http://remacle.org/bloodwolf/apocryphes/sibylle.htm
Coranul
Menționările lui Gog și Magog. Dumnezeul
Cel Prea Înalt, a declarat: Atunci vând va lua hotărârea, Domnul îl va tăia în
două, [121], se subînțelege că se referă la
baraj. Dumnezeu știe ce se spune în cărțile care-i descriu pe Gog și pe Magog.
Toată lumea este de acord că aceștia trăiesc între Est și Nord*. Se relatează
că Mekh'oul a zis: “Partea locuită pe
pământ măsoară o sută de ani (de mers pe jos), din care 80 aparțin lui Gog și
Magog, 10 negrilor și 10 restului națiunilor. Gog și Magog sunt două popoare, cuprinzând
fiecare 400.000 de națiuni diferite unele de altele”.
https://www.google.ro/searchq=coranul&biw=931&bih=585&tbm=isch&imgil=VNNMbx0Ge_J_SM%253A%253BIupyo7kzfr6WxM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fwww.divin.ro%25252F%25253F53t4l%25252526v7f2k%2525253D3913&source=iu&pf=m&fir=VNNMbx0Ge_J_SM%253A%252CIupyo7kzfr6WxM%252C_&usg=__tlP4ZykPUZb7zgnVMCyoOuSCsJg%3D&ved=0CEEQyjdqFQoTCLingZGg4McCFWOn2wodCicAUA&ei=0Q_rVfj6JePO7gaKzoCABQ#imgdii=VNNMbx0Ge_J_SM%3A%3BVNNMbx0Ge_J_SM%3A%3BJKMRR_SmXiOeYM%3A&imgrc=VNNMbx0Ge_J_SM%3A&usg=__tlP4ZykPUZb7zgnVMCyoOuSCsJg%3D
https://www.google.ro/searchq=coranul&biw=931&bih=585&tbm=isch&imgil=VNNMbx0Ge_J_SM%253A%253BIupyo7kzfr6WxM%253Bhttp%25253A%25252F%25252Fwww.divin.ro%25252F%25253F53t4l%25252526v7f2k%2525253D3913&source=iu&pf=m&fir=VNNMbx0Ge_J_SM%253A%252CIupyo7kzfr6WxM%252C_&usg=__tlP4ZykPUZb7zgnVMCyoOuSCsJg%3D&ved=0CEEQyjdqFQoTCLingZGg4McCFWOn2wodCicAUA&ei=0Q_rVfj6JePO7gaKzoCABQ#imgdii=VNNMbx0Ge_J_SM%3A%3BVNNMbx0Ge_J_SM%3A%3BJKMRR_SmXiOeYM%3A&imgrc=VNNMbx0Ge_J_SM%3A&usg=__tlP4ZykPUZb7zgnVMCyoOuSCsJg%3D
CoranulPotrivit lui Ez Zohri [Muhammad ibn Muslim ibn Ubaydullah ibn Shihab al-Zuhri, decedat în anii 741/742 d. Hr.], ei formează trei națiuni: Mansak, Taouil și Tadris; una dintre ele egalează cedrii prin înălțime; la a doua, lățimea fiecăruia este egală cu înălțimea sa; la a treilea, oamenii își întind una dintre urechi ca pe-un covor și se-nfășoară în cealaltă. [122] De asemenea, se spune că înălțimea fiecăruia este de o palmă și ceva, că vor apare după ce Domnul nostru Iisus Hristos îl va ucide pe Antihrist; la timpul hotărât, Dumnezeu va rupe în bucăți peretele, așa cum a menționat în cartea Sa; atunci Gog și Magog vor ieși și se vor răspândi în întreaga lume. Se relatează că avangarda lor va atinge Siria, că ariergarda lor va mai fi încă în Bactria** încă (Balkh); că avangarda lor va ajunge la lac și va bea apa, apoi armata centrală va veni și va linge ceea ce a mai rămas umid și că ultimii vor spune la sosire: “A fost apă aici”. Șederea lor pe pământ va fi de șapte ani. Apoi, ei vor spune: “Noi am terminat cu oamenii de pe pământ; haidem, să-i dăm jos, să-i batem și să-i facem prizonieri pe locuitorii cerului”;
https://www.google.ro/searchq=foto+desen+daci+tr%C4%83g%C3%A2nd+s%C4%83ge%C5%A3i+%C3%AEn+nori&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CEIQ7AlqFQoTCJjeksii4McCFYdtFAodcG8B4Q#tbm=isch&q=foto++daci+arca%C8%99i&imgdii=8yv_5Xl6a9sfbM%3A%3B8yv_5Xl6a9sfbM%3A%3BTBTJaF5ncwupEM%3A&imgrc=8yv_5Xl6a9sfbM%3A
Daci trăgând săgeți spre cerși ei vor trage săgeți împotriva cerului pe care Dumnezeu le va întoarce însângerate; [123] își vor spune atunci: “Am terminat cu locuitorii cerului”; dar Domnul le va trimite viermi în gât, și dimineața vor fi toți morți. Dumnezeu va face să plouă asupra lor și corpurile lor vor fi aruncate în mare.
Conform relatării lui Ka'ab*** ei rod în fiecare zi zidul cu țepi de fier; apoi se întorc a doua zi, dar
barajul se reconstituie așa cum a fost, până la
timpul stabilit; Dumnezeu îl va abandona limbii
unuia dintre ei și atunci vor ieși. Se spune că ei
vor linge perete. Se spune că există în mijlocul
lor un grup de oameni având fiecare patru ochi, dintre care doi în cap și doi pe piept; alții n-au decât un picior pe care sar; alții sunt acoperiți cu păr ca niște fiare; printre aceștia, există un trib care nu mănâncă decât carne de om și nu bea decât sânge; nici unul nu moare decât atunci când îi apare pe rinichi o mie de ochi ce privesc.
Tora Este scris în Tora (Biblia): «Gog și Magog vor apare în zilele lui Mesia și vor spune: “israeliții dețin bogății și obiecte numeroase”; ei vor mărșălui împotriva Ierusalimului, jefuindu-l pe jumătate, dar cealaltă jumătate va scăpa. Dumnezeu va da drumul împotriva lor unui țipăt [comparabil cu tunetul] și vor muri până la ultimul. După aceea, copiii lui Israel vor găsi în materialul lor de război suficient lemn pentru a face focul timp de șapte ani.
https://en.wikipedia.org/wiki/Book_of_Zechariah#/media/File:Aleppo_Codex_Joshua_1_1.jpg
cartea lui ZahariaAcestea sunt relatările despre Gog și Magog în cartea lui Zaharia (Zakaria) pe tema mântuirii. [124] Se spune că, după nimicirea lui Gog și a lui Magog, oamenii vor petrece douăzeci de ani făcând pelerinaj și vizitând locurile sfinte.
[120])
Qorân, XLIV, 9.
[121])
Qorân, XVIII, 98.
[122] Conform
termenului de Enotocœtes al lui Megasthenes, recunoscuți datorită urechilor
lungi care le atârnă până la picioare și-i înfășoară atunci când dorm. Strabon,
Geographica, l. XV, cântecul VI, §
57.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Strabon#/media/File:Strabo.jpg
Strabon
https://ro.wikipedia.org/wiki/Strabon#/media/File:Strabo.jpg
Strabon
[123] Această
tragere a săgeților împotriva cerului**** și care în cădere capătă nuanța sângelui,
există în legende iudeo-arabe, dar Nimrod, le este
eroul (a se vedea Tabari, Cronica,
tradusă de Zotenberg, Paris, 4 v. in-8, vol. I, p. 148, 150), sau constructorii
Turnului Babel (Cartea Dreptului, de Israel Levi, în Revista de studii iudaice, 1881, Vol.
III, p. 359, notă: a se vedea, de asemenea, Migne, dicționar al Apocrifelor, volumul 3 Paris, 1853 t, II, col 1107)
.... La mandeenii din Eufratul de Jos, Nimrod este înlocuit cu Ședdâd (Siouffi,
Studii privind religia poporului subbas
sau a sabeenilor, Paris, 1880, în-8, p. 149).
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Emp%C4%83ratul_Wu_din_dinastia_Han#/media/File:%E6%BC%A2%E6%AD%A6%E5%B8%9D.jpg
https://ro.wikipedia.org/wiki/%C3%8Emp%C4%83ratul_Wu_din_dinastia_Han#/media/File:%E6%BC%A2%E6%AD%A6%E5%B8%9D.jpg
Împăratul Wu din dinastia Han Îi găsim în China, dar însoțiți de-o explicație materială: Împăratul Wu din dinastia Han (156 î.Hr. –29 martie 87 î.Hr.) trage săgeți împotriva cerului și întrucât el a lansat în aer vezici pline cu sânge, (deci le- a ascuns în aer), fără a informa publicul, când organiza trageri cu arcul, săgețile sale care atingeau vezicile pline cu sânge, cădeau însângerate (Darmesteter, Săgeata lui Nimrod, Jurnal asiatic, februarie, martie, aprilie 1885, p. 220-224). Această legendă datează din vremea francezei medievale și scena are loc la Lagny unde un libertin dependent de jocurile de noroc este pedepsit pentru sacrilegiul comis în același fel (Etienne de Bourbon, Anecdote istorice, Paris, 1887 în- 8, p. 341).
https://en.wikipedia.org/wiki/Kay_K%C4%81vus#/media/File:KavoosAir.jpg
Regele persan Kai-Kaus zbură, asemeni lui Nimrod, spre cer, pentru a lupta cu
arcul și săgețile (Ferdowsi, Shah-Nameh,
ed. Vüllers, I, 411).
Găsim în antichitate exemple de acest
gen, dar detaliul săgeții căzând însângerată, nu mai există: tracii, potrivit
lui Herodot (L. IV, 94) trag săgeți împotriva cerului înnorat când tună și
fulgeră (Explicația lui Bergmann, Geții,
Strasbourg, 1859, în-8, p. 160, este inadmisibilă);
https://hu.wikipedia.org/wiki/I._D%C3%A1rajavaus_perzsa_kir%C3%A1ly#/media/File:Darius-Vase.jpg
https://hu.wikipedia.org/wiki/I._D%C3%A1rajavaus_perzsa_kir%C3%A1ly#/media/File:Darius-Vase.jpg
Darius, fiul lui HistaspeDarius, fiul lui Histaspe, trage o săgeată spre cer la aflarea știrii privind incendierea cetății Sardes de către ionieni (Herodot, L. IV, ch 105.);
https://ro.wikipedia.org/wiki/St%C3%A2rc_cenu%C8%99iu
Stârcul
Stârcul, fiu al lui Sesostris, făcând același lucru împotriva Nilului, devine orb (Herodot, L. II, ch 3;
Zaharia
harta Pământului
Harta Pământului arătând liniile de latitudine, care
apar aici drepte şi orizontale, dar care sunt de fapt
circulare cu raze diferite.
Capitala sa era Bactria (acum BALKH, din nordul actalului Afganistan.
Indienii i-au dat numele de Bahlikâ
și chinezii pe cel de DAXIA (în chineza simplificată
:. 大 夏; pinyin: da Xia, “Marea vară”).
Marea vară a anului 2015, reprezintă vara cu cele mai mari temperaturi de când se fac măsurătorile de temperatură. Această vară confirmă două versete din Apocalipsă ce s-au împlinit în anul 2015:
,_%C3%A9glise_Saint-%C3%89liphe,_chaire_%C3%A0_pr%C3%AAcher,_ange_sonnant_la_trompette_2.JPG/360px-Rampillon_(77),_%C3%A9glise_Saint-%C3%89liphe,_chaire_%C3%A0_pr%C3%AAcher,_ange_sonnant_la_trompette_2.JPG)
înger sunând din trompetă
8. “ Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu
focul lui.
9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi
au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere
peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I
dea slavă”. (Apocalipsa 16: 8,9).
Tot spre slava Domnului, rezultă că BALKH
este rădăcina numelui munților Balcani, România
fiind și azi o țară balcanică. Cu privire la numele
de DAXIA, înțelegem că acest nume se compune
din literele D A C S I A și că eliminând consoana
“s”, vom identifica numele de Dacia!
înger sunând din trompetă în al XII-lea ceas!
bătălia de la Badr
Arhanghelul Gavriil
Arhanghelul Gavriil
Anul următor, Banu Nadir încearcă să-l asasineze pe profet. Ca represalii, tribul lui Banu Nadir a fost atacat apoi expulzat; membrii, tribului lui Banu Nadir s-au refugiat în Khaybar, dar au fost urmăriți și învinși de musulmani în anul 628 sau 629, în bătălia de la Khaybar2.
Stârcul, fiu al lui Sesostris, făcând același lucru împotriva Nilului, devine orb (Herodot, L. II, ch 3;
http://www.lekti-ecriture.com/editeurs/Ethiopia-orientale.html
Istoria Etiopiei de răsărit
Regii kaffiri se răzbună în același fel (Joâo dos Santos, Istoria Etiopiei de răsărit, tradusă de Charpy, Paris, 1688, în-12, ch. IV, p. 157). Vezi Melusine, t. I, col. 501; t. III, col. 263, 313, 526; t. IV, col. 34.
Regii kaffiri se răzbună în același fel (Joâo dos Santos, Istoria Etiopiei de răsărit, tradusă de Charpy, Paris, 1688, în-12, ch. IV, p. 157). Vezi Melusine, t. I, col. 501; t. III, col. 263, 313, 526; t. IV, col. 34.
Zaharia
[124]
Capitolele XII, XIII și XIV ale lui Zaharia, menționează ravagiile și
nenorocirile Ierusalimului, dar nici unul dintre detaliile prezentate nu concordă cu acestea.
*Ori de câte ori cineva invocă profeția, localizând
pe hartă o țară sau vreo localitate prin indicarea
arealului geografic al zonei pentru referin, punctul
de referință profetică, punctul de vedere geografic
de unde pornește observația, va fi întotdeauna Ierusalimul, oraș având deci ca și coordonate geografice, 31° 47 ҆ latitudine nordică și 35 ° 13 ҆ longitudine estică.
Bucureștiul are 44° 06 ҆ latitudine nordică și 26°
06 ҆ longitudine estică. Dacă ne raportăm la
meridianul zero [https://ro.wikipedia.org/wiki/Meridianul_Zero], înțelegem că între
Ierusalim și București există o diferență de 13°.
Roma are 41° latitudine nordică.
*Ori de câte ori cineva invocă profeția, localizând
pe hartă o țară sau vreo localitate prin indicarea
arealului geografic al zonei pentru referin, punctul
de referință profetică, punctul de vedere geografic
de unde pornește observația, va fi întotdeauna Ierusalimul, oraș având deci ca și coordonate geografice, 31° 47 ҆ latitudine nordică și 35 ° 13 ҆ longitudine estică.
Bucureștiul are 44° 06 ҆ latitudine nordică și 26°
06 ҆ longitudine estică. Dacă ne raportăm la
meridianul zero [https://ro.wikipedia.org/wiki/Meridianul_Zero], înțelegem că între
Ierusalim și București există o diferență de 13°.
Roma are 41° latitudine nordică.
harta PământuluiHarta Pământului arătând liniile de latitudine, care
apar aici drepte şi orizontale, dar care sunt de fapt
circulare cu raze diferite.
** https://fr.wikipedia.org/wiki/Bactriane
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Greco-Bactrian#/media/File:Greco-BactrianKingdomMap.jpg
regatul greco - bahtrian
Bactriana sau Bactria (din greaca veche Βακτριανὴ / Baktrianê) este o regiune transzonală statelor actuale din Afganistan, Tadjikistan și Uzbekistan, situată între munții Hindu Kush și râul Amu Darya . Este un stat fondat în jurul cetății Bactria (acum BALKH, oraș din nordul actualului Afganistan), care a fost capitala sa administrativă și centru de putere, de unde provine, de asemenea, denumirea sa de “Bactriana”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Greco-Bactrian#/media/File:Greco-BactrianKingdomMap.jpg
regatul greco - bahtrianBactriana sau Bactria (din greaca veche Βακτριανὴ / Baktrianê) este o regiune transzonală statelor actuale din Afganistan, Tadjikistan și Uzbekistan, situată între munții Hindu Kush și râul Amu Darya . Este un stat fondat în jurul cetății Bactria (acum BALKH, oraș din nordul actualului Afganistan), care a fost capitala sa administrativă și centru de putere, de unde provine, de asemenea, denumirea sa de “Bactriana”.
Cândva a fost mult mai mare. Avea ca
limite: la sud Paropamisade și India; la nord, Sogdiana;
la est, Sciția; la vest, Hyrcania, și conține, printre alte țări, Margiana, Guriana, Bubacèna, țara Tochares
și a Marucenilor.
https://fr.wikipedia.org/wiki/Bactriane#/media/File:BactriaMap.jpg
https://fr.wikipedia.org/wiki/Bactriane#/media/File:BactriaMap.jpg
Cuprins
1 Istoric
Bactria în jurul anului
320 î. Hr.
Bactria a fost la o epocă foarte
îndepărtată, centrul unui imperiu puternic și extrem de civilizat. Unii o
consideră drept leagănul Imperiului persan și al religiei lui Zoroastru.
Marea vară a anului 2015, reprezintă vara cu cele mai mari temperaturi de când se fac măsurătorile de temperatură. Această vară confirmă două versete din Apocalipsă ce s-au împlinit în anul 2015:
înger sunând din trompetă8. “ Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu
focul lui.
9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi
au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere
peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I
dea slavă”. (Apocalipsa 16: 8,9).
Tot spre slava Domnului, rezultă că BALKH
este rădăcina numelui munților Balcani, România
fiind și azi o țară balcanică. Cu privire la numele
de DAXIA, înțelegem că acest nume se compune
din literele D A C S I A și că eliminând consoana
“s”, vom identifica numele de Dacia!
înger sunând din trompetă în al XII-lea ceas!
*** Ka ҆b ibn al-Ashraf (în arabă: كعب بن الاشرف)
(- 624) d. Hr., poet și unul dintre liderii tribului evreiesc din Medina Banu Nadir, s-a opus lui Mohamed după bătălia de la Badr [17 martie 624]. Asasinarea sa la ordinele Profetului a fost urmată de expulzarea tribului său.
(- 624) d. Hr., poet și unul dintre liderii tribului evreiesc din Medina Banu Nadir, s-a opus lui Mohamed după bătălia de la Badr [17 martie 624]. Asasinarea sa la ordinele Profetului a fost urmată de expulzarea tribului său.
bătălia de la Badr
Născut dintr-o mamă a tribului Banu
Nadir și dintr-un tată arab, el a urmat
religia mamei sale 1,2.
Nemulțumit de numărul mare de morți din rândul liderilor quraișiți, rezultați în timpul bătăliei de la Badr1,3, Ka ҆b ibn al-Ashraf a călătorit la Mecca pentru a-și demonstra sprijinul pentru acest trib, stabilind în conformitate cu unele surse4 o alianță cu Abu Sufyan contravenind Constituției de la Medina. El ar fi pus la cale eliminarea profetului. Conform cu al-Zamakhshari al-Tabarsi, al-Razi și al-Baydawi, Arhanghelul Gavriil, l-ar fi informat pe profet despre intrigă 4.
Nemulțumit de numărul mare de morți din rândul liderilor quraișiți, rezultați în timpul bătăliei de la Badr1,3, Ka ҆b ibn al-Ashraf a călătorit la Mecca pentru a-și demonstra sprijinul pentru acest trib, stabilind în conformitate cu unele surse4 o alianță cu Abu Sufyan contravenind Constituției de la Medina. El ar fi pus la cale eliminarea profetului. Conform cu al-Zamakhshari al-Tabarsi, al-Razi și al-Baydawi, Arhanghelul Gavriil, l-ar fi informat pe profet despre intrigă 4.
Arhanghelul Gavriil
Lui Ka ҆b ibn al-Ashraf, i s-ar mai putea reproșa, apariția unui
poem erotic având ca subiect femeile de religie musulmană
1,4.
Atunci când profetul Mohamed a ordonat asasinarea lui Ka ҆ib ibn al-Ashraf 5, Muhammad ibn Maslamah s-a prezentat voluntar. Voluntarul și-a ales patru complici, dintre care unul frate adoptiv al lui Ibn al-Ashraf 5.
Muhammad ibn Maslama l-a atras pe Ka ҆ib ibn al-Ashraf în afara zidurilor sale într-o noapte cu lună plină, sub pretextul unei negocieri 1,3,6. Acest lucru a avut loc în al treilea an al Hegirei.
Atunci când profetul Mohamed a ordonat asasinarea lui Ka ҆ib ibn al-Ashraf 5, Muhammad ibn Maslamah s-a prezentat voluntar. Voluntarul și-a ales patru complici, dintre care unul frate adoptiv al lui Ibn al-Ashraf 5.
Muhammad ibn Maslama l-a atras pe Ka ҆ib ibn al-Ashraf în afara zidurilor sale într-o noapte cu lună plină, sub pretextul unei negocieri 1,3,6. Acest lucru a avut loc în al treilea an al Hegirei.
Arhanghelul GavriilAnul următor, Banu Nadir încearcă să-l asasineze pe profet. Ca represalii, tribul lui Banu Nadir a fost atacat apoi expulzat; membrii, tribului lui Banu Nadir s-au refugiat în Khaybar, dar au fost urmăriți și învinși de musulmani în anul 628 sau 629, în bătălia de la Khaybar2.
Bătălia de la Khaybar
1. ↑ a, b,
c și d William Montgomery Watt,
PJ
Bearman, Th. Bianquis, CE Bosworth, E. van
Donzel, WP Heinrichs Enciclopedia Islamului
Brill
Academic Publishers ISSN 1573-3912
Bearman, Th. Bianquis, CE Bosworth, E. van
Donzel, WP Heinrichs Enciclopedia Islamului
Brill
Academic Publishers ISSN 1573-3912
2. ↑ a
și b Norman Stillman, Evreii din
țările arabe: O istorie și cartea sursă,
Societatea Publică evreiască din America, Philadelphia, 1979, ISBN 0-8276-0116-6, p. 13
3. ↑ a
și b Ibn Hisham, Al-Sira al-Nabawiyya (Viața
Profetului)
4. ↑ a, b și c Uri Rubin, Asasinarea lui Ka'b b. al-Ashraf Oriens,
Vol. 32. (1990), pp. 65-71.
Mahomed
la Medina - manuscris
Mahomed
la Medina - manuscris
6. ↑ Sahih Bukhari [1]
[arhiva]
Multe au fost totemurile triburilor, dar Tracii au păstrat în mod deosebit unul și la acesta n-au renunțat niciodată, chiar când religia lor a evoluat spre forme superioare, spiritualizate. Este vorba de totemul lupului sau al capului de lup, care se confundă cu însuși neamul trac, și îndeosebi cu tribul Dacilor. Acest totem devenit și balaur, a fost apoi adoptat ca steag de luptă și prin gura lui deschisă vuia vântul. Șuierul lui produs de corzile ce atârnau și fluturau în urmă, imita oarecum urletul lupilor în goana după vânat. Aceasta îi îmbărbăta pe vitejii traci, binecunoscuți ca războinici fără frica de moarte. Nu poate să ne scape relația evidentă a “lupului” dacic, cu “lupoaica” devenită simbol al Romei.
La un popor la care vitejia era socotită suprema virtute, nu se putea să nu existe un cult al eroilor, al acelor viteji care îi întrec uneori pe zeii înșiși, devenind mai devreme sau mai târziu ei înșiși divinități. Eroul trac sau Cavalerul trac, “demonul erou”, va fi trecut uneori alături de Zeus. Prestigiul de care se bucurau avea să-i ajute a trece mai întâi în mitologia greacă, apoi în cea romană.
https://www.google.ro/searchq=Zeus++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CCkQsARqFQoTCOymlfG188cCFQecGgodJeMM3g#imgrc=uo_r8bdBTFGrbM%3A
Zeus
Așa rămâne Silvanus,- ocrotitorul semănăturilor. Cavalerul sau eroul trac apare la Adamclissi ca “neînvinsul”.
Dar, alături de această față luminoasă a lumii supranaturale, Tracii gândeau și o lume a demonilor, a duhurilor rele, pe care o regăsim iarăși în credințele și superstițiile populare, într-un amestec sacru și profan care ne explică într-un fel și “amestecul” de zei și de credințe din antichitate.
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Adamclissi+++eroul+trac++foto&imgrc=B2C_Fh3vAl6mxM%3A
Șarpele cu cap de lup, drapel al tracilor
De religie și de preocupările pentru mântuirea sufletului și trupului, erau legate și practicile ce țin de cultul morților. Ni s-au păstrat câteva informații cu privire la ritualul de înmormântare la Traco-Geți. Nu toți Tracii obișnuiau să înmormânteze, unii folosind incinerarea. La Trausi, ne povestește Herodot, pe lângă datinele comune cu celelalte triburi trace, existau unele speciale, privind nașterea și moartea. Rudele stăteau în jurul noului născut și plângeau nenorocirile pe care urma să le îndure în timpul vieții. La înmormântare, aceleași rude glumeau și se bucurau amintind toate nenorocirile de care scăpase mortul.
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Adamclissi+++eroul+trac++foto&imgrc=MzVHJbIcjMBLzM%3A
coif tracic
Așadar, s-ar putea spune că religia tracă era politeistă avându-l însă și pe Zalmoxis, care s-a impus Tracilor de pretutindeni și le-a probat nemurirea. Credința lor i-a dus la formarea unei concepții originale despre viață, a Weltanschauung-ului care i-a făcut să disprețuiască moartea, să fie viteji în război, printre ei Geții fiind cei mai viteji și mai drepți. Spiritualitatea lor a fost exprimată în toată profunzimea de Mihail Eminescu, în Odă (în metru antic), pe care o reproducem în întregime în acest final de capitol :
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=eminescu+foto&imgrc=HjCaUG5vjjJlPM%3A
Mihail Eminescu
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+++Pas%C4%83rea+Phoenix+foto&imgrc=LueG1on6JmcGrM%3A
Pasărea Phoenix
**** - RELIGIA
TRACILOR -
Ca orice popor apărut în istorie și
afirmat putemic de-a lungul veacurilor, neamul tracilor a avut o religie
caracterizată printr-o înaltă spiritualitate. Bineînțeles, la început religia
era simplă, legată de fenomenele naturii, de animalele care inspirau frica și
impuneau respect.
Tracia
Sentimentele umane se exteriorizau sub forma simbolică a totemului cu funcție de apărare, comportând jertfe de tot felul și chiar sacrificii umane. Prin evoluția cultului, cel jertfit devenea un sol, cu o misiune bine precizată, mijlocind pe lângă divinitatea supremă și “tratând” sau “pledând” pentru cauza celor vii. Trecerea de la formele religioase primordiale la cele superioare s-a făcut destul de lesne, întregul proces de umanizare a zeilor, credințelor și riturilor străvechi — ca cel în legătură cu adorarea focului purificator, s-a păstrat și în această perioadă. NU întâmplător, iubitorul de oameni, întruchipat de miticul personaj Prometeu, a fost domiciliat nu numai în Grecia, dar și aici, în nordul Dunării.
Prometeu
TraciaSentimentele umane se exteriorizau sub forma simbolică a totemului cu funcție de apărare, comportând jertfe de tot felul și chiar sacrificii umane. Prin evoluția cultului, cel jertfit devenea un sol, cu o misiune bine precizată, mijlocind pe lângă divinitatea supremă și “tratând” sau “pledând” pentru cauza celor vii. Trecerea de la formele religioase primordiale la cele superioare s-a făcut destul de lesne, întregul proces de umanizare a zeilor, credințelor și riturilor străvechi — ca cel în legătură cu adorarea focului purificator, s-a păstrat și în această perioadă. NU întâmplător, iubitorul de oameni, întruchipat de miticul personaj Prometeu, a fost domiciliat nu numai în Grecia, dar și aici, în nordul Dunării.
https://www.google.ro/searchq=prometeu&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&sqi=2&ved=0CD0Q7AlqFQoTCKKT9brj58cCFaWg2wodN2oNIA#imgrc=C1qLkqqXEnY5KM%3A
Prometeu
Fustel de
Coulabges, în Cetatea Aniica, expune cu detalii felul în care se săvârșea
adordarea focului sacru. Cultul focului era simplu: întotdeauna în altarul
casei se aflau cărbuni aprinși; în anumite ore ale zilei se puneau pe foc
ierburi uscate și lemne de un anume fel, și atunci zeul focului strălucea cu
flăcări luminoase. I se aduceau sacrificii, turnându-se în foc undelemn,
mirodenii, grăsimea animalelor sacrificate. În India, focului i se adresau rugăciuni,
iar legile sacre impuneau brahmanului să nu mănânce din orezul recoltat înainte
de a fi fost oferit focului sacru, deoarece focul este flămând de grâne și când
nu i se dă dijma cuvenită, se supără și-l arde pe brahmanul uituc sau
neglijent.
divinitatea focului Agni
La indieni, divinitatea focului a luat numele de Agni și, în Rig-Veda, i s-au închinat imnuri, spunându-i-se “apărător și părinte”, “protector al omului”. I se cerea glorie, belșug, sănătate, înțelepciune și iertare. Ca și în Europa, ochiul vinovat nu putea să se apropie de focul sacru înainte de purificare. Ceremonie importantă în religia străveche, romanii o practicau la întâi martie dedicând-o zeului Marte. Tracii cei vechi săvârșeau această tradiție primăvara, când toți membrii familiei săreau peste flăcări, în semn de ardere a păcatelor.
divinitatea focului Agni
divinitatea focului AgniLa indieni, divinitatea focului a luat numele de Agni și, în Rig-Veda, i s-au închinat imnuri, spunându-i-se “apărător și părinte”, “protector al omului”. I se cerea glorie, belșug, sănătate, înțelepciune și iertare. Ca și în Europa, ochiul vinovat nu putea să se apropie de focul sacru înainte de purificare. Ceremonie importantă în religia străveche, romanii o practicau la întâi martie dedicând-o zeului Marte. Tracii cei vechi săvârșeau această tradiție primăvara, când toți membrii familiei săreau peste flăcări, în semn de ardere a păcatelor.
divinitatea focului AgniMulte au fost totemurile triburilor, dar Tracii au păstrat în mod deosebit unul și la acesta n-au renunțat niciodată, chiar când religia lor a evoluat spre forme superioare, spiritualizate. Este vorba de totemul lupului sau al capului de lup, care se confundă cu însuși neamul trac, și îndeosebi cu tribul Dacilor. Acest totem devenit și balaur, a fost apoi adoptat ca steag de luptă și prin gura lui deschisă vuia vântul. Șuierul lui produs de corzile ce atârnau și fluturau în urmă, imita oarecum urletul lupilor în goana după vânat. Aceasta îi îmbărbăta pe vitejii traci, binecunoscuți ca războinici fără frica de moarte. Nu poate să ne scape relația evidentă a “lupului” dacic, cu “lupoaica” devenită simbol al Romei.
Credința în
nemurire îi făcea să disprețuiască moartea și să se arunce cu curaj sălbatic în
bătălii, convinși fiind că se vor duce într-o lume mai bună și mai frumoasă.
Ideea reînvierii exista la traci cu mult înainte de apariția creștinismului, ca
și ideea dragostei de aproapele nostru. Un scriitor din Heracleia, Nymohides,
cu trei secole înainte de Domnul nostru Iisus Hristos, arăta că Sabazios nu era
altul decât Dionisie, cel adorat prin strigăte. Se fac dese apropieri între
Sabazios și Sabaoth, “făcătorul cerului și al pământului”, precum se fac
apropieri între colina Zilmissus, unde se afla templul rotund, cu acoperișul
întredeschis ca să primească razele soarelui, și numele misterios al lui Zalmoxe.
Acest Zalmoxe, profetul vieții fără sfârșit, s-ar fi ascuns în pământ spre a
reaparea după patru ani, înfățișând astfel ideea învierii cu secole înainte de
Hristos.
totemul lupului
https://www.google.ro/searchq=foto++lupului+dac&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CD4Q7AlqFQoTCM68nLHm58cCFcO2HgodHpkN_w#tbm=isch&q=foto++lupul+dac+column%C4%83&imgrc=hNP-8mHScwNp8M%3A
totemul lupului
Spiritualitatea
religiei tracilor s-a reflectat în sistemul politeist. Mitologia romană și
istoria străină arată că tracii au creat și au dăruit altor neamuri pe propriii
lor zei: Dionisie, Bendis, Ares, Hermes, Apollo s.a. Dionisie, iubitorul de
oameni, era zeul bucuriei și petrecerii cu prinos de nectar al viilor trace.
Însușit de greci, a devenit Dyonisos, iar la romani Bacchus, cu fruntea
încununată de ciorchini, iar sărbătorile închinate lui, se repetau de mai multe
ori pe an, mai ales primăvara și toamna. Zeița Bendis a devenit la greci —
Artemis, iar la romani — Diana, cu tolba plină de săgeți, în căutarea vânatului
în codrii sacri, cu poieni unde se puteau organiza ceremonii și pelerinaje.
Diana avea și un oraș în Italia numit Lucus Dianae, Lugo de astăzi.
Genealogia zeilor în mitologia greacă
Apollo
Genealogia zeilor în mitologia greacă
Apollo
Tracii erau
cunoscuți ca popor adânc religios. Dar cum se împăca — ne-am putea întreba —
cultul zeului suprem, Zalmoxis, cu pluralitatea zeilor ? Unii istorici și arheologi
(deoarece religia e legată și de templele cu urme vizibile ale invizibilului)
atribuie cultul politeist și orgiastic numai tracilor din sudul Dunării și din
alte părți, rezervându-l pe Zalmoxis marelui trib geto-dacic din nordul Dunării.
“Antichitatea e unanimă a recunoaște geților o adâncă și severă religiozitate,
care le pătrunde și determină viața în toate împrejurările, fie de zilnica închinare
puterilor supranaturale, fie de catastrofala unire cu divinitatea nemuritoare,
prin renunțarea de bunăvoie la viața chinuită în pace, ori biruită în război”,
scrie Vasile Pârvan.
Hermes
Faptul că daco-geții credeau într-un zeu suprem (alături de care existau divinități mai mici) și în existența unei lumi de dincolo, arăta grecilor că se află în fața unei concepții superioare despre Univers. Primele informații despre credințele traco-gete ni le-a dat Herodat, în legătură cu Zalmoxis, despre care povestește o istorie anacronică. Îndoielile manifestate de Herodot față de povestirea grecilor despre Zalmoxis nu reprezintă altceva decât o demascare a raționalismului grecesc, o naivitate grecească, după cum spune același istoric. Caracterul abstract al religiei traco-gete îi face pe greci să-i caute originea în filosofia lui Pitagora sau în Egipt, deși Zalmoxis, regele-zeu, a trăit înaintea lui Pitagora. Herodot face distincție netă între existența sa ca om și divinitatea întruchipată de el. Vorbind despre cultul lui Zalmoxis, Herodot precizează: “Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că cel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis”. Herodot continuă: “Tot la al cincelea an ei trimit la Zalmoxis un sol tras la sorți, cu porunca să-i facă cunoscute lucrurile de care de fiecare dată au nevoie”.
solul lui Zalmoxis
Ca să-l trimită pe sol zeului, tracii înfigeau în pământ trei sulițe cu vârful în sus, îl luau pe cel ales de mâini și de picioare, îl azvârleau în așa fel, încât acesta trebuia să cadă în vârful sulițelor. Dacă cel aruncat în suliți murea, era semn ca zeul a primit solia, iar daca nu, tracii îi reproșau că este un ticălos și alegeau pe altul ca să fie trimis la ceruri. Remarcând în treacăt că asemenea sacrificii se oficiau și la celți din patru în patru ani, pentru a sublinia caracterul divin al lui Zalmoxis, Herodot reproduce următoarea informație: “Aceiași traci, când tuna și fulgera, trag cu săgețile în sus spre cer și amenință divinitatea care provoaca aceste fenomene, deoarece ei cred că nu există alt zeu în afară de al lor”.
https://www.youtube.com/watch?v=HQOijvucerA
https://www.google.ro/searchq=foto++lupului+dac&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CD4Q7AlqFQoTCM68nLHm58cCFcO2HgodHpkN_w#tbm=isch&q=foto++Hermes&imgrc=KEibEw_yJS2YhM%3A
Hermes
Faptul că daco-geții credeau într-un zeu suprem (alături de care existau divinități mai mici) și în existența unei lumi de dincolo, arăta grecilor că se află în fața unei concepții superioare despre Univers. Primele informații despre credințele traco-gete ni le-a dat Herodat, în legătură cu Zalmoxis, despre care povestește o istorie anacronică. Îndoielile manifestate de Herodot față de povestirea grecilor despre Zalmoxis nu reprezintă altceva decât o demascare a raționalismului grecesc, o naivitate grecească, după cum spune același istoric. Caracterul abstract al religiei traco-gete îi face pe greci să-i caute originea în filosofia lui Pitagora sau în Egipt, deși Zalmoxis, regele-zeu, a trăit înaintea lui Pitagora. Herodot face distincție netă între existența sa ca om și divinitatea întruchipată de el. Vorbind despre cultul lui Zalmoxis, Herodot precizează: “Iată cum se cred nemuritori geții: ei cred că nu mor și că cel care dispare din lumea noastră se duce la zeul Zalmoxis”. Herodot continuă: “Tot la al cincelea an ei trimit la Zalmoxis un sol tras la sorți, cu porunca să-i facă cunoscute lucrurile de care de fiecare dată au nevoie”.
solul lui ZalmoxisCa să-l trimită pe sol zeului, tracii înfigeau în pământ trei sulițe cu vârful în sus, îl luau pe cel ales de mâini și de picioare, îl azvârleau în așa fel, încât acesta trebuia să cadă în vârful sulițelor. Dacă cel aruncat în suliți murea, era semn ca zeul a primit solia, iar daca nu, tracii îi reproșau că este un ticălos și alegeau pe altul ca să fie trimis la ceruri. Remarcând în treacăt că asemenea sacrificii se oficiau și la celți din patru în patru ani, pentru a sublinia caracterul divin al lui Zalmoxis, Herodot reproduce următoarea informație: “Aceiași traci, când tuna și fulgera, trag cu săgețile în sus spre cer și amenință divinitatea care provoaca aceste fenomene, deoarece ei cred că nu există alt zeu în afară de al lor”.
https://www.youtube.com/watch?v=HQOijvucerA
În Periplul său,
Monaseas din Patras îl compara pe Zalmoxis cu Kronos, Strabon îl pune alături
de Licurg, alții îl confunda cu profetul. Dio Chrysostomos îl număra pe
Zalmoxis între regi, Hellanicos, Lucian, lulian văd în el pe profetul vieții
fără de sfârșit, tot astfel cum pentru Clement din Alexandria, Zalmoxis devine
erou, setos de moarte, imaginând o “călugărie” înainte de creștinism și predicând
ascetismul și claustrarea. Mai mult decât atât, Hellanicos afirma că Trerii și
- Crobisii, neamuri trace, credeau în nemurire, socotind că cei morți pleacă la
Zalmoxis și se vor întoarce cândva, din care pricină “la înmormântări îi
aduceau jertfe și banchetuiau”. Diodor din Sicilia spune, despre credința
geților, că “La așa-numiții geți, care se cred nemuritori, Zalmoxis susținea că
și el a intrat în legătură cu zeița Hestia”.
zeița Hestia
Vasile Pârvan considera, în baza unor mărturii antice, că geții erau buni, austeri și cu o predispoziție aparte pentru viața spirituală. “Sufletul e nemurior” — spunea Pârvan. Trupul este o împiedicare pentru suflet de a se bucura de nemurire: de aceea nu are nici un preț, poftele lui nu trebuie ascultate.
https://www.youtube.com/watch?v=HQOijvucerA
Dac jertfit
La război el trebuie jertfit fără părere de rău. Omul nu poate ajunge la nemurire decât curățindu-se de orice fel de patimă: cariera, vinul, femeile sunt o murdărie a sufletului. Mai ales vinul aduce ticăloșirea omului: în muntele divinității, Marele Preot al Națiunii cere distrugerea viței de vie în întregul regat. Nimic deci din nebunia dionisiacă traco-frigică nu e admis sau tolerat la Geți. Oamenii sfinți vor fi la ei asceții “care nu vor să mai știe nici de lume, nici de femei, ci în renunțarea la orice bucurie a trupului, se devotează gândului bun despre nemurirea de dincolo de viața lupului, căci abia prin moarte omul înviază la viața veșnică”.
https://www.google.ro/searchq=foto++lupului+dac&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CD4Q7AlqFQoTCM68nLHm58cCFcO2HgodHpkN_w#tbm=isch&q=foto++zei%C8%9Ba+Hestia%E2%80%9D.+&imgrc=pFg_idcFaPglLM%3A
zeița HestiaVasile Pârvan considera, în baza unor mărturii antice, că geții erau buni, austeri și cu o predispoziție aparte pentru viața spirituală. “Sufletul e nemurior” — spunea Pârvan. Trupul este o împiedicare pentru suflet de a se bucura de nemurire: de aceea nu are nici un preț, poftele lui nu trebuie ascultate.
https://www.youtube.com/watch?v=HQOijvucerA
Dac jertfit
La război el trebuie jertfit fără părere de rău. Omul nu poate ajunge la nemurire decât curățindu-se de orice fel de patimă: cariera, vinul, femeile sunt o murdărie a sufletului. Mai ales vinul aduce ticăloșirea omului: în muntele divinității, Marele Preot al Națiunii cere distrugerea viței de vie în întregul regat. Nimic deci din nebunia dionisiacă traco-frigică nu e admis sau tolerat la Geți. Oamenii sfinți vor fi la ei asceții “care nu vor să mai știe nici de lume, nici de femei, ci în renunțarea la orice bucurie a trupului, se devotează gândului bun despre nemurirea de dincolo de viața lupului, căci abia prin moarte omul înviază la viața veșnică”.
https://www.google.ro/searchq=zeul+dionysos&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDkQ7AlqFQoTCP7K_Piy88cCFcE9GgodBfUL8w#imgdii=c3LWOzU2Yavw1M%3A%3Bc3LWOzU2Yavw1M%3A%3BudtAYij1eAeoSM%3A&imgrc=c3LWOzU2Yavw1M%3A
zeul Dionisos ținând în mâini cupa cu vin
zeul Dionisos ținând în mâini cupa cu vin
Lucian Blaga
considera că Zalmoxis nu este altceva decât o divinitate supremă, iar mitologia
getă nu poate fi exclusiv uraniană, peutru că nici un popor arian nu a avut o
asemenea mitologie. Credința Geților în nemurire nu este o credință în
nemurirea sufletului, ci o trecere a trupului pe un alt tărâm, așa cum ne sugerează
credințele populare românești. Chiar spusele lui Platon trebuiesc interpretate
ca o nemurire a trupului și nu a sufletului. Blaga credea că Geții au avut
totuși și alte divinități. El spune: “De multe ori memoria istorică se
refugiază în povești. Chiar dacă această Mumă a Pădurii n-ar fi o rămășiță
arhaică, și nu vedem de ce n-ar fi, a îngăduit să bănuim în dosul unor atari
figuri, palpitându-ți străfund de mitologie și de magie a pădurii, un străfund
geto-trac” .În “frunza verde”, expresie cu care încep cântecele populare
românești, Lucian Blaga vedea o reminiscență a unei vechi mitologii:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Uranus#/media/File:Uranus2.jpg
Uranus
“Noi vedem în această frunză verde ceva mai mult, adică: ecoul preistoriei îl întrezpărim în dosul cuvintelor, un verde arhaic, de mitologie și magie a pădurii și a zeităților vegetale. Frunza verde are ceva dintr-o rituală invocare a stihiilor vegetale, care ocrotesc viața și sunt mai ales dătătoare de viață”.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Uranus#/media/File:Uranus2.jpg
Uranus“Noi vedem în această frunză verde ceva mai mult, adică: ecoul preistoriei îl întrezpărim în dosul cuvintelor, un verde arhaic, de mitologie și magie a pădurii și a zeităților vegetale. Frunza verde are ceva dintr-o rituală invocare a stihiilor vegetale, care ocrotesc viața și sunt mai ales dătătoare de viață”.
La un popor la care vitejia era socotită suprema virtute, nu se putea să nu existe un cult al eroilor, al acelor viteji care îi întrec uneori pe zeii înșiși, devenind mai devreme sau mai târziu ei înșiși divinități. Eroul trac sau Cavalerul trac, “demonul erou”, va fi trecut uneori alături de Zeus. Prestigiul de care se bucurau avea să-i ajute a trece mai întâi în mitologia greacă, apoi în cea romană.
https://www.google.ro/searchq=Zeus++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CCkQsARqFQoTCOymlfG188cCFQecGgodJeMM3g#imgrc=uo_r8bdBTFGrbM%3A
ZeusAșa rămâne Silvanus,- ocrotitorul semănăturilor. Cavalerul sau eroul trac apare la Adamclissi ca “neînvinsul”.
Dar, alături de această față luminoasă a lumii supranaturale, Tracii gândeau și o lume a demonilor, a duhurilor rele, pe care o regăsim iarăși în credințele și superstițiile populare, într-un amestec sacru și profan care ne explică într-un fel și “amestecul” de zei și de credințe din antichitate.
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Adamclissi+++eroul+trac++foto&imgrc=zegS3tAeyknEYM%3A
eroul trac
Clement din Alexandria, vorbește despre doctrinele întunericului, despre Dionysos Bassaros, despre șarpele care intră în sân, ca mijloc de inițiere în misterele sabazice. Șarpele e duh al răului, dracul decăzut din starea lui inițială, adversar al lui Dumnezeu. Însuși dragonul-lup de pe steagul Dacilor ne poate duce cu gândul la aceste vechi credințe, așa cum unele elemente, legate de adâncurile pământului, de peșteri, îndeosebi, de galeriile de mină, au creat o simbolică mistică ce s-a transmis la Greci și la Romani, dăinuind în legendele populare până în zilele noastre.
eroul tracClement din Alexandria, vorbește despre doctrinele întunericului, despre Dionysos Bassaros, despre șarpele care intră în sân, ca mijloc de inițiere în misterele sabazice. Șarpele e duh al răului, dracul decăzut din starea lui inițială, adversar al lui Dumnezeu. Însuși dragonul-lup de pe steagul Dacilor ne poate duce cu gândul la aceste vechi credințe, așa cum unele elemente, legate de adâncurile pământului, de peșteri, îndeosebi, de galeriile de mină, au creat o simbolică mistică ce s-a transmis la Greci și la Romani, dăinuind în legendele populare până în zilele noastre.
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Adamclissi+++eroul+trac++foto&imgrc=B2C_Fh3vAl6mxM%3A
Șarpele cu cap de lup, drapel al tracilorDe religie și de preocupările pentru mântuirea sufletului și trupului, erau legate și practicile ce țin de cultul morților. Ni s-au păstrat câteva informații cu privire la ritualul de înmormântare la Traco-Geți. Nu toți Tracii obișnuiau să înmormânteze, unii folosind incinerarea. La Trausi, ne povestește Herodot, pe lângă datinele comune cu celelalte triburi trace, existau unele speciale, privind nașterea și moartea. Rudele stăteau în jurul noului născut și plângeau nenorocirile pe care urma să le îndure în timpul vieții. La înmormântare, aceleași rude glumeau și se bucurau amintind toate nenorocirile de care scăpase mortul.
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Adamclissi+++eroul+trac++foto&imgrc=MzVHJbIcjMBLzM%3A
Așadar, s-ar putea spune că religia tracă era politeistă avându-l însă și pe Zalmoxis, care s-a impus Tracilor de pretutindeni și le-a probat nemurirea. Credința lor i-a dus la formarea unei concepții originale despre viață, a Weltanschauung-ului care i-a făcut să disprețuiască moartea, să fie viteji în război, printre ei Geții fiind cei mai viteji și mai drepți. Spiritualitatea lor a fost exprimată în toată profunzimea de Mihail Eminescu, în Odă (în metru antic), pe care o reproducem în întregime în acest final de capitol :
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=eminescu+foto&imgrc=HjCaUG5vjjJlPM%3A
Mihail Eminescu
«Nu credeam
să-nvăț a muri vrodată, Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei nălțam
visători la steaua Singurătății.
Când deodată tu
răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-n fund băui
voluptatea morții Ne-ndurătoare.
Jalnic ard de
viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat
de haina-i.
Focul meu a-l
stinge nu pot cu toate Apele Mării.
De-al meu
propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări..,
Pot să mai re-nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix
?
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+++Pas%C4%83rea+Phoenix+foto&imgrc=LueG1on6JmcGrM%3A
Pasărea Phoenix
Piară-mi ochii
tulburători din cale,
Vino iar la sân
nepăsare tristă,
Ca să pot muri
liniștit, pe mine Mie redă-mă» !
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Mihail+Eminescu++morm%C3%A2nt+foto&imgrc=P6GJulEiwSQnHM%3A
_(detaliu).JPG)
mormântul lui Mihail Eminescu
https://www.google.ro/searchq=Dionysos+Bassaros++foto&espv=2&biw=931&bih=585&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0CDMQsARqFQoTCJz18cy288cCFQM_Ggodsg0AUA#tbm=isch&q=+Mihail+Eminescu++morm%C3%A2nt+foto&imgrc=P6GJulEiwSQnHM%3A
mormântul lui Mihail Eminescu
%2C_%2525C3%2525A9glise_Saint%2525C3%252589liphe%2C_chaire_%2525C3%2525A0_pr%2525C3%2525AAcher%2C_ange_sonnant_la_trompette_2.JPG%2F360pxRampillon_(77)%2C_%2525C3%2525A9glise_Saint%2525C3%252589liphe%2C_chaire_%2525C3%2525A0_pr%2525C3%2525AAcher%2C_ange_sonnant_la_trompette_2.JPG&imgrefurl=https%3A%2F%2Fcommons.wikimedia.org%2Fwiki%2FFile%3ARampillon_(77)%2C_%25C3%25A9glise_Saint%25C3%2589liphe%2C_chaire_%25C3%25A0_pr%25C3%25AAcher%2C_ange_sonnant_la_trompette_2.JPG&h=480&w=360&tbnid=GFbZhm6I4p7tM%3A&docid=VwAH6TLmTTr7M&itg=1&ei=fruVeiDLpOv7Aa2863IAw&tbm=isch&iact=rc&uact=3&dur=759&page=1&start=0&ndsp=20&ved=0CDwQrQMwCWoVChMIqL-vjc3nxwIVkxfbCh22eQs5){kind=link}
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu