Gaul 1 Aug 10 BC Died: 13 Oct 54 poisoned by wife
"People will not look forward to posterity who never look backward to their ancestors."
poss. Wives/Partners: Aemilia LEPIDA ; Valeria Messalina ; (NN), mistress ; Plautia Urgulanilla ; Julia `the Younger' AGRIPPINA
Children: Genuissa (Venessa Julia) Claudia of ROME ; Boadicea (Boudicca) [alt ped]
Possible Children: Marcus Aurelius Crispina ; Boionia Procilla Servilia
mai sus la gradul al V-lea. El este fondatorul celei
de-a II-a ramuri, continund succesiunea până la al V-lea grad (bis). Numele avut
de Claudius, ca și acela al
strămoșilor săi & al familiei sale, determină unele remarci legate de
familia romană Claudia.* Împăratul Constantin cel Mare, menționat anterior,
la al 53-lea grad, pagina 22, a
purtat de asemenea, printre alte nume, și pe acela de Claudius, după cum urmează: Caius - Flavius- Aurelius – Claudius - Constantinius, precum, & după bunul plac al câtorva, el aparține familiei Claudia,
în timp ce s-ar părea că este dovedit contrariul, că acesta provenea din
neamul Flavienilor. Aceste două
păreri, încetează să mai fie contradictorii, în cazul în care ni se permite să
susținem [teza] că împăratul Constantin
cel Mare, fiind pe de o parte descendent al rasei Flavienilor, putea - de asemenea - să aparțină familiei Claudia, pe ramura feminină. N-am putea
încă să ne hazardăm [să susținem teza] că această familie - nu în mai puțin notorie ca și familia romană Flavia,
dar tot la fel de veche - n-ar fi fost una dintre ramurile acestei din urmă familii? Adopția permisivă romanilor în dreptul lor de a purta numele familiei adoptatoare, era menită să crească și mai mult dificultățile existente în studiul căutării
originii familiilor romane [Claudius putea purta legal de facto numele de Flavius chiar dacă de jure nu-l dobândise prin valorificarea lui jus sanguinis, era dobândit legal prin înfiere]. În cele din urmă, observăm că mai multe personaje importante,
la romani, au purtat până la cinci și șase nume, amintind în majoritatea lor, de identitatea
numelui familiilor celor mai renumite.
Am putea fi tentați să spunem că
Flavius Valerius Constantius I `Chlorus' of ROME
aka Aurelius Valerius CONSTANTIUS (I); EMPEROR of ROMAN EMPIRE; `Chlorus' means `Pale' (`den Bleke')
Born: abt. 242 Died: 306 York
Those who cannot change their minds cannot change anything.
poss. Wives/Partners: Helena (Augusta) (Saint) of the CROSS ; Flavia Maximiana Theodora ; Flavia Iulia Helena of BITHNIYA ; Helena of the Cross
Children: Constantine `the Great' of ROME ; Constantina ; Flavius Valerius Constantin ; Constantina of ROME ; Flavius Julius Constantius ; Flavius Dalmatius ; Eutropia ; poss. Hannibalianus
Possible Child: Anastasia
| ________ | ________ | ________ | ________ | _______ | _______ | _______ | _______ | ______ | _____ | _____ | ||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| / | -- Titus Flavius II Sabinus + | ====> [ 2] | ||||||||||
| / | -- Publius Flavius Sabinus | |||||||||||
| / | -- Titus Flavius Sabinus | |||||||||||
| / | -- prob. Titus Flavius | |||||||||||
| | | \ | | or: Claudius Julius of the Forum IULII | ||||||||||
| / | \ | -- Julia Sabine + | ====> [ 96 ,,y] | |||||||||
| / | -- Flavius Eutropious of the GORDIANI (220? - ?) | |||||||||||
| | | \ | | OR: poss. Eutropius [alt ped] + | ====> [ 177 ,,qdY,&] | |||||||||
| | | | | / | -- Iunius Licinius Balbus | |||||||||
| | | | | / | -- Junius Licinius BALBUS (? - 238+) | |||||||||
| | | | | / | \ | -- Servilia + | ====> [ 91 ,,y] | |||||||
| | | \ | -- Antonia Gordiana (201? - ?) | ||||||||||
| | | \ | | or: poss. a same-named daughter of this Antonia | ||||||||||
| / | \ | -- Maecia Faustina GORDIANA + | ====> [ 177 ,,qdY,&] | |||||||||
| - Flavius Valerius Constantius I `Chlorus' of ROME | ||||||||||||
| \ | / | -- Flavius Numerius | ||||||||||
| | | / | | or: (NN) Claudius the ILLYRIAN | ||||||||||
| | | / | -- Marcus Aurelius Flavius Claudius Gothicus | ||||||||||
| | | / | \ | -- poss. Claudia + | ====> [ 103 ,,y] | ||||||||
| \ | -- Claudia Crispina | |||||||||||
| \ | | OR: Claudia Crispina [alt ped] + | ====> [ 175 ,,qd,&] | ||||||||||
| | | / | -- Lucius Aurelius Commodus Pompeian + | ====> [ 176 ,,qdY,&] | |||||||||
| \ | -- Aurelia Pompeiana | |||||||||||
| \ | / | -- Gaius Iulius Marius | ||||||||||
| \ | -- prob. Mariana Minor | |||||||||||
| \ | -- Pedania + | ====> [ 128 ,,Y] | ||||||||||
-en.svg){kind=link}
#/media/File:Eug%C3%A8ne_Ferdinand_Victor_Delacroix_031.jpg){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu