MOMENTUL APARIȚIEI SCEPTRULUI PATRIARHULUI IUDA ÎN
ISTORIE ȘI FACTORUL DETERMINANT CE ANTRENEAZĂ PĂRĂSIREA ȚĂRII SFINTE DE SCEPTRU
Trebuie să
recunoaştem că despre tot ceea ce vom prezenta în această lucrare, nu putem să
ne exprimăm în termeni absoluţi. Adevărurile absolute, le ştie doar Dumnezeu!
Trebuie să avem smerenia de a recunoaşte că nu deţinem adevăruri ce nu mai pot
fi contestate, că tot ceea ce-am învăţat şi tot ce-am gândit, are un anumit
grad de relativitate...
Cu toate acestea, ori de câte ori ne vom referi la
Sceptrul patriarhului Iuda în Dacia, ne referim pe scurt, la un joc de putere
aparținând lui Dumnezeu, joc guvernat de o Lege biblică având următorul
conținut: “31. “Şi după trecerea acestui
timp, eu Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din
nou şi am binecuvântat pe Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu I-am adus laudă şi
preamărire, că puterea Lui este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în
neam.
32. Toţi
locuitorii pământului sînt socotiţi ca o nimica şi El face ce voieşte cu
oştirea cerească şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să-L împiedice la
lucrul Lui şi să-I zică: "Ce faci Tu?"” (Dan. 4: 31, 32).
Spre a preveni oricare critică în sensul că doar
teoretizăm, fără a avea şi dovezi practice, în contextul subiectului nostru
fundamental, monarhia iudaică, vom exemplifica principiul relativităţii, din
punctul de vedere al unuia dintre elementele de bază ale cateheticii,
principiul relativităţii declaraţiilor biblice:
1. “Domnul a
zis către Samuel: "Până când te vei tângui tu pentru Saul, pe care l-am
lepădat, ca să nu mai fie rege peste Israel? Umple cornul tău cu mir şi du-te,
că te trimit la Iesei Betleemitul, căci dintre fiii lui Mi-am ales rege".
2. Samuel a
zis: "Cum să mă duc? Va auzi Saul şi mă va ucide". Iar Domnul a zis:
"Ia cu tine o juncă din cireadă şi zi: Am venit să aduc jertfă Domnului.
3. Şi cheamă
pe Iesei şi pe fiii lui la jertfă, şi Eu îţi voi arăta ce să faci şi-Mi vei
unge pe acela pe care îţi voi spune Eu".” (I Reg. 8: 1-3).
Acest moment istoric ales de Dumnezeu, este o primă
demonstraţie a apariției Sceptrului patriarhului Iuda în Israel. Chiar dacă
David fondează din momentul ungerii sale prima dinastie descendentă din tribul
Iuda, este fals să credem că poporul iudeu a avut o singură dinastie, doar cea
a lui David şi că nici o altă dinastie iudaică n-a mai existat. Nu face
obiectul acestei lucrări să pună în valoare argumentele divine despre ocultarea
vreme de 2800 a noii dinastii iudaice dar şi a diferitelor ei amplasamente.
